joi, martie 28, 2024

Cazul Călin Popescu-Tăriceanu

Citam, în comentariul de duminica trecută, excelentul eseu al profesorului austriac Oliver Jens Schmitt, România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie, cu puține săptămâni în urmă apărut la editura bucureșteană Humanitas.
Aș dori să reamintesc astăzi diagnosticul pus de eseist climatului românesc din zilele noastre. Caracterizat printr-o luptă împotriva occidendalismului care se răspândește, în mod subliminal, dar și fățiș. Avem de-a face cu o lume “în care se bate toba suveranității și egalității în drepturi a României față de partenerii ei din UE și NATO- în realitate urmărind-se însă apărarea intereselor particulare ale oligarhilor”.
Vinerea trecută, președintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, a luat parte la reuniunea Asociației Senatelor din Europa. Ocazie pentru domnia-sa de a mai lansa o diatribă la adresa Comisiei Europene care ar fi încurajat abuzurile așa-numitului Stat paralel, care ar fi acceptat, interesat, mutilarea justiției și ar fi stimulat afirmarea ideii că România ar fi o țară profund coruptă.
Sigur, zicerile domnului Tăriceanu, atitudinea anti-occidentală, anti-europeană a domniei-sale nu mai miră demult pe nimeni. Președintele Senatului repetă cam de multă vreme aceleași vorbe, încercând astfel să își salveze propria imagine de om cu mari probleme în justiție, ca și politica alianței PSD-ALDE. Care pare extrem de tentată de a scoate România din UE și de a o integra în grupul țărilor de la Vișegrad. Vădit, domnului Tăriceanu îi este mult mai pe plac politica Turciei, a Ungariei, a Poloniei, decât cea a țărilor occidentale adevărate.
Faptul poate părea bizar de vreme ce, cu aproape 30 de ani în urmă, dl. Tăriceanu se numără printre vârfurile de lance ale recent readusului la viață PNL. Între altele, chiar împotriva democrației originale al cărei apologet era dl. Ion Iliescu, nimeni altul decât liderul fondator al FSN, astăzi președinte de onoare, niciodată repudiat de PSD, adică partidul cu care face acum alianță ALDE. Partid condus de însuși dl. Tăriceanu. Să mai reamintim că dl. Călin Popescu-Tăriceanu era premierul României în 2007, atunci când țara a fost,în fine, primită în Uniunea Europeană.
Nu, acceptarea de atunci nu a fost defel rezultatul muncii intense a domnului Tăriceanu și nici a celei a partenerilor domniei-sale din conducerea PNL. Nici măcar a președintelui Băsescu. Cu atât mai puțin a celei a d-lui Adrian Năstase, în timpul guvernării căruia s-a desfășurat, e adevărat, grosul negocierii. Iată cum rezumă situația din acea vreme istoricul Oliver Jens Schmit: „În 2007…România a fost primită în UE, mai mult pe baza unor angajamente decât a unor realizări politice concrete. Atunci Comisia Europeană s-a confruntat neîncetat cu încercările oligarhice de a slăbi justiția ”.
Iată că acum printre oligarhii care încearcă să slăbească justiția în România se numără chiar fostul premier din vremea admiterii României în UE. Cum se explică această extraordinara schimbare la față? Să fi fost oare dl. Tăriceanu în 2007 un pro-european sadea care a devenit în 2018 un eurosceptic fără leac? Nici vorbă.
Dl. Călin Popescu-Tăriceanu a fost dintotdeauna un cameleon, un profitor politic. A intrat în 1990 în PNL doar în virtutea unor întâmplătoare și mai apoi negate legături de familie cu liberalii interbelici ( mama domniei-sale era căsătorită cu Dan Amedeo-Lăzărescu), a devenit un campion, un maratonist al traseismului politic, a luat parte activă la sciziuni și inventarea de noi aripi ori de noi partidulețe, unul mai pretins liberal ca altul. În tot acest timp a făcut o avere frumușică pe care acum se teme că ar putea-o pierde dacă, Doamne ferește!, DNA, dușmanul de moarte al domniei-sale, s-ar apuca să îi cerceteze mai cu aplecare proveniența.De aici atacurile repetate ale domniei-sale la adresa UE și la aceea Comisiei Europene.
Presa de week end cita o declarație a d-lui Varujan Vosganian, astăzi membru de vază în ALDE, după o întreagă carieră în care traseismul politic a fost și pentru domnia sa lege. Dl. Vosganian își amintea de o împrejurare de la începuturile anilor 90 când, alături de alți politicieni, a participat la o analiză a situației de ansamblu a României. Expertul economic al ALDE se vede obligat să admită în luna iunie 2018 că, la aproape treizeci de ani de la acel moment, problemele României au rămas aceleași. Oare nu e vorba aici despre recunoașterea eșecului clasei politice românești post-decembriste, clasă printre ai cărei membri de vază se numără și dl. Călin Popescu-Tăriceanu?

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Oliver Jens Schmitt este o voce limpede care stie – uneori si printr-UN SIGUR CUVANT – sa faca diferenta dintre Romania comunista sufocata de CULTUL persionalitatii si Romania democratica de dupa 1989. Ca de exemplu in interventia sa din martie 2018 cand observa ca : ””Este un noroc că România are o față nouă, și aceasta este doamna Kovesi, care a devenit un fel de ICOANA a României democratice”

  2. Da, asa este si sint mai dezgustat de tariceanu decit de dragnea, tocmai din cauza ipocriziei sale, de a lovi toata viata in opozitia anti-psd, clamind in acelasi timp liberalismul si anticomunismul. tariceanu merita cele mai sordide epitete, dar ma baneaza editorul. Pe tariceanu nu il baneaza nimeni pentru lipsa totala de morala si de caracter cu care traieste, dar daca eu spun despre el adevarul si ceea ce merita, sint banat. Asta-i viata. In legatura cu problemele Romaniei, aceleasi de acum aproape 30 de ani, sa nu uitam opozitia sistematica a intregii societati romanesti, a sindicatelor, a mass-mediei, impotriva oricarei incercari de reforma a societatii. Politicieni care au incercat sa faca reforme, au mai fost; rari, dar au fost. In schimb, sindicate care sa fie dispuse la reforme inaintea maririi salariilor, nu au existat. De aceea tot spun mai ales mass-mediei si formatorilor de opinie: schimbati-va mental si renuntati la populismul care va impregneaza, nu mai vituperati doar impotriva efectului (politicienii), ci si impotriva cauzei (marea majoritate a populatiei). Doar astfel, punind populatiei o oglinda in fata, veti mari procentul de luciditate al acesteia si veti micsora procentul de ipocrizie. De zeci de ani, poporul aude doar cit de bun si de destept este, dar cit este de oropsit de monstrii de politicieni veniti de pe Marte, pasa-mi-te. Pai cum sa mai gindeasca lucid in conditiile astea, cum sa-si mai vada poporul tarele de caracter, pentru a lua masuri de indreptare ?

  3. Si totusi nu mentionati trasatura de baza a tov. Tariceanu (mostenita de la Amedeo Lazarescu: securismul desantat ! Pentru ca securismul este cel care l-a trimis in toate acele partide, si in toate acele pozitii…

  4. Sunt foarte curios, individul ăsta Călin-Anton Popescu-Motocicleanu, de profesie ginerică, mai este mebru al Francmasoneriei? Știam că la francmasonerie ”se iau oameni buni și se fac și mai buni”. Motocicleanu îmi face impresia că involuează.

  5. Acest domn, Răzgândeanu, îmi provoacă de mult timp o reacție fiziologică de greață ori ce câte ori îl văd sau îl aud.Cunosc destul de multe persoane care s-au lăsat păcălite de duplicitatea lui, persoane care nu cunosc mare lucru din istoricul personajului. Zilele trecute am avut o discuție cu un astfel de susținător, care o dădea într-una cu statul paralel. I-am pus o singură întrebare, out of topic, …ți-ai lăsa fata să se mărite cu unul care a mai avut 5 neveste? Răspunsul a fost scurt, NU. Atunci cum poți să-ți lați țara pe mâna unuia al cărui caracter este mai subțire decât pelicula de gheață de pe parbriz într-o dimineață rece de primăvară.

  6. Eu cred ca, pur si simplu, Tariceanu este un agent pro-rus, ce mai incoace si-ncolo !!! Toata ziua ne vaitam de drobul de sare ca o sa cada peste copil, dar nu indepartam aceste droburi din viata noastra politica…lasam acesti „idioti utili rusilor, nu romanilor” sa dea cu clantza zilnic, fara sa-i fi intrebat nimeni! Ne vaitam de ei dar nu gasim solutii sa-i trimitem acolo unde le e locul!!!!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro