Am citit cu interes articolul publicat de colegul Bogdan Murgescu în Contributors ”De ce-l votez ca rector pe Marian Preda. Scrisoare deschisă către membrii comunității academice a Universității din București”. Am citit cu egal interes comentariul publicat de colega Madeea Axinciuc tot în mediul virtual ”De ce votez cu domnul Laurențiu Vlad?” Diferențele de opinie sunt nu numai firești, sunt, într-un fel, salutare: ele ne ajută pe toți să înțelegem mai bine alternativele care ne stau în față atunci când ne înarmăm cu ștampila de vot.
Remarc, în această privință, a ameliorare sensibilă a felului în care, la patru ani o dată, se desfășoară alegerile în Universitatea din București. Ele sunt precedate de numeroase întâlniri ale candidaților cu votanții din facultăți și din departamente, de dezbateri publice consistente, preluate on line – pe scurt, de o intensă informare privind intențiile și capabilitățile candidaților.
Lucrul acesta are două avantaje majore. Primul, evident, privind electoratul, este acela al unor alegeri informate. Cel de al doilea, poate mai puțin clar, privește asumarea ”promisiunilor” candidaților, întărită de contactul extins dintre aceștia și colegii votanți.
Nu îmi voi expune și nici argumenta aici propria opțiune electorală, chiar dacă sunt în poziția privilegiată a celui cu o bogată experiență managerială (opt ani decan și opt ani prorector) pe de o parte și, pe de cealaltă parte, fără vreun interes personal în momentul de față, de vreme ce am decis ferm să nu mai fac parte din administrația centrală a UB, indiferent de rezultatul alegerilor.
Nu mă voi referi deci la ce fel de universitate îmi doresc pentru următorii, tot mai puțini, ani de activitate profesorală și de cercetare, nici la ce fel de rector mi-aș dori pentru universitatea pe care o visez. Este, într-o atare răscruce, vorba nu doar despre dorințe. Este vorba, cel puțin la fel de mult, despre șanse și despre probabilități.
Din punctul meu de vedere, ar trebui să ne așteptăm la vremuri deloc comode pentru universitățile din România. Mai exact, cu atât mai incomode cu cât în discuție vor fi universitățile românești din eșaloanele superioare.
Poate o parte dintre colegii noștri au auzit de recenta apartenență a UB la consorțiul european CIVIS, alături de universitățile din Madrid, Roma, Stockholm, Bruxelles, Aix Marseille, Tübingen și Atena. Sunt însă convins că și cei care știu de acest lucru conștientizează cu greu dimensiunea și importanța evenimentului. Mai degrabă se crede că e ceva în genul familiar al mult trâmbițatelor acorduri internaționale – UB are vreo 300 – în urma cărora rămâne, foarte adesea, o gracilă dâră de fum.
CIVIS, constituit în baza proiectului ”universităților europene” lansat de președintele Macron, este o inițiativă de un cu totul alt ordin. Doar câteva repere sugestive: CIVIS, ca și celelalte consorții similare recunoscute pe plan european, ar trebui ca în timp să devină O entitate, cu statut juridic propriu, cu mecanisme decizionale și instanțe manageriale proprii, cu o comunitate academică reunind aproape 400.000 de studenți și mii de cadre didactice etc. etc.
Din punctul meu de vedere, ceea ce a însemnat pentru România șansa aderării europene înseamnă acum proiectul extrem de îndrăzneț al construirii universităților europene pentru învățământul superior românesc, cu precădere pentru instituțiile de vârf ale acestuia, precum Universitatea din București.
Pentru buna fructificare a unei astfel de șanse e nevoie, întâi de toate, de suplețe administrativă și de dinamism instituțional. Integrarea nu va simplă și nici ușoară și va impune cu certitudine depășirea unor hibe ”istorice” pentru universitățile românești, pentru UB în speță.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte rău că nu menționați și scrisoarea deschisa a d-lui profesor Florin Țurcanu pe aceeași tema. Dansul e coleg cu dl. Vlad și a luat atitudine publica. Merita felicitat, cred eu, la fel ca și d-na Axinciuc. Dar din poziția d-voastră de Prorector și coleg cu dl. Vlad, poate ma ajutați sa înțeleg cum domnia sa a reușit performanta unica în istoria (doar recenta ?) a Universitatii din București de a parcurge toate treptele didactice, de la asistent la profesor, în numai 8 (opt) ani. Poate ma ajutați sa înțeleg și cum dl. Vlad, semnatar al unei Scrisori publice de susținere a lui Victor Ponta (sper ca nu ati uitat faimoasa disputa în problema plagiatului) a ajuns Secretar de Stat în Ministerul Educației intr-un guvern „Reformist”, sub un Ministru al Educației, dl. Mircea Dumitru, care se pronunțase vehement și tot public în direcția contrară.
Pana când primesc un răspuns convingător, eu unul cred ca voi vota anti-Vlad, fie și pentru ca nu agreez postul TV Antena 3 și pe patronul acestuia,cu care iarăși vad ca dl. Vlad a avut legături strânse. Stiu bine ca boala neo-marxismului infantil a contaminat multe universitati vestice, nu vreau sa vad UniBuc in aceeasi situatie. Asta e democrația, nu ? Marian Ivan, Unibuc.
Respect, D-le Profesor! semneaza George Macovetchi
Toti rectorii, prorectorii, decanii si prodecanii pana in 2004 au fost numiti cu „binecuvantarea” Securitatii. Apoi celorlalte servicii le-a suras afacerea ( diplome fara cunostinte de specialitate ) si i-au preluat.
Nu puteti vedea in aceste functii romani (cadre universitare) din facultatile din occident. din aceasta cauza universitatile din Romania nu vor fi in niciun top, doar in cel al fostilor securisti.
Cand in toate statele occidentale programul Confucius este de finit ca sursa a serviciilor chinezesti, in facultatile din Romania se cauta noi stapani prin acest program, care sa aduca dictatura.
Iisuse Hristoase!
Când aud chestii din astea încep să-mi vâjâie urechile. Era student sfâtșitul anului III. Făceam practică într-o intreprindere pe trei sferturi falită ce producea mașini textile și pentru industria alimentară. Era pe atunci ceva program al Băncii Mondiale sau al UE (nu mai rețin) prin care veneau gratis consultanți în fostele fabrici comuniste să le ajute să ajungă rentabile. Acolo venise un inginer candian pensionat. De bine de rău ăla pricepea ceva din engleza mea și eu ceva din a lui așa încât am fost promovat rapid translator. Tipul au umblat vreo săptămână hăbăuc prin fabrică cu mine după el. I-am tradus de am amețit devize și facturi. În ultima zi în biroul directorului era adunată toată „seniorimea” ex-comunistă cu toa’șu’ dom’ director în frunte. Erau radioși convinși că canadianul le va indica fără greș ce trebuie să facă ca să devină fabrica mai rentabilă ca Ford :)
Canadianul a întrebat unde-i întrerupătorul general? Am tradus. Directorul a întgrebat mirat: De ce? Canadianul săracu’ a gemut în pragul apoplexiei: „Turnit it off now!!!”
Cam asta cred că ar fi cea mai indicată soluție și pentru măreața universitate din Bükreş (aflată undeva prin top 10000 mondial :) ), căreia arde de ales rectori. E ca ăla cu membrele cangreante care iși caută febril un frizer…
Cam așa. Dar trebuie să vedeți un progres: de la așteptarea unui rector mesianic care ne va scoate din mocirlă prin noi înșine, prin măsuri inteligente etc-bla-bla-bla, s-a trecut la cultul cargo (la așteptarea unor străini consorționiști și salvatori).
E greu de înțeles ce înseamnă campanie electorală în universitate: este interzis prozelitismul religios, este interzisă ideologia (excepție cea dominantă!), se promovează cică independența comercială (dar se face publicitate ne- sau semimascată), dar permitem unor persoane să folosească o instituție a statului pentru a se promova pe sine! Din punct de vedere economic: o maimuțăreală de firmă, din punct de vedere al resursei umane: o maimuțăreală politică. Din punct de vedere academic: top 10000. Din punct de vedere al universităților occidentale: teatru levantin și bizantinism.
Aveti dreptate dar e păcat ca se prefera sensul peiorativ al unor cuvinte, datorat coruptiei din aceste locuri. Bizanț, Levant…au avut totuși multe realizari: credința, cultură, medicină, economie, eficienta militara, longevitate…
Știm ce-a însemnat Bizanțul, dar azi, urmașii cruciaților (care au intrat cu caii în Agia Sophia și au așezat o prostituată în jilțul patriarhului) au încărcat de peiorativ termenii. Cred că azi nici creștinii din Istambul nu mai știu ce-a fost Bizanțul, iar noi nu privim către Apus, de unde vine lumina și prin ale cărui grații orice musulman ne poate vizita când vrea el (musulmanul).
Ma cam ia cu fiori initiativa asta a lui Macron. Sunt de la coada vacii si probabil de aceea nu vad cum poate fi manageriat eficient „o comunitate academică reunind aproape 400.000 de studenți și mii de cadre didactice etc. etc.”. De ce trebuie o astfel de mega-societate universitara? Universitatea inseamna semninare, formare individuala, edificarea unor personalitati, legaturi personale profesor-student. Cum o sa se vada persoana sau ideea unuia mic in masinaria asta mare? Nu vreau rapsunsuri de experti cu indicatori si chestii complicate, ci ceva omenesc si credibil (daca se va publica comentariul).
Nu este ideea lui Macron, ci a altora care lovesc în sistemul european cu câte-o măsură luminată (gen procesul Bologna, citări doar în anumite reviste, ratingul universităților) de zici că-l vor dispărut (în favoarea marilor universități private pentru care Bologna nu există, au revistele cu citările care contează și au rating la constituirea căruia au lucrat creiere din toată lumea de vreo sută de ani).
Macron este un argat al mondialiștilor: uniformizare, depopulare, mediocritate, distrugerea tuturor structurilor care ar putea aduna putere și s-ar putea opune voinței stăpânilor. Un imens terci în locul noodiversității. Proști, dar specializați, nu oameni de o oarecare culturăi. Oligofreni performanți economic, nu cetățeni. Mai bine-ar numi-o îngustitate, nu universitate.
„Fostul ministru spune că, “pentru a-i da susținerea mea, însă, Marian Preda trebuie să ne arate că a înțeles un lucru esențial: a conduce Universitatea din Bucureşti azi, în plin cataclism educațional, înseamnă a conduce refondarea morală a universităților din România”, și enunță cele 10 măsuri pe care le consideră obligatorii pentru viitorul mandat de rector al Universității din București.”
https://www.g4media.ro/verificarea-de-plagiat-a-tezelor-dupa-89-si-sanctionarea-conditionarii-studentelor-de-favoruri-sexuale-printre-conditiile-anuntate-de-daniel-funeriu-pentru-a-l-sustine-pe-marian-pr.html
Buna ziua,
Imi cer scuze , cred ca nici unul din cei doi nu merita aceasta functie.Cred ca singurul lucru care ii mana in lupta este salariul mult mai mare decat al Presedintelui Romaniei.Si-au construit un sediu luxos si studentii ingheata de frig in caminele insalubre.Si-au angajat prieteni, cunostinte (PCR) , pe salarii destul de mari fata de media din Romania.Interesul studentilor , al invatamantului romanesc- pentru ei nu exista.