vineri, martie 29, 2024

Ce este o Universitate? Ce este un Rector? Câteva gânduri neoficiale despre alegerea noului Rector al Universității din București

Prietenii mei îmi spun că sunt turnesol pentru conflicte: mă aricesc imediat ce simt o tensiune, un reproș, o ceartă. Cât am fost copilă și adolescentă, părinții mei nu au țipat niciodată, absolut niciodată, la noi în casă. De aici probabil aversiunea mea puțin patologică față de scandal. Pe Marian Preda îl cunosc de peste 20 de ani. Am fost colegi la ICCV și suntem colegi la Universitate, am făcut teren împreună prin orașe uitate de lume, am mers la conferințe și la ședințe. Uneori mi s-a părut că are idei greșite, adesea că este de o sinceritate cam enervantă, dar nu l-am văzut niciodată să se simtă șifonat de un dezacord sau să prefere o dramă unei discuții. Marian are, cum se zice, un stil constructiv.

Marian Preda este de stânga când vorbește cu prietenii de dreapta și de dreapta când vorbește cu cei de stânga. Poate îi place prea mult să întoarcă problema pe toate fețele. Eu tind să mă identific cu stânga secular-umanistă, dar am văzut că pe Marian îl susțin colegi din toate colțurile spectrului politic. Ideologiile politice sunt importante și ne divizează, dar nu cred că ne definesc, iar în cazul lui Marian acest lucru este și mai vizibil. Echitatea și solidaritatea sunt foarte importante pentru el, precum și performanța și meritul. Când apar tensiuni între aceste considerații, încearcă să le decupeze precis, prin date, studii și mai ales prin discuții, dincolo de idei preconcepute. Înțelege foarte bine mizele încurcate și chiar dureroase ale politicilor sociale și labirintul cu minotauri al managementului academic. Mai mult, este convins că este responsabilitatea Universității să câștige teren în cultivarea gândirii profunde împotriva pseudo-cunoașterii, să se lupte împotriva degradării expertizei și imitațiilor de educație, să construiască noi programe de studiu, noi clădiri, noi alianțe prin care Universitatea să prospere.

Dacă ne-am întoarce în timp, acum 4 ani, am vedea pe viu cum arăta Facultatea de Sociologie și Asistență Socială când a încheiat cele două mandate de Decan. Cei care lucrăm acolo știm că arăta (și acum dar și atunci) excelent. Marian este pasionat de idei și cunoaștere, un profesor care stârnește entuziasmul în sala de curs și un manager foarte eficient în chestiunile lumești privind spațiile, toaletele, ușile, salariile, cantinele și alte mici detalii materiale ale existenței.

Cred că acestea sunt câteva dintre motivele pentru care Marian a fost adesea ales, de colegi, în funcții de conducere, fiind membru în Consiliul Facultății de Sociologie și Asistență Socială în repetate rânduri, Decan în două mandate și Președinte al Senatului Universității din București. Toate aceste roluri i-au fost încredințate de cei care l-au ales, prin vot secret, în alegeri libere. Privind atât la experiența mea personală, cât și la reacțiile colegilor din Universitate din ultimii 12 ani, pentru mine alegerea lui Marian Preda ca Rector al Universității din București este opțiunea care are sens.

PS. Nu în ultimul rând, vreau să menționez că Marian Preda are simțul umorului.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Deja apar doua texte , puse fata in fata , ce isi arata sustinerea pentru doi dintre candidatii la functia respectiva . Nu stiu nici valoarea persoanelor raportata la atributiile functiei si nici cum sunt privite in cercurile academice , dar poate era mai bine ca cele doua texte sa arate cu exactitate si cu exemple ceea ce din punct de vedere menegerial au facut sau zic ca vor face cele doua personalitati academice .

  2. Un rector este imaginea unei universitati si a celor care il sustin si il voteaza.

    Daca te uiti pe CV-urile celor doi candidati, nu se poate sa nu remarci ca oamenii au facut cariera universitara intr-un mod cel putin ciudat : unul dintre candidati a „sarit” pe un post de profesor universitar la doar 5 ani de la sustinerea doctoratului, celalalt si-a umplut CV-ul cu o salata de specializari si granturi, de la mecanica la sociologie, trecand prin administrarea afacerilor.
    Inteleg din ce se scrie in presa despre ei ca amandoi sunt inregimentati politic.
    Tipic mioritic! Si la fel de mioritic se comporta si cei care sustin un candidat sau altul.
    Nimic nou sub soare pe malul Dambovitei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosima Rughinis
Cosima Rughinishttp://contributors
Cosima Rughiniș este profesoară în Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială și directoare a Școlii Doctorale de Sociologie a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro