marți, martie 19, 2024

Ce jocuri face dl. Tăriceanu?

O țară întreagă a stat, preț de mai bine de 48 de ore, cu ochii ațintiți pe guvernul României. Preocupată de posibilitatea ca Executivul să profite de sesiunea parlamentară extraordinară și să dea, la solicitarea expresă a președintelui PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, una sau mai multe ordonanțe de urgență. Legate de amnistie și grațiere, dar și de Codurile penal și de procedură penală. De a căror adoptare cât mai curând posibil dl. Dragnea avea și are pe mai departe nevoie ca de aer.
Dacă declanșarea procedurilor de suspendare a președintelui Klaus Iohannis înseamnă, la urma urmei, o problemă de orgoliu dar și o operațiune de consolidare a prestigiului și a puterii d-lui Dragnea în interiorul PSD, rezolvarea cât mai urgentă a tot ceea ce înseamnă cadrul legal menit să permită amnistia și grațierea lui, dar și a celor din preajmă, ca de exemplu, consilierul de stat Darius Vâlcov, reprezintă o chestiune de viață și moarte. De ea poate depinde libertatea nu doar a d- lui Dragnea 3, 6, ci și a multor altor politicieni importanți, nu doar din PSD, care au pe rol grele dosare penale.
Însă la fel cum s-a întâmplat și în cazul suspendării, circuitul normal, pus la punct cu mare grijă de strategii PSD, cel care trebuia să ajungă la apogeu în ședința de guvern de ieri, a fost scurticircuitat, din câte se pare, de opoziția d-lui Călin Popescu-Tăriceanu și a celor din ALDE. Nu, nu din cine știe ce considerente morale, nu fiindcă respectivii s-ar teme de reacții dure din partea societății civile ori a unor consistente segmente ale populației, ci fiindcă dl. Tăriceanu și ALDE au cu totul alte planuri.
Pentru moment, la nivel verbal, se arată a fi pe mai departe loiali d-lui Dragnea și PSD-ului fiindcă prezența la guvernare îi avantajează, iar d-lui Tăriceanu îi place să fie președintele Senatului. Dau garanții de solidaritate cu social-democrații, vorbesc despre coeziunea de nezdruncinat din interiorul coaliției, însă socotelile lor pe termen lung sunt cu totul altele. Așa se explică activitatea febrilă a reprezentanților ALDE din cursul zilei de luni, atunci când mai toată lumea conta pe iminența OUG, totul culminând cu apariția, fără doar și poate aranjată, a d-lui Călin Popescu-Tăriceanu în emisiunea România 9 de pe TVR 1.
Ce se întâmplă, de fapt? D-lui Tăriceanu i-a devenit deja destul de limpede că nu prea ar avea șanse de a deveni candidat unic al coaliției PSD-ALDE la alegerile prezidențiale din toamna anului 2019. Va trebui să se descurce cu forțe proprii.Iar cele de care dispune pentru moment ALDE nu sunt tocmai suficiente. Dl. Tăriceanu ar dori să profite de disensiunile tot mai pronunțate din interiorul PNL și să determine cât mai multe dezertări spre ALDE. Îi sunt favorabile și nemulțumirile, în bună parte justificate, la adresa președintelui partidului, dl. Ludovic Orban, dar și acțiunile secesioniste ale foștilor pedeliști în frunte cu dl. Vasile Blaga.
În al doilea rând, dl. Tăriceanu, nu din cale afară de deștept, însă isteț, vulpe bătrână, cu vechi state de serviciu în politica dâmbovițeană, este conștient că o asociere cu PSD în ceea ce privește prioritatea absolută a acestuia de a-l face scăpat pe dl. Dragnea, îl va costa imens în campania electorală viitoare. Va avea de răspuns la multe întrebări incomode.
Pentru moment, dl. Tăriceanu este avantajat de acest joc dublu. Dorește să îl continue. Nu își permite luxul de a se opune hotărât manevrelor PSD, nu este pregătit să părăsească guvernarea, este conștient că, dacă o va face intempestiv și cu scandal, va fi tocat mărunt-mărunt de televiziunile aservite social-democraților. Adică Antena 3, România tv, TVR 1.
Întrebarea nu este însă dacă ci când va părăsi coaliția partidul domnului Tăriceanu. Către sfârșitul toamnei? La începutul anului 2019? Deocamdată să vedem ce se va întâmpla la ședința de guvern de joi.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Sper ca sunteti conștient că Tăriceanu nu este o soluție pentru România, iar acest om nu poate sa ajunga presedinte, spre binele tuturor. Deocamdată, Tăriceanu face jocurile lui Dragnea și chiar nu ne intereseaza domnia sa. Nici dracu nu-l votează pe asta. Vrem normalitate , nu „vizionari precum Tăriceanu.

  2. O analiză corectă, Mircea. Uite că putem fi și de acord (și chiar destul de des – cu excepția discuțiilor despre o persoană pe care o știi, și al cărei nume începe cu aceleași literă ca al meu.). (Sorin B, fost profesor la facultatea unde ai terminat. Amintește-ți de o comisie de avansare la Timișoara, înainte de pensionarea mea!)

  3. Dl. Tariceanu e cat se poate de destept, insa am indoieli asupra celui care afirma lucruri cu seninatate ca sa nu zic cu naivitate, adica dvs scrieti asa cam cusut cu ata alba. Tariceanu e destept pt ca in politica un partid ca alde care este unul cam de talia udmr a inteles ca are sanse exact cum facea udmr in urma cu niste ani ca nu poate conta decat daca arbitreaza jocul celor doi mari, psd si pnl.
    E destept pt ca a stiut cand sa joace cartea cu psd si cand simte ca e momentul pt posibili noi parteneri. Nu si-a tradat publicul liberal mai mult decat pnl, asta ar fi trebuit sa notati cu buna-credinta.
    Orban coboara cu pnl pe scara istoriei catre subsolul unde sta acum pntcd, asta dupa o suita de lideri de carton precum raluca turcan sau alina gorghiu.
    Exact de asta tariceanu are sanse sa rupa electorat pnl, electorat oripilat de cat de slaba, proasta si subtire e prestatia pnl, a lui orban mai ales, un partid mare din votantii caruia se vor infrupta mai ales usr si alde.
    o varianta de succes ar fi o negociere pnl – alde prin care tariceanu sa redevina seful pnl pt ca este indiscutabil un lider politic matur, peste dragnea si fara sa fie compromis ca basescu ori mizerabil ca firea.
    semnat, un votant pnl inca din studentie

    • Cred că în comentariul dvs s-a strecurat o greșeală: DEȘTEPT în loc de DĂȘTEPT. Pentru că Tăriceanu, dușman jurat al cazului dativ, e descurcăreț. Ori poate că nu e descurcăreț, ci doar a profitat de o conjunctură.
      Din punct de vedere logic, aserțiunea dvs cum că Tăriceanu e cât se poate (peste Hawking?) de deștept pentru că e unde e, e cel puțin chestionabilă. La fel, aș putea spune că Tăriceanu e unde e și pentru că, acum vreun deceniu și ceva, Băsescu i-a întins, la propriu și la figurat, mâna să urce pe o scenă electorală. Sau că s-a supărat la timp că nu a ajuns șeful liberalilor (Tăriceanu, pentru că Băsescu a ajuns, de facto, la un moment dat).
      Dacă sunteți votant PNL din studenție (ceea ce nu mi se pare vreo mare brânză – dacă ați avea 85 de ani și ați fi din studenție votant de conservatori, aia da, ar fi fost ceva!) și vi-l doriți pe Tăriceanu șef al PNL, înseamnă că aparțineți aripii masochiste a PNL.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro