Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?

Gabriel Liiceanu decembrie 3, 2016 Analize, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
83 comentarii 25,885 Vizualizari

A murit Fidel Castro. „Ultima mare figură politică a secolului 20”, a clamat stânga planetară prin guri de președinți de stat, de prim-miniștri, de scriitori, de fotbaliști, de idealiști nevindecați și nevindecabili după suta de milioane de morți sacrificați pe altarul comunismului în al 20-lea secol de la Cristos încoace. „A murit ultimul mare tiran al secolului 20”, ar fi trebuit să scrie pe toate zidurile din lumea liberă. În loc de asta, omagiile lui Kim Jong-un (Fidel Castro a fost „un prieten adevărat și loaial”), ale lui Putin (Fidel Castro „era un prieten sincer și de încredere al Rusiei”)  și ale lui Xi Jinping („Tovarășul Castro va trăi etern”) s-au împletit cu cele ale lui Obama („Istoria va judeca enormul său impact”), ale lui Jean-Claude Junker („lumea a pierdut un om care pentru mulți era un erou”) sau ale lui Justin Trudeau („Canadienii se asociază poporului Cubei în doliul său după moartea unui lider remarcabil”). Iar stânga franceză i-a chemat sâmbătă seara pe parizieni la un meeting de doliu și reculegere…

***

Ce turnesol formidabil moartea unui „lider comunist” care, cum frumos a spus Ioan Stanomir, „a îmbrăcat mantia romantică peste tunica de tiran”! Cum se strâng acum să-l plângă toți aceia cărora Castro le-a hrănit febra și fanatismele și care, în replică, i-au hrănit legenda de revoluționar romantic însetat de libertate! Uitând, desigur, ce prăpastie se deschide între romantismul revoluționar în numele căruia te duceai să mori oriunde în lume pentru cauza libertății (cazul lui Byron) –, și cel al secolului al 20-lea în numele căruia te duci să omori – din romantism, desigur – câteva mii de concetățeni, pentru ca apoi să rămâi la putere preț de-o jumătate de secol și să transformi țara într-o vastă închisoare. Dar cât de romantice au fost, prin comparație, vremurile lui Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot! Nici cea mai atroce realitate nu a putut aboli idealul. El a supraviețuit și supraviețuiește tuturor munților de cadavre.

***

În urmă cu ceva vreme am citit o carte a lui Armando Valladares Perez, Mémoires de prison (titlul originar Contra toda esperanza) despre închisorile castriste, scrisă în 1982, după o detenție de 22 de ani. Fusese condamnat în 1960 la 30 de ani, culmea ironiei, pentru „terorism anti-Castro”. Interesant să vezi cum fiecare regim totalitar inovează în materie de tortură, ca și cum în joc ar fi de fiecare dată creativitatea

sadică a speciei umane. Nu este oare până la urmă istoria un concurs planetar, care are loc tacit peste veacuri între torționarii lumii și în care fiecare țară trebuie să vină cu isprava și specificul ei? Pe lângă banala tortură de a-i pune pe deținuți să-și mănânce excrementele și să stea atât de îngrămădiți într-o celulă încât să nu se poată întinde (accesul la toalete fiind în același timp interzis), în închisorile lui Castro existau și torturi mai rafinate. Familia deținutului (mama și soția) sunt anunțate că pot face o vizită la închisoare. Odată ajunse acolo, sunt invitate, extrem de politicos, să aștepte într-o cameră, urmând ca deținutul să fie adus în scurt timp. În celua sa, acesta este despuiat și i se spune că va fi condus la magazie să primească o uniformă nouă. E plimbat pe coridoare în pielea goală, iar în cele din urmă i se deschide ușa unei camere și e băgat înăuntru. Acolo îl așteaptă mama și soția. Sunt lăsați „să stea de vorbă”.

***

Ce sofism teribil, căci acoperitor de crime, scoaterea în evidență a „binefacerilor” tiranului! Castro, ne spune Justin Trudeau în a sa laudatio de sâmbăta trecută, a pus la punct pentru poporul cubanez un remarcabil sistem de învățământ și unul, la fel, de sănătate. Pe aceleași performanțe insistă și Ban Ki-moon: „Sub președintele Castro, Cuba a făcut progrese notabile în domeniile educației, alfabetizării și sănătății”. (Lăsăm de o parte întrebarea ce învățământ se poate face când totul devine ideologie și cult al personalității și ce sistem de sănătate se poate pune pe picioare într-o țară complet sărăcită.) Cum spunea un comentator pe forum: Ce-ar fi să spunem că Hitler a făcut autostrăzi și fabrici? Ce dacă are la activ lagărele morții?

I-aș pofti pe toți admiratorii acestor criminali binefacători să ia o clipă locul – deși se pare că tocmai imaginația empatică le lipsește –  celor morți sau torturați ca urmare a gesticulației revoluționare a idolului lor. Ai celor pe care acesta i-a așezat decenii în închisori, ai celor cu familiile distruse, ai celor care și-au trăit viața (49 de ani!) sub arbitrariul unui fanatic vanitos.

Și, în primul rând, i-aș fi invitat pe Maradona (cel cu chipul lui Castro tatuat pe gambă) și pe nobeliatul Garcia Marquez să facă acest exercițiu de imaginație: ce-ar fi fost să guste zi de zi din dulceața traiului cubanez sub „eroul legendar”, sub acest „lider mai cuprinzător decât viața” (Fidel Castro was a larger than life leader who served his people for almost half a century), „un revoluționar și un orator exemplar”, după cum ni l-a prezentat sâmbăta trecută prim-ministrul canadian? Mi-l imaginez pe Trudeau încuiat într-o cameră și pus să asculte pe un CD,  timp de șapte ore, unul dintre discursurile memorabile ale lui Castro.

De ce nu-și strigă toți fanii aceștia entuziamul dintr-una din gropile comune scoase periodic de istorie la lumină și care au jalonat domnia idolilor lor? Și-au aplaudat eroul (și-acum îl plâng) din inima arondismentului al șaselea parizian sau din redacția călduță a unuia dintre marile ziare „progresiste” ale lumii.

***

Ce ciudat să vezi în toate aceste oraisons funebres cum marii criminali ai lumii, de îndată ce ies din spațiul domestic și intră în cel al istoriei, încetează să mai fie „criminali de rând”. Devin, nici mai mult nici mai puțin, decât eroi. Omoară nu oricum, ci având un ideal. Un ideal și o ideologie. Dacă ai ideal și ideologie, poți omorî oricât. Poți fi și decorat și, în mod sigur, te vei alege și cu o statuie. Așa ne-am pricopsit cu criminalii-eroi ai secolului 20. Căci exact asta e secolul de care de-abia ne-am despărțit: secolul criminalilor-eroi. Castro e ultimul dintre ei. Un tip despre care Jean-François Revel, poate cel mai lucid analist politic și ziarist al Franței, îmi spunea către jumătatea anilor ’90, tremurând de furie (Danielle Mitterand, soția președintelui, tocmai îl întâmpinase, cu onoruri, pe Castro la Paris – presa franceză a vorbit atunci de „sărutul obscen” pe care Castro îl primise pe peronul de la Ellysée de la prima Doamnă a Franței)  că “are brațele pline de sânge până la cot”. (Și-și sufleca, roșu la față de indignare, mânecile hainei.)

Castro, care a gestionat unul dintre cele mai longevive regimuri totalitare ale planetei, a fost la doi pași, în 1962, găzduind rachetele fratelui sovietic, să arunce omenirea într-un război nuclear. „Legendarul revoluționar” , al cărui avânt era prea mare în raport cu cât de mic era poporului său (circa 7 milioane de locuitori în 1960), ar fi fost fericit să bată astfel toate recordurile de crimă ale „marilor conducători”, de la Genghis-han la Mao și la Stalin.

***

Ei bine, n-am să cred niciodată că cei morți în războaiele provocate de ei înșiși cu „dușmanul intern” pot fi uitați de dragul binefacerilor care au decurs din ele. Oare cele 9 milioane de cadavre din războiul civil rus (1918 – 1920) – locul 16 în topul masacrelor mondiale – și cele 20 de milioane din perioada stalinistă (1928 – 1953) – locul 6 în topul masacrelor –, înfometarea decenii la rând a unei populații de circa 200 de milioane de oameni și transformarea țării într-un lagăr perpetuu reprezintă un preț convenabil pentru „măreția” Imperiului Sovietic pe care Putin o vântură astăzi în fața compatrioților săi, punând-o explicit în seama lui Stalin? Și așa mai departe cu toate „faptele bune” ale celorlalți „mari oameni politici”, până la „Ceaușescu al nostru” cu toate „realizărilii” lui.

În O idee care ne sucește mințile,  HRP scrie:

„Invocând caracterul pretins modernizator al comunismului ori ideile sale pretins generoase ori un pretins bilanț pozitiv al realizărilor sale sociale, mulți progresiști, poate că bine intenționați, preferă să treacă cu vederea faptul că regimurile comuniste au ucis în două generații o sută de milioane de oameni: asta înseamnă cam 4500 de oameni pe zi, adică 190 de morți pe oră, adică 3 oameni transformați în cadavru în fiecare minut – și nu o singură dată, ci minut de minut, oră de oră, zi de zi, timp de 60 de ani fără întrerupere. Vă puteți imagina un asemenea monstruos munte de cadave?

Unii progresiști, spre cinstea lor, nu pot trece peste evidența acestui munte de cadavre. Dar, dacă suferă de orbirea morală de care vorbesc, atunci ei vor tinde să susțină că, totuși – acest „totuși” îmi dă fiori –, victimile comunismului sunt victime neintenționate ale unei modernizări necesare, care altminteri,  dat fiind nivelul foarte înapoiat al societăților pre-comuniste, nu ar fi putut fi dusă la bun sfârșit. Cum ar veni, o sută de mlioane de victime ca să se poată mări PIB-ul cu câteva procente: victime colaterale, neintenționate, dar necesare, ale progresului… Această viziune trebuie respinsă ca moralmente inacceptabilă.” (Andre Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, O idee care ne  sucește mințile, Humanitas, București, 2015, pp. 118-119)

Tot ce se poate spune de bine la moartea lui Fidel Castro este că n-a avut, cu un popor cam de mărimea Cambodgiei, apetitul criminal care l-a făcut pe Pol Pot să lichideze o cincime (1,7 milioane) din populația țării în patru ani. Nu avem „numărul de oameni uciși sub regimul lui Castro în Cuba”. (Matthew White, Marea carte a inumanității. O istorie a ororilor în 100 de episoade, Humanitas, București, 2015, p. 16)  Știm doar că celălalt mare romantic, Che Guevara, numit în 1959 de Fidel Castro comandantul închisorii politice La Cabaña, a găsit firesc (e „nu numai o necesitate pentru poporul cubanez, ci un lucru pe care ni-l  cere expres”, a spus el), ca în mandatul lui de cinci luni să împuște pe bandă, după o judecată sumară, câteva sute (sau câteva mii, afirmă unii) de prizonieri.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "83 comments" on this Article:

  1. satanae spune:

    Ce-ar fi sa ne uitam o clipa si la restul Americii Latine, si de astazi, dar si din perioada de cind a ajuns Castro la putere? Ce-ar fi sa nu ne mai uitam numai la sceleratii comunistoizi ce au detinut puterea in aceasta parte a lumii, ci sa-i comparam cu contemporanii lor anticomunisti din regiune, dictatori pe viata, ce au omorit in stinga si-n dreapta zeci de ani, in numele luptei impotriva comunismului, ca sa nu mai apara, Doamne fereste, inca un Castro pe acolo? Sa comparam, in primul rind, ce au lasat in urma fiecare din sceleratii astia. Se vorbeste cu dispret despre realizarile lui Castro in domeniile alfabetizarii populatiei si al accesului la asistenta medicala, dar oare dictatorii din Guatemala, Brazilia, Mexic, Columbia, Peru, Argentina samd au lasat si altceva decit morminte in urma? Saracia domneste peste tot in Cuba de azi, dar, oare, cine se uita azi la infernul, care au devenit Mexicul – unde oamenii nici nu mai stiu cine ii omoara mai intai, cartelurile sau autoritatile – sau Brazilia, se simte mai incurajat? Sau si pentru alea tot Castro este de vina? Lumea, de obicei, nu are de ales decit intre rau si mai rau, si nu poate intelege ifosele noastre de europeni satui, obisnuiti sa stea de partea norocoasa a istoriei.

    • Klopo_Tare spune:

      A fost răspunsul strategic american la acțiunile comuniste. Răspunsul la ceea ce a încercat Castro să facă – să exporte așa-zisa revoluție comunistă – în fapt un regim criminal. El a reușit în Africa – Angola și Mozambic sunt reușitele lui. Privește matale la nivelul lor de trai și vezi unde se află, chiar și comparativ cu țările africane.

      • satanae spune:

        Mda, si Cortina de Fier a fost raspunsul strategic al lui Stalin la “actiunile criminale ale imperialismului occidental”. Cu logica asta nu ajungem nicaieri, dar nu mai cred de mult ca este posibil un dialog intre persoane cu pareri diferite. In aceeasi ordine de idei, pot sa va asigur ca Angola si Mozambicul sint si acum in acelasi iad in care se situeaza si restul Africii, indiferent de trecutul comunist sau anticomunist al statelor in cauza. De fapt, pentru o buna parte a lumii, care a suportat jocul absurd al marilor puteri de dupa 1945, sintagmele acestea nu inseamna mai nimic, decit aceeasi nenorocire si mizerie, care le-a fost adusa fie de ideologii sovietici, fie de cei americani. Ceea ce voiam sa subliniez era numai faptul ca este o ipocrizie sa scoatem in evidenta numai ceea ce s-a intimplat in Cuba lui Castro, neluind in seama distrugerea lasata in urma, pe tot continentul sud-american, de omologii lui sprijiniti de SUA. Punind totul in balanta, bilantul lui Castro arata mai rezonabil decit multe altele, despre care nu se mai vorbeste astazi, dar ale caror urmari le zarim cu ochiul liber, daca avem ochi sa vedem.
        Cit despre comentariile de mai jos – sint nascut si eu in “spatiul carpato-danubiano-pontic”, sub acelasi Ceasca, dar daca ma uit la ceea ce s-a intimplat si se intimpla prin alte colturi ale lumii, mi se face si rusine sa ma consider altfel decit foarte norocos, nascut prin pur hazard pe un continent cu adevarat favorizat de soarta, mai ales in perioada in care traim noi. Cu toata vaicareala noastra romaneasca, ar trebui sa ne gindim la asta, macar din cind in cind, si sa incetam sa-i mai judecam pe toti, de pe pozitii pe care nu le meritam. In fond, si norocul asta chior trece, la un moment dat, si roata norocoasa a istoriei se intoarce si putem ajunge foarte repede sa facem si noi alegerile fara speranta, pe care le face dintotdeauna restul globului. Asa ca sa lasam lozincile deoparte si sa mai si gindim un pic, macar din cind in cind, ca nu face rau nimanui.

        • Klopo_Tare spune:

          Cred că stilul de relativizare a realității este tipic propagandiștilor. Multe țări africane sunt dezvoltate – unele mai dezvoltate decât Romania, dară-mi-te decât debușeurile deșeurilor ideologice precum Angola și Mozambic. Iar comuniștii aveau un obiectiv clar – distrugerea capitalismului și a societății aferente. Ei au început războiul, nu capitaliștii – aceștia au ripostat în autoapărare.
          Comunismul a fost un regim criminal, articolul nu face decât să adauge la acest truism. Castro nu a fost decât unul dintre criminalii supremi care au instaurat și perpetuat regimul. Aura romantică și faptul că este ultimul care părăsește această lume nu păcălește decât pe cei care doresc să fie păcăliți. Dorești asta? Foarte bine, este dreptul tău. Dar nu încerca să faci din alb negru și invers, așa cum încearcă de obicei propagandiștii comuniști, nu merge. Relativizarea de tipul negrul este un fel de gri mai închis, albul un fel de gri mai deschis, deci albul și negru sunt aceeași nuanță – este o crasă obscenitate logică.

          • satanae spune:

            Dupa cum spuneam, dialogul nu inseamna mare lucru, mai ales daca ai de-a face cu indivizi animati de convingeri, si pentru care lozincile sint suficiente pentru a descrie realitatea. Ce as putea sa raspund, daca omul este convins ca are dreptate? Despre tarile africane mai dezvoltate decit tarisoara noastra? Eu am fost dintotdeauna de parere ca locul Romaniei ar fi in Africa si ca nu meritam acest mare noroc geografic, dar pentru ca nu este asa, constatarea este o pura aberatie. Ati citit pe undeva despre deseurile industriale din Angola, v-a impresionat si ati ramas convins ca mai rau ca acolo nu se poate. Va invit, asadar, sa faceti o calatorie in Congo – un mindru stat anticomunist sub Mobutu, care s-a hranit decenii cu banii activistilor americani – Sudanul de Sud, dar si cel de Nord, Ghana, Zimbabwe, Rwanda, Nigeria, Etiopia, Somalia, Mali, Camerun, Uganda, Senegal si in orice alt stat din Africa subsahariana, pentru a compara si a va povesti impresiile dup-aia. Poate generalizez, eu stiu? Poate, intr-adevar, fostele colonii care au fost anticomuniste, traiesc mai bine decit cele finantate de sovietici si locuitorii lor nici macar nu realizeaza asta. Exista, totusi, o exceptie in aceasta zona – Africa de Sud, unde fostul stapin alb a ramas la putere si el traieste bine, alaturi de o parte a populatiei de culoare, cu care a acceptat sa imparta beneficiile.
            Cit despre restul obiectiilor, sint in afara problemei. Mai cititi si aflati ca povestea lui Fidel este ceva mai complicata, ca si afilierea sa la miscarea comunista internationala. El nu este dintre cei care a avut ca obiectiv initial distrugerea capitalismului, ci a intrat in barca sovietica pentru ca nu a avut de ales, si asta numai dupa ce a ajuns la putere si s-a certat cu americanii pe tema exproprierilor proprietatilor acestora din fosta colonie Cuba. Iar povestea cu albul, griul si negrul, imi face o mare placere sa o citesc, mai ales pentru ca pomeniti de propagandistii comunisti. Daca nu stiati, numai pentru aceia, ca si pentru restul activistilor fanatici, nu existau nuante, ci numai alb si negru, rai si buni, ai nostri si ai vostri. Dusmanii lor principali erau tocmai cei care voiau sa intineze aceasta superba claritate a doctrinei si sa scoata la iveala griul cel urit, din care e facuta realitatea de toate zilele.

    • lb spune:

      ma bucur sa aud ca tu ai stat de partea ‘norocoasa’ a istoriei. eu, nascut in romania comunista nu.

    • victor L spune:

      Corect: tot in comunism e mai bine.
      Flecitari ca nu intinezi nobilele idealuri ale socialismului si comunismului.

    • Alin Co spune:

      @ Sat – esti foarte bine spalat pe creier – e vina capitalismului, Ariel este foarte foarte bun… Exemplul tipic de comunist fanatic si orb care justifica crimele revolutionare.

  2. cinevatus spune:

    Domnule Liiceanu, acesti politicieni pot sa faca astfel de declaratii si pentru ca populatia este ignoranta fata de crimele comunismului. Aceasta e realitatea trista.
    La mai putin de 1000 de km de Romania, sunt societati europene unde comunismul este vazut de marea majoritate a cetatenilor ca o idee excelenta care practic a falimentat economic insa nu e clar cum. Latura morala, crimele comise, nu sunt larg cunoscute.
    Furia analistului francez de care amintiti o inteleg perfect pentru ca prin asa stari trec si eu cand intalnesc acesti ignoranti.

    • Polilogu spune:

      Din pacate pentru dumneata, ”analistul francez” nu este altcineva decat extraordinarul istoric F.REVEL, atat de putin cunscut in RO(de o mana de oameni, cum s-ar zice!) Dl. Liceanu stie foarte bine la cine se refera cand îl evoca.

  3. adi spune:

    felicitari. e bine sa nu uitam ce inseamna dictatura.
    sa nu uitam de pitesti periprava aiud sighet
    sa nu uitam de lagarele din orice dictatura fie e de stanga sau de dreapta.

    • T. Bucur spune:

      “Sa nu uitam de Pitesti!”
      Mai clar: sa nu uitam ca tortionarii erau tot din randul detinutilor. Acelasi lucri si la Canal. (Am cunoscut un astfel de tortionar de la Canal, imi relata cu detasare ce facea el acolo ca sef de brigada).

      • Polilogu spune:

        Pai, c hiar asa ! Lista completa a tumulilor pline de oseminte romanesti datorate apetitului criminalitatii genocidare a comunismului poate trece si in BASARABIA , unde peste o suta de mii de sufltete au fost exterminate intre 1940-41 ai 1946- 1956. Exista nu numai documente, ci si studii istorice voluminoase, aproape necunoscute in RO (in special marelui public )

  4. ion adrian spune:

    Daca exista iad, sper sa fie pe acolo.

  5. Astronautul spune:

    Excelent articol! Minunat! In sfarsit mai ia cineva partea adevarului si nu doar a politeturilor false!
    Respect dl. Liiceanu, respect dl. Papahagi!

  6. gopo spune:

    Pentru mine a fost o experienta, sa vad cam ce au in cap liderii care conduc lumea. Sa zicem ca n-am avut mari surprize, noul presedinte american a facut nota discordanta si a categorisit “evenimentul” asa cum trebuia: moartea unui tiran sangeros. In Evul Mediu, la curtea regelui doar bufonul putea spune adevarul fara consecinte. In urmatorii 4 ani vom vedea ce se intampla cand bufonul este rege.

    • victor L spune:

      @ gopo,
      “noul presedinte” (ai rabdare pina pe 20 ianuare viitor) inca nu exista, ci doar “presedintele ales”.
      Apoi, dl Liiceanu vorbeste despre Castro, care se duse, si lăsă in urma un cor de vaiete si jelanii.
      Dar de unde stii tu ce va face Trump in urmatorii 4 ani? Banuiesc: dintr-un anti americanism latent.

      • eva spune:

        Si eu cred ca Trump este un idiot politic gen Becali, marcat de brutalitate si lipsa de educatie care se crede Dumnezeu daca a castigat la Loterie …Si desi sunt si o admiratoare a democratiei americane regret ca aceasta a ” reusit” sa dea ceatatenilor de ales intre Dracu si Necuratul !! Ce are una cu alta ??

  7. comentator uluit spune:

    Exceptional articol. Va multumim !

  8. dusu spune:

    sper sa apuc sa prind moartea tovarasului ion iliescu
    nu ca as avea ceva cu individu; el era stapinul pamintului in care m am nascut si am priceput ca nu pot sa ma opun grupului sau de romini, asa ca am plecat
    da vreau sa vad daca ii fac ai lui onoruri militare ?

  9. john70 spune:

    Ca sa stie toata lumea: Justin Trudeau, prim-ministrul Canadei, este un idiot! Si nu pentru faza cu Castro, aia e doar cireasa de pe tort.

    • Eu spune:

      Nu e prost. E vorba de prieteni de familie. Taticul Trudeau, Pierre, si el pm al Canadei, se ducea in ficare an in vizita speciala in Cuba. Unchiul Fidel ii primea in insulele sale private, e normal ca tanarul Justin sa aiba amintiri placute din copilarie legate de Fidel. Ca in timp ce el se juca cu p… in nisipul tropical cubanezii crapau de foame e doar un amanunt nesemnificativ.

    • Yoda spune:

      Asta stim. Sau ar trebui sa stie oricine are un minim de inteligenta… Daca poti insa, te rog sa ne lamuresti urmatoarea dilema: e juvetele Justin (nah, nume predestinat…) mai idiot ca tac’su, or ba? Canadienii (in general) cum sunt? Asa cum spun americanii?

      • Eu spune:

        Ma feresc sa fac caracterizari la general. Insa constat cu neplacere ca boala asta a mojiciei politicianiste nu e doar pe meleaguri Dambovitene ci si prin lumea pe care o consideram civilizata.

  10. Alcor C. Crisan spune:

    O rara voce a ratiunii, si din Romania, si din restul lumii. Ne sufocam, in special in Occident, in mocirla “corectitudinii politice”, cu (aproape) toate ziarele si posturile importante de radio si televiziune plangand cu lacrimi de crocodil pe toti tartorii si tiranii de stanga. Ca si pe bietii “refugiati”, care mai violeaza din cand in cand pe cineva, cica din “urgenta sexuala”. Chiar asa, ce-ar fi sa vorbim cu adevarat corect politic despre toate subiectele arzatoare ale momentului? Sa le spunem lucrurilor pe nume.
    Am citit recent in ziarul “Metropolis” un articol-interviu cu Ana Blandiana, care sublinia pe buna dreptate cat de periculoasa e “corectitudinea politica”, ideologie care pune grav libertatea sub semnul intrebarii. E mult mai periculoasa decat cenzura si autocenzura din timpul regimului comunist, pentru ca, in prezent, in asa-zisa lume libera, hoarde intregi de comentatori, intelectuali adevarati sau doar inchipuiti, se complac si se dedau de bunavoie si nesiliti de nimeni acestei spalari a creierului. In regimul comunist toata lumea era constienta de duplicitatea limbajului oficial, pe care nu il credea nimeni in viata privata. Acum, in Occident si – din pacate – tot mai mult, si in Romania, oamenii iau de buna toata propaganda stangista din mass-media. Manipularea e realizata si mai insidios, mai nuantat. Ca din intamplare, candidatii de dreapta sunt tot timpul etichetati ca fiind de “extrema dreapta”. Cei de stanga nu sunt niciodata numiti de “extrema stanga”. Ei sunt umanisti, multiculturalisti, independenti s.a;m.d. Exemplul cel mai evident fiind cel legat de reluarea turului doi al alegerilor prezidentiale din Austria. Ca si atitudinea presei dominante fata de viitorul presedinte american, Donald Trump, si fata de toti cei pe care ii propune in noua administratie de la Washington. Desigur, aceeasi presa a “oamenilor de bine” a uitat sa precizeze ca d-na Clinton e finantata, printre altii, si de aceleasi guverne dictatoriale arabe care finanteaza si ISIL si alte miscari teroriste islamiste. Fiind “liberala” i se poate trece cu vederea… Celor de dreapta, in schimb, nu li se poate ierta nimic.

  11. Kron spune:

    Marxismul n-a murit odata cu URSS ci a continuat sa prospere in universitatile occidentale, infiltrate inca din anii 60. In consecinta, comportamentul indoctrinatilor nu are cum sa fie o surpriza. Poate numarul lor …

    • Dyogene spune:

      URSS n-a fost despre marxism decat la nivel declarativ si de poze afisate la manifestari patriotice. URSS a fost despre stalinism. Adica infern.

  12. Alcor C. Crisan spune:

    Alaturi de Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu este o rara voce a ratiunii, si din Romania, si din restul lumii. Ne sufocam, in special in Occident, in mocirla “corectitudinii politice”, cu (aproape) toate ziarele si posturile importante de radio si televiziune plangand cu lacrimi de crocodil pe toti tartorii si tiranii de stanga. Ca si pe bietii “refugiati”, care mai violeaza din cand in cand pe cineva, cica din “urgenta sexuala”. Chiar asa, ce-ar fi sa vorbim cu adevarat corect politic despre toate subiectele arzatoare ale momentului? Sa le spunem lucrurilor pe nume.
    Am citit recent in ziarul “Metropolis” un articol-interviu cu Ana Blandiana, care sublinia pe buna dreptate cat de periculoasa e “corectitudinea politica”, ideologie care pune grav libertatea sub semnul intrebarii. E mult mai periculoasa decat cenzura si autocenzura din timpul regimului comunist, pentru ca, in prezent, in asa-zisa lume libera, hoarde intregi de comentatori, intelectuali adevarati sau doar inchipuiti, se complac si se dedau de bunavoie si nesiliti de nimeni acestei spalari a creierului. In regimul comunist toata lumea era constienta de duplicitatea limbajului oficial, pe care nu il credea nimeni in viata privata. Acum, in Occident si – din pacate – tot mai mult, si in Romania, oamenii iau de buna toata propaganda stangista din mass-media. Manipularea e realizata si mai insidios, mai nuantat. Ca din intamplare, candidatii de dreapta sunt tot timpul etichetati ca fiind de “extrema dreapta”. Cei de stanga nu sunt niciodata numiti de “extrema stanga”. Ei sunt umanisti, multiculturalisti, independenti s.a;m.d. Exemplul cel mai evident fiind cel legat de reluarea turului doi al alegerilor prezidentiale din Austria. Ca si atitudinea presei dominante fata de viitorul presedinte american, Donald Trump, si fata de toti cei pe care ii propune in noua administratie de la Washington. Desigur, aceeasi presa a “oamenilor de bine” a uitat sa precizeze ca d-na Clinton e finantata, printre altii, si de aceleasi guverne dictatoriale arabe care finanteaza si ISIL si alte miscari teroriste islamiste. Fiind “liberala” i se poate trece cu vederea… Celor de dreapta, in schimb, nu li se poate ierta nimic.

  13. r2 spune:

    cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilor rosii. regimul nu isi permitea luxul de a consuma cate un cartus pentru fiecare condamnat (trebuiau sa elimine risipa, cum se spunea inainte). asa ca au gasit modalitati destul de eficiente de a executa oameni cu ajutorul uneltelor agricole primitive de care dispuneau. vina lui taica-sau consta in faptul ca era medic ginecolog, deci intelectual. l-au luat de acasa, l-au dus pe camp si l-au omorat cu o sapa.

    problema este ca oricata saracie, oricata inapoiere si oricate orori de genul acesta au la activ regimurile de inspiratie comunista, credinta in utopii de stanga nu va duce lipsa de adepti in randul tinerilor care vor sincer o lume “mai buna”. si asta pentru ca socialismul e intuitiv, e usor de urmarit “logic”, e o continuare fireasca a instinctelor pe care le consideram nobile – egalitate, pace, prietenie intre oameni, fara greve, fara somaj, fara “exploatare”, fara frica de a-ti pierde locul de munca. cum poti sa-i explici unui tanar socialist occidental din ziua de azi, avantat si idealist, ca orice noua incercare de a pune in practica o astfel de lume va duce inevitabil la saracie si coruptie, si ca un astfel de regim nu se va putea mentine decat prin represiune? in mod sigur nu la fel de usor si nu la fel de intuitiv ca lumea aia mai buna la care viseaza el. in plus, cum sa-l convingi ca cea mai putin rea din toate formele de organizare incercate este cea care are ca motor tocmai lacomia, dorinta de imbogatire, de a fi deasupra celuilalt, si atatea alte trasaturi considerate nedemne, si ca o lume cu saraci si bogati, unii meritat altii nu, cu greve si somaj, cu grija zilei de maine, este de preferat raiului socialist?

    nu ajuta cu nimic sa-i zici “du-te, nene, in Korea de Nord sau Venezuela daca iti place comunismul”, nici sa-l acuzi de diverse defecte de caracter sau lipsa de abilitati intelectuale. poti sa-i prezinti lista de orori facute de regimuri care se considera superioare, dar fara o legatura logica clara intre socialism si represiune, atrociltatile vor deveni cel mult vina personala a liderilor care au intinat nobilele idealuri. poti sa-i spui cum arata de fapt comunismul pe care l-ai trait tu si pe care el, crescut in occident, n-are de unde sa-l stie, dar tot te va intreba la sfarsit- “dar daca s-ar mai incerca o data, de data asta tinand cont de greselile din trecut” (cum mi s-a intamplat mie de curand). nu m-am gandit sa-l intreb cum ar fi fost daca era chiar el in locul celor persecutati, cum spuneti dvs ca i-ati intreba pe Maradona si Garcia Marquez, dar nu cred ca as fi ajuns foarte departe. cat timp speranta in utopia socialista ramane pe un piedestal inalt, va supravietui si aura liderilor care s-au luptat pentru cei multi, care au luat de la bogati sa dea la saraci.

    ca sa concluzionez, consider ca in disputa de idei socialismul are avantajul natural al unei logici interene simple si aparent in armonie cu instinctele considerate nobile. nu e un accident faptul ca ideile socialiste sunt inca atat de prezente in ciuda experientei istorice dezastruoase. cred ca lucrul asta trebuie privit ca un fapt obiectiv si luat in considerare in planul de bataie. articolu dvs, exemplar scris, este totusi un exemplu de “preaching to the choir”.

    • OvidiuB spune:

      Felicitari! Foarte pertinent comentariu!

    • xmen spune:

      Socialismul cu al sau ideal – comunismul este un “meme” de succes, un virus de creier uman, nevindecabil.

      Singura metoda de a-l contracara este educatia obligatorie si interzicerea prin lege. Pluralismul politic este un antivirus bun, de exemplu.

    • Tamango spune:

      @r2 Felicitari. Adevarata valoare adaugata. Sinteti convins ca oamenirea nu este capabila sa depaseasca doar un pic animalismul darwinist si sa acceada la relatii de asociere contractuale ?

    • eu****** spune:

      Nu cred ca tine de varsta unei persoane aderarea la o anumita ideologie.
      Poate sa existe chiar si in tinerete un flash/moment in care poti sa vezi, cel putin cu ochii mintii, mai departe decat vrea socialismul/comunismul sa iti arate…

      M-am decis sa va spun o poveste adevarata – este povestea tatalui meu care a fost solicitat sa faca munca pentru comunisti.

      Tata, in tineretea sa, si mai apoi, a ajutat numerosi oameni – atat cat a putut. Unul dintre cei pe care i-a ajutat a fost un comunist care era urmarit de securitatea din aceea vreme. Tatal meu l-a ajutat pe acel om sa scape si drept urmare cel scapat cu viata i-a promis ca o sa-l ajute atunci cand ii va cere ajutorul. Tarziu de tot, tata a avut nevoie de ajutorul sau si l-a primit. Nu i-a placut niciodata sa apeleze la cunostiinte sau la relatiile pe care, ca orice om, si le facea.

      Si tocmai pentru ca era un om cu o inima mare, dar corect, intr-o anume zi tata a trebuit sa spuna NU.

      A fost convocat pentru a participa la o actiune de lamurire a taranilor in vederea infaptuirii marii revolutii agrare. Tatal meu – tanar si dornic sa isi faca jobu-ul incredintat – s-a prezentat la aceea actiune, dar dupa ce s-a lamurit despre ce este vorba a refuzat sa mai participe si a spus foarte clar ca nu doreste sa fie implicat in preluarea abuziva a terenurilor si a mijloacele pe care le avea taranii. M-a uimit curajul tatalui meu si l-am intrebat daca au fost repercursiuni. Se pare ca NU, si se pare ca a fost dintre acei putini cativa care au avut curajul de a spune DESCHIS ca NU ESTE BINE ceea ce se intampla acolo…

      Nu a acceptat niciodata sa faca parte din partidul comunist, desi datorita deciziei din aceea zi a avut de pierdut din punct de vedere profesional si material…

      Am povestit acesta mica intamplare pentru a demonstra ca orice tanar poate sa inteleaga, mai devreme sau mai tarziu, ca de fapt comunismul/ socialismul nu este decat o mare minciuna/utopie sau cum vreti Dvs, sa ii spuneti.

      Nu tine de tinerete sau de batranetea persoanei care adera la o anumita ideologie, dar tine de curajul fiecarei persoane de a recunoaste deschis cand ceva nu merge bine si mai ales de a spune deschis ceea ce gandeste.

      De fapt asta uraste comunismul/socialismul – critica si mentionarea aspectelor negative pe care evident orice societate si orice ideologie le produce in dezvoltarea sa.

      Unele forme de organizare din societate au o bucla de feed-back care le face long-lasting, dar nu este cazul comunismului/socialismului.

      Poti sa fii tanar-naiv, poti sa fii credul, dar daca viata iti arata ca ceva nu este bine atunci poate ca te poti intreba ce este eronat acolo si, mai ales, sa incerci sa afli raspunsul la aceasta intrebare, cred…

  14. Unul spune:

    Ar trebui trimisi toti adoratorii comunismului in Coreea de Nord ca sa isi gaseasca fericirea in raiul comunist.
    Pana nu vom avea un Nuremberg al crimelor comuniste, toti acesti idealisti vor clama ”superioritatea” modelului social si a ”fericirii” celor care au experimentat acest sistem.
    Cert ca acest sistem a UCIS mai multi oameni decat fascismul si in consecinta ar trebui declarat criminal acest sistem si scos in afara legii, astfel ca purtatorii de tricouri Che sa isi piarda gustul prostiei cu care ne intoxica.

  15. cristi spune:

    Domnule Liiceanu,

    Frunzaresc prin articolele media si ale dumneavoastra imi consuma cel mai mult timp (din pacate in zilele astea nu mai avem timp sa citim si din pacate doar frunzarim).
    In mute din cazuri ma laud si am onoarea sa spun ca rezonam (acesta este si motivul pentru care va citesc).
    Ma tem ca articolul de fata are un “bias” cum zice americanul…
    Parerea mea este ca avem doua entitati diferite: fenomenul Castro si omul Castro.

    Omul Castro este creionat bine in articol: un dictator ca oricare altul cu relele necesare ridicat in slavi de ideologii comunisti (chinezi, nord-coreeni etc.).
    Discutia incepe la fenomenul Castro si la faptul ca niste capitalisti au venit cu mesaje foarte nuatate (a se vedea mesajul lui Obama prefatat de ridicarea embargoului acum ceva timp). Iata punctele mele de vedere:
    1. In razboiul comunism-capitalism pana acum se pare ca a invins capitalismul (sa vedem ce-o fi cu China, dar asta e alta discutie).
    2. De la caderea zidului (~anii ’90) pana azi am vazut un fenomen de globalizare si de uniformizare spre capitalism. Au ramas cateva bastioane (Cuba, Coreea de Nord si alti cativa).
    3. (aici e scanteia) Capitalismul cras a inceput sa isi arate fata urata.
    Hai sa incepem cu Statele Unite, tara mea actuala de rezidenta:
    - nu ati vrea sa aveti copilul in scolile primare de aici, unde focusul adevarat nu e pe creativitate ci pe uniformizare.
    - nu ati vrea sa se faca afaceri cu sanatatea dumneavostra (americanii zic “daca vrei sa ai o boala, mergi la doctor”)
    - nu vrei sa platesti taxe pentru ca sa porti razboaie ca sa ai benzina mai ieftina la pompa.
    - nu vrei sa faci o faculate pe care sa o platesti zeci de ani dupa ce ai inceput sa produci bani.

    4. Se stie ca atunci cand oamenii sunt impinsi la extrema, incep sa creada in mituri, miracole si vise. Atunci extremele (populismul, nationalismul, etc.) infloresc si oamenii incep sa vada numai partea plina a paharului in sistemele alternative.

    5. Punand cap la cap 3 si 4, Cuba este perceputa in America Latina si nu numai (o arie dominata profund de anti-SUA) ca tara erou care a supravietuit hegemoniei SUA. Multa lume vede o tara condusa de un lider caruita CIA nu a avut ce sa ii faca (se crede ce e attat de iubit incat poporul l-a aparat), o tara cu o rata de analfabetism extrem de scazuta care exceleaza in medicina alternativa si calitatea medicilor pe care ii produce.

    Se zice ca “de morti numai de bine”. Nu sunt de acord cu ideea. In spiritul liberal propun totusi o analiza in care sa incepem cu intrebarea “a fost la ceva bun fenomenul (si poate omul) Castro? A facut ceva bun pentru tara lui? A facut ceva bun pentru omenire? ”

    Cu Prietenie,
    Cristi

    • Consonant spune:

      Va recomand o carte

      W.J. Baumol, R.E. Litan, C.J. Schramm “Good Capitalism, Bad Capitalism, and the Economics of Growth and Prospertity”, Yale University Press, 2007,

      Care raspunde intrebarilor/criticilor dumneavoastra si spune ca, in esenta, nu exista un singur “capitalism” ci mai multe variante dintre care unele sunt benefice iar altele malefice. In particular, socialismul nu este o cale de urmat.

    • Istoriograf spune:

      Cristi,
      Nici miturile hiperumflate despre asa zisa rezistenta si supravietuire alei Cubei castriste nu pot prosti pe cei care cunosc putin derularea faptelor in ultimii 56 de ani. Supravietuirea regimului castrist s-a bazat doar pe intelegerea secreta dintre presedintele Kennedy si Hrusciov in 1962, la criza rachetelor nucleare sovietice amplasat la 90km de Florida. Retragerea rachetelor s-a facut doar in urma angajamentelor americane in retragerea rachetelor nucleare americane amplasate in Turcia si al acordului american ca nu va interveni si nu va ataca niciodata Cuba. Americanii s-au tinut de cuvant pana astazi si s-au multumit cu blocada economica contra Cubei. Economic, supravietuirea s-a datorat sprijinului economic masiv din partea URSS si a unor tari si popoare “fratesti” din Tratatul de la Varsovia care dadeau si ei cate ceva Cubei la “indemnurile” Moscovei. N-a existat nici un eroism real din partea boborului cubanez si a lui Castro, poate doar resemnarea aproape generala la saracia nemaipomenita a cubanezilor care s-au supus unui dictator cu nimic mai bun sau mai rau decat ceilalti dictatori de stanga sau de dreapta. Am vizitat Cuba in 2008 si n-am vazut nici o manifestare de eroism, mandrie sau maretie, ci doar o saracie lucie, oameni profund resemnati in mizeria si in fatalismul lor si un cult desantat al personalitatii dictatorului.

  16. DanT spune:

    “Ce-ar fi să spunem că Hitler a făcut autostrăzi și fabrici?” – păi şi de ce să nu spunem că Hitler a făcut autostrăzi şi fabrici? De fapt în orice tratat de istorie care se respectă scrie chestia asta. Cititorii sunt adulţi, nu copii. Trebuie să li se prezinte adevărul, nu să se treacă sub tăcere aspectele pozitive atunci când vorbim despre un personaj diabolic.Trecerea sub tăcere ar însemna manipulare, dezinformare. Trebuie să se spună adevărul, explicându-se totodată că aspectele pozitive nu constituie o justificare pentru crime.

    “înfometarea decenii la rând a unei populații de circa 200 de milioane de oameni și transformarea țării într-un lagăr perpetuu reprezintă un preț convenabil pentru „măreția” Imperiului Sovietic pe care Putin o vântură astăzi în fața compatrioților săi, punând-o explicit în seama lui Stalin?” – de fapt Putin spune clar că realizările pozitive ale lui Stalin (industrializarea, victoria în război), nu pot constitui o justificare pentru crimele sale: “But all that positive of that time that undoubtedly was, nevertheless was achieved by unacceptable price.”

    Uite pe larg ce crede Putin despre Stalin:
    “It is obvious that from 1924 till 1953 country, and the country was ruled by Stalin, changed. Radically. It changed from agrarian into industrial. Though true, peasantry disappeared. And we all remember problems very well, especially problems with agriculture, queues for foodstuff and so on. Everything that was happening in this sphere had no positive impact upon the “village” [rural area]. But industrialization took place in fact. We won Great Patriotic War. And whoever says anything, Victory was achieved. Even if we turn to losses: you know, no one can cast a stone to those who organized and stood in at the head of this victory. Because if we lost this war, the consequences for our country were much more catastrophic. It is even hard to imagine. But all that positive of that time that undoubtedly was, nevertheless was achieved by unacceptable price. Repressions took place, nevertheless, it’s a fact. Millions of our fellow citizens suffered from them. And this method of management of a country, achieving result is unacceptable, it is impossible. And there no doubt that during this period we were faced not just with personality cult but with mass crimes against own people. That is the fact, too. And we also shouldn’t forget about that. One has to analyze any historical events in its entirety, this is what I wanted to say.”
    https://www.quora.com/How-does-Vladimir-Putin-regard-Joseph-Stalin

    • victor L spune:

      @ DanT,
      nu ma obliga sa cred ca faci parte din “promotia” 42%:
      ““Ce-ar fi să spunem că Hitler a făcut autostrăzi și fabrici?” – păi şi de ce să nu spunem că Hitler a făcut autostrăzi şi fabrici?”"
      Chiar nu intelegi ca nu ii contesta nimeni lui Hitler autostrazile si fabricile, dar astea nu-l absolva de restul activitatii; gen idolii tai, rusii :P

      • Axel spune:

        Îți recomand să citești articolele cu atenție, eventual cu glas tare ca să le-nțelegi. Ai citit textul de mai sus în diagonală și n-ai înțeles ce-a vrut să spună omul, dar sări să-l contrazici și să-l acuzi. De fapt, a dezvoltat ideea că „aspectele pozitive nu constituie o justificare pentru crime”.

    • Yoda spune:

      Am doar o singura nedumerire: tu crezi ce spui, sau spui ce crezi?

  17. adib spune:

    Aceeasi poveste pentru toate regimurile totalitare, de stanga sau de dreapta. Obtin unele rezultate care nu sunt posibile in democratii, dar cu suferinta poporului, care, culmea este indoctrinat sa fie si mandru de asta!

    • victor L spune:

      Probabil ai (ceva) dreptate cu “Aceeasi poveste pentru toate regimurile totalitare, de stanga sau de dreapta.”
      Dar autorul discuta la obiect (Castro) si laudatorii sai.

    • Harald spune:

      @adib – până și asta e legendă. Ce rezultate nu sunt posibile în democrații? Poate doar masacrarea organizată a milioane de oameni, cu asta chiar n-am auzit să se fi ocupat nicio democrație. Dar în rest, rezultatele reale tot democrațiile sunt cele care le obțin.

      Dați un exemplu concret, orice obiectiv realizat de un regim totalitar pe care democrațiile nu sunt capabile să-l obțină.

  18. Cinicul spune:

    Din pacate nu pot sa fiu in totalitate de acord cu domnul Liiceanu, idolul meu din tinerete. As vrea sa putem sa ne intalnim peste 1-2 generatii si sa vedem cum sunt judecati liderii politici de ieri de azi si sa vedem daca condamnarea brutala a domnului Liiceanu rezista timpului.

    Nu stiu daca jertfa a zeci de mii de cubanezi iubitori de libertate in puscariile castristre poate balansa tristetea celor care-l plang astazi pe Fidel Castro, dar stiu ca peste 30 ani analisti cu adevarat mai independenti decat cei de azi (inclusiv domnul Liiceanu) vor privi rece la cei jertfiti si se vor intreba daca acest regim a ajutat sau nu Cuba sa iasa din saracie.
    Cuba lui Batista era o tara in care se mergea pentru jocuri de noroc si prostituate ieftine, tTara care devenise dupa razboiul americano-spaniol din 1898 o simpla colonie americana.
    Stiu ca datele statistice concrete nu plac talibanilor orbiti de idelologia neo-liberala de azi, dar e cazul sa ne reconsideram pozitiile pentru ca societatile care ignora realitatea prea mult dispar (asta s-a intamplat cu utopia comunista).
    Am fost surprins sa vad ca PNB pe locuitor al Cubei este, in ciuda a peste 40 ani de embargo, imediat dupa cel al Romaniei, dar deasupra Turciei, Bulgariei, Ukrainei, Mexic, Thailand, India si multor altor tari care astazi sunt sau au fost pana recent democratice. Standardul de sanatate in Cuba este superior multor tari democratice (chiar si USA) vexi http://www.huffingtonpost.com/salim-lamrani/cubas-health-care-system-_b_5649968.html
    Abia astept ofensiva celor care urasc statistica in favoarea idelologie, a celor care ploclama dreptul de a vota liber pentru ramanerea in saracie.
    Cat despre mine ramn un sceptic, nu cred in nimic si nu astept nimic, un fel de Panait Istraiti dupa Vers l’autre flame.

    • Klopo_Tare spune:

      Gogoașa embargoului: doar SUA a impus embargou, în rest Cuba putea face comerț cu orice țară din lume. Nu are ce vinde, asta este altceva.
      În vremea lui Batista cubanezii trăiau mai bine ca spaniolii. Acum le ajung la glezne ca nivel de trai.
      Cât despre standardul îngrijirii sănătății, știu cum era pe vremea lui Ceașcă, statistic bine, practic total aiurea.
      În rest, diavolul se ascunde în detalii: mașinle cubaneze sunt cele americane in anii 1950 – adică vechi de 65 de anil.
      Dacă crezi că se trăiește bine, du-te în Cuba. Sau și mai și, în Coreea de Nord, culmea socialismului utopic.

      • Cinicul spune:

        Oamenii nu traiesc doar cu masini. Numai cei din societatile anormale cred asta. Despre restul cititi mesajul de mai jos, postat mai traziu de nae girimea.
        Poate veniti si dvs cu niste statistici reale, chiar de pe site-ul CIA.

        • Ventidius spune:

          @Cinicul
          Lacrimile miilor de cubanezi care, de nevoie, din oportunism sau din ignoranta il plang azi pe Castro compenseaza crimele acestuia la fel cum au compensat crimele lui Stalin lacrimile milioanelor de sovietici la moartea lui. Si nu numai sovietici, pana si maica-mea isi aduce aminte ca in copilarie a plans cu acesta ocazie istorica. Dupa cum nici omagiile ipocrite ale stangistilor occidentali nu schimba nimic. Franta a cerut doliu la ONU cu ocazia mortii lui Stalin, e normal sa il planga si pe Castro.
          Legat de staticile la care va referiti, cred ca sunt bune de pus in rama si atat. In Romania si in Turcia mediu nu este nici pe de parte 19 de $ pe luna. Si poti sa fii sigur ca pe vremea lui Batista Cuba statea mult mai bine in privinta venitului mediu decat azi. Era o tara prospera, se compara cu tari precum Italia, nu cu Turcia, fara sa fie nevoita sa falsifice statistici. Iar daca azi Cuba se lauda standardele de sanatate, o credem pe cuvant. Dar statisticile arata ca si inainte de revolutie era in varful topurilor, deci care sunt marile beneficii ale revolutiei castriste? Faptul ca azi nu te mai duci in Cuba pentru prostituate ieftine ca in vremea lui Batista ci pentru prostituate ieftine cu facultate?

        • Yoda spune:

          Nu, oamenii traiesc cu himere si utopii.

          Mesajul lui nae de mai jos, e o stupiditate. E la fel ca la noi pe vremea carpaciului cel viteaz, cand faceam recolte de 80 tone de grau la hectar, dar painea era pe cartela. In plus, compara tari comuniste cu tari comuniste. In America de sud sunt doar trei tari care nu sunt socialiste sau extrem de socialiste, sau comuniste: Paraguay, Columbia, si Peru.

          De ce mai stai prin Romania? Puteai demult sa fii in Cuba, Coreea de Nord, sau in Venezuela si sa tye bucuri de toate placerile comunismului.

        • Paul Butoi spune:

          Mda….
          Io zic ca ar fi interesant de stiut care este sursa acelor ” statistici reale , chiar de pe site-ul CIA ” la care faceti dv trimitere .
          Or fi baietii de la CIA mari si tari , da’ io m-as indoi ca au posibilitatea sa verifice ( si sa certifice ) datele referitoare la Cuba ; mai curand , as crede ca datele sunt ( doar ) preluate din surse oficiale cubaneze .
          Iar daca / cand sursa statisticilor este guvernul cubanez , io as zice ca ar fi intelept sa fim oleaca mai rezervati inainte de a le da ( un minim ) credit .
          Oficial , si in Ro. de pana in 1990 curgea lapte si miere pe strazi .
          Ghinion , Realitatea era binisor diferita ( nu mi-e clar daca dv stiti / va mai amintiti asta ) .
          Io zic ca , in masura in care ne intereseaza Realitatea ( din Cuba ) , am mai putea avea in vedere oarece detalii concrete :
          - daca PIB ul pe locuitor al Cubei este apropiat de cel al Ro . , cum s-ar putea explica oare faptul ca salariul mediu in Cuba este echivalentul a ~ 20 $ ( in Ro. este de vreo 22 de ori mai mare , ~ 450 $ ) ?
          - Ion Cristoiu a fost recent in Cuba si povesteste pe larg in cartea sa despre prostitutia practicata curent , pe scara larga ; oare minte ?
          - imaginile / fotografiile din Havana / Cuba arata o saracie adanca / extinsa ; oare sunt trucate ?

          • Cinicul spune:

            Fiecare pricepe dintr-o ststistica ceea ce stie deja, adaica cifrele nu pot sta in fata unei idei preconcepute.
            Daca Cristoiu mergea prin Romania reala (sau chiar New Orleans, unde am fost recent) vedea imagini de tipul celor din Cuba de care vorbiti. El insa prefera sa nu vada Romania de dincolo de cartierelor noi din Baneasa.
            Nu mi-ar placea sa locuiesc in Cuba sau Corea de N dar nu sunt atat de obtuz sa resping a priori cifre de pe site-ul CIA, care chipurile nu stiu ce se intampla in Cuba.

    • Yoda spune:

      Daca ai putut citi comentariul dun puffingtonpost, carele va sa zica stii o boaba de engleza. Atunci, incearca sa citesti de acilea (google poate sa iti traduca daca nu intelegi chiar tot): https://en.wikipedia.org/wiki/Cognitive_dissonance

      In rest, dupa tine, probabil ca PIB-ul Cubei depaseste si pe cel al odiosilor imperialisti americani.

    • Attila spune:

      Din pacate, ca mai toata lumea, stiu despre Cuba doar din mass-media. Poate cu o singura exceptie. Anul trecut, un prieten de-al meu, fotograf, si-a facut vacanta in Cuba. La intoarcere mi-a aratat cele cateva sute de fotografii pe care le-a facut. Le-am vazut si le-am revazut. M-a frapat ce am vazut pe fetele oamenilor si cautam o exceptie. N-am gasit. Tristetea era profund intiparita pe fetele si in ochii tuturor.

  19. nae girimea spune:

    E bine sa vorbim dar si mai bine sa ne uitam pe cifre . Avind ca sursa CIA World Factbook
    Tara Peru Mex Guat CRica Pan Hon Cuba
    Maternal mortality rate/100000 68 38 88 25 94 129 39
    Infant mortality rate /1000 19 11.9 22 8.3 10.1 17.7 4.5
    Life expentancy 73.7 75.9 72.3 78.6 78.6 71.1 78.7
    Physician density/1000 1.13 2.1 0.93 1.11 1.65 0.37 6.72
    Hospital bed density/1000 1.5 1.5 0.6 1.2 2.2 0.7 5.3
    Literacy 94.5 95.1 81.5 97.8 95 88.5 99.8
    School life expectancy 13 13.0 11 15 13 11 14
    Unemployement 8.8 9.6 6.3 25 12.6 8 6.1

    • Polilogu spune:

      OHOHOOO… Ce d-a argumente statistice babane avei dumnevoastra draguților CINICI si GIRIMISTI ! Pai, daca- i pe citate statistice atunci luati ANUARUL STATISTIC AL R S R pe anul 1987 ( de pamplezir v-a-ss zica )si citati domniilor voastre numai si numai cifre ” ixacte ” si… ceausiste ! C- asa e rumînul isteț ,bun la… stisticici, fudul si tare la panaiti… Da, la SANATATE , Anuarul … de-l zisei , ne spune ca RO, AVEA cam atăția medici cat are acum (?) ISLA CUBANA . Adica tot vreo mie de doctori la…la,la.la ! ȘI? ȘI ce-i cu c hestia asta ? Stateau medicii si umblau obligatoriu cu… șareta pe coclaurii țării, si tot obligatoriu nu puteau parasi șocul/….locul de repartitie 10 ani de zile! Ca dupa acee ….praful si mila domnului !!!Iar dispensarele ?? AI fost vreo data intr-un… despensar din asta, in care dardaiau oamenii muncii de frig, cu asistente si moase cu tot? Se rugau de tovii primari si secretari BOB sa le mai descarce vreo caruta de crengi umede ori coceni de la CAP… Daaaa, se dadeau ! INSA doar dupa posibilitatili socialismului multilateral dezvoltat. si conform eticii si echitatii (tot socialiste si astea…) Nu e bani, toașu doctor, banii e planificati, va face partidul totul sa fie bine ! SI …A FOST …BINE !! MINCIUNI ? SPUN MINCIUNI ? NU, dragi CINICI si GIRIMISTI … AU FOST R E A L I T A Ț I ! Demne de penele scriitorilor pesionari (cu miile !) din UNIUNEA SCRIITORILOR, care au uitat sa scrie cum a fost in LUNA CARTII LA SATE si la… CANTAREA ROMANIEI.. Deh, oameni suntem…Asa ca… Poftiti toasi la una mica si fiarta, ca pe frigul asta , ușor puteti face pniumonii…. EI ? Ei, uite asa au ajuns ”doctorasii” de famile si de …țară sa depopuleze satili si orasilii de binefacirili zisului socialism mutilateral dezvoltat si plin de SANATATE .! O fi mai bun socialismul ala din ISLA CUBA? Poate . Acolo e mai cald, mai însorit, se mananca banane , se trage si câte -un trabuc traditional si se mai pleaca oamenii muncii si la o zaffra colectivista. cu zahar pe repartitie. Doar trestia dulce e acolo din belsug. Iar eu … ȘI EU, desi am trecut de alfabetizare, tot nu am trecut de LITERAȚIE: Mai bine zis pe rumînește …ACULTURATIE: Că …asta e !

  20. Liviu spune:

    “regimurile comuniste au ucis în două generații o sută de milioane de oameni: asta înseamnă cam 450 de oameni pe zi, adică 190 de morți pe oră, adică 3 oameni transformați în cadavru în fiecare minut – și nu o singură dată, ci minut de minut, oră de oră, zi de zi, timp de 60 de ani fără întrerupere”

    sunt 4629 oameni pe zi .

    • Mihai89 spune:

      Vad ca textul de mai sus e corectat deja. In cartea din care este luat citatul scrie “4500 de oameni pe zi”.

  21. Nuta spune:

    Impecabila analiza(ca de obicei!)Am fost in Cuba ca turist anul acesta,dar am vazut si simtit efectele “revolutiei”;pe fetele oamenilor intr-o Habana ce arata aproape ca Alepul de langa noi,cei drept cu plusul de tragism conferit de degradarea lenta si frumusetea pierduta,amintind de lumea veche europeana..O agonie crunta..Cuba lui Fidel!
    Sper intr-un viitor bun pt cubanezii minunati pe care i-am cunoscut si ii admir nespus pt rezistenta lor,inclusiv prin muzica(cel mai bun jazz…)

  22. Polilogu spune:

    De o mie de ori DA pentru acest articol al d-lui G:LIICEANU ! Muntilor de cadavre pe care omenirea le datoreaza tuturor ideologiilor crimei , le-as adauga si muntii cadavrelor din CHINA , acea China despre care ”surealistul” Fr. MItterand o scotea la iveala indemnandu-ne sa ne infricosam …”Cand China se va trezi, omenirea va tremura ” -perora seful socialist francez de odinioara, fascinat de trinitatea neo-comunismului franco-italo- spaniol (cu crucea intr-o mana , cu secera si ciocanul in ceealalta!) ” si ”faimoasa starleta” – La Pasionnaria .

  23. Emil Stoica spune:

    Este surprinzătoare intr-adevăr reacția multor lideri din tari democrate care nu vad răul produs de un dictator, mai ales in realitățile politice de azi cand naționalismul este in creștere si ne aduce aminte de anii ’30.

    Castro, ca Ceaușescu, Hitler, Mussolini, Stalin, etc a fost un dictator criminal. A restrâns drepturile a milioane de oameni.

  24. Stefan Michiu spune:

    ” Maretul”Fidel a fost un om norocos!Dupa atatea crime, a murit in patul lui, adulat de prostimea cubaneza si de idiotii lideri socialisto-democratico-etc ai lumii!Prietenul si tovarasul revolutionar de profesie, “eroul” Che a primit ce i s-a cuvenit-mi se pare in Columbia, unde impusca taranii care nu intelegeau lupta lui pentru fericirea lor.Intr-un hal de mizerie de nedescris, murdar, netuns, neras,a implorat in genunchi-el, marele erou care ucidea fara ezitare pe dusmanii poporului-sa fie crutat.Fara succes, ofiterul a ordonat executia.Din pacate,ofiterul a facut o greseala-a ordonat sa fie ras, spalat,imbracat asigurandu-i o infatisare demna nemeritata!Ciracii lui in idei, trebuiau sa-l vada asa cum ajunsese, poate n-ar mai fi purtat tricouri cu chipul criminalului.

  25. kinn spune:

    Istoria dictaturilor in America Latina n-a inceput de la Fidel Castro. Loviturile de stat erau frecventa in epoca, sprijinite chiar de USA si alte tari europene. Iar contextul in care s-a nascut revolutia cubaneza este cel al unei insuportabile dictaturi militare, plus o subjugare economica totala de catre SUA, lucru cunoscut si recunoscut de toata lumea, printre care chiar de presedintele JFK in anii imediat urmatori.

    Orice discutie despre Fidel Castro fara a lua in considerare contextul care l-a format este demagogie desantata. Prin faptul ca nu are curaj sa pomeneasca despre realitatile contextului istoric al momentului (si doar vorbim de evenimente de acum mai bine de cincizeci ani, nicicum de evenimente fierbinti), domnul Liiceanu da dovada de lasitatea care il caracterizeaza constant in luarile publice de pozitie. Culmea ironiei, dl Liiceanu vorbeste adeseori despre libertate, Dumnezeu, si alte teme nobile. La ce bun sa ai libertate, cand n-ai curaj nici macar sa mentionezi multiplele fatete ale unui fapt istoric de mult consumat?

    Pe scurt, un articol numai bun pentru cititori cu mintea scurta, incapabili sau neinteresati sa inteleaga problemele altor oameni de pe un alt continent, reductionisti in cautare de judecati simpliste.

  26. susufler0 spune:

    D-le Liiceanu, sunteti un pic nedrept ! In tot acest cor “de stanga” s-a strecurat totusi si un glas deloc panegiric. Este cel al presedintelui ales al SUA.

    PS. Si apoi si tacerea este revelatoare !

  27. florin spune:

    “victimile comunismului sunt victime neintenționate ale unei modernizări necesare, care altminteri, dat fiind nivelul foarte înapoiat al societăților pre-comuniste…”
    am auzit deseori idea asta in vestul cel protejat de astfel de experimente.
    Nivelul inapoiat la acestor societati sau cu alte cuvinte prostia acestor popoare a dus la falimentul comunismului si nicidecum simplul fapt ca e o utopie folosita de niste jigodii sa abureasca mintile slabe. Dovada o are tot Patapievici care a marcat foarte inteligent candva ca experimentul s-a facut si pe o populatie avansata social, respectiv cea Germania de est. Rezultatul a fost acelasi dezastru. Deci baieti si fete cu banderola rosie, ori sunteti idioti ori lichele.

  28. ion adrian spune:

    Si daca tot veni vorba despre presedinti ai SUa poate ar fi util sa mentionez cartea unui cunoscut jurnalist american de investigatii Ronald Kessler(1943-), Inside the White House aparuta si in Romania sub numele de Serviciul Secret al SUA: În slujba preşedintelui
    RONALD KESSLER, fost reporter al The Washington Post si Wall Street Journal, este unul dintre cei mai bine vanduti autori in acest moment din SUA. New York Times recomanda si romanele The Terrorist Watch, The Bureau, Inside The White House si CIA at War.
    Si ca sa urlam nu este neaparat nevoie sa ne spuna asta dl Cangeopol ci ne-o spune scriitorul american cu un enorm box-ofice:
    ” Dupa obtinerea unor interviuri in exclusivitate cu mai mult de o suta de fosti si actuali agenti ai Serviciului Secret, autorul de bestselleruri si reporterul care a castigat mai multe prestigioase premii, Ronald Kessler, le dezvaluie secretele pentru prima data in aceasta carte.
    Deoarece agentii din Serviciul Secret sunt obligati sa pastreze confidentialitatea, alegatorii afla foarte rar cum sunt de fapt presedintii, vicepresedintii, candidatii la presedintie sau membrii cabinetului lor. Daca ar afla, spune un fost agent al Serviciului Secret, “ar urla”.”

    Eu am primit niste extrase in care este vorba de ultimi zece presedint ai SUA i cu sotiile si uneori si de vicepresedintii i desi nu am citit cartea presupun ca nu sunt inventii paralele cu aceasta. Pentru amuzament si poate si informare dau cateva din cele primite caci nu am gasit un link pe care sa-l indic cu concluzia ca presedintii republicani ies mult mai bine din descriere decat cei democarti care uneori ating abjectiunea morala sau de comportament . Astfel:

    BILL ŞI HILLARY CLINTON Pentru el preşedinţia a fost o mare petrecere. Nu era demn de încredere. A fost amabil mai ales pentru că vroia să-l placă toată lumea, dar viaţa lui era doar un mare şi amuzant joc. Cât despre sexualitatea lui… ştie toată lumea. Ea era mereu cu ochii pe Bill Clinton. În rest, o falsă eroină TV. Personalitatea ei se schimba imediat ce se apropiau camerele de luat vederi. În lipsa lor manifesta un dispreţ nedisimulat pentru militari şi pentru cei din Serviciul Secret, considerându-i ca pe nişte slugi care erau acolo doar ca să o servească.

    BARACK ŞI MICHELLE OBAMA El are un temperament isteric, este egoist, viclean şi prefăcut. Te priveşte în ochi şi pare să fie de acord cu tine, dar se întoarce şi face exact invers. Ca şi Clinton urăşte militarii şi se uită de sus la cei din Serviciul Secret. Ea este o adevărate căţea care, practic, urăşte pe oricine nu este negru, urăşte militarii şi se uită la agenţii Serviciului Secret ca la nişte slujitori

    :)

    Apropos de Obama, iată o întâmplare adevărată(nota mea: daca il credem pe povestitor) petrecută în biroul lui. Este vorba despre demisia generalul McChrystal (în fotografia din dreapta-jos), descrisă de acesta din urmă în cartea „NEVER STAND IN LINE AGAIN”. Traduceri aproximative ale titlului: 1. „Niciodată nu mai sta iar în poziţia (militară) de drepţi” 2 „Niciodată nu mai sta iar la rând (la coadă)” Unii oameni dau dovadă de mai multă diplomaţie decât alţii. Fostul comandant american militar în Afganistan, generalul McChrystal, a fost chemat de Barack Obama în Biroul Oval. În cursul discuţiei McChrystal a înţeles repede că lucrurile nu merg bine, fapt confirmat în momentul în care Obama l-a acuzat că nu îl sprijină destul în rolul său politic de Preşedinte. McChrystal i-a răspuns: „Domnule Preşedinte nu e treaba mea să vă sprijin ca politician, treaba mea e să vă sprijini în calitate de comandant-şef.” După aceste cuvinte generalul McChrystal i-a înmânat lui Obama demisia. Nemulţumit de demisia generalului, pe care nu putea decât să o accepte, Obama a făcut o glumă ieftină de despărţire: „Pun pariu că atunci când voi muri, vei fi fericit să faci pipi pe mormântul meu.” Generalul a salutat milităreşte şi a spus: „Domnule preşedinte, eu am spus întotdeauna că, după ce voi părăsi armata, nu voi mai sta niciodată din nou la rând (la coadă)”
    :) :) :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Liiceanu


Gabriel Liiceanu

Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozo... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Nu se pune problema „acceptării” anonimatului. Pur și simplu nu am fost întrebați, am fost r...

de: Gabriel Fornica-Livada

la "Învățământul care îl merităm. Despre țapul ispășitor și arderea canapelei"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)