marți, martie 19, 2024

Ce n-au promis românii ungurilor la Alba Iulia?

Acest articol a apărut iniţial în ungureşte pe 23 noiembrie şi a avut o recepţie bună, mai mulţi cititori sugerîndu-mi, unii chiar insistînd să-l public neapărat şi în româneşte, aşa că l-am şi tradus, cu unele completări pentru cititorii români. Aceste completări faţă de original sînt între paranteze şi cu litere cursive.

N-am cum să identific acum (dacă ar şti cineva, să-mi spună) cine anume dintre unguri şi cînd a lansat pentru prima dată în ultimii o sută de ani ideea „promisiunilor de la Alba Iulia”, îndeplinirea cărora o tot aşteptăm degeaba din 1 decembrie 1918 (dar noi, ungurii, nu ne lăsăm pînă cînd acestea nu vor fi îndeplinite pînă la ultima iotă, fiindcă dacă odată ne-au promis ceva în mod oficial, apoi să şi respecte asta). [E vorba de punctul III.1 din Rezoluţia de la Alba Iulia care sună aşa: „Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.”] În orice caz, cel puţin din decembrie 1989 încoace [de cînd nu ne mai e interzis să vorbim public despre problemele noastre] pentru noi e aproape o „mantră sfîntă” că „românii” nu şi-au onorat promisiunile, şi e de-a dreptul incredibil ca în atîta timp să nu-i cadă fisa nimănui că nouă acolo nu ni s-a promis absolut nimic, fiindcă acei români adunaţi la Alba Iulia nici n-aveau cum să facă asta, nici cu cea mai mare bunăvoinţă, fiindcă nu erau în situaţia să ne poată ei promite ceva nouă.

Problema e alta. Cu Rezoluţia în sine puteam fi şi noi mulţumiţi. Foarte curînd însă evenimentele au luat o întorsătură nefericită, a cărei consecinţe nefaste trebuia apoi să le suportăm şi noi de-a binelea, dar despre asta nu prea vorbeşte nimeni. Acei români transilvăneni care au definitivat textul Rezoluţiei erau gentilomi virtuoşi, cu o cultură europeană în cel mai bun sens al cuvîntului, care cunoşteau profund problemele naţionalităţilor pînă la cele mai mici amănunte: de la trăirea cotidiană a acestei condiţii şi pînă la toate amănuntele juridice, şi nu numai fiindcă pînă atunci erau şi ei tocmai în această situaţie, dar şi fiindcă mai mulţi dintre ei avuseseră deja experienţa de mulţi ani a luptei cu neînţelegerea dezolantă a politicienilor majoritari unguri  în Dieta de atunci (parlamentul), de la Budapesta, apărînd acolo drepturile şi interesele naţionalităţilor, şi în primul rînd pe cele ale românilor. În acelaşi timp, ei erau cetăţeni fideli şi loiali ai Austro-Ungariei, cărora nici prin gînd nu le-ar fi trecut să se rupă de ţară şi să se unească cu Regatul României dacă politicienii unguri nu i-ar fi adus în situaţia disperată de a fi nevoiţi să recunoască că după ce au încercat în zadar tot ce se putea imagina pentru a ajunge la o bună soluţionare a problemei naţionalităţilor, nu le-a mai rămas nicio altă cale de a scăpa de umiliri decît asta.

Anul trecut am citit literă cu literă întreaga dezbatere din Camera deputaţilor, din Dieta Ungariei, asupra legii „despre reglementarea juridică a şcolilor populare altele decît cele de stat şi despre retribuirea învăţătorilor populari în şcolile comunale şi confesionale” din anul 1907, lege scrisă şi iniţiată de ministrul cultelor şi instrucţiunii publice Albert Apponyi [cei care citiţi şi ungureşte, puteţi descărca textul integral al dezbaterii de aici], şi creată şi cu scopul accelerării maghiarizării naţionalităţilor, într-un mod aproape nevoalat. [Maghiarizare care poate suna entuziasmant pentru politicienii vremii ca program politic, dar pus în aplicare, rezultatul, cum şi era de aşteptat, era aproape zero: singurul efect era că românii au devenit şi mai români decît înainte.] Această dezbatere ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toți parlamentarii UDMR ca să vadă numai cu ce pricepere şi la ce nivel ştiau Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, Theodor Mihali, Aurel Novacu, Gheorghe Popovici, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad şi alţi deputaţi din partea naţionalităţilor (şi nu numai români) în 1907 să argumenteze, să facă analize concludente şi să-şi susţină poziţia, şi ce pregătire aveau aceştia sub toate aspectele, cu un profesionalism (şi să nu omit asta: cu o eleganţă) cum azi nici nu-ţi mai poţi imagina într-un parlament. În acelaşi timp poţi vedea din păcate şi cum deputaţii unguri nici nu le prea acordă atenţie, dacă nu cumva eventual doar pentru a-i întrerupe cu observaţii ironice cu o superioritate maliţioasă, uneori cu o rea-credinţă evidentă, că de ce şi-ar mai osteni ei mintea cu gîndirea cînd ştiu bine că la sfîrşit oricum vor vota contra. (Tocmai cum se întîmplă de multe ori şi în Parlamentul României cînd se discută o problemă privind minorităţile. Asemănarea izbitoare însă, evident, nu se datorează faptului că cei cu care ne confruntăm noi aici sînt români, că cei de acolo erau unguri, ci mai degrabă faptului că unguri sau români, majoritatea e majoritate peste tot, şi dacă nu este destul de receptivă şi la problemele minorităţilor, atunci din poziţia sa de putere se raportează la acestea cu aroganţa celui superior.) Iar după ce deputaţii naţionalităţilor fac harcea-parcea tot proiectul de lege atît în ansamblu, cît şi pe articole, luînd formulare cu formulare şi argumentînd cu acurateţe exemplară toate obiecţiile lor, ia cuvîntul şi Apponyi şi strîmbînd din buze, cu un oarecare cinism, zice aşa: „cei mai vehemenţi critici ai proiectului de lege probabil că nici nu l-au citit sau cel puţin nu l-au citit cu atenţie – de ce-ar mai citi ei ceva despre care aveau deja judecata făcută de dinainte?”.

Ajuns la capăt cu lectura, am scris un post mai lung pe Facebook (îl recomand tuturor care nu l-au citit acolo [şi înţeleg şi ungureşte], fiindcă de acolo pot înţelege mai bine cum a dus toată povestea asta pînă la urmă la tratatul de la Trianon), unde am spus clar că dacă făceau asta cu mine (ca român), cu siguranţă eram şi eu împreună cu ei la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. (De altfel, a fost o experienţă formidabilă să citesc totul din poziţia mea de minoritar, ţinînd pumnii deputaţilor naţionalităţilor contra celor majoritari, deci de data asta, prin natura lucrurilor, să ţin cu românii faţă de unguri, şi n-am putut decît să le admir subtilitatea şi înţelepciunea cu care au nuanţat acolo, din perspectiva necazurilor oamenilor în carne şi oase, mai multe dintre problemele pe care le avem şi noi, aşa cum noi n-am reuşit încă poate niciodată pînă acum. Căci minoritarii se înţeleg între ei de minune, de orice neam ar fi ei, pînă la cele mai fine aluzii. Această solidaritate minoritară funcţiona perfect şi în acest caz, şi totul putea fi şi mai frumos dacă nu trebuia să mă simt de multe ori ruşinat sau chiar penibil pentru faptul că cei care îşi manifestau cu atîta superioritate nesimţirea şi lipsa totală de înţelegere, erau, spre nenorocul meu, unguri ca şi mine.)

Dar, aşa cum am spus, aceşti politicieni români erau cetăţeni fideli şi necondiţionat loiali statului ungar, respectînd cu stricteţe legalitatea, şi, în acea perioadă, nici prin gînd nu le-ar fi putut trece încă să viseze la ruperea teritorială de Austro-Ungaria, oricît de nedemn s-ar fi purtat cu ei politicienii unguri. Abia la începutul anului 1918, după apariţia celor 14 puncte ale preşedintelui american Wilson, ce au introdus în dreptul internaţional principiul autodeterminării popoarelor la reajustarea frontierelor, au început să se gîndească mai serios la această posibilitate, cînd în baza dreptului internaţional această preocupare a devenit legitimă. Şi s-au frămîntat mult cu gîndul fiindcă în acelaşi timp erau plini de îngrijorări, de temere chiar fie şi la ideea ca românii transilvăneni să se unească cu o ţară cum era atunci Regatul României, cînd ei în Monarhie, oricît de jalnică să fi fost politica faţă de naţionalităţi, erau obişnuiţi totuşi cu un stat de drept funcţional cu o cultură politică modernă europeană, pe cînd cultura şi practica politică bucureşteană erau aşa cum erau, rămase departe în urmă de ce putea însemna atunci o politică cît de cît europeană.

Iar cînd pînă la urmă s-au adunat totuşi la Alba Iulia, înainte de a-şi pronunţa hotărîrea, cei 1228 deputaţi aleşi ai românilor transilvăneni au avut o consfătuire temeinică cu dezbateri aprige timp de două zile şi aproape o noapte pentru a ajunge la un consens asupra punctelor care vor trebui incluse în Rezoluţie ca acel minim la care ţineau morţiş. Punctele mai „tari” despre care au considerat că România nu le-ar putea deocamdată accepta, findcă pentru asta trebuie mai întîi modernizată un pic, au fost eliminate, fiindcă au vrut să includă numai ce considerau ei că puteau fi acceptate şi apoi aplicate. Şi din moment ce ei ştiau foarte bine, şi mult mai bine decît ungurii vremii, ce înseamnă problema naţionalităţilor (că doar tocmai din acest motiv s-au hotărît să facă acest pas riscant), ei nu trebuiau să ghicească acolo cum să fie cu minorităţile ci au luat pur şi simplu un pasaj din discursul lui Vasile Goldiş din 1907 (v. paginile 95–96 în acel pdf la care duce linkul dat mai sus, dar [celor care înţeleg şi ungureşte] merită citit şi mai departe că de acolo se poate vedea mai în amănunte la ce s-au gîndit ei de fapt) şi prescurtat l-au trecut în Rezoluţie, fiindcă au vrut să aplice şi în cazul minorităţilor din noul stat român exact ce revendicau ei de la politicienii unguri dar fără succes. (Adică: ei fiind nu numai „creştini de conjunctură”, urmau principiul „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel”: Matei 7.12). Acestea deci nu erau promisiuni, nici n-aveau cum să fie şi nu ne-au fost adresate nouă, ungurilor. Ce puteau ei să ne promită în acea situaţie cînd ştiau bine că onorarea oricăror promisiuni n-ar depinde numai de ei? În acea Rezoluţiune n-au promis ei nimic nimănui, ci au stabilit acele puncte la care, în numele românilor transilvăneni, ei ţineau neapărat să fie trecute acolo pentru ca acestea să fie condiţiile Unirii, şi au pretins ca noul stat român să se organizeze respectînd acele principii în vederea modernizării ţării, chiar dacă n-au mai trecut acolo negru pe alb că acestea sînt condiţiile lor.

Iar dacă n-au spus asta şi în mod explicit fiindcă în acea cultură politică a lor asta era ceva de la sine înţeles, atunci printre români s-a răspîndit ideea (şi continuă să fie răspîndită şi astăzi) că Unirea s-ar fi făcut fără condiţii. Dar dacă acele puncte nu erau condiţii, atunci de ce mai trebuiau ei să dezbată conţinutul Rezoluţiei timp de două zile pînă noaptea tîrziu, cîntărind fiecare cuvînt ca ceva de o importanţă vitală pentru viitor, şi de ce au mai respins propunerea tineretului şi a delegaţilor bucovineni şi basarabeni ca Unirea să fie declarată fără condiţii?

Aşadar, la 1 decembrie au decretat Unirea cu România. Cunoscînd toate prevederile şi procedurile dreptului internaţional, ştiau bine că orice ar hotărî ei, asta nu are nicio forţă juridică atîta timp cît Rezoluţia nu este înmînată oficial, printr-o delegaţie împuternicită, regelui Ferdinand I al României, ceea ce s-a şi întîmplat, la 14 decembrie, în Bucureşti, într-un cadru festiv şi într-o atmosferă triumfală. Iar acum să ne imaginăm numai ce lovitură de palmă a putut fi pentru aceşti oameni şi ce puteau ei simţi cînd au văzut în Monitorul Oficial nr. 212 din 26 decembrie decretul-lege nr. 3631 din 24 decembrie, semnat de rege şi de preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de externe Ion I. C. Brătianu, decret cu numai două articole, dintre care primul e numai despre unirea teritoriilor, şi nicio vorbă despre condiţiile la care ei au lucrat atîta: „Art. I. Ţinuturile cuprinse în hotărîrea Adunării Naţionale din Alba-Iulia dela 18 Noemvrie / 1 Decemvrie 1918 sunt şi rămân de apururea unite cu Regatul României.” Atît. Iar articolul II precizează că aducerea la îndeplinire a acestui decret intră în sarcina preşedintelui consiliului de miniştri, adică a lui Brătianu, şi urmează imediat şi Raportul domniei sale care face parte din decret în aşa măsură încît cele două documente sînt publicate în anumite locuri formînd un singur text (de pildă aici), iar dacă ardelenii mai puteau avea îndoieli că poate n-au înţeles ei bine, acestea sînt risipite fără echivoc de Brătianu: românii de peste Carpaţi „au proclamat prin marea lor Adunare Naţională […] unirea lor necondiţionată şi de a pururea cu Regatul României.”

(În treacăt fie spus, acest decret are azi şi o anumită picanterie, şi anume că din anul 1918 şi pînă astăzi acesta era şi continuă să fie în vigoare, fără modificări ulterioare, ceea ce implicit înseamnă – şi ne-am putea trezi odată chiar cu reclamaţii – că, chiar dacă nu de facto, de iure, în ultimii o sută de ani, România continua să aibă pretenţii teritoriale faţă de Serbia şi la o mică parte din colţul sud-estic al Ungariei, din moment ce în Rezoluţia din Alba Iulia pe care se bazează decretul, se precizează clar: „Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între rîurile Mureș, Tisa și Dunăre”, adică şi la Banatul Sîrbesc ce azi aparţine Serbiei. Iar politicienii noştri pesemne nici n-au cunoştinţă de asta.)

Ceea ce a condus deci la acest rezultat dezolant nu era faptul că „românii” ne-ar fi promis ceva nouă, promisiune pe care apoi n-ar fi respectat-o. Nouă acolo nici măcar românii transilvăneni nu ne puteau promite nimic, chiar dacă ei doreau cu adevărat să aranjeze cît se poate de bine şi situaţia minorităţilor şi nu numai propria lor condiţie, fiindcă ei se pregăteau pentru o lume normală şi nu pentru răzbunare. Să ascultăm numai ce zice Vasile Goldiş în discursul său rostit la Alba Iulia înaintea citirii Rezoluţiei:

„Unirea tuturor Românilor într-un singur Stat numai atunci va fi statornică și garantată prin istoria viitoare a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepție a vieții, prin duhul vremurilor nouă. Această nouă concepție a civilizațiunii ne va inspira datoria să nu pedepsim progenitura pentru păcatele părinților și ca urmare va trebui să asigurăm tuturor neamurilor și tuturor indivizilor conlocuitori pe pământul românesc aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. Civilizațiunea care ne-a eliberat, pretinde dela noi respectul pentru dânsa și ne obligă să prăbușim în noul Stat orice privilegiu și să statornicim ca fundament al acestui Stat munca și răsplata ei întreagă.”

Dacă n-a fost deci totuşi să fie aşa cum sperau românii transilvăneni să fie, asta nu li se datorează lor, ci mai degrabă faptului că politicienii bucureşteni nu numai că n-au respectat condiţiile Unirii stabilite clar în Rezoluţie, dar nici măcar nu le-au băgat în seamă, de parcă nici nu le-ar fi căzut fisa că acelea erau nişte condiţii puse foarte serios şi nu un text oarecare, numai pentru a umple coala. Iar asta avea apoi urmări nefaste pentru românii transilvăneni, mai mult, ei erau primii care au fost umiliţi pînă-n pămînt, adică s-a adeverit chiar din start tocmai de ce se temeau ei mai mult.

Şi s-a văzut foarte curînd că degeaba şi-au închipuit ei că [avînd o experienţă îndelungată în funcţionarea şi organizarea unui stat de drept şi o cultură politică europeană] ei vor putea fi un motor puternic în modernizarea noii Românii, fiindcă abia trec trei ani şi la sfîrşitul anului 1921 Al. Vaida-Voevod trebuie deja să constate cu amărăciune că ei i-ar înţelege pe regăţeni, dar cei din urmă nu înţeleg nimic din ce e în Ardeal. [Iată ce spune Vaida-Voevod care la 18 octombrie 1918 a dat citire declaraţiei de autodeterminare în Dieta de la Budapesta, în convorbirea sa cu arhiepiscopul catolic R. Netzhammer: „Unirea noastră cu România veche nu putea să urmărească în nici un caz scopul ca noi dincolo, cu cultura noastră vest-europeană, să devenim precum cei de aici: un morman de mizerie bucureşteană! Aici te afli în mizerie, nu eşti nici măcar în Balcani, ci în Asia…. Noi, politicienii din Ardeal, ne-am urmat şcolile într-o ţară cu 52 de milioane de oameni şi nu într-un stat balcanic cu 7 milioane de locuitori. Înţelegem vechiul regat, dar politicienii şi oamenii de stat de aici nu înţeleg situaţia de dincolo, de la noi! Oamenii noştri buni de la ţară cu proprietăţi mici şi mari, administraţia noastră bună, sistemul nostru şcolar etc.”] Iar de problemele minorităţilor să nici nu mai vorbim fiindcă acolo chiar că habar n-aveau de nimic. [Fiind complet înafara problemei, neavînd pînă atunci minorităţi mai semnificative, cu naivitatea lor cam hilară au crezut în anii ’20 că problema poate fi rezolvată foarte simplu: îi românizăm pe toţi una-două şi am scăpat de ei. Şi s-au şi apucat imediat de treabă, rezultatul fiind ca şi cel al programului de maghiarizare al politicienilor unguri, că n-au reuşit să românizeze pe nimeni, dar pe unguri i-au făcut şi mai unguri decît înainte, efectele resimţindu-se pînă astăzi într-o anumită măsură, mai ales în Secuime.] Nu ca şi cum ei, ca indivizi, ar fi fost cu toţii imbecili sau răi, că nu-i vorba de aşa ceva, ci de faptul că istoria lor s-a format în aşa fel încît ei n-aveau cum să aibă atunci o cultură politică adecvată pentru a putea gestiona o asemenea situaţie, şi atunci, în acel cadru conceptual în care gîndeau ei, tot ce ar fi dorit ardelenii, pentru ei era ceva de neconceput, poate chiar absurd.

[Tocmai de aceea eu n-aş zice cu atîta siguranţă nici măcar că regăţenii i-ar fi fraierit rău de tot pe românii ardeleni, cum aud asta cîteodată şi astăzi, după o sută de ani, de la cei din urmă, fiindcă, aşa cum văd eu, asta depindea mai puţin de intenţii. Adevărul ar putea fi mai degrabă că în 1918 Regatul României nu era pregătit, ca mentalitate, pentru o asemenea unire. Prin urmare, în loc de o unire înălţătoare care putea lansa România spre modernizare, în urma căreia nici ţara asta n-ar fi azi acolo unde este din păcate, a ieşit o unire cam ratată în care teritoriile cu toate resursele au fost unite cu succes, în schimb „unirea-n cuget şi simţiri” a fost compromisă din start, şi cei care n-ar crede asta să-i asculte numai cum încă şi astăzi mulţi români ardeleni îi suduie pe „sudişti”. Şi asta fiind o problemă destul de complicată şi delicată a societăţii româneşti, cu efecte malefice, ar fi bine dacă ar fi luată mai în serios pentru a putea găsi eventual un remediu şi pentru asta, chiar dacă trecutul nu mai poate fi schimbat.]

Lucrurile stînd cam aşa, ar fi deci cazul să încetăm odată şi noi, ungurii cu „promisiunile nerespectate” (după o sută de ani ar fi şi timpul), cu atît mai mult cu cît repetarea pînă la infinit a acestei nedreptăţi imaginare ar putea să ne distorsioneze pînă şi vederea şi să începem să credem că noi nici n-am mai avea alte probleme decît aceea că cineva cîndva nu s-a ţinut de cuvînt, cînd necazul nu e acesta, ci faptul că problema cu minorităţile n-a fost rezolvată ca lumea nici pînă astăzi, şi de aceea oamenii sînt nevoiţi să facă eforturi inutile, şi multora li se mai întîmplă să şi sufere. Iar asta ar trebui rezolvată nu de dragul onorării unor promisiuni care nici n-au existat, ci fiindcă aceşti oameni au probleme, uneori chiar serioase, iar asemenea probleme trebuiesc oricum rezolvate, fie că ne-a promis cineva ceva, fie că nu, sau chiar dacă ar fi promis, s-a ţinut de cuvînt sau nu, asta nemaiavînd nicio importanţă, din moment ce oricum ţine de trecut (poate imaginar). În schimb, problema de rezolvat e a noastră, acum. Dar dacă noi nu încetăm să repetăm mereu această mantră spre a ne întrista numai sau ca să ne incităm unii pe alţii, şi ne deplîngem mereu soarta din poziţia victimei, arătînd cu degetul spre români, în ansamblu şi fără discriminare, atunci asta înseamnă că nu mai vedem pădurea din cauza copacilor şi atunci putem continua tot aşa şi în cei o sută de ani care urmează că asta n-are cum să schimbe ceva.

După o sută de ani

poate ar trebui mai degrabă să ne gîndim şi noi mai serios şi dacă constatăm că aşa cum am încercat în ultimul secol n-am putut face mare lucru în rezolvarea problemei, atunci să ne întrebăm dacă nu cumva asta înseamnă că numai prin acele căi pe care le-am încercat pînă acum, mai mult nici nu se poate, şi atunci să ne schimbăm strategia de pînă acum, care s-a dovedit că nu prea dă succese? După cum văd eu, ar fi timpul să ne dăm seama că degeaba tot speram noi că dacă reuşim să apucăm o conjunctură mai bună în care putem obţine adoptarea unor legi în sprijinul derepturilor minoritare, atunci situaţia se va îmbunătăţi, fiindcă rezultatul pare să confirme asta şi nu prea. Şi am sperat tot aşa degeaba că dacă printr-un lobbying mai priceput am reuşi eventual să convingem comunitatea internaţională să exercite presiuni asupra României să respecte anumite principii, atunci am putea obţine ceva, fiindcă nici asta nu funcţionează. Acum de pildă ne facem mari speranţe că Minority Safe Pack-ul [acţiune civilă a FUEN la care s-au strîns peste 1.100.000 de semnături în toată Europa pentru a obţine ca UE să adopte anumite măsuri pentru protecţia minorităţilor] va rezolva totul în locul nostru. Tocmai de aceea eu spun dinainte, pentru ca să nu fim prea dezamăgiţi la urmă, că nu va rezolva nimic. Chiar dacă s-ar adopta un document, tot ce s-ar putea aştepta de la asta, ar fi nişte generalităţi despre anumite drepturi pe care noi aici le avem deja oricum.

N-aş crede să greşesc prea mult dacă văzînd toate acestea, părerea mea este că acele căi pe care ni le-am ales nu puteau duce niciodată la rezultatul scontat fiindcă noi am încercat mereu să ne rezolvăm problemele fără români, pe ei lăsîndu-i cumva afară din toată povestea pentru ca să avem cît mai puţină treabă cu ei. [Asta mai puţin din cauza unor resentimente ci în primul rînd din lipsa de încredere.] Or aşa nu se poate. Pentru a putea face paşi înainte nu mai putem amîna să ne apucăm şi să punem odată la punct şi să normalizăm toată relaţia fundamentală româno-maghiară, iar asta cu siguranţă nu se poate realiza fără români. Atîta numai că pentru ca asta să poată porni în sfîrşit, noi ar trebui să fim foarte hotărîţi şi foarte radicali, dar noi nu îndrăznim, fiindcă pentru asta n-avem deocamdată nici credinţa necesară, nici încredere, nici curaj (şi nici pricepere suficientă, dar asta se poate învăţa într-un timp nu prea lung), şi nici experienţă n-avem încă la asta, şi prin urmare nu ne încumetăm să ne fixăm decît nişte ţinte lamentabil de moderate, cum ar fi, să zicem, autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc. Asemenea ţinte stîngace sînt inspirate de percepţia păcătoasă potrivit căreia chit că marele ansamblu din care facem parte şi noi e un dezastru, dar cu asta noi n-avem de ce să ne ocupăm fiindcă acolo oricum n-ai ce face, important e numai să reuşim cumva să cosmetizăm la suprafaţă cîte o componentă care pe noi ne afectează în mod direct, ca măcar asta să fie cît de cît în ordine, iar restul pe cine mai interesează? Dar chiar dacă am reuşi, cu asta ce-am făcut? Înainte de „cosmetizare”, acea componentă era prost aranjată tocmai datorită faptului că era înglobată în acel ansamblu mare care în întregime funcţionează prost, şi tot înglobată va rămîne şi în continuare, deci pentru a putea păstra de deteriorare micile noastre rezultate locale, noi trebuie să depunem stăruinţă zi de zi.

A fi radical înseamnă să schimbi lucrurile din rădăcini (cf. lat. radix ’rădăcină’). Dacă noi am dori într-adevăr să se schimbe lumea asta şi împreună cu ea toată viaţa noastră, atunci ar trebui să începem schimbarea de la rădăcinile problemei. Şi din moment ce şi noi înşine [şi ungurii, şi românii] sîntem parte a problemei, ar trebui să ne schimbăm şi noi, debarasîndu-ne de multe din reflexele şi prejudecăţile noastre formate în cursul timpurilor care nu fac decît să ne pună piedici, dar nu duc nicăieri. Şi ar trebui să începem să ne aranjăm legăturile cu românii pentru a putea ajunge astfel în ţara asta la o atmosferă mai normală în care soluţiile bune să poată funcţiona nestingherit şi să nu mai fie aşa cum deocamdată se întîmplă adesea, că dacă sus la nivelul legislaţiei reuşim să realizăm ceva, atunci jos, la nivelul aplicării totul să fie sabotat sau chiar torpilat. Desigur, pentru asta ar trebui să stabilim relaţii umane mai bune cu românii, de la om la om, şi ar fi bine să discutăm cu ei şi despre problemele noastre specifice, şi ar trebui să-i ascultăm şi pe ei să înţelegem mai bine ce probleme avem noi de fapt unii cu alţii şi să vedem ce putem face împreună cu acelea.

Sigur, parcă şi aud acum ceea ce ar trebui de asemenea s-o dăm uitării odată, şi anume că putem noi încerca orice, dar tot degeaba, fiindcă „cu românii nu se poate discuta”. Înţeleg perfect dacă mulţi dintre noi au această convingere din experienţă, fiindcă într-o vreme am ajuns pînă şi eu la această concluzie. Atunci cînd, chiar la începutul anului 1990, a pornit pregătirea diversiunii securiste de la Tîrgu Mureş şi am văzut ce se întîmplă, am început în Bucureşti să trec aproape zilnic pe la redacţiile ziarelor româneşti mai mari şi să stau de vorbă cu cîte un ziarist, încercînd să-i explic care e de fapt situaţia cu noi, ungurii [că luîndu-se după zvonurile aiurite răspîndite cu bună ştiinţă de bănuiam eu cine, scriau nişte lucruri înfiorătoare]. Şi făcusem deja asta de o bună vreme şi am văzut că parcă n-am făcut nimic şi eram pe cale să renunţ că pe acei ziarişti parcă nici nu-i interesa toată povestea. Văzînd asta, eram deja înclinat să cred şi eu că din păcate e chiar aşa cum auzisem pînă atunci de la mai mulţi unguri, şi anume că cu românii nu se poate discuta. Şi încercînd să înţeleg şi cauza, la un moment dat mi-a sărit în minte că dacă ar fi aşa, atunci cum se explică totuşi că la rîndul lor, românii pot discuta de minune unii cu alţii? Şi dintr-odată parcă m-aş fi iluminat brusc, şi mi-am zis aşa: mă, da prost mai sînt! Întrebarea la care trebuie să găsesc răspunsul nu e „de ce nu se poate discuta cu românii”, ci „de ce nu pot eu să discut” cu ei. Prin această schimbare de perspectivă, toată problema a fost plasată în terenul meu, unde puteam deja încerca să găsesc şi soluţia care nu era mare lucru: dacă nu ştiu cum se poate discuta cu românii, înseamnă că trebuie să învăţ şi asta de urgenţă. Iar în continuare cînd am stat de vorbă cu cineva, am fost atent şi la formulare să văd ce va ieşi dacă spun într-un fel şi ce dacă spun altfel, şi mai ales să mă plasez puţin în pielea lui, ca să pot ghici ce va înţelege el din perspectiva culturii sale şi pe fundalul cunoştinţelor sale prealabile din tot ce încerc eu să-i povestesc pentru ca să pot lua şi asta în calcul dinainte. Şi să-l mai şi întreb de anumite lucruri ca să-l pot înţelege şi eu mai bine, şi nu numai să vreau eu să-i bag în cap cu orice preţ Marele Adevăr Unguresc. Şi atunci totul a început să se schimbe repede, fiindcă am învăţat făcînd, şi după fiecare discuţie am luat la rînd ce am făcut acolo bine şi ce nu, ca să mai învăţ ceva din propria experienţă, şi abia au trecut două săptămîni cînd un ziarist român a şi publicat un articol de care noi ne-am putut bucura mult mai mult decît acei români care atunci ne înjurau public şi ne făceau cu ou şi oţet.

Şi ca să dau şi un exemplu mai recent: ştiind că în acest an la 1 Decembrie se va sărbători nu numai Ziua naţională ci şi centenarul Marii Uniri, şi avînd toate motivele să fiu îngrijorat că de data asta, în atmosfera de mare înflăcărare naţională unele porniri antimaghiare s-ar putea manifesta în forme şi mai dure decît cele pe care le-am putut vedea în alţi ani, am scris o scrisoare „românilor indignaţi” pe Contributors.ro care este un forum online de un aşa nivel şi de o aşa normalitate cum în ungureşte n-aş putea găsi din păcate nici unul asemănător. Scrisoarea e scrisă în aşa fel încît nici titlul nu s-ar putea traduce ca lumea în ungureşte, fiindcă atunci cînd scrii românilor, scrii din start în româneşte şi avînd în vedere acea cultură căreia te adresezi. Cît despre interesul românilor pentru asemenea probleme e de ajuns să spun că a apărut pe 10 noiembrie şi pînă acum are 28.145 vizualizări [asta era cînd scriam articolul în ungureşte, pînă acum cînd fac traducerea a ajuns la 31.116], şi dacă dintre vizitatori ar fi citit pînă la capăt numai jumătate (din păcate textul a ieşit cam lung, dar acolo asta nu era chiar fără precedent), deja e ceva. Se poate şi comenta acolo şi poţi purta cu comentatori un dialog normal şi civilizat la modul serios. Am şi răspuns mai detaliat la vreo 30, împreună cu acestea s-au adunat acolo 206 comentarii [acum 214], ceea ce s-ar putea să fie fără precedent la acest forum. Şi chiar dacă nu puteam să nu spun acolo şi nişte lucruri destul de dure, şi foarte sincer (fără sinceritate n-ar mai avea niciun rost), totuşi (sau poate tocmai de aceea) opt români necunoscuţi au simţit nevoia să mă caute pe Facebook numai să-mi spună cît de bine le-a părut să citească şi aşa ceva, şi cineva din Galaţi mi-a trimis şi un video frumos drept cadou.

Eu deci nu mai cred de mult că cu românii nu s-ar putea discuta că ştiu bine că se poate, numai că trebuie să ştii şi cum să-i abordezi şi cum să discuţi cu ei, dar asta se poate învăţa, şi trebuie să-i şi cunoşti într-o anumită măsură, şi cultura lor de asemenea care oricum merită să fie cunoscută. Desigur, cu un articol nu poţi mîntui lumea, asta-i clar, dar dacă am face asta mai mulţi, învăţînd tot ce trebuie ştiut pentru asta, şi dacă am mai avea şi o mişcare frumoasă de acţiune civilă care să cuprindă toată ţara, unde unguri şi români ar putea sta puţin de vorbă despre ei înşişi cu problemele şi chiar suspiciunile şi reţinerile lor sau ne-am putea arăta unii altora în alte forme variate, atunci eu cred că n-ar trebui să aşteptăm încă o sută de ani să putem şi noi trăi în sfîrşit într-o lume cum au visat pentru noi şi pentru ei cei care au pus pe hîrtie Rezoluţia de la Alba Iulia, chiar dacă nu ne-au putut promite nici asta.

[Articolul apărut în ungureşte se termină aici. Iniţial mai era aici un alineat la care am renunţat totuşi fiindcă aşa cum nici românii nu sînt toţi la fel, nici ungurii nu sînt, şi m-am gîndit că cei mai mulţi dintre cititori ar înţelege asta perfect, dar ar fi acolo probabil şi dintre aceia cărora asta li s-ar părea cam prea de tot, şi n-aş fi vrut ca numai din cauza asta să nici nu mai încerce măcar să gîndească puţin despre cele citite pînă aici. Alineatul avea următorul conţinut:

Şi în sfîrşit să mai povestesc ceva. S-ar putea ca unora să li se pară cam ciudat, dar omul mai face cîteodată şi lucururi ciudate. Anul trecut am terminat lectura acelei dezbateri a „legii Apponyi” chiar la sfîrşitul lui noiembrie şi asta mi-a atins sufletul atît de mult încît la 1 Decembrie eram încă sub impresia celor citite acolo. Şi, gîndindu-mă şi la Alba Iulia, am simţit că parcă sînt şi eu dator cu ceva acestor oameni: lui Vasile Goldiş, lui Aurel Vlad şi celorlalţi deputaţi pe care acolo i-am putut numai admira, aşa că după ce s-a lăsat seara, am ieşit pe balcon şi am aprins o lumînare să păstrez un moment de reculegere şi aducere aminte în memoria acestor eroi ai luptei pentru demnitatea minorităţilor, luptători umiliţi de atîtea ori şi de unii, şi de alţii. Fiindcă dacă ei au luptat cu atîta dăruire tocmai pentru idealurile pentru care luptăm şi noi, atunci ei sînt şi eroii mei, care mie poate înseamnă chiar ceva mai mult decît acelor care îi sărbătoresc cu atîta înflăcărare festivistă de parcă ar şti pentru ce ar trebui.]

Distribuie acest articol

229 COMENTARII

  1. Felicitari. Superba lectie de istorie si de bun-simt. Si, intr-adevar, ar merita sa ne impartasim mai mult din „spiritul de la Alba Iulia” (evident, din Rezolutia si discursurile de la 1 decembrie 1918, când Maniu sublinia că nu voim, din asupriți, să devenim asupritori).

    • Iuliu Maniu la Alba Iulia: Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul”.
      adev.ro/pbasvr – Iuliu Maniu şi culisele Marii Uniri. Cum a organizat Sfinxul armata care a apărat Viena şi cum a fost la un pas de a fi arestat în Budapesta

    • Nu serveste la nimic reprosul secular. Buna intelegere evita suferinta. Multa atentie cum ne alegem liderii si reprezentantii, de multe ori inculti. Un incult nu intelege pentru ca nu are cunostinte ci doar convingeri induse, cu gandul la un profit mizerabil. Ce-a fost a fost, construim, nu demolam. Lipsa de cultura e o problema grava: cun ar putea o persoana din Slobozi sa inteleaga o persoana din Cristuru Secuiesc daca n-a vazut niciodata un secui si invers? Ia de bun ce is spune, prejudecatile se accepta/induc usor pentru ca nu necesita efort/gandire. Cei mai antimaghiari convinsi nu cunosc, de fapt, niciunul.

      • Singura problemă e că buna înțelegere presupune totuși existenbța a doua părți dispuse să se înțeleagă.

        În mod straniu în toate țările vecine Ungariei unde există minorităși maghiare vizibile buna înțelegere pare ceva imposibil dse obținut. Și asta cu toate că în oricare din ele minoritățile maghiare au avut chiar și în cele mai rele momente o situație mult mai bună decât orice minoritate etnică din Ungaria în cele mai bune momente ale Ungariei.

        Să ne amintim doar că Ungaria are oficial cam 6% din populație minorități etnice. O proporție comparabilă cu cea a ungurilor din România. Cu toate astea în Ungaria e de neconceput ca minoritățile să aibă dreptul la educație în limbile lor materne. În cel mai fericit caz pot avea 2-3 ore pe săptămână în limile lor materne care sunt predate practic ca limbi străine…

        Cam ce indică toate acestea?

  2. Poate cel mai bun articol pe care l-am citit pe contributors. O rara avis in relatia romano-maghiara, dominata prea mult de slogane nationaliste.
    Din pacate nu exista un dialog mai profund pt ca noi sincer nu prea intelegem ce doriti de la noi (minoritatile au in Romania drepturi peste majoritatea tarilor europene) :)
    Iar sa ma iertati, dar cand auzim revendicarile maghiare noi ne gandim doar ca vreti doar alipirea la Ungaria si toate acele cereri sunt revendicari pas cu pas in acea directie.
    Toate acele referiri la Trianon si la nedreptatea care vi s-a facut atunci cam acolo duc.
    In plus , cu UDMR mereu la guvernare, e cam greu sa pozati in minoritate reprimata :)

    • Buna ziua d-le Dinu,

      Asa-i, problema mare a UDMR-ului si a maghiarimii e ca nu a explicat niciodata clar, rabdator si fara echivoc doleantele noastre. De ce vrem de ex. o Univ. De Medicina si Farmacie separata, numai in lb. maghiara (eu zic ca nu tb. sa fie neaparat de stat)….Pt. ca exista un fapt f rusinos despre care nimeni nu a vorbit romanilor, fiind un fel de secret de stat: cruntul numerus clausus introdus de Ceausescu si acolitii lui. In acele decenii negre pentru noi (si pt. minoritati in general) numai ff putini maghiari sau minoritari puteau intra la medicina sau drept…..Stiu de o promotie de Stomatologie din anii ’80 cind din cei 36 de absolventi doar o singura persoana era de etnie maghiara, decedata si aia tragic de o tumoare la creier la numai 28 de ani..Si asta nu a fost doar o exceptie dureroasa, cu o mica sfortare puteti verifica si dvs. structura etnica a absolventilor de UMF dintre anii 1970-1995..(cei intrati in ’64-65 absolveau in 1970, iar cei intrati in 1989, in 1995). Ce era daca din 36 intra doar un singur roman?? Cred ca numai atunci ati simti mult mai dureros politica de discriminare, deznationalizare si lasare fara intelectuali la care am fost supusi, desi suntem o etnie careia in general ii place cartea…

      Iar a doua punctare pe baza observatiilor dvs.: chiar daca UDMR ar fi fost la guvernare tot timpul, asta nu inseamna ca nivelul de trai si conditiile de viata ale maghiarilor de rind s-ar fi imbunatatit datorita „sefilor”, cum nu s-au imbunatatit deloc nici ale romanilor, indiferent de partidul care a fost la guvernare sau partidele de coalitie! Doar cei de la ciolan au dus-o f bine, romanii ramasi in tara au dus-o la fel (de prost sau acceptabil)….

      • Puteți totuși să ne explicați cum anume funcționa acel numerus clausus în vremeau lui Pingelică?! Examenele de admitere în licee, și facultăți erau scrise, iar numele candidatului era mascat în timpul corecturii. S-au produs multe abuzuri în vremea iepocii de aur, dar admiterile în facultăți erau în proporție de 99% corecte. Singurele excepții erau atunci când un numpr infim de candidați (sub 1%) intrau fără exemen de admitere. Asta se aplica în cazul olimpicilor. Ocazional progenitura vreo-unui nomenclaturist era declarară „olimpic”.

        Nu există nici o interdicție care să blocheze formnarea/funcționarea unei universități private maghiare sau chineze (dacă vreți) în Romania. Se pare că maghiarii înșiși sunt puțin interesați de așa ceva, sau în orice caz nu vor să plătească. La un moment dat exista Universitatea Panonia subvenționată de guvernul maghiar. Am înțeles că nici asta nu prea avea clienți.

        Exact o universitate maghiară de medicină ar crea acel numerus clausu de care vorbiți. MAghiarii ar avea automat un număr garantat de locuri plătite de stat plus că nu și-0ar pierde accesul la facultățile de medicină în limba româna. În domeniile aplicative,înființarea de facultăți etnice e p rispiă absurdă și inutilă. Exact psta e momentul pentru care în SUA nu veți găsi facultate hispanică de medicină (nu cred că există nici școli elementare) cu toate că hispanicii sunt în propoție aproape triplă față de cea a maghiatilor din România. Aceeași chestie în Germania unde în mod cert nu există nici o fomă de educație în limba turcă. Cererea lui Erdogan de avum câțiva ani de înființare a câtorva clase elementare în limba turcă a fost respinsă fără drept de apel de guvernul german. La fel în Franța, nu am auzit să există poiltehnică sau medicină în arabă. De fapt nu există nici măcar școli primare în arabă. Exact aceeași figură în Ungaria. Nu există umbră de învățământ superior aplicativ în limbile minorităților ce însumează cam 6% din populație (cam cât maghiarii din România)

        Oare SUA. Germania, Franțam Ungaria, UK, etc. oprimă minoritpțile etnice?! Sau dimpotrivă ele pur și simplu aplică bunul simț și nornmalitatea în educație?!

      • Joe leslie, Szilagyi N. Sandor a scris un articol de super bun simt.
        De ce veniti dvs. cu mizerii ca sa-l murdariti?
        Am facut facultatea intre 1978 si 1982 si am avut o groaza de colegi de etnie maghiara.

    • Ce bine ar fi, daca ati aprecia in primul rand cumsecadenia, bunul simt, bunele intentii si ideile practice ale domnului profeszor Szilágyi! Si sa stiti ca multi maghiari gandesc ca domnia sa – ce minunat ar fi, daca aceste intentii bune ar avea ecou mai mare si printre romani.

      Este o alternativa gresita – la ambele popoare – a vorbi numai si numai despre reminescente, patanii, „exemple” (cat de buni am fost/suntem noi si cat de rai au fost/sunt ei).

      Rezolvarea oricarui diferend, gestionarea conflictelor presupune in primul rand o schimbare de perspectiva, o „schimbare de gradul doi”.
      (Vezi http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/MANAGEMENTUL-CONFLICTULUI23.php).

      Iata, de exemplu, alegatia cu UDMR-ul „mereu la guvernare”! Pe langa ca nu are prea mare relevanta, argumentul este gresit. Sa vedem! In fapt UDM a participat la guvernare in(tre) anii 1996 – 2000, pentru prima oara in istoria Romaniei!, apoi 2004 – 2008, 2009 – 2012, 2014 (un an, sa zicem) – in total vreo doisprezece ani: din douazecisinoua (1990 – 2018). Putin peste 40 la suta vi s-a parut o vesnicie… Pe deasupra participarea UDMR atat la guvernare cat si la actul de legiferare au fost si sunt aproape unanim apreciate de elita politica democratica din Romania, poate mai mult decat ale celorlalte formatiuni.

      Deci Revenons à nos moutons!, Cultivons nos jardins! inainte de On reviendra toujours…

      • Ați uitat să menționați că UDMR participă și acum la guvernare ( indirect ) prin susținerea partidelor de guvernare în parlament acolo unde au nevoie de voturi pentru legiferarea furtului, amnistie și grațiere de care au nevoie și unii membri UDMR.

  3. Un articol bun! Felicitari!
    Cateva mici comentarii de „frumusete”:
    1. Daca ne referim strict la teritoriul Transilvaniei, in 1907 romanii nu erau minoritari.
    2. Asa cum Unirea de la 1918 a avut loc in urma unui plebiscit si a fost un act de vointa a populatiei majoritare din punct de vedere juridic, exista voci care sustin (probabil justificat) ca o eventuala iesire a Transilvaniei din aceasta Uniune este perfect posibila in urma unui alt plebiscit majoritar.
    3. Ca roman transilvanean (chiar daca acum locuiesc in Bucuresti) consider ca este doar o chestiune de timp pana cand un partid de tip UKIP, sa-i zicem PIT (Partidul Independentei Transilvaniei) va aparea. O spun cu durere, dar cred ca trebuie spus. Va veni o vreme cand intelectualii ardeleni de acum (unde esti tu Scoala Ardeleana?!), satui de politica furtului dambovitean (si mai nou, teleormanean) vor spune STOP! Si astea le vor face romanii…
    4. Probabil ca solutia va fi formarea unui nou stat independent Transilvania, care sa aiba relatii egale atat cu Romania cat si cu Ungaria.. Asa cum (va amintiti, da?) Transilvania a mai fost stat independent in istorie… Si nu trebuie condamnat nimeni de acolo pentru asta fie ungur, fie roman… Daca cineva va fi de vina, atunci cautati-l la Bucuresti… Iar lectura dezbaterilor pe legea contelui Apponyi ar trebui sa fie lectura obligatorie mai ales pentru puterea de la Bucuresti chiar inaintea celor de la UDMR.
    Imi doresc sa nu apuc sa vad asa vremuri…

    • În Transilvania, recensământul din 1910 consemnează 54% Români, 32% de maghiari și 14% altele (majoritatea vorbitori de limba germană).
      Evreii, circa 5%, s-au declarat maghiari.
      Foarte multi Romani s-au declarat maghiari, din cauza persecutiilor si maghiarizarii fortate.
      Romanii au fost intotdeauna majoritari in Transilvania

      • Opinia dvs. este corectă, și este documentată de destul de multe cărți pe acest subiect, unele fiind recunoscute, vrând-nevrând și de partea ungară. Se recunosc încă din acei ani că, declararea unei populații românești în scădere, pentru recensăminte imperiale, repetate vor decrebiliza corectitudinea datelor pentru analizele viitoare. Și au venit acei ani, când acele recensămintele au fost bune, pentru partea română.
        Cu stimă,

    • De acord cu majoritatea celor spuse. Problema Transilvaniei ca stat independent va fi insa o miscare centrifuga care va duce la inchiderea unei bucle istorice, de o parte sau de alta, in functie de contextul demografic sau economic. Si cum exista acum un precedent istoric, fiecare parte il va invoca la nesfarsit.

      Mie mi se pare mult mai usor sa rezolvam problema in acest status quo doar ca, asa cum spunea un alt comentator, eu ca majoritar … nu prea inteleg problemele minoritatii maghiare, intr-un stat care cel putin aparent a satisfacut toate doleantele minoritatii, mai putin doua: retrocedarea averilor bisericii ce deserveste minoritatea (asta e o problema generala pe care oricum romanii nu o sustin nici macar pentru propria biserica secularizata la 1866 de Cuza) si … segregarea teritoriala pe criterii etnice (cu tot cu aberatiile de singularizare a limbii maghiare ca limba oficiala in teritorii unde minoritatea nici macar nu obtine majoritate locala) tintind subordonarea politica si nu numai fata de Budapesta in loc de Bucuresti.

      Daca mai sunt si alte lucruri de discutat, ele ar trebui cumva formalizate si prezentate in maniera in care ati expus, cu argumente, majoritatii.

      • Cer scuze că nu pot răspunde mai detaliat la toate, spun numai că de „singularizarea a limbii maghiare ca limba oficială” eu pînă acum n-am auzit decît de la unii români, în contextul „pericolului maghiar”. Între unguri aşa ceva nu auzi. Revendicarea maximă de care ştiu pînă acum (şi sînt destul de informat în tema asta) era ca unde proporţia ungurilor (sau altor minorităţi) depăşeşte 50%, acolo pe lîngă limba română care e limbă oficială în toată ţara, indiferent de componenţa etnică a zonei respective, să fie şi limba lor limbă oficială regională. Deci nici vorba ca maghiara să fie limbă oficială în locul limbii române, asta ar fi şi absurd, ci pe lîngă.

        • Domnule Szilagyi,
          De la inceput trebuie sa precizez ca provin dintr-o familie mixta, tata basarabean si mama unguroaica. Vorbesc curent limba maghiara, este limba materna (spre norocul meu, pentru ca altfel as fi murit de foame in timpul deplasarilor si concediilor in zona Harghita-Covasna). Istoria este putin mai complicata decat o vedeti Dvs. Pentru Imperiul Habsburgic teritoriile din afara Austriei de azi erau niste colonii si nobilimea maghiara, ca sa-si apere privilegiile, s-a erijat intr-un fel de reprezentant al colonizatorilor. Daca ii intrebi pe politicienii nationalisti unguri cam care ar trebui sa fie granitele Ungariei, vor spune ca tot ce a apartinut Imperiului, mai putin Austria.
          Hai sa ne intoarcem la limba. Si voi incepe cu concluzia: zona Harghita – Covasna si alte zone din Transilvania in care sunt majoritari maghiarii sunt administrate de maghiari pentru ca acesta este sistemul electoral. Dar nu veti avea investitori din alte tari in afara de Ungaria pentru ca nimeni nu concepe sa vina cu documentatie in limba maghiara intr-o tara in care limba oficiala este alta. O simpla chelnerita dintr-o statiune din zona, unde am sta vreo 2 saptamani, m-a rugat sa nu mai comand in maghiara pentru ca vrea sa invete romana. La scoala nu-i invata.
          Toata teoria Dvs. este frumoasa, este bine sa inveti cultura si limba neamului tau, dar spre binele acestui neam, militati pentru o buna cunoastere a limbii romane. Credeti ca daca refuzati contactul cu romanii veti fi mai unguri?

          • Dragă andrei, problema învăţării limbii române e una care pe unguri îi preocupă de timp de decenii şi s-au luptat destul pentru asta fiindcă lipsa cunoaşterii suficiente a limbii române diminuează şansele din viitor ale copiilor lor, dar tot degeaba. Nu mai spun încă odată toată povestea, am spus mai mult despre asta aici: https://goo.gl/WxK9WE. Am scris şi eu despre asta de mai multe ori, şi în cunoştinţă de cauză. Vă dau aici un link (https://goo.gl/B6WpMh) cu un text al meu despre problema asta, apărut încă în 1998. A fost scris într-un alt context, situaţia de atunci nu era ca şi acum, relaţiile fiind mai încordate, dar problemele despre care am scris acolo, în esență au rămas neschimbate pînă nu demult.

            • Multumesc pentru raspuns.
              Cred, totusi, ca ne uitam prea mult in urma si nu ne mai ramane timp sa construim viitorul. Si ca sa citez un saltimbanc in viata: „traim in Romania si asta de consuma tot timpul”. Refuzul de intelege cultura celui de langa tine si de a-i invata limba duce pana la urma la segregare si enclavizare. Spre beneficiul unor boiernasi locali, un fel de sefi de trib, care au tot interesul sa-i tina departe unii de altii, sa poate pretinde ca numai ei ne apara de dusmanul de alaturi. Vedeti exemplul romilor, tinuti in intuneric de bulibasii lor, sub motivul apararii traditiilor. Schimbati putin discursul dle Szilagyi, traim intr-o lume deschisa.

          • I-mi place conversatia dv. Sint plecat din Romania din 1982 in USA. Experienta care o am aici in California este . California pina la San Francisco a fost a Mexicului ,spanioli ( mexicani) care nu vor sa invete engleza nu sint obligati , statul a pus la dispozitie limba spaniola . Aproape toti care nu vor sa invete engleza sarmani traiesc de la salar la salar, apoi slugi la vorbitori de limba engleza. Pacat ca sint atit de indobiticiti uni . Bunicul meu stia ungureste dar in familie nu s-a vorbit ungureste ca nu aveam unguri vecini. Asi fi mandru sa stiu si ungureste . Cu cit sti o limba in plus ai o facultate , nu conteaza care fie ea si a unui trib neinsemnat. Dar nu poti cere nepriceputului un lucru care il depaseste.

            • Dacă trăiți în California, USA, nu va mai ajută cu absolut nimic cunoașterea limbii ungurești, și nici a altei limbi, decât dacă v-ar ajuta în viața de zi cu zi. Restul l-ați exprimat concis, în legătură cu ce trăiți acolo.
              Nu te obligă nimeni acum, la nimic, nici în România post-decembristă, decât nevoile cotidiene. Dar unele pretenții exced realismul din Europa, iar România a fost dintotdeauna țară din Europa. Cu stimă

      • Informațiile dvs. sunt eronate
        Secularizarea averilor făcută in timpul lui Cuza nu a însemnat confiscarea averii bisericii ortodoxe romane ( cum eronat susține actualul patriarh) ci confiscarea averilor bisericii ortodoxe grecești de la noi – datele sunt publice pe Wikipedia, inclusiv poziția frățească a bisericii ortodoxe ruse fata de reformele lui Cuza,
        Cea mai mare parte a terenurilor și proprietatilor erau închinate bisericii ortodoxe grecești inclusiv de la muntele Athos – fanarioții nu au domnit degeaba, i

    • Apreciez comentariul tau si mi se pare destul de pertinent. Insa as vrea sa las aici cateva observatii personale:
      1. La „politica furtului dambovitean” participa „cot la cot” politicieni romani din Transilvania (din PSD, PNL etc), politicieni maghiari (UDMR) precum si politicieni din celelalte zone ale Romaniei (da, Teleormanul a inceput sa capete un avans semnificativ pe „harta furtului romanesc”…sunt perfect de acord aici).
      Problema este ca atat romanii din vechiul Regat cat si cei din Transilvania, impreuna cu maghiarii din auto-intititulatul Tinut Secuiesc, se pricep de minune la aceasta indeletnicire. Din acest motiv nu consider ca o Transilvanie „independenta” ar putea avea un viitor mai bun decat o Transilvanie din interiorul Romaniei.
      2. UKIP este un partid care ca scop (printre altele) sa separe Regatul Unit de UE, si nu sa sparga Regatul Unit :)

    • Ardelenii se comporta ca niste copii rasfatati si plini de pretentii. Asa cum UKIP (verificati unde se situeaza acum in preferintele electorale in UK) a mintit cu nerusinare aruncand in carca UE toate nereusitele politicienilor locali la fel si la noi in tara vin la Bucuresti o multime de coate goale si nenorociti din Ardeal care dau tot felul de legi iar apoi intreaga vina este pusa in carca Regatenilor. Dl ministru Pop vi se pare mult diferit de gloata din Teleorman ? Dar doamna ministru al sanatatii ? Asta ca sa dau doar doua exemple care imi vin in minte acum. Unde sunt domnule Ardelenii aia bravi din PSD, ce miscare de fronda au initiat ei impotriva hotilor din propriul partid ? Uitati-va pe harta cu statiusticile voturilor stranse de USR in campania lor „fara penali” si veti constata surprins ca sunt judete in Transilvania unde s-au strans mai putine voturi decat in Vaslui. Va dati seama ca veti convietui cu o minoritate Maghiara plina de politicieni corupti care a sprijinit PSD ul in toti acesti 30 de ani? Nu au adunat nici 3 mii de voturi pentru initiativa USR in HAR-COV. Asta spune multe despre mizeria morala in care se zbate tara asta in toate regiunile ei. Exista o diferent ain nivelul de civilizatie al oamenilor pentru ca din Regat au plecat majoritatea oamenilor decenti in strainatate la munca. Ardealul beneficiaza d epe urma apropierii de Vest si acolo s-au facut majoritatea investitiilor. Nu au localnicii vreun merit in asta. Orasele arata cum arata pentru ca -s facut de aia car econtrolau zona inainte, nu au romanii vreun merit in asta. Boc e doar o exceptie iar Vaida Voievod era normal sa aiba niste melancolii dar imperiul ala dupa care tanjea era praf, facuse implozie si cu putina nesansa comunistii erau la putere la Viena si la Budapesta asa ca si ar fi dus traiul intr un fel de USSR daca isi pastra formatul. Sa-l vad atunci ce regrete l-ar fi apasat.
      Minoritatea Maghiara are niste reprezentanti corupti si nu pare deranjata deloc de asta. Asa cum nici Ungaria lui Orban nu pare foarte deranjata de nepotismul practicat de liderii politici aflati la butoane. As fi asteptat din partea lor(celor de aici) un suport mai mare pentru integrarea Europeana, sa fie un model, sa ne arate noua cum sunt ei purtatorii traditiilor si valorilor morale Vestice. Din pacate nu se intampla asta. Toata retorica aceasta sepèaratista e a unor infierbantati care si urmaresc propriile proiecte personale, nu e decat punerea in prcatica a vechiului dicton „dividae et impera” . Avem mult mai multe lucruri care ne unesc si ar trebui sa ne gandim mai mult la ele. Optiunea cealalta e doar haos si anarhie. Ca tot ati pomenit de Ukip – urmariti ce se intampla in UK acum, cat de divizata e tara, cata confuzie exista si ce lipsa de perspective pozitive au.

      • Hmmm…cred ca ati adus in discutie eroarea cruciala a electoratului din Ro si cauza principala a supravietuirii incompetentei din clasa politica la timona tarii (vezi cea mai recenta intruchipare a inadecvarii, dl. GIOrlando – finantistul paneuropean): ciudata optiune a electoratului “opozitiei” pentru hologramele propuse ca alternativa la politicieni onesti si administratori verificati. Cine e de vina ca dl Boc este azi redus (…eu as zice ca tocmai de cei ca dvs.) la stadiul de “exceptie” si pedepsit cu limitarea atributiilor la functii de interes local, nu national? Cui a folosit irosirea resurselor (si asa limitate) ale opozitiei in exorcizarea lui Basescu si exilarea unor profesionisti ca Boc, Funeriu, etc…?
        Cred ca inca nu e prea tarziu ca algoritmul gresit de la baza inteligentei artificiale dupa care se ghideaza “opozantii” Orban&Barna sa “faca un pas in spate” in fata sanatoasei/verificatei “minti de pe urma” a romanului.

        • imi cer scuze dar nu inteleg de ce l-am redus eu pe Boc la stadiul de exceptie ? Nu cumva l-a redus propriul partid prin marginalizare? De ce primarul din Oradea a parasit pozitia pe care o avea recent in partid la nivel national si s a intors in urbea proprie ? De ce Robu a falimentat primaria Timisoarei ? De ce fostul primar PNL al Galatiului a jefuit tot pe ce a pus mana ? De ce PNL a avut 4 candidati la postul de primar al Bucurestiului ? E vina noastra a alegatorilor ? Din cauza noastra e Boc o exceptie ? Basescu nu a creat un sistem functional ci unul pe care l controla in totalitate. Iar cand au venit unii mai rau intentionati la butoane am ajuns sa traim drama de acum. Sistemul ar trebui sa fie suficient de robust si sa nu depinda de cei de la varf. Din pacate democratia noastra tanara nu a reusit sa creeze un astfel de sistem inca.

    • Cu referinta la punctul 3. Nu e oare mai usor de curatit tara de politicieni corupti decat de impartit tara cu tot cu politicieni corupti? Daca spiritul civic, indiferent de nationalitate, nu e suficient de puternic si de destept in aceasta privinta, atunci cum se poate garanta ca impartirea tarii va duce la o solutie mai buna? Eu cred ca atat romanii si ungurii in egala masura au ca proiect national primenirea clasei politice remanente periodei comuniste si trecerea tarii/tarilor la valorile europene. Asta e un proiect care poate unii cele doua natiuni/nationalitati. Se va intampla lucrul asta? Raspunsul depinde de constiinta fiecarui individ.

      • asta trebuie sa fie solutia ! romini sa dea spaga la UE sa scape de corupti si unguri sa faca bine si sa scape de UDMR ca si asa ii un partid etnic ; atunci vom trai toti romini in pace si vom sti pe cine sa mituim si de la cine sa furam

    • Corecte politic și istoric cele exprimate în opinia dvs., dar pe deasupra la toate acestea trebuie amintite întotdeauna și consfințirea prin războaie mondiale sângeroase la care România a luat parte,
      de două ori, în care a învins, și li s-a recunoscut internațional, apărarea acelor teritorii ale provinciilor istorice vechi, majoritar locuite de români. Despre acele războaie mondiale, mulți comentatori, mai ales cei interesați, uită complet.
      Pe deasupra cred că între români și unguri nu va fi reconciliere niciodată, chiar dacă dvs., visați la un partid regional, pentru că noi nu suntem francezi, iar ungurii nu sunt germani.
      Cu stimă,

  4. Mulțumim pentru articol și sinceritate. Să sperăm că se vor găsi cât mai mulți, unguri și români (măcar ardeleni) să stea de vorbă și să inițieze o acțiune care să se finalizeze cu ceva bun pentru toți.

    • pe vremuri erau mai multi ardeleni,nu stiu citi iobagi asupriti si ceva romini care putem presupune cu ce se ocupau ; desigur,sub ocupatie ungureasca; azi ardeleni sint tare putini,iobagi asupriti e romini si romini vechi foarte multi ; si toti sub administratie romineasca

  5. interesant, adica argumentat si bine scris! este adevarat ca Unirea de la 1918 s-a produs in conditiile existentei unei diferente de mentalitate, inclusiv politica, intre Romania si Transilvania! Doua lucruri majore lipsesc din argumentatie si la fundament ele apartin *resentimentului*. Primul! Pozitia Ungariei dupa 1918 si plasarea ei ca stat inamic! Al doilea! Politica maghiara de la Budapesta a influentat elita maghiara din Transilvania, cea politica, cea culturala, cea religioasa! Aceste lucruri nu puteau trece neobservate la Bucuresti! Buna credinta lipseste in situatia in care prevaleaza politicul si stim ca el se defineste prin relatia prieten-dusman! Iar Diktatul de la Viena a confirmat temerea romanilor!

    • Cred că faptul că Ungaria nu era prea mulţumită după 1918, omeneşte se poate înţege, că cine s-ar bucura de aşa ceva? Nu-i deci de mirare dacă după ce în august 1919 armata română a intrat în Budapesta şi a ajutat forţele de dreapta la răsturnarea puterii comuniste instaurate în martie (Republica Sfaturilor), şi puterea a fost astfel preluată de forţele naţionaliste în funte cu Miklós Horthy (guvernator al Ungariei din martie 1920), discursul revizionist-iredentist a putut avea o audienţă destul de mare. Cît despre atitudinea elitei maghiare din Transilvania, asta nu era chiar aşa cum pare să credeţi: ei nu prea s-au lăsat influenţaţi de propaganda politicii de la Budapesta. Dimpotrivă, ei şi-au căutat locul în România, şi erau adepţii transilvanismului care avea la bază ideea bunei convieţuirii a tuturor etniilor din Ardeal. O personalitate de frunte a acestui curent era arhitectul şi scriitorul Károly Kós, care scria despre această convieţuire aşa de frumos şi cu atîta empatie faţă de români cum puţini au reuşit (de pildă şi în romanul său „Neamul Varjú”, apărut în 1920, traducerea în limba română o puteţi descărca de aici că merită: https://goo.gl/15qdpY). Şi tot Károly Kós a fost acela care în 1940, văzînd ce se întîmplă cu românii persecutaţi şi din păcate în unele locuri chiar omorîţi de armata Ungariei după dictatul de la Viena, a cerut imediat audienţă de la premierul Ungariei Pál Teleki să-i explice că noi în Transilvania avem altfel de relaţii cu românii, şi i-a cerut să oprească imediat persecutarea românilor, dar cum politicienii nu ştiu ceva, ci ştiu mereu totul mai bine, Teleki i-a răspuns aşa: „Domnule artist, la asta pricepem noi mai bine.” (Şi ironia sorţii: de prin mijlocul anilor 80 noi la Editura Kriterion n-am mai putut publica nimic de Kós, şi era interzis peste tot, fiindcă Raoul Şorban care avea un conflict în tinereţe cu el, n-a găsit altă cale pentru a se răzbuna decît să-l denunţe la organele de partid că el ar fi fost un horthyst înrăit în acele vremuri şi un duşman înverşunat al românilor, şi asta era de ajuns ca orice publicare să fie oprită.)

      • Va multumesc pentru atentia acordata si pentru informatiile furnizate legate de un intelectual maghiar transilvanean de care nu am avut habar. Sper sa pot sa citesc cele sugerate de domnia-voastra. Am o indoiala ca pozitia unui scriitor, fie el remarcabil, poate influenta mentalul colectiv al unei elite si asta intr-o perioada in care tot ce se intampla in jur confirma asteptarile acelui mental colectiv! aprecierea dumneavoastra legata de *relatia* dintre interventia romanilor și Horthy ar trebui testata in spiritul teoriei cauzalitatii in istorie propusa de Max Weber! Ea ar suna astfel: cum ar fi decurs lucrurile daca romanii nu ar fi intervenit in Ungaria?

  6. Declarația de la Alba Iulia 1918 a fost un concept îndrăzneț și promițător: libertate, bunăstare, un stat prosper. Ce s-a realizat? Ce a devenit contrariul?

    … „… Să ascultăm numai ce zice Vasile Goldiş în discursul său rostit la Alba Iulia înaintea citirii Rezoluţiei:
    „Unirea tuturor Românilor într-un singur Stat numai atunci va fi statornică și garantată prin istoria viitoare a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepție a vieții, prin duhul vremurilor nouă. Această nouă concepție a civilizațiunii ne va inspira datoria să nu pedepsim progenitura pentru păcatele părinților și ca urmare va trebui să asigurăm tuturor neamurilor și tuturor indivizilor conlocuitori pe pământul românesc aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. Civilizațiunea care ne-a eliberat, pretinde dela noi respectul pentru dânsa și ne obligă să prăbușim în noul Stat orice privilegiu și să statornicim ca fundament al acestui Stat munca și răsplata ei întreagă.”
    Dacă n-a fost deci totuşi să fie aşa cum sperau românii transilvăneni să fie, asta nu li se datorează lor, ci mai degrabă faptului că politicienii bucureşteni nu numai că n-au respectat condiţiile Unirii stabilite clar în Rezoluţie, dar nici măcar nu le-au băgat în seamă,
    … „……

    La Timișoara 1919 Svabii Bănăteni au declarat aderarea la noul Stat Român, un fel de act constitutiv, au declarat loialitatea față de România Mare. Nu au avut de ce să nu participe activ la realizarea noi societăti. La fel Sașii din Siebenbürgen au declarat 1919 aderarea la noul Stat Românesc, au declarat loialitate. Unele lucruri trebuie spuse: învățământul, școlile în limba maternă funcționează până azi.

    Epurare etnică (Legea Românizare 1941: expropierea, deportarea și eliminarea cetățenilor evrei e numai primul pas. Urmează epurarea etnică în naționalcomunismul autohton, vânzarea cetățenilor evrei, sași, șvabi, etc. pentru Dolari) ca politică de stat e contraiul Declarației de la Alba Iulia 1918. De fapt începe la București 1923 prin Constituție (expropierea pamântului bisericesc obștesc săsesc- Legea agragă e un furt. Continuă cu atacurile din 1923 a studenților legionari ortodoxi inspirați de fascismul lui Benito Mussolini asupra cetățenilor evrei.).

    România europeană parteneră în UE va realiza conceptul îndrăzneț de la Alba Iulia 1918?

    • @Kurt – hai să rămânem totuși în domeniul faptelor: sașii și șvabii nu au fost deportați în Germania. Dimpotrivă, au dat șpagă ca să li se aprobe emigrarea, asta pe lângă mărcile (nu dolarii) pe care le plătea RFG pentru aprobarea acelorași cereri de emigrare.

      • … Harald …
        Statul Român, Națiunea ceauşistă a încasat DM, a „vândut“ cetățeni pentru devize. Epurarea etnică ca politică de stat în naționalcomunismul autohton. …. …..

        Cunosc mulți care NU au vrut să emigreze (Herta Müller & Richard Wagner până 1984, când li s-a interzis publicarea în țară. Tinuturi joase 1982, Herta Müller /Niederungen 1884 în RFG). Defăimarea Forumul German de la Bucureşti e acceptată azi cu indiferență, tăcere. E un divorț definitiv de „penalii patrioți“ dâmbovițeni de la cârmă.

        Acum la centenar tinerii români părăsesc „definitiv“ țara.
        E tristețe…

        • Trecutul e trecut şi nimic altceva.

          Tinerii de azi care nu doresc să emigreze, care nu doresc meseria de „lucrător degajat în vest“ au simpatia mea. România are azi cele mai bune condiții din istoria sa pentru toți locuitorii țării. Nimic nu e pierdut definitiv. Nu cedăm.

          România Europeana în loc de izolaționism- naționalist.
          Unioniştii PRO-UE sau „penalii patrioți“ de la centenar până la bicentenar?

          • Kurt, eu cred ca @dusu, asa cum il stim, vrea sa dea de inteles ca militianul cu pricina era rumin, nu sas. Un detaliu, insa, l-a dat de gol in fata perspicacitatii legendare a lui @dusu: militianul n-avea mustata in dotare.

            • Trecutul e trecut şi nimic altceva. După eliberarea 1989 părerile sunt libere.

              De 29 de ani fiecare poate să spună ce doreşte. Altfel e cu funcționari înalți de stat, din Parlament şi Guvern, ei sunt obligați să respecte legile şi Constituția. Defăimarea Forumului German (la Sibiu- primarul) azi ca în comunism din partea membrilor de Parlament e o încălcare gravă a bunului simț. Ce spune Dusu e treaba lui. Ce spune un Parlamentar în mod public e altceva.
              O lună înaintea Preşedinției UE 2019 la Bucureşti se defăimeaza în mod public politic saşii & şvabii, cetățenii români de azi, locuitori de 700 de ani în Siebenbürgen….

              Curat murdar

          • Corecte numai o parte din opiniile exprimate de dvs.
            Păcat într-adevăr că, Herta Muller a imigrat, nu emigrat, la acel moment din acei ani pentru că, pentru un scriitor din acei ani, a nu ți se permite să publici inseamna să nu ai mijloace de subzistență.
            Păcat însă că, nu a plecat și K.V.Iohannis în acelor valuri de imigrare, pentru că, și el s-a înscris cu succes, pe lista președinților români post-decembriști, care nu au adus ceea ce avea România nevoie, în acești ani, din 2014, de la alegerea lui, și până astăzi în 2023.
            Cu stimă,

          • Națiunea ceaușistă a încasat de două ori. Securiștii au șantajat pe fiecare care astepta „pașaport” ( până la 20 de ani) și au incasat. Numesc astfel de politică de stat „șantaj”. Spaga e altceva. Statul socialist a încasat încă o data direct DM. Trecutul e trecut.

            Azi budgetarii încasează în serviciile publice „șpagă” de la locuitori. Această mentalitate de a jecmăni e o ciumă. Jecmăniți la fiecare pas zi de zi, an de an, tinerii români pleacă „definitiv” din țară. E trist, e grav.

            Mentalitatea de jecmănitori și hoți guvernează….
            Spaga …..

          • Mulți au fost așa, în astfel de situații aranjate, pentru că, comuniștii ceaușiști, și organele lui de represiune s-au crezut veșnici.
            Cu stimă,

  7. Domnule profesor, ca regatean si bucurestean (horribile dictu), ce ma surprinde foarte mult e ca dupa aproape 30 de ani de discutii libere in tara asta, e prima data cand citesc aceasta argumentatie. Ma gandesc, in contextul migratiei masive a romanilor, ca tara asta e nepregatita complet pentru o discutie serioasa despre diferenta dintre cetatean roman si etnic roman. Vom avea peste nu mult timp minoritati in crestere, si nu dintre cei ca maghiarii cu care traim impreuna de veacuri, ci dintre cei mult mai diferiti de culturile noastre est-europene. Eu zic ca aceasta discutie trebuie avuta in mod serios, si cred ca prietenii nostri maghiari din Romania sunt mult mai experimentati in a ne ajuta sa pregatim tara asta pentru dezvoltare in acest domeniu. Drept urmare va multumesc pentru articol. Acum, daca am putea sa ne convingem politicienii ca asta e o discutie nu despre cine ce-a facut cui acum 100 de ani, ci despre o tara cu un viitor frumos in care oricine are un loc….

    • domnule,politicieni sint oglinda votantilor si chiar daca ei ar gindi putin diferit ,trebuie sa si multumeasca votanti; dar ce spun io aci ? toti stim !

    • Domnule ion johnescu, nu trebuie să vă scuzaţi dacă sînteţi bucureştean, am fost şi eu timp de 18 ani şi am trăit acolo momente nemaipomenite cu bucureştenii de rînd. Şi cred şi acum, şi uneori chiar îmi e nostalgie, că Bucureştiul e un loc unde te poţi simţi bine printre oameni. Numai politică să nu faci acolo, în rest e OK.

  8. Bravo d-le Szilágyi Sándor,
    aveti dreptate, publicarea acelui articol v-a invatat si ne-a invatat ceva….doar atunci cand ne vom putea pune unii in „papucii” celuilalt ne vom putea intelege cu adevarat.
    Si pentru asta e nevoie de comunicare.
    Multumesc pentru „mana intinsa”.

    • Pe politicienii români, ca și pe cei din alte țări, dar să rămânem la ai noștri, nu-i poți convinge decât cu presiunea populară maximă ce-o poate exercita democratic un om obișnuit, fără putere de decizie.
      Adică protestul, continuu după modelul democrațiilor mai vechi, până se ajunge să se ocupe de agenda națională a cetățenilor, nu a lor, de partide-gașcă. Cu stimă,

  9. Imi place sa cred ca majoritatea romanilor si cu majoritatea ungurilor din Romania cauta zilnic sa se inteleaga ca oamenii. Si mi-ar placea sa stiu ca UDMR, partidul care ii reprezinta pe prietenii unguri din Romania in Parlamentul Romaniei, creste nivelul de seriozitate in politica de la Bucuresti – pentru binele Romaniei si al oamenilor ce traiesc pe aici.

  10. Dl Szilágyi, foarte interesant articol. Din pacate, as zice ca si dvs, ca si ”gentilomii” romani de care pomeniti, daca ar mai trai, sunteti acum intr-o minoritate mult mai nesemnificativa statistic decat cea etnica din care faceti parte: cea a bunului simt. Aia e o lume care a murit, atat aici in stepa cat si in vestul Europei. Daca ma intrebati pe mine, nu mai sunteti nici macar cei zece legendari, pentru care Dumnezeu sa se indure pentru societatea romaneasca in ansamblu.

  11. Cum ati vedea, practic, transpunerea promisiunii (dezideratului)

    „și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său” ?

    • Cu judecători, procurori și avocați vorbitori de limbă maghiară la judecătoriile din zonă. Hotărârile judecătorești trebuie evident redactate (și) în limba română, dar dezbaterile din sala de judecată se pot desfășura și în maghiară, dacă toate părțile implicate stăpânesc limba maghiară.

      • Cunosti vreo tara din lume unde poti fi judecat intr-o limba care nu este limba oficiala a tarii respective?

        Poate ca asta ar fi posibila. Ceva similar exista in Canada, Ontario si poate in alte provincii din Canada. Poti solicita sa ai procesul in limba franceza. Numai ca franceza e limba oficiala in Canada. Daca s-ar face asa ceva pentru maghiarii din Romania ce impiedica si celelalte nationalitati sa ceara acelasi drepturi. Adica sa fie judecatorii sau poate si tribunale si curti de apel, depinde de unde ne oprim, in limba germana, rusa, poloneza, roma, sarba, etc. Nu ar fi practic deloc si ce harabura ar fi? Adica contesti o sentinta de la judecatorie si astepti la tribunal sa fie rejudecat in aceasi limba sau o sentinta de la tribunal la curtea de apel in aceasi limba. Nu e oare mai usor ca inculpatii care nu stapanesc suficient de bine limba romana sa fie asistati de un interpret?

        • In România nu se pot oficializa atâtea limbi câte minorități sunt, cum nici în alte părți ale Europei nu este la fel, peste tot așa cum exemplificați. Una este limba oficială vorbită în fața instanței, și alta este subiectul articolului prezentat.
          Cine nu cunoaște limba își angajează plătind, asta pentru a avea încrederea ce-o pretinde acolo.
          Asta ar fi un prim pas spre federalizarea țării, și asta nu se va vota de popor niciodată așa ceva, într-un eventual referendum.
          După 100 de ani multe sunt rezolvate, dar mai ales așezate, chiar dacă unora nu le convine multe și mărunte.
          Nu s-a sprijinit acest lucru, de mult hulita U.E., hulită mai ales de partea ungară, când catalanii au crezut că, fac ce vor ei, în Europa, pe acest subiect, al separatismului.
          Se cunosc foarte bine toate tipurile de „demersuri”, făcute de ani de zile, de o anumită parte din minoritățile trăitoare în România.
          Cu stimă,

    • Dragă albert, aşa cum am spus acolo, acelea nu erau promisiuni făcute nouă. Sigur, dacă după aia politica bucureşteană a ales o altă cale, destul de dură, în tratarea minorităţilor, şi în special faţă de unguri, atunci ungurii erau revoltaţi pe bună dreptate că la Alba Iulia nu despre asta era vorba. Şi e normal că au luat Rezoluţia ca punct de referinţă, şi s-a făcut o tradiţie din asta. Dar a trecut ceva vreme de atunci şi lumea s-a cam schimbat. Între timp, dacă te uiţi bine, cele mai multe elemente prevăzute în Rezoluţie sînt în general rezolvate, chiar dacă mai avem de făcut destule în unele privinţe. Acel punct din Rezoluţie era însă formulat acum o sută de ani, pentru lumea de atunci, şi dacă ne-am mulţumi numai cu ce e acolo, pentru lumea asta n-ar fi suficient, şi astăzi unele probleme ar trebui rezolvate în alte forme, nu ca atunci. Pentru problemele de azi noi trebuie să găsim şi soluţii de azi.

    • In principiu, in zonele astea cam toata adminstratia ar trebui sa fie bilingva ca si conditie de angajare. Dar nu doar cu un sens, depilda angajam etnici magiari care nu prea stiu romana si mai angajam si inca unul care stie bine romana si am rezolvat problema. Conditie de angajare prin examen ar treb ca toti functionarii sa treaca concomitent test de limba roman si maghiar indiferent de etnie. Posturi libere unde oricine cetatean roman poate sa aplice, se duce la Cluj de ex si da test pt ambele limbi, a luat, merge mai departe pt posibila angajare. teoretic poate sa fie si din Galati, daca stie bine romana si maghiara ar trebuie cel putin teoretic sa fie eligibil pentru a lucra in zonele cu minoritati.

  12. Mie ca oltean toate aceste patimi naţionaliste româno-maghiare-secuieşti mi se par ridicole, chiar distractive. Poate adevărul e la mijloc. Felicitări autorului pentru text.

  13. Iată un caz în care consider că perseverența nu e diabolică, ci dimpotrivă :)
    Părerea mea e că problema nu e atât în zona legislativă ( unde majoritatea punctelor „s-au bifat”, și probabil se vor mai „bifa”) ci la nivelul mentalităților. Atâta vreme cât Mitică din București vine la Praid ( nu știu de ce toți comentatorii la articolul precedent s-au referit la această localitate, unde am stat și eu vara cealaltă la o pensiune ) și ține neapărat să se afirme cum că ar fi pe veci stăpân acolo ( deși lanul de porumb nu e al lui ci al lui Gyuri) legislația nu ajută. Nimeni nu poate da legi împotriva mitocăniei. Și, ce e mai rău, Mitică a învățat asta la școală, iar pentru mulți asta a fost ultima interacțiune cu o carte. Evident, ne aflăm într-o spirală cu rădăcini atât de vechi în istorie încât nu mai contează cine a început; contează cine are curajul și mai ales priceperea să o sfârșească . Aici sunt de acord cu autorul, că noi și numai noi, românii avem datoria să îi punem capăt, tocmai pentru că suntem majoritari. Cred că societatea de acum e suficient de matură, nu mai e nici cea din anii ’30, nu mai e nici cea din anii ’90 . Iar Mitică a ajunș și el între timp fie pe vreun șantier din Germania, fie pe vreo plantație din Spania și a mai văzut cum stă treaba. Am avut experiența asta în familie, cu un văr de-al meu ( poate știți bancul cu oltenii care au văzut ultima dată un maghiar în alb-negru – pe Boloni adică, la națională) . După câteva luni ca angajat la European Drinks părerea lui despre maghiari a virat spectaculos :)
    Poate ar trebui cumva explicat mai îndeaproape ce înțelegea autorul în articolul precedent prin „asuprire”. Minoritatea maghiară trebuie că suferă de o „asuprire implicită” care provine din statutul ei de minoritate; aceasta poate să nu aibă nici o formă concretă de manifestare, nu vine Mitică să îl pună la jug pe careva :) Dar gândindu-se pe ei ca pe o comunitate, faptul că deciziile le iau alții ( chiar dacă sunt aceleași decizii pe care le-ar lua și ei) este evident un motiv de disconfort (chiar dacă se poate trăi cu asta, mai ales când deciziile se dovedesc corecte) . De asta zic că e cazul ca noi să facem primul pas. DIn păcate, deși eu zic că societatea e coaptă pentru asta, nu pot spune același lucru despe partidele politice ( inclusiv UDMR) cărora starea conflictuală le dă o „muniție” pe care știu să o folosească. Un partid „împăciuitorist” ar câștiga mult mai mult, dar acest tip de discurs e mai greu de construit pentru că terenul e nedesțelenit, în schimb e foarte ușor să le copiezi pe cele din România Mare și eventual echivalentele lor de la Budapesta.
    Acum, soluția trebuie cumva să vină în cadrul societății liberale. Evident, exacerbarea naționalismului nu are cum să atenueze conflictele, ba dimpotrivă. SIngura soluție pe care o văd e mutarea centrului de greutate în zona economică. Dacă afacerile merg bine ( inclusiv la Sf Gheorghe) , se întâmplă multe lucruri pozitive, oamenii circulă, intră în contact, firmele se extind în afara zonelor etnice inițiale etc. Și în general problema etnică se limitează la zona căreia îi aparține de fapt, anume cea culturală. Unde se întâmplă iar lucruri bune, pentru că dacă sunt bani probabil poți să mai traduci autori dintr-o limbă în alta, mai finanțezi un centru cultural ( apropo, probabil că un centru cultural românesc în Sf Gheorghe ar fi și ăsta un fluierat în biserică? )
    Ori, dimpotrivă, pe măsură ce societatea se îndeaptă spre autarhie oamenii circulă mai puțin, legile strâmbe le sunt reproșate majoritarilor ( deși și ei suferă ) și așa lucrurile merg din rău în mai rău.

    • Inca o data va felicit, domnule Szilagyi, pentru articol si pentru disponibilitate!
      Solutia pentru Romania nu este o Transilvanie independenta sau federalizata sau cum mai viseaza unii…ci eradicarea, prin educatie si cultura, a reminiscentelor comuniste.
      Comunismul a deteriorat tot, inclusiv respectul dintre etnii.
      Cred ca ar trebui sa incepem cu invatarea adevaratei si completei istorii a acestor meleaguri.

  14. Foarte interesant acest text, dar totuși nu înțeleg cum de poate fi de cultură europeană, chiar vest europeană modul cum erau tratați românii din Transilvania, chiar atunci în preajma primului război mondial, când e votată democratic ( democrație vest-europeană) legea Albert Apponyi.
    Această lege nu a avut TIMPUL NECESAR să-și facă efectul până la Unire, dar se poate verifica practic efectul în Șopron. Trianonul a fost benefic pt ungurii din Șopron, care au votat ca să se alipească cu Ungaria și nu cu Austria, cu toate că erau minoritari 49%:
    https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Comitatul_Sopron
    „După Primul Război Mondial urma să devină capitala provinciei austriece Burgenland. Guvernul Ungariei a obținut o înțelegere în urma căreia a fost organizată o consultare populară pentru stabilirea statului căruia să-i aparțină regiunea Sopron. Referendumul a avut loc în decembrie 1921. Cetățenii au avut de ales între Austria și Ungaria. 65,2 % din votanți au optat pentru Ungaria.”

    Padoxal, aș zice, pt că am vizitat regiunea și e și acum, în zonă, o diferență de la cer la pământ între Austria și Ungaria, dar pe timpul comunismului?
    Și mai concludent este că după această fidelitate și alipire, germanii, croații, slovacii dispar, astfel încât ungurii ajung la 91%:
    https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Sopron

    Ce s-ar fi întâmplat dacă și Transilvania alegea Ungaria? 91% acum ar fi fost unguri?
    TOATE celelalte minorități din Transilvania au ales România, tocmai pt a se feri de niște legi și tratamente MEDIEVALE, nicidecum vest-europene.

    Dar zbaterea de azi e inutilă, atâta timp cât și românii și maghiarii vor fi minoritari, în viitor, fiecare în țara lor.

    • Asemenea plebiscite s-au cerut si pentru alte orase de la frontiera (Satu Mare, Oradea si Arad sunt printre ele), dar nu au fost acceptate. Cu aceste orase, cam stim ce s-a intamplat. Daca la Oradea erau 80% unuguri si restul romani in 1920, azi procentele s-au inversat. Lucrul asta nu s-ar fi putut realiza fara o politica deliberata de romanizare.

      • @the_name_is_k – asta nu s-ar fi putut realiza fara o politica deliberata de romanizare.

        Asemenea sentințe nu prea au legătură cu realitatea. În perioadele de prosperitate (gen anii ’60 sau ’70) construirea unor uzine la Bârlad nu aveau cum să atragă în zonă maghiari fiindcă Moldova era tot săracă și pustie și la vremea aceea. Dar construirea unor uzine la Oradea avea inevitabil să atragă în zonă moldoveni.

        Invers, în perioadele dificile dpdv economic (în genul anilor ’80 și ’90) moldovenii din Oradea nu aveau nicio intenție să plece în Ungaria, dar maghiarii plecau.

        În concluzie, mai ușor cu ”politica deliberată de românizare”, asta este exact genul de aserțiune care aduce ostilitate la adresa maghiarilor. Românizarea unor orașe gen Oradea este consecința directă a existenței unui spațiu economic comun. La fel ca polonizarea din Germania și din Anglia de azi.

      • Oradea avea pe atunci 45.000 locuitori, azi are peste 200,000.Cum in judetul Bihor Romanii reprezinta peste 70% din populatie este evident ca industrializare-urbanizarea au modificat si componenta actuala a orasului.
        PS Cam jumatate dintre „maghiarii” din Oradea erau – in 1918 – evrei. Deportati in totalitate in 1944 – de catre nemti dar sub autoritate maghiara – s-au intors acasa sub 20% dintre ei. Mai apoi au plecat si astia, majoritatea (comunitatea evreiasca din Oradea este azi cea mai numeroasa din Romania, exceptand Capitala, bineinteles).

      • Mai putin politica deliberata de romanizare, mai mult miscarea naturala a locuitorilor de la tara la oras. Ce sa-i faci, romanii erau majoritar un neam de tarani la 1919, azi sint majoritar oraseni.
        Sa tii referendumuri in orasele de la noua granita a Romaniei cu noul stat Ungar a fost o smecherie care n-a pacalit pe nimeni.

      • Te înseli . Consultă Anuarul statistic al UNGARIEI din 1913 ( ultimul din seria statalității ) și vezi ce cifre gasesti pentru BIHOR ,ARAD, TIMIS ( si altele ) Administratia maghiară era in plină afirmare ultranationalistă, cifrele si recensamantul tratate ca atare (a fost si un recensamânt atunci ) Zona montană a Apusenilor reprezenta supramajoritar pe romani ,Da, orasele apartineau aproape exclusiv maghiarilor .( cu exceptia Aradului care avea circa 30 la sută romăni , sârbii + gerrmanii + evreii cam tot atat, restul erau maghiari ,dar nu toti ”pur sănge ”, ci din cei metisati cu romăni, sărbi, germani, evrei etc. inclusi in ”clasa nobiliară” sau in burghezia locală. Nu degeaba sediul PNR a fost ales Aradul, primul grup parlamentar roman de la Budapesta avand sediul tot aici, primul prefect roman al Comitatului Arad intre 1849- 1852 ,fiind IOAN POPA de TEIUS , provenind dintr-o familie înnobilată dupa 1600, care s-a manifestat ca romăni tot timpul. Exista in Arad si astazi familii romănesti cu diplome nobiliare autentice (si autentificate ! ) Laszlo TOKES s-a plans inca de la primul interviu dat la EUROPA LIBERA ca orasele maghiare din Ardeal au fost invadate de români si de bisericile lor ortodoxe romanesti . DA, si astazi …”boanghinile ” de ardeleni, ori banateni se plang rau de …”MITICI ”. Dar asta e o altă poveste… Si s-a înfipt ca un cui in mintea mea …marea întrebare maghiară:” La ce va trebuie gazul ? Sa faceti un …foc mare ?”

        • Absurdul este al domnului nick ; el argumenteaza o situatie din Ungaria si uita ca in Transilvania s a intimplat acelasi fenomen,doar ca aci n au primit nici macar dreptul sa voteze :”Și mai concludent este că după această fidelitate și alipire, germanii, croații, slovacii dispar, astfel încât ungurii ajung la 91%:
          https://ro.m.wikipedia.org/wiki /Sopron

          Ce s-ar fi întâmplat dacă și Transilvania alegea Ungaria? 91% acum ar fi fost unguri?”
          NU ! ( ii raspund acestui domn nick) ei n au ales ,da acum sint 91% romini ! ha ha
          dar e imposibil, dupa cum probabil observati domnule the_name_is_k sa dialoghezi cind sursele de informatie sint atit de diferite ; sa zicem !
          azi am vazut ca militari ucrainieni luati prizonieri de rusi la Kerci, apar la televiziunea rusa si condamna cu minie proletara guvernul ucrainian; cam asa probabil au facut si sasi si svabi dupa ce Ardealul a devenit provincie romineasca

          • „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”
            Eu prezint din wiki o situație concretă, cu istoria ce s-ar întâmpla, dacă…istoricii nu vor să își închipuie. Orașul Șopron este pe locul cetății Scarbantia din provincia romană din zonă. Când au sosit ungurii, conform istoriei lor, aici nu era NIMENI, LA FEL ca în Transilvania. La Trianon, ungurii prezintă hărți cu populația Transilvaniei, în care munții Apuseni și multe alte zone, erau cu alb – nu locuia NIMENI.

            NOROC CU geograful Robert Ficheux
            Cine crede că Marea Unire s-a datorat numai Adunării Româneşti de la Alba-Iulia din

            > decembrie 1918 şi intelectualităţii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilică asupra istoriei.

            > Marile puteri victorioase, hotărâseră, destul de corect, să împartă înfrântul si destrămatul

            > Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populaţiilor majoritare.

            > Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărţi ale tuturor provinciilor imperiale după naţionalităţi, se pregăteau

            > infiinţarea de noi ţări şi frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi ale

            > Transilvaniei, în care zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureş, Oaş, Haţeg, Lăpuş,

            > Apuseni, Năsăud etc. apăreau ca pustii. Într-o primă variantă, populaţia maghiară, aglomerată în oraşe

            > (acolo unde românilor le era interzis să se aşeze n.r.) apărea ca majoritară în Ardeal.

            Este meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările transilvane şi de-a fi inventariat

            şi anunţat existenţa unor numeroase comunităţi române, acolo unde hărţile maghiare marcaseră pete albe,

            lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care Transilvania a revenit României n.r.).
            > Acele misiuni de geografi francezi, despre care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de

            geograful Robert Ficheux.

  15. Chiar ca nu inteleg : care punct din „promisiune” n-a fost indeplinit ? Traiesc de-o viata in Ardeal, printre unguri, deci stiu ce vorbesc. Spre deosebire de unii de prin Galati si de-aiurea …

  16. Un articol foarte interesant.
    Si eu cred ca din pacate politicienii cat si marele public din „Regat” nu-i inteleg pe ardeleni.
    Nu ramane decat sa demonstram asa cum am facut de-a lungul timpului( cu mici exceptii) ca Ardealul a fost, este si va fi un exemplu de toleranta si multiculturalitate.
    Felicitari inca odata pentru articol.

    Adrian

  17. „Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.”

    Lucrurile sunt foarte simple dar intelese gresit, dintr-un lucru destul de clar, ungurii vor sa transforme orice mizilic intr-o „mare problema”.

    Libertate nationala – cred ca asta are orice roman, faci ce vrei in limitele legii, mergi unde vrei, cumperi ce vrei …etc
    Fiecare popor se va instrui, administratia si judecata in limba sa proprie – pai toti acolo vb. ungureste, acum daca prin a „instrui” vrei sa aberezi ca totul trebuie predat in limba maghiara, aici este o probleme, pt. ca nu sunteti doar unguri si nu ati fost vreodata numai unguri, cum tu vrei maghiara si romanul vrea romana, cum suntem in Romania nu in Ungaria putin decenta. Exista cursuri de limba magiara, please proceed, sunt igur ca exista si cursuri rivate in limba maghiara, sunteti liberi sa participati, daca chiar nu sunteti multumiti, pai acum suntem in UE asa ca cursurile in alte state „inca” membre sunt recunoscute.

    Administratia nu poate sa fie in maghiara – vezi tu, documentele administrative trebuiesc intelese de toti mai ales ca legea este in romana si interpretarile in alte limbi pot sa duca la alte forme total gresite. Iar cum majoritatea populatiei in aceasta tara vorbeste romana, atunci fa un minim efort si intocmeste actele administrative in romana. Ce si cum vb tu la ghiseu, prin birouri sau prin institutii cu vorbitorii de limba maghiara nu ne priveste, cu o singura exceptie daca te intreb ceva in romana, pe tine ca si functionar public al aceste tari, raspunde in romana, cand o sa te intreb in magiara poti sa raspunzi in maghiara, este un minim respect, functionarii publici trebuie sa ii „serveasca” pe toti locuitorii acestei tari, nu doar pe cei vb. de limba maghiara.

    „prin indivizi din sanul sau” – pai doar nu crezi ca vine unul din Galati sau Braila sa lucreze la voi acolo si cum tu vrei sa duci la extrem interpretarile si eu pot sa aberez si sa spun destul de raspicat, nu scrie „doar prin indivizi din sanul ….” deci daca ai un 90% sau un 10% este o reprezentare si o respectare a celor scrise. Cred ca procentul real este de 98-99%, dar vezi ca roata este rotanda si interpretarea se poate face si cum vor altii nu doar cum vrei tu. Cat despre cuvantul indivizi, iar nu se vb. doar de etnie sau limba, cine locuieste acolo poate sa lucreze in administratie, deci iarasi totul este ok din puctul meu de vedere, dar tu vrei prin indivizi din sanul, sa mergi spre extrem si maghiari.
    Si iar iti explica dc este destul de clar asa cum este scris, in respectiva zona convietuiesc 2 popoare nu doar unul, cum tu vrei sa ti se vb in maghiara asa si altul vrea sa i se vb in romana, ok nu intelege romana, poate beneficia de un traducator (asta in cazuri extreme ca doar 90% din functionarii de acolo vb. maghiara).

    fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc – aici sa nu aud comentarii ca fac clabuci ….. UDMR, care sincer nu va reprezinta interesele, guverneaza de 30 de ani, poate au pierdut 1-2 ani prin opozitie dar tot au avut parlamentari, dar in rest, au carmuit aceasta tara si au contribuit cu varf si indesat la nivelul de devoltare penibila la care am ajuns.
    Unde s-a ajuns aici este alt subiect, faptul ca zona voastra este cea mai defrisata … cum iti asterni asa dormi, in primul rand, voi, locuitori ai respectivei zone trebuie sa faceti ceva, dupa care sa te ascuznzi in spatele guvernarii sau ai celorlati locuitori din alte judete.
    Eu traiesc la oras, la bloc, ajung prin zona voastra de 2 ori pe an, doar nu vrei sa ma mut acolo sa opresc un tir cu lemne si sa-l tin pe loc pana cand nu-mi garanteaza cel putin 2-3 autoritati ale statului ca totul este ok cu el, ca respecta toate prevederile legii. Pana si asa, sunt suficienti militanti pt. mediu de la oras, care se lupta cu mafia defrisarilor.

    Mai pe scurt, stimate Szilágyi, povestea asta cu stat in stat nu o sa functioneze si nu o sa obtineti decat prin jocurile meschine ale reprezentantilor legali de care ne plangem si va plangeti, poate doar disperarea unor dependenti de putere poate sa distruga o armonie care a rezistat, cu bune si rele, 100 de ani.

  18. oare dupa aproape 100 ani, cita Transilvanie s a regatenizat,rominizat si cit Regat s a europenizat ?in ce parte se inclina balanta ?

    • Domnule Dusu, aici cred că avem într-adevăr o problemă, a incapacității politicienilor transilvăneni de a reuși să se impună pe scena globală. Eu nu cred că e din cauză că nu se pricep să trateze cu „sălbaticii” din regat, ci e o ineficiență destul de tradițională a politicii de școală gemană în fața celei de școală franceză . „Era cât p-aci” în anii ’30 să îl avem pe Iuliu Maniu ( și bunicul a fost PNȚ) dar nu a reușit în principal din cauza întorsăturilor istoriei (de obicei urăsc să dau vina pe restul lumii, dar contextul de atunci chiar a fost zdrobitor…) Chiar acum câțiva ani, domnul Bolojan a refuzat să preia conducerea PNL („e greu drumul Bucureștiului” ) și atunci ce să facem, ne descurcăm și noi cu Ludovic Orban…. Domnul Cioloș se străduiește de un an de zile să își facă partid, dacă o ține tot așa poate prinde alegerile din 2024 …. Totuși, eu zic că momentan e o situație de conjunctură, partidele tradiționale arată așa de jalnic tocmai pentru că societatea le-a abandonat, nu se mai înscrie nici un om cu studii pe bune în ele, și dacă istoria ne va fi în continuare favorabilă în câțiva ani lucrurile vor arăta altfel și se va vedea că societatea a progresat binișor….

    • Mi-a facut foarte multa placere articolul. Am crescut intr-o familie de romani, ardeleni, clujeni, militanti pentru drepturile romanilor inca de la 1848. O familie in care se pastrau portrete de avocati si ofiteri morti in Tirol sau in Galitia – la datorie dar in care traumatismului cedarii Ardealului de nord din ’40 era foarte viu. De cate ori nu am auzit bunicii si unchii refacand istoria in sufragerie ? Iar cand se vorbea despre Unire concluzia era cam totdeauna aceeasi – a fost o solutie impusa de vremuri, o solutie departe de ideal inclusiv pentru romanii ardeleni. Alternativa – o Transilvanie „elvetiana” a fost ingropata nu in 1918 ci in 1867.

      • doamne cit de napastuiti au fost locuitori Ardealului dupa aparitia nationalismului ;un tinut mai bogat probabil mineral decit Elvetia, cu o mixtura de culturi ce se acceptau reciproc,dar dorita atit de noua Ungarie,cit mai ales de vecinul ce aparuse in urma razboiului ruso-turc si care isi ia numele de rominia pregatita ptr ce va urma.
        domnule Badici ,asa o fi ! drumul e lung pina la Bucuresti din Ardeal ; da unu care a vrut sa faca un partid ardelenesc, i a fost refuzata cererea pe motiv ca romania e stat unitar centralizat prin constitutie; cum vad ca au scris regatenii inca din primul moment : de a pururi !

        • Păi vedeți că vrând-nevrând tot acolo ajungem. Normal că nu poți face un partid legal care să aibă obiective împotriva constituției. Muntenii au foast oarecum în aceeași situație în vremea otomană, și pentru că n-au putut să facă legal revoluție, au făcut societate filarmonică; și atât au cântat cu libertaua și egalitaua ( vorba lui Cărtărescu) că de la atâta cântat, ș-a și întâmplat. Tot așa, când n-au putut face armată, au făcut pompieri, când a fost să facă unirea cu Moldova, au făcut dublă candidatură…Într-un cuvânt, au fost eficienți, e bună și descurcăreala asta la ceva. Eu însă mă refeream la partidele care acceptă România ca stat; din păcate politicienii ardeleni, si de multe ori nu numai ei, au o oarecare teamă de a se angaja în acțiuni de anvergură, la nivel național, nu regional. Ori, asta lasă calea liberă „prădătorilor” de București- și ce să îi faci, așa e politica, dacă n-ai curaj ești devorat. Nu cred că populația ar respinge astfel de lideri, dimpotrivă, și președintele e o dovadă destul de clară că se poate. Oamenii chiar au așteptat niște politicieni eleganți, manierați, dar au ales dintre cei care au candidat din păcate, așa funcționează lucrurile …. Dacă prințesa nu vine la bal, prințul nu știe că e frumoasă…

          • o domnule ! dumneata nu te dezminti ; bashcalia este si ea o insusire,mai pe la urma,a insusirilor care ii deosebesc pe romini de alti oameni.
            la partea care pare serioasa, incerc sa va raspund : „Nu cred că populația ar respinge astfel de lideri, dimpotrivă, și președintele e o dovadă destul de clară că se poate. Oamenii chiar au așteptat niște politicieni eleganți, manierați, dar au ales dintre cei care au candidat din păcate, așa funcționează lucrurile …. Dacă prințesa nu vine la bal, prințul nu știe că e frumoasă…”
            aci,in cultura mea,dvs sa zicem sinteti zeflemitor; adica romini, oamenii cum spuneti dvs, l au ales pe politicianul elegant si manierat iliescu ion ( nu mi baga sula n coasta !) in locul politicianului cu papion, Ratiu, ptr cei mai mici sau mai problematici,pe care l au atacat cu oua ca purta papion !?neamtul rominesc e un singular accident ; cit apartine securitatii si cit diasporei,asta doar baieti de baieti de la capitala rominilor o stiu.asa ca nu mai dregeti busuiocul,sau daca o faceti ,nu cu mine; aveti destui oameni de bine aci

            • politicieni din Ardeal sint acei iobagi asupriti,azi romini noi ; unu din Rachitele,a carui tata l a vindut securitati pe chiaburul satului, altul dintr un sat uitat de lume la care tat su i o dat numele satului, altu informator al securitati inca din facultate(eram colegi) astia sint politicieni din Ardeal ; da ce vorbesc io ? or fi destui unguri care sint mai romini ca vlahi ardeleni, ca banu i ochiul dracului

  19. Domnule, dac-ar călători în timp, oficialitățile bucureștene ale unei (unor?) anumite perioade probabil că vă vor mulțumi c-ați reiterat teza purității românismului din Moldova și Valahia.

    Când veți avea (probabil în scrisoarea 3) capacitatea (timp, în primul rând) de a scrie un text despre falsitatea unei atari teze, vă voi citi cu aceeași plăcere. Între timp, știți c-au mai scris și alții (a se vedea teoria tot etnică cumană etc.) Ar fi savuros un paragraf măcar despre originea viilor din zona Urlați, și, de ce nu, Târnave (nu prin comparație, desigur!)

    • etnia este si ea parte a culturi unui spatiu ; dar nu neaparat domnule ! io cred ca nu etnia este problema ; ea este pusa in prim plan de cei ce formeaza statul , dar asta doar sa ascunda marea problema : diferenta culturala ! o fi limba ca o miere, da nu i de ajuns domnule

    • Pana pe la jumatatea secolului XIX intre actualele judete Buzau si Prahova era judetul … Sacuieni ! De-acolo, din satul Cuiesd -(ul Vechi) = Pietros in l. maghiara se trage cunoscuta familie de istorici Giurescu ! Urmasii vre-unui Gyuri !? Puritate …

  20. Domnule Szilagyi, va multumesc. Aveti dreptate, trebuie sa vorbim mai mult. Romani cu unguri, unguri cu unguri si romani cu romani. Iar in ceea ce priveste vorbirea dintre unguri si unguri poate n-ar strica sa mai vorbiti putin si cu sefimea UDMR-ului. Mi se pare mie ca acolo ar fi o buba serioasa.
    Cu stima,
    Dan Gavrila

  21. Felicitări domnule Sandor pentru modul delicat dar pertinent în care încercați să faceți lumină asupra contextului istoric al relațiilor româno-maghiare (pe care sincer nu-l cunoșteam în detaliu) și pentru invitația la o reconciliere politică și culturală prin comunicare onestă astfel încât să închidem rănile trecutului și să putem, în sfârșit, să ne ocupăm împreună de problemele noastre comune, ale românilor și ungurilor deopotrivă.

    Realitatea este că majoritatea română împreună cu minoritățile se confruntă cu probleme sociale și economice grave, sistemul medical, infrastructura și învățământul sunt la pământ, iar cultura politică a majorității cetățenilor este foarte scăzută. Toți cetățenii români indiferent de etnie sunt chemați în egală măsură să rezolve problemele cetății. Din păcate discursul naționalist și populist dominând de ambele părți dezbaterea publică, maschează provocările noastre reale și le întârzie rezolvarea sine die, cu consecințe dezastruoase pentru omul de rând.

    Sper că mesajul dumneavoastră va găsi rezonanță într-un timp rezonabil în rândurile cetățenilor români indiferent de origine etnică; mă refer la aceia dintre noi care au un simț al responsabilității pentru comunitate și nu la cei fixați exclusiv pe interesul personal, împotriva tuturor.

  22. Sa privim, asadar, in oglinda:

    * 1918: romanii din Ardeal sustin unirea cu Romania sub anumite conditii. Pe care miticii decid mai apoi sa le ignore.

    * 2007: comisia europeana invita Romania sa adere la uniunea europeana sub anumite conditii. Pe care miticii decid mai apoi sa le ignore.

  23. Minunat articol! Este foarte frumos si adevarat spus ca trebuie sa invatam sa vorbim cu ceilalti (si aici nu este vorba doar despre cei de alta nationalitate, dar si despre cei de alta religie, de alta culoare politica, despre cei ce au alte convingeri sau idei decat ale mele, etc.). Am avea multe de castigat daca am proceda asa. Multumesc pentru articol!

  24. D-nule Sandor/Alexandru,
    Desigur, Goldis a avut perfecta dreptate cu privire la progenituri,privind responsabilitatea
    fata de inaintasi! Argumentul a fost folosit, cu succes de urmasii nazistilor respectiv epigonii
    securistilor romani, si este perfect valabil juridic si MORAL.Incepand cu episcopul Inochentie
    Micu, corifeii scolii ardelene- Sincai, Maior, Samuil, Deleanu- …….Augstin Bunea …. sinteza
    pana in anul 1940 a lui Nicolae Iorga….. Daicoviciu, Giurescu, Pascu,…… Ion Aurel Pop….
    istoria Transilvaniei, in sens larg, [ Ardealul,Banatul,Maramresul si Crisana] este prezentata
    loial, argumentat, fiind validata international.
    Evident -in Transilvania- Romanii a fost in permanenta Majoritari, dar au avut nesansa sa fie
    considerati „tolerati” in propria tara.
    Faptul ca Magyarii -cel putin pana la generatia actuala- inteleg in mod diferit ISTORIA, este
    o realitate, constatata de episcopul Marton Arron dpa ce in „cantonamentul” de la Sighet
    a fost „coleg de camera” cu -pe atunci- episcopul Alexandru Todea, viitorul Cardinal.
    Solutia apartine generatiilor viitoare, cetateni europeni vorbitori ai unei limbi de circulatie
    internationala, pe care ADEVARUL ii va face LIBERI, eliberand-i de greselile trectului , care nu
    le apartin si nu-i implica!!

    • De acord cu dvs dar observ o enclavizare accentuata a comunitatii Magyare si nicidecum deprinderea unor limbi de circulatie internationala. de limba romana nici nu mai are rost sa vorbim. In acest fel devin o prada usoara a unor politicieni corupti si lipsiti de scrupule. Se intampla acelasi fenomen care avea loc inainte de 1918. Majoriattea lor sunt in mediul rural si consuma aproape exclusiv canalele de stiri in limba materna, multe apartinand Ungariei. E in mare masura vina noastra c anu facem mai nimic s aintegram aceasta comunitate si sa ne unim fortele impotriva raului reprezentat de coruptie, in special cea din randul politicienilor. Numarul de voturi stranse de USR in campania „fara penali” in judetele Harghita si covasna spune totul.

      • D-le Razeshu- Sitatia actuala este cea sesizata de d-vstra, in comunitatea magyarilor[unguri si
        secui maghiarizati]indoctrinati -confensional,si propagandistic- in conceptii medievale anterioare anului 1526 [Mohaci] respectiv 1919/1920 [Paris/TRIAON}. Cand m-am referit la
        cetateanul eropean m-am gandit in primul rand la natuinea ROMANA. Urmasii cellor peste patru
        milioane de Romani din diaspora vor gandi, simti si actiona altfel si vor gasi soultiile necesare. Sa
        recunoastem ca acutala generatie de politicieni si oameni de stat – care ne conduc, vremelnic- nu cinstesc memoria inaintasilor[centenarul] si nu reprezinta o garantie pentru viitor. Depinde de noi daca -prin actiune si vot- vom schimba lucrurile

  25. felicitari pentru articol, cateva observatii (fara suparare)

    1. in transilvania minoritatea nu erau romanii, erau majoritatea, dar erau condusi de o minoritate
    2. „sa rezolvam problema minoritatilor ca lumea”, corect ziceti e rezolvata „ca lumea” ca in Ungaria, Germania, Italia, Franta, UK, puteti continua cu toti vecinii si ce se intampla pe alte continente. Aceasta e realitatea fie ca imi place sau nu. Eu as reformula cumva, sa o rezolvam mai bine.
    3. Vorbiti de probleme, dar eu nu le cunosc, habar nu am ce probleme sunt, fiindca nu locuiesc in transilvania.
    4. Ce facem cu copii din casatoriile mixte, ei ce sunt? Cum respectam indivizi care nu sunt nici romani nici maghiari?
    5. Unde e meritocratia?

    Cum vad eu rezolvarea, desi nu se va intampla rapid:
    1. Trebuie romania sa se integreze in UE: Schenghen, Euro, infrastructura. Astfel poti circula si te stabili unde iti place, la nivel economic nu mai sunt diferente.
    2. E o problema cu europa in general, fiindca ne amestecam din ce in ce mai mult, in ce limba vorbim? Tineretul foloseste engleza :), poate asta e solutia? Desigur fiecare poate adera la orice grup, comunitate si in interior folosi ce limba doreste.
    3. Ar trebui cat mai multe servicii sa fie electronice, iti selectezi limba si voila, in orice colt al lumi esti banca discuta cu tine in limba ta, te uiti la tv in limba ta, citesti in limba ta, cumparaturi limba ta, de ce nu se poate si cu administratia in limba ta? pana la urma fisa fiscala nu se deosebeste de un extras de cont.
    4. Poate ar trebui statele europene regandite? poate ar trebui farmitate in ceva mai mic sa fie mai aproape de cetateni si sa nu opereze cu medii, fiindca media poate insemna discrepanta mare dar in medie e ok. Ar mai strica si gastile, ar atenua si diferentele cand la 2km ai alte preturi, alta interpretare, alta limba, alta mancare de peste.
    5. Ar trebui sa vedem in primul rand oameni si mai putin grupuri, nationalitati.

    Alta solutie nu este, nu exista asa ceva ca roman, ungur, toti suntem amestecati, prin conjuctura vorbim o anumita limba de mici cu care suntem confortabili. Diferente de cultura nu sunt mari, sunt minore, dar noua ne place sa exageram.

  26. In Brasovul natal am avut vecini de diferite neamuri. limbi si confesiuni. Bunicul meu, un om intelept si ardelean get-beget, mi-a spus o data:” nu exista romani, unguri, sasi sau evrei, ci numai oameni cumsecade si ticalosi. Poate ar trebui sa ne gandim mai mult la asta…

  27. într-adevăr f.instructiv – documentat și echilibrat

    din păcate, multe dintre sursele citate rămân inaccesibile românilor – de ex., m-ar interesa să mă uit peste discuțiile/discursurile prilejuite de votarea legii Apponyi: există pe undeva, măcar într-un rezumat, da-ntr-o limbă de circulație internațională?

    altfel, parafrazând niște versuri arhicunoscute, aș zice că: probleme-au fost, probleme-s încă și-or fi … în veci!

  28. Stimate domnule Szilagyi N. Sandor! In aceste zile de mare sarbatoare nationala, pentru orice cetatean roman nu este de loc nimerita utilizarea tendentioasa, grosiera sau contondenta a unei disjunctii de genul “romani si unguri”. Nici pentru unii, nici pentru altii nu este normala trasarea de linii de „demarcatie”, de sectarizare, de inchidere intre limitele uneia sau alteia dintre comunitatile locale. Suntem o societate deschisa, deopotriva in exterior si in interior. Societatea deschisa nu este un moft, ci o necesitate de prosperitate si securitate comune. Intern, Romania s-a deschis in mod egal catre toate minoritatile. Extern, s-a deschis catre Lume, incepand cu tarile vecine. Ce ar fi insemnat ca Romania sa se inchida fata de Ungaria?!… Nu uit insa ca sunteti lingvist, dar, sincer, eu nu cred ca, oricat ar fi de maiestrite, cuvintele ar putea schimba vreodata faptele. Nu-mi place nici termenul de “promisiune”, care mi se pare ca este folosit din aceeasi perspectiva de tactica lingvistica.

    In mod evident si probant, Rezolutia de la Alba Iulia era redactata in limbajul extrem de uzat politic al vechii epoci. Ce ar fi putut sa “promita” fostilor stapani niste sclavi proaspat eliberati?! Doar ca ei nu le vor face ceea ce li s-a facut lor! Pe atunci nu exista determinativul de minoritati nationale, ci doar cel de “popoare”. Acesta din urma era si convenabil in timpul Imperiului Austro-Ungar. Daca ar fi fost folosit termenul de “minoritate nationala”, ar fi fost ca un autodennunt istoric, potrivit caruia ungurii erau o minoritate in Imperiu! Desigur, una dominanta politic. Popoare erau majoritatile etnice, comparativ cu cele minoritare, dar conducatoare. Dar asa era regula politica a Vremii si a Imperiului.

    Prin urmare, ar fi fost o absurditate enorma si inacceptabila ca minoritarilor colonisti unguri, cu care Imperiul a colonizat Transilvania, sa li se “promita” perpetuarea statutului de minoritate etnica dominanta politic. Asa ceva ar fi fost echivalent cu continuitatea vechiului ei statut asupritor, intr-o noua Transilvanie, eliberata si reintoarsa la sanul patriei mama. Ceea ce li s-a “promis” ungurilor, pentru a folosi cu indulgenta inadecvatul termen, a fost sa li se garanteze de fapt drepturile de cetateni egali ai Romaniei. In noua perspectiva moderna, care incepuse sa ia locul celei vechi, Alba Iulia a acoperit integral cele ce astazi numim drepturile minoritatilor nationale si drepturile omului. Aceste doua categorii de drepturi au fost aprofundate, ulterior, dupa Revolutie, si consfintite in Constitutia Romaniei. Embrionii vechii Rezolutii de la Alba Iulia au crescut si s-au maturizat, aflandu-si in zilelel noastre o expresie moderna, constitutionala, de drept national, de drept european si, in formatul universal si cel mai cuprinzator, de drept international. Sa respectam, asadar, Ziua Nationala, ca cetateni romani. Inca o data, subliniez, nu uit ca sunteti lingvist, dar am convingerea ca niciodata cuvintele nu pot substitui faptele. Si pentru ca suntem cu totii crestini, stim toti la fel de bine ca in crestinism faptele sunt criteriul adevarului: Omul se cunoaste dupa Fapte, tot asa cum Pomul se cunoaste dupa Roade (Iisus Hristos, Noul Testament).

    • „reintoarsa la sanul patriei-mama”? poate ne luminezi cand, pana in 1920, a mai fost Transilvania parte a Romaniei si, de fapt, cand a mai existat Romania inainte de 1867?

      • Dragul meu Ion A., nu cred ca ati uitat de hotarele istorice ale stramosilor nostri. Aveti poate dificultati in a face conexiunea dintre trunchiul si coroana actuale ale poporului nostru cu radacinile sale etnice, multimilenare. Se mai intampla si altora, sub influenta propagandei care vrea sa ne uitam originile.

        Faptul ca numele de Romania si de romani, iesite de la curtile occidentale ale vremurilor sau din laboratorele geopolitice imperiale, cum le spunem azi, le-au inlocuit pe cele de Dacia si daci, nu au putut sa stearga continuitatea istorica si unitatea de simtire a unui popor unic, din cele trei mari provincii istorice, intinse intre Tisa si Nistru. Noi credem ca primul nostru rege ar fi fost Carol I.

        Nu, aceasta este o eroare intretinuta politic. Am avut mult mai multi regi: Decebal, Mihai I (supranumit Viteazul), Alexandru (Ioan Cuza) etc. Nu stiu daca ne vom relua numele istorice de Dacia si de daci, alte neamuri au facut-o (nu insist, exemplele istorice sunt cunoscute).

        Dar, cel putin in numele memoriei (daca nu si in cel al stimei de sine a poporului nostru), ar trebui sa onoram numele tuturor regilor nostri istorici, incepand cu cei atestati in primele izvoare istorice cunoscute. Numele lor ar trebui date unor institutii, bulevarde, piete etc, dar insotite de rangul suprem, de Rex, pe care l-au avut: Regele Decebal, Regele Mihai Viteazul, Regele Alexandru Ioan Cuza etc.

  29. Câteva observații:

    1. Nu fără condescendență autorul scoate din bască de mai multe ori antagonismul dintre micul „regat balcanic român” și ”statul civilizat maghiar”. Hai totuși să nu uităm că statul ăla „civilizat” & „european” trimitea la închisoare în 1892-1894 autorii români ai unui memoriu adresat șefului statui, care memoriu denunța abuzurile și corupția endemice ale administrației maghiare la toate nivelele. Asemenea reacții primitive erau de neimaginat chiar și în imperiul țarist al lui Alexandr al III-lea sau Nikolai al II-lea. De altfel indignarea și oroarea stârnite în toată lumea civilizată (Gladstone, Zola, Clemenceau, Tolstoi,Twain, etc, s-au aflat printre cei ce au atacat public sălbăticia autorităților și„justiției” maghiare) a dus la eliberarea deținuților.

    Să nu uităm apoi că România reîntregită a format după unire un stat democrat și tolerant până în 1938 (ultima democrație a Europei de Est) în timp ce marea civilizație maghiară rămasă pentru prima oară de capul ei după câteva secole, devine imediat dictatura sordidă a lui Horthy.

    2. Autorul admite inutilitatea luptei pentru o chartă europeana a drepturilor minorităților tocmai pentru că maghiarii din România au oricum mai mult decât ar putea prevede acea chartă. Să nu uităm totuși că utilizarea unei limbi străine în administrație sau educație e ceva de neimaginat în marile democrații vestice precum Germania și Franța (sau chiar SUA, ce nici măcar nu e un stat național) ce au până la urmă minoritățile lor naționale comparabile sau chiar mai mari cu cele ale României.

    3. Autorul vorbește foarte mult despre dialog intercomunitar, dar nu ne spune nicio clipă care sunt problemele care îi frământă pe maghiarii din România și cam care ar fi obiectivele lor principale. E ceva atât cumplit și îngrozitor încât nu poate fi dezvăluit ?! :) Bănuiesc că nu despre starea vremii e vorba…

    4. Autorul afirmă că leader-ii minorității române din Transilvania perioadei 1867 – 1918 erau cetățeni loiali ai Austro-Ungariei. Crede autorul că leader-ii minorităților maghiare din Slovacia, România, Serbia, Croația sau Ucraina de azi dau impresia de loialitate față de țările a căror cetățenie o au? Oare această atitudine (sau doar percepție) nu e un obstacol major în calea oricărui dialog cât de cât util cu majoritățile din acele țări? Iar dacă da, atunci ce le recomandă leader-ilor comunității sale?

  30. Domnule Szilagyi,

    primiti va rpg sincerl mele felicitqari ptr acest articol.

    Insa , insa ar fi cazul sa va amintiti ca , totusi a fost si un razboi. Dupa razboi .. lucurile auratat altfel cu armata romana ocupand Budapesta. Scuze asta este adevarul. Daca , sa zicem de dragul argumentlui, sa preuspunem ca dupa 1 dec 1918 o delegatie de notabiliunguri ar fi zis :no hai acum sa disctam ce si cum” se puteau obtine nsite , ahi pe bune , privilegii- tocamia ptr a pastra pacea.

    s mai adauga ca de multe ori ungurul de rand a fost prost sfatuit de cei pe care ii consider rperezentanti ai comunitatii si a actionat cointrar intereselor lui. De exmplu functionarii caulor ferate care nu au invatat romaneste .. Si se pot gasi si alte exemple.
    Din pacate acerste sfaturi nocive au facut ca parte din populoatia maghiara din Ardeal sa se simta lezata iar romanii auavut motive sa devina suspiciosi ….

    Si .. si sa va spun ceva personal. Initial ciocnirile de la Tg Mures le-am considerat maniofestari traditioanle ale .. culturii central-europene . Niste oamnei maturi careau ramas dpv mintal la varsta eroilor din „Baietii din strada Pal” (da .. in copilatie am citit aceasta carte… mie ca Mitic din Bucuresti mi s-a parut ca descrie niste compartamente „exotice” mai potrivite ptr Polinezeia ). INsa dupa cateva luni cand ma aflam in Felix unsecui mi-a zis ca pana cand macar Ardealul de Nord nu vatrece la Ungaria …. Si da era secui (inarmata am avut multicolegi unguri cu care am fots in ceole mai amicale relatii. Nu intelg eu ungureste insa imi dau seama care isi vorbeste limba materna)….

    Cu respect ,
    Bizonu’
    (scuze ptr pseudonim insa pe net aceasta este identitatea mea din 2002)

  31. demersul autorului este interesant,
    drepturi, libertăți, etc.,
    eventual drepturi pe criterii etnice și autodeterminare sau autoguvernare etnica,

    cetățenii de naționalitate maghiară au la noi in tară drepturi pe care națiunea ungară n-a fost si nu este in stare sa le acorde nici unei altei naționalități,
    nu se compara perioada din Ungaria de dinainte de 1900 cu ce drepturi au minoritatile din Romania de azi, trecând peste faptu ca atunci ungurii erau parte a unui imperiu austro-ungar, imperiu de trista amintire şi care nu a dispărut întâmplator,
    unii ar dorii renasterea imperiului, macar sub conducere ungara, daca austriecii numai doresc,

    este adevărat oficial conducerea ungara spune că ei acordă şi azi drepturi minorităţilor, etc, deşi aşa ceva nu există,
    azi, in cadrul națiunii ungare nu exista termenu de naționalitate diferită faţă de nantionalitatea ungară,
    exista o ura fata de orice cetățean care are alta naționalitate diferita fata de națiunea majoritara,
    ura care poate justifica atacurile impotriva emigrantilor sirieni, etc.
    eventual pedeapsa ASPRĂ primită de reportera care punea piedica sau lovea emigranți,
    aceasta ura viscerala nu este ceva recent, apărut peste noapte,
    vine din istorie,

    cine are un pic de timp poate merge pe stadioanele unguresti sa vada ce se întâmplă la meciurile de fotbal – englezii sunt mici copii,

    ce este regretabil este ca aceasta ura viscerala fata de orice om de alta limba a fost exportată sau se încearcă exportarea la noi in tara,
    nu este un secret pt nimeni ca statu ungar plateste educatia sau o incurajează financiar pt. copiii aparținând minoritatii maghiare de la noi – banii vin prin băncile ungurești care au deschis bănci la noi, prin biserica, etc.
    asa ca daca nu poate sa exporte un model de toleranta, statu ungar reuseste sa exporte un model de sovinism si intoleranta,

    noi ca natiune, prin istorie, nu am fost, de regula sovini,
    o dovedeste multitudinea de nationalitati si etnii care traiesc la noi in tara, in deplina armonie cu natiunea majoritara,
    am avut si noi pacatele noastre impotriva evreilor in prima parte a WW2,
    nu am reusit, totusi, performantele ungare inclusiv împotriva națiunii romane în Nordul Transilvaniei în același WW2,

    poate autorul nu stie, dar natiunea romana plateste si la acest moment sume de bani in conformitate cu Decretul 118/1990 inclusiv unor cetateni romani de nationalitate maghiara deportati in URSS, desi la momentul 23 aug 44 si imediat ulterior acestei periioade, nu detinea controlu Nordului Transilvaniei,

    pana la urma, romanii din Transilvania au dorit unirea si au votat intr-adevar o rezolutie,
    numai ca alipirea la Regatul României impunea preluarea legilor in vigoare in regatul la care Transilvania s-a alipit.
    nu Transilvania a preluat Regatul României ci Regatul Romaniei a preluat Transilvania,
    asa ca problema este pusa gresit, cel putin juridic,

    nu in ultimul rand educatia in limba minoritatii poate insemna un handicap,
    este cazul sectiei de drept in limba maghiara de la UBB,
    si va fi la fel cazul Facultaţii de medicină maghiară de la Targu Mures,
    la Facultatea de Drept in limba romana este cat de cat o concurenta si se încearcă a se face un pic de performanta,
    pe când la secția maghiara de abia se ocupa locurile,
    este evident rezultatul: mediocritate,

    de asemenea, ceea ce este regretabil este că exponenti ai natiunii maghiare, care uzează scaune in palavramentul nostru si-au dat mana cu majoritarea palavramentara înspre incurajarea hotiei, a furtului, a violului si a talhariei,
    ori chestia asta, la mintea mea, este o crimă atât faţă de naţiunea maghiară cât şi faţă de naţiunea română majoritară,
    dar pt crima asta de a incuraja hortia, furtu şi talhairia nu ne ajunge spaţiul

    in concluzie demersul autorului este eronat pt ca se pleaca de la ipoteze in mare masura eronate pt a sustine ipoteze ce nu au legatura cu realitatea.
    cetăţenii de naționalitate maghiară au la noi in tara drepturi pe care natiunea ungara nu a fost in stare si nu le va acorda niciodata minoritatilor sale.

  32. Sunt ardelean de la poalele muntilor Orastiei. Mi-a facut placere sa citesc acest articol. Ar trebui ca cel putin 100%/7%=14 etnici romani sa nu-l tina cu mana intinsa pe dl. prof. Szilágyi.
    In Ardeal lucrurile sunt mai simple, pentru ca traim oricum unii cu altii. Acesta e un dat. E cotidian si e foarte in regula. Conationalii nostri de dincolo de Carpati sa se consulte cu un banatean sau cu un ardelean inainte de a da raspunsul cuvenit, respectiv sa se debaraseze de prejudecati sau surse de informatie neverificate.
    Dupa cum se constata din cele scrise de mine, neincrederea este intre cei de o parte si alta a Carpatilor. Aici trebuie lucrat. Sunt convins ca e loc de mai bine si din acest punct de vedere. Apoi incepem sa construim ce sugereaza dl. profesor.

  33. Pt mine acest articol e doar preambulul unei carti ce va analiza mult mai detaliat relatia Roman vs Ungur! Cu siguranta va fi ceea ce pt stiinta teoriei relatiilor internationale a reprezentat cartea lui Samuel Harrington – Clash of civilization- un manual fundamental de analiza din care cu totii avem sa invatam; Asa ca incurajez deschis autorul acestui articol sa isi ridice stacheta si sa accepte provocarea de a ne educa prin lecturarea viitoarei carti ce ca trata acest subiect. Autorul acestui articol isi dovedeste astfel forta analitica si finetea intelectuala … felicitari pt acest “masterpiece” jurnalistic

  34. Avem nevoie de astfel de articole cat mai des. Scrieri care ne tin vie speranta intr-o independenta TOTALA a Ardealului SI Banatului. Emil Aluas, Budapesta.

  35. Avem nevoie de astfel de articole cat mai des. Sunt scrieri care ne tin vie speranta intr-o independenta TOTALA a Ardealului SI Banatului. Emil Aluas, Budapesta.

  36. E mereu amuzant si uimitor sa citesti – ca bucurestean răgățean [lol] – aceste debate-uri despre Ardeal. Unu la mana, pentru ca ardelenii sunt extraordinar de confuzi. Nu stiu nici ei ce vor. Ba sunt nationalisti, ba urasc Romania si vor sa isi faca statul lor. Doi la mana, toate discutiile astea sunt foarte foarte mult despre trecut. Ardelenii nu traiesc in secolul 21, ci au ramas undeva prin secolul 19. Probabil se trage si de la arhitectura. Ideea este ca in secolul 21 – va place sau nu – identitatea nationala e destul de irelevanta. Traim intr-o cultura, economie si societate globala. Sa visezi umed la a-ti face propriul tau statulet provincial, in care crezi ca timpul va sta pe loc, iti vei pastra traditiile si valorile si mult iubitul argou regionalistic, arata o deconectare trista de la prezent si mai ales de la viitor. Pe scurt, ardelenii spun „prezentule, viitorul, lasati-ne in pace, noi vrem sa ramanem in trecut, sa ne frecam aici cu prietenii nostri vechi maghiarii, sa dezbatem despre al cui e Ardealul, ca pe ei ii uram oricum mai putin decat pe mitici”. In ce ma priveste, cred ca Romania e o tara artificiala care nici nu ar trebui sa exista – a fost unificata doar pe criteriul limbii. Normal ca si mie imi place intr-un oras ca Timisoara, unde timpul pare ca sta in loc, oamenii sunt mai relaxati, sunt mai putine masini, etc. E frumos de locuit acolo. Dar ce sa vezi – capitala e la Bucuresti nu intamplator. Ci pentru ca acolo lucrurile se misca mai repede. Asa cum se misca lumea in ziua de azi. Pe bucuresteni nu ii intereseaza foarte tare toate aceste dezbateri pentru ca sunt integrati in neoliberalism, in capitalismul modern. Cu bunele si relele sale. Simpla utilizarea a termenului „ragatean” in realitatea secolului 21 denota o ruptura profunda de realitate, un spirit retrograd, ramas in rivalitati provinciale si patriotism local. Lucru pe care il simti adesea ca bucurestean si cand mergi in Ardeal. Nu la toti oamenii. La cei mai batrani. Trecuti de o anumita varsta. Ramasi in realitati precum „mitici” si „ragateni”. Chiar sper sa vi se indeplineasca visul, sa va desprindeti de Romania si sa stati 400 de ani sa va rezolvati problemele locale. Cine stie, poate istoria se va opri pentru voi si veti continua sa mancati kurtos si cand omenirea va fi colonizat sistemul solar.

    • Nu prea înțelegeți epoca în care trăim. Tocmai pentru că sunt într-o confruntare globală, oamenii țin la identitățile lor locale. După ce am văzut un festival de folclor local german în Baden, eu am realizat că sunt și trebuie să fie mândru că sunt ardelean, că sunt din România, că sunt din Europa Centrală.

    • Iualian, in ce sunt integrati bucurestenii cu cei 7 primari PSD ai lor?!
      Da, pe bucuresteni nu prea-i intereseaza nimic in afara de propriul buzunar.
      Bucurestiul celor in varsta de peste 55 de ani este cel mai comunist loc din Romania.

  37. Draga Sandor,
    Dati-mi voie sa va sugerez o cu totul alta explicatie pentru supararile care macina minoritatea maghiara din Transilvania. Eu cred ca principala sursa a mahnirii este antimeritocratia practicata de politicienii dumneavoastra, practica preluata de la omologii lor romani. Aceasta este singura explicatie posibila pentru inflamarea unui discurs de tip insular, segregationist si inflamator, pe masura ce se trece de la simpli vecini de gard la impunatorii colegi de scaun parlamentar care impun temele si tonul discutiei publice. Un exemplu de astfel de conflict este perceptia asupra rolului dlui Kelemen, actuala voce a minoritatii maghiare in Parlament: dvs. sunteti convins ca dl Kelemen este glasul onoarei si reparatiei istorice, eu sunt convins ca dl Kelemen este doar unealta saracirii si taierii puntilor de comunicare intre maghiari si romani in judetele controlate de UDMR. Sunt curios ce credeti despre dezvoltarea Clujului sub administrarea dlui Boc. Observati cum dezvoltarea industriei si cresterea avutiei personale a locuitorilor domoleste supararile de care aminteam? Sper sa intelegeti ca Nemultumirea maghiarilor din Ro este rezultatul incompetentei administrative a politicienilor pe care dvs. ii alegeti in acelasi mod ca romanii: buni la dat din gura, dar incompetenti profesional si administrativ, acesti alesi isi datoreaza pozitiile unor proptele mai mult sau mai putin vizibile, care le dicteaza replicile (cum sunt cele deseori inflamatoare ale dlui Kerosen).
    Eu cred ca, departe de a fi ganduri care domina intreaga minoritate maghiara, temele de discutie si tonul impus de politicieni (N.B.: atat de diferit de bonomia si cordialitatea care va caracterizeaza) sunt false, respectiv voit inflamator.
    Pe scurt, maghiarii din Ro si romanii au EXACT aceeasi problema si aceasta este sursa Supararii: cursa in care cad alegand politicieni care se supravietuiesc tocmai din crearea de conflict si saracie. Dl. Kelemen a reusit sa va pacaleasca si pe dvs., amagindu-va ca lupta pentru „eliberarea” maghiarilor, in timo ce dlui nu face decat sa-i faca mai saraci si mai izolati de resursele care duc la bunastare.
    Reiterez o curiozitate: copiii/nepotii dvs. vorbesc la fel de bine ca dvs. limba romana, sau discursul UDMR a reusit sa largeasca falia dintre romani si maghiari in noile generatii?

    • Dragă judex, înţeleg nemulţumirea cu „clasa politică”, şi am pus asta între ghilimele că aşa parcă e mai bine. Sîntem şi noi conştienţi de faptul că nu toţi politicienii sînt sfinţi, şi nici toţi politicienii unguri, unii sînt chiar departe de asta, dar eu nu m-aş alătura totuşi părerii ce aud adesea despre politicieni (şi mai mult de la români) că „ăştia toţi îs nişte hoţi”, fiindcă chiar dacă sînt printre ei şi necinstiţi (proporţia nu prea contează sub acest aspect), noi nu putem generaliza asta, că s-ar putea să fie printre ei şi care nu sînt hoţi, că dacă îi facem pe toţi hoţi, pînă la urmă asta începe să funcţioneze ca o regulă, şi să ajungem să zicem: dacă-i politician, e normal să fie hoţ, cum ar putea fi altfel? Şi asta ar însemna că noi de fapt am acceptat asta.
      Şi înţeleg eu bine şi faptul că mulţi români au cunoştinţe puţine despre problemele nu ale „ungurilor”, ci ale oamenilor unguri, fiindcă se întîlnesc cu problema mai mult în zona politicului, şi acolo, cum e şi normal, politicienii vorbesc într-un cadru conceptual juridic, e vorba deci de drepturi şi obligaţii, dar ei nu explică şi de ce acele drepturi sînt atît de importante pentru oameni, fiindcă asta nu mai ţine de discursul politic ci mai degrabă de dialog. Şi atunci e cam greu să-ţi faci singur legătura între forma abstractă a dreptului şi problemele oamenilor.
      Ce îi supără pe unguri, sînt mai puţin problemele de trai. Îi supără şi acelea, desigur, cum îi supără şi pe români. Dar ce pe ei îi supără ca unguri şi nu ca cetăţeni în general, este faptul că în ţara asta este posibil de pildă ca un blogger din Sf. Gheorghe, Dan Tanasă să poată avea succes dacă porneşte în judeţele Covasna şi Harghita o ofensivă împotriva inscripţiilor „Községháza” (în comune), respectiv „Városháza” (în municipii), care înseamnă „Casa comunală”, respectiv „Casa municipală” (cum e „City hall” sau „Town hall” în engleză sau „Rathaus” în germană), şi dă în judecată acele primării care au pe sediul lor asemenea inscripţii insuportabile în ungureşte (unele de la începutul secolului 20 cînd aceste clădiri au fost construite cu această destinaţie ca componentă arhitecturală a clădirii), pe motivul că aceste inscripţii ar fi ilegale, fiindcă nu sînt traduceri exacte ale noţiunii de ’primărie (ca instituţie)’, ci ar fi numele instituţiei aşa cum se numea ea înainte de 1918. Adevărul în schimb e că acestea nu denotau niciodată instituţia, ci numai clădirea, în cazul oraşelor clădirile sediilor corpului administrativ erau numite „városháza” încă din sec. 16. Şi el acuză primăriile că n-ar respecta legea, cînd în realitate peste tot sînt puse acele tăbliţe albastre cu tricolorul şi inscripţia „Primărie” în româneşte şi alături pe altă tăbliţă la fel inscripţia „Polgármesteri hivatal”, aşa cum oficial se cheamă instituţia în ungureşte, deci legea este respectată sută la sută, iar ce priveşte denumirea clădirii, despre aceasta legea nu spune nimic, primăriile pot decide opţional dacă vor să pună sau nu, şi sînt în ţara asta primării unde e pusă cu litere mari la vedere de la distanţă şi inscripţia „Primărie” ca nume neoficial al clădirii, şi altele unde sînt puse numai tăbliţele oficiale. Deci asemenea inscripţii pur şi simplu nu intră sub incidenţa legii. Acum eu înţeleg că oameni fără bun-simţ şi nu prea binevoitori există peste tot, dar cînd şi judecătoriile îi dau dreptate fără nicio bază legală şi dispun înlăturarea acelor inscripţii care de altfel nu-i fac niciun rău nimănui acolo, şi mai pun şi amendă dacă cu asta se întîrzie, atunci asta capătă o altă dimensiune unde te întrebi dacă nu cumva eşti tu ca ungur asuprit în propria ta ţară? Şi au fost deja obligate prin hotărîre judecătorească nu mai ştiu cîte primării în ultimii ani, şi orice am face împotrivă, nu avem cîştig de cauză. Eu am scris deja şi opinie de specialitate ca lingvist, bine documentată cu date, dar la judecătorii contează numai ce zice Dan Tanasă. Şi sînt puşi oamenii să umble la procese, eu să-mi scriu opinia şi ne pierdem vremea cu asemenea eforturi absolut inutile numai pentru că cineva vrea să le facă de hac ungurilor. Or asta nu se poate pune pe seama politicienilor unguri. (Nu cred ca cei de la Alba Iulia să fi bănuit că peste o sută de ani noi va trebui să ne batem capul cu asemenea idioţenii.)

      • sinteti singurul pe care il citesc pe acest site si mi am alocat mult timp la acest articol
        sinteti am inteles un om in virsta,poate de aici in primul rind atita bunatate si intelegere a lumi
        educatia dvs si bunul simt cred e remarcata si de uni dintre romini originali,dar modul impaciuitor cu ocupantul nu duce la nimic
        io sint un tradator ptr romini si ma simt vinovat in fata ungurilor ptr originea valaha

        • „sinteti singurul pe care il citesc pe acest site”

          Se înțelege lesne din declarația dumneavoastră actuală ceea ce era de altfel de presupus în contextele respective, anume că celelalte comentarii pe care le-ați postat, multe dintre ele jignitoare la adresa etnicilor români, sunt transmise fără a fi făcut mai înainte efortul minim de a citi textele pe care le-ați comentat.

          • acest „“sinteti singurul pe care il citesc pe acest site” m am referit la ceilalti autori ce publica pe acest site, necidecum la comentariile participantilor la dialog pe care le am citit atent,,cu unele exceptii… ha ha
            cer tuturor persoanelor ce se simt jignite de mine,iertare !; nu e in intentia mea de a jigni, doar ca,asa cum i am spus Domnului Szilaghi, io cred ca trebuie spus lucrurilor pe nume ! stiu ca rominie s a facut cu realitatea construita de invingator si ca io am trait o alta realitate; io despre realitatea interzisa a invinsilor vorbesc aci; ca ea e resimtita ca jignire de unii, nu e vina mea, e o realitate foarte adevarata !

  38. Prea multe comentarii pozitive, nejustificate, la adresa articolului. Vreau sa fac o precizare: cred ca o minoritate este libera cand spune ea ca este libera, nu cand o decreteaza majoritatea.Iar proclamatia de la Alba-Iulia trebuie urmata cu sfintenie.
    Insa semnatarul articolului incerca sa acrediteze ideea ca romanii din Transilvania nu ar fi dorit Unirea cu Romania daca nu ar fi fost politicienii unguri asa de obtuzi in privinta problemei nationalitatilor.
    Fals. Romanii nu au vrut ca unirea Principatului Transilvania cu Ungaria si inca de la inceput, 1867, au luptat impotriva acestei „uniri”, asa ca nu avem cum sa-i consideram „cetateni fideli si loiali Ungariei”. Putem spune ca au fost fideli si loiali poporului roman. Cat despre ce ganduri le treceau prin cap, asta nu avem cum sa stim.
    Alta eroare: separarea Transilvaniei de Ungaria a devenit legitima „abia la inceputul anului 1918, după apariţia celor 14 puncte ale preşedintelui american Wilson, ce au introdus în dreptul internaţional principiul autodeterminării popoarelor la reajustarea frontierelor”. Toate popoarele ce faceau parte din Imperiul Austro-Ungar doreau sa iasa de sub stapanire. Mai putin austriecii si ungurii, desigur. Nu au inceput sa-si doreasca asta dupa 1918, ci inainte, mult inainte. Sa citim istoria sarbilor, a italienilor, a cehilor, polonezilor. Sa-ti doresti libertatea este si a fost legitim dintotdeauna.
    Mai departe: ” n-am putut decît să le admir subtilitatea şi înţelepciunea (cu referire la politicienii romani din Parlamentul Ungar) cu care au nuanţat acolo, din perspectiva necazurilor oamenilor în carne şi oase”. Normal ca erau foarte fini politicieni. La usile Parlamentului Ungar statea Politia sa-i bage la inchisoare. 14 fruntasi memorandisti au fost condamnati la inchisoare pentru „atentat impotriva statului ungar”. Asa dupa cum reiese din comentariile neavizatilor, in parte, lovitura i-a iesit autorului. Politicienii romani morti erau subtili si intelepti, in schimb cei de astazi (liderii politici ai romanilor) sunt exact opusul, nu?
    Si mai departe: transilvanenii „erau obişnuiţi totuşi cu un stat de drept funcţional cu o cultură politică modernă europeană, pe cînd cultura şi practica politică bucureşteană erau aşa cum erau, rămase departe în urmă de ce putea însemna atunci o politică cît de cît europeană”. Daca politica moderna si europeana a Ungariei era discriminarea, asuprirea, trimiterea la puscarie a liderilor minoritatii, interzicerea unor ziare, etc, ce sa mai vorbim?
    Cand pleci intr-o discutie cu astfel de aprecieri, mai putin oneste, asupra situatiei trecute, sunt sanse mari sa nu ajungi la concluzii.

    Autorul are un mare merit. A limpezit ce-au avut de oferit „ragatenii” transilvanenilor: libertatea si demnitatea. Pentru acest „cadou” s-a murit. Sa nu dam vrabia din mana pe cioara de pe gard.

    • Autorul spune clar de ce mulți români din Ardeal au acceptat unirea într-un mod fortuit. Pentru că era un decalaj de mentalitate între Transilvania și Regatul României de atunci. Cu toate că Transilvania și Croația, de exemplu, era mai puțin alfabetizate decât restul Ungariei, ele erau mult mai alfabetizate decât populația din Regat.

      Pe de altă parte era foarte clar că Austro-Ungaria ar fi continuat ca Statele Unite ale Austriei Mari, cu Transilvania ca stat românesc component. Adică Ungaria moartă la Trianon era o himeră trecătoare, nu era constituită natural (după Mohacs), ci prin malversațiuni ale Vienei și Budapestei.

  39. Marea masa a maghiarilor din Romania sunt oameni ok, la locul lor. Vinovati sunt politicienii lor care-i tot atata cu autonomia si le baga-n cap tot felul de prostii. Vinovati pt. saracia zonei Secuimii sunt tot politicienii lor, nu aia de la Bucuresti unde mereu arunca capra, ca n-au venit aia de la Bucuresti niciodata sa-i conduca, sa le spuna ce sa faca, nu i-au deranjat cu un pai, nici pe timpul lui Ceausescu (e drept ca atunci nu cracnea unul). Populatia zonei e singura vinovata fiindca alege de 30 de ani aceiasi nemernici gen Antal Arpad si ala de la Miercurea Ciuc, care au ura pe Romania si-si varsa veninul asupra tarii in care traiesc!

  40. Sincer, nici pe mine nu ma reprezinta miticii ăștia. De guvernat, guvernează împotriva interesului național, de educat ce sa mai zic, cam toate sunt pe lângă contractul scris/nescris dintre votat și votant… Ma declar deci ungur, dacă asa e ultima/singura soluție. Tare mi-e teama însa ca n-am văzut nici pe partea dvs. de contemporaneitate gentilomii de odinioară. Soluția nu sta în rezolvarea aliniatului de la punctul respectiv pentru una sau alta dintre minorități, ci pentru toți cetățenii. Regret, nu va pot scrie cele de mai sus și în ungurește, dar sper s-o traduceți la dumneavoastră pe Facebook. Cu stima.

    • „Miticii” astia de la putere au fost votati de toata tara inclusiv de mare parte din Transilvania. M-am ingrozit cand am vazut harta votului la parlamentare din 2016. Era in mare parte rosie inclusiv in Transilvania.
      Acum declarandu-va ungur poate va reprezinta „miticii” astia de la UDMR ca sunt acolo trup si suflet cu PSD si ALDE. Nu e magarie la care sa nu fi pus umarul!

  41. Tulburător mesaj si cred ca putini sunt cei ce ar rămâne neatinsi de frumusețea și generozitatea implicită. Ma bucur sa aflu, de asemenea, ca pasul unuia i se răspunde, în simetria logicii umane, prin pasii mai multora.

  42. Va simtiti bine cind puneti pe hirtie (vorba vine) spre comparatie vorbele si faptele democratilor si modernilor transilvaneni linga cele ale inapoiatilor regateni? Erau diferente, dar nu asa de mari pe cit incearca unii sa acrediteze. Si sa sublinieze.
    Eu sint urmas al unora dintr-un sat de „ungureni” fugiti de binele si modernismul imperiului in Romania, asa ca …

  43. bre nea Sandor,
    am inteles ca ne tutuim, si sper sa nu fi facut o gafa, Sandor e prenumele.

    Ai scris un articol extrem de misto, ma si oftic ca nici un romanas nu a fost in stare sa scrie ceva atit de haios, e ca si cum ungurii ar fi mai isteti. L-am citit de doua ori si cred ca o sa-l mai citesc, mai pe seara, nu sunt sigur ca am priceput tot si mi-e teama cumva ca ma tragi pe sfoara.

    Am retinut asta Căci minoritarii se înţeleg între ei de minune, de orice neam ar fi ei, pînă la cele mai fine aluzii. Această solidaritate minoritară funcţiona perfect şi în acest caz,

    Nu stiu daca-ti dai seama cit de mult adevar cuprinde aceasta fraza! Zilele trecute am cumparat un covor. Nu stiu de ce, dar optional puteai sa-ti dai numele. Vinzatorul era turc, un tinar simpatic, cind a vazut numele si-a dat seama ca vin din Romania, m-a intrebat de Hagi, am discutat de Hagi, in magazin erau si citiva copilasi cu o mingie, m-am jucat cu mingea, mi-a facut un rabat de 30%.

  44. Excellent, stimulent, ce sa mai spun. Comparatia între atmosfera din Dieta în 1907 si Parlamentul român de dupa 1989 când e vorba de minoritati : revelatoare. Doua cuie plombeaza relatiile între unguri si români : ocuparea Ardealului de Nord în 1940 si absenta unei initiative pozitive din partea românilor privind situatia ungurilor în lunile care au urmat caderii regimului lui Ceausescu. Sincer, citind aceasta punere la punct, parca întrevad o mica fractura în perspectiva sumbra generata de provocarea de la Târgu Mures a carei efecte deletere le simtim pâna în zilele noastre. În fine, am aflat un lucru la care niciodata nu m-am gandit serios : Vechiul Regat neavând minoritati substantiale, daca lasam la o parte cazul evreilor din Moldova si a turco-tatarilor din Dobrogea, nu era pregatita sa înteleaga si sa rezolve asemenea probleme dupa 1918. De unde si atitudinea batoasa care a urmat.

    • Domnul TRIFON ? Autorul cărții ”Aromânii – pretutindeni ,nicăieri ”? Sunt la origini , după familia tatalui meu, armân . Datorită cărtii dv am ajuns în aceasta vară la Saranda, Muscopoli si Bitola. Mi-am bucurat sufletul ca am ajuns prin acele părti de unde a plecat stră stră bunicul meu ajungând până în fostul Imperliu Habsburgic , azi în Banat.Sunt multe lucruri aici, in articol si in comentarii , asemănătoare realitățiilor de acolo.Cand am vazut bisericile din Muscopoli mi-au dat lacrimile .Limba română se intelege acolo destul de bine. Dar sa nu aibă ei scoli în armână m-a întristat f mult. Si mă gândeam mult la Andrei Saguna si ce a facut omul asta pentru toti.

  45. Excellent, stimulent, ce sa mai spun. Comparatia între atmosfera din Dieta în 1907 si Parlamentul român de dupa 1989 când e vorba de minoritati : revelatoare. Doua cuie plombeaza relatiile între unguri si români : ocuparea Ardealului de Nord în 1940 si absenta unei initiative pozitive din partea românilor privind situatia ungurilor în lunile care au urmat caderii regimului lui Ceausescu. Sincer, citind aceasta punere la punct, parca întrevad o mica fractura în perspectiva sumbra generata de provocarea de la Târgu Mures din 1990 a carei efecte deletere le simtim pâna în zilele noastre. În fine, am aflat un lucru la care niciodata nu m-am gandit serios : Vechiul Regat neavând minoritati substantiale, daca lasam la o parte cazul evreilor din Moldova si a turco-tatarilor din Dobrogea, nu era pregatita sa înteleaga si sa rezolve asemenea probleme dupa 1918. De unde si atitudinea batoasa si contraproductiva care a urmat în România interbelica.

    • ardelenul este o persoana care traieste sau a trait in orase, (nu ctitorii !)sau sate apropiate de oras, unde comunitatea era formata (ERA !)din mai multe etnii; oameni, functie de abilitati si stare sociala, vorbeau doua sau mai multe limbi ; ( valahul vorbea tot atit de bine ungureste ca ungurul nativ,copii se jucau impreuna). iobagi asupriti de unguri traiau in sate izolati de alte etnii; ei veneau la oras sa si vinda produsele si sa cumpere piine si haine, dar erau si sate doar unguresti sau sasesti.
      razboiul a adus situatia de azi ; romini vechi au gasit in iobagi asupriti elementul necesar al calului troian in Ardeal.conflictul care s a nascut sub administratia ungara,s a amplificat datorita razboiului si este azi intretinut de statul romin.cultura regateana,romineasca este tot mai prezenta si aci.
      cazul Tg.Mures este doar o etapa in acest proces de asimilare; revolutia intregului popor romin a venit sa confirme invingatori revolutiei de eliberare sociala si nationala, cind cu intorsul armelor din 23 aug 44

      • Domnule Dusu, teoria dvs pe care o tot enunțați, are o hibă: cum se face că nu există o cultură a vlahilor, cât de cât vizibilă ( măcar ca a aromânilor, chiar dacă nu au ei Academie, dar au publicații, folclor și chiar și pagină pe wikipedia ) dacă vlahii ăștia erau așa de civilizați și erau diferiți de iobagii care se declară români, cozile de topor cum ar fi? Oricât ar fi de dezamăgitor, nu există o altă cultură de care să se lege, în afară de cea română. Vlahii dumneavoastră nu prea au o identitate bine definită, iar ziarele lor au cam fost ziare românești. Acum, că regățenii au fost ceva mai înapoiați nu prea cred că poate contesta nimeni; regele Carol I a tot adus ardeleni care să modernizeze administrația, și nu prea cred că erau iobagi… avem niște statui pe aici prin centru, putem să ne uităm la ele… De asta, am mai zis eu, administrația românească seamănă uneori a Kafka, pentru că, vedeți dvs, are o oarecare origine comună cu aceea :) Până la urmă probabil că mai bine de așa n-avea cum să iasă, ideea unei Tansilvanii independente e o joacă, ar fi un stat de mâna a doua ( ca și Regatul) printre alte state de mâna a doua din regiune. Adevărata problemă e că trebuie să progresăm (da, să ne civilizăm) și să fructificăm potențialul existent. De exemplu unul din motivele invocate pentru descentralizarea statului, înfinnțarea regiunilor, e fix pericolul maghiar (e drept, pentru politicienii realiști e de fapt pierderea sinecurilor de la județ) ori, dacă admitem că nu e nici un pericol maghiar real nu mai putem întârzia inființarea regiunilor. Înființarea regiunilor ar fi benefică pentru că ar permite dezvoltarea unor poli de putere ( politici, culturali, economici) care să echilibreze Bucureștiul; județele sunt prea mici ca să poată asta.

        • grija dvs ptr Ardeal ma induioseaza pina la lacrimi ! ne ati eliberat de sub jugul de fier austriac,de sub asuprirea ungurilor si va ingrijiti de viitorul nostru
          in ce priveste o cultura ardelena valaha, dvs trebuie sa stiti mai bine ca de aia sintem frati

          • Domnule, am vorbit despre inexistența culturii vlahe sau cum vreți să îi ziceți, pentru că o tot dați cu deosebirea asta între vlahi și iobagi. Ori, ce să zic, nici eu nu mă simt prea mândru că sunt de un neam cu Dragnea ori cu Olguța, care e de la mine din județ, dar nu mă apuc să neg că am fi de același neam. Dacă stau să mă gândesc, m-am născut și eu într-un sat de oameni liberi, cel puțin vreo zece generații cât a reținut istoria familiei nu a fost nimeni slugă, dar asta e, suntem de-un neam și n-am ce face. Desigur, dumneavoastră puteți să vă considerați ce neam vreți, pentru că asta ține și de valorile fiecăruia ( nu e treaba mea să îi spun unui om cine e, el știe cel mai bine ) , dar ce vreau să spun e că România de azi e tot ce au putut intelectualii români, inclusiv cei din nobilul Ardeal. Dacă puteam mai mult, făceam mai mult. Civilizația imperiului a murit de la sine, o dată cu imperiul și nu cred că se putea face cu mult mai mult chiar dacă armatele lui Ferdinand I ar fi știut să danseze valsuri vieneze și să vorbească franțuzește … Într-un fel aveți dreptate pentru că e un punct zero al istoriei pentru noi. Statul român interbelic a fost într-o permanentă stare de asediu, cu URSS în coaste, după aia cu nebunia naționalistă din toată Europa, n-a fost capabil să trateze problema Ardealului cu atenția necesară. Comuniștii au avut altă treabă, după care au descoperit că le e mai ușor dacă bagă zâzanie între cele două nații ( iar pe a treia au vândut-o pe valută). De-abia după ’96, când comunismul s-a cam terminat cred că avem ceva condiții de a ne gândi la ce fel de stat vrem să fie România. Firește că sunt multe de reparat, eu însă sunt optimist, în ciuda situației de azi… Urmașii comuniștilor sunt în faliment din toate punctele de vedere și vor putea fi înlocuiți de-adevăratelea în curând.

            • o sa ma iertati ptr ca e ultimul raspuns;
              nici un stat,nici un grup nu mi va spune mie cine sint si cum sa gingesc ; ca statul ma numara si io trebuie sa i platesc taxe….pina Goodstate va fi mai puternic,ha ha, iar identitatea mea nu mi o poate sterge nici un ocupant invingator in razboi
              poate ati inteles gresit !? ati anexat Ardealul,dvs ca oltean romin si ati decretat ca vlahi din Ardeal sint romini !(cam asa vor unii sa faca cu moldoveni independenti )ptr ca vorbesc romineasca ( oare de ce nu i zice moldoveneasca ca denumirea este mai veche !?romineasca e o inventie mai noua si doar ca politic are trecere, nu inseamna si adevar !?
              dar vedeti dvs, noi in Ardeal,io,am trait din copilarie pina cind am parasit patria dvs, intre multe etnii; ne cunoastem bine,vorbim limba celuilalt si gindim ARDELENESTE; stiti palinca ? ei asta face parte din cultura ardeleneasca ! amu, ce i drept, coeziunea in Ardeal n a fost cea din Elvetia,unde si acolo vecini au incercat s o rupa sau s o anexeze; acolo n au reusit, voi romini,da !
              dar ati avut nevoie de calul troian ! iobagi asupriti de unguri cum le spuneti ! taranoi, (taranul e lucrator al cimpului),din satele Apusenilor sau din Maramuresul si Salajul subdezvoltat; ei nu erau ardeleni,dar nu erau nici romini !voi ati reusit sa i faceti ! ca sa se faca ardeleni le trebuia mai mult timp si le era mai greu( stiti ca nu puteau intra murdari pe picioare in orase!?)ca sa se faca romini nu era greu; erau civilizational mai aproape.
              spuneti ca Imperiul a murit ! n a murit domnule,ca nu i vietuitoare ! a fost invins si invingatori,ca intotdeauna, l au pus sa plateasca !si a pierdut puterea in favoarea cistigatorilor( cititi va rog ce am scris in engleza,a scris altu,ha ha!).
              nu stiu daca faceti parte dintre formatori rominilor sau sinteti spalat pe creer intr atit !?” Statul român interbelic a fost într-o permanentă stare de asediu, cu URSS în coaste, după aia cu nebunia naționalistă din toată Europa, n-a fost capabil să trateze problema Ardealului cu atenția necesară. ” viziunea dvs e aceea oficiala comunista in care dusmanul asteapta sa loveasca scumpa dvs patrie.Io domnule as spune ca dimpotriva ! statul rominilor a avut indreptata asupra Ardealului o deosebita atentie ! chiar aci se vorbeste de Ministerul Rominizarii !,iar vremurili erau intr adevar prielnice valorilor morale si existentiale ale poporului rominilor impotriva valorilor ardelenesti
              „Comuniștii au avut altă treabă, după care au descoperit că le e mai ușor dacă bagă zâzanie între cele două nații ” acest paragraf ma face sa cred ca dvs faceti parte din prima categorie !Rasismul rominilor este dovedit inainte de razboi,iar dupa anexarea Ardealului e politica zilnica; evreii au fost prima lor tinta, ca tot era moda lor.
              sa dai un an, 96 in cazul dvs „cind comunismul s a cam terminat”,iertati ma e o prostie ! apropo, l ati judecat pe iliescu apare soarele rasare ?sau il schimbati pe taranul procuror general care amu s vreo doi ani dadea ca terminata pregatirea ptr proces !? ha ha
              domnule,oltean romin sau ce sinteti : ati reusit sa purificati etnic jumatate din Ardeal, v ati impus valorile culturale si ati creat o populatie indobitocita care nu va fi capabila inca multi ani sa creeze macat embrioane democratice,dar sistemul dvs valoric a produs un statu quo,indivizi care omoara ptr a se mentine la putere

            • Domnule, același lucru vă zic și eu, fiecare poate interpreta faptele așa cum crede de cuviință, câtă vreme nu le falsificăm ca să ne iasă bine, orice interpretare e corectă.
              Eu nu am vrut să zic că eu personal cred în mitologia „cetății asediate” dar asta a fost cea mai uzitată temă în interbelic și asta a dăunat probabil bunei întelegeri; iar în anii ’30 oricum tot continentul a luat-o razna, deci era greu ca un stat atât de tânăr ca România să fie altfel decât a fost.
              Dacă am adus mereu argumente legate de limbă, e din cauză că prin anii ’90, când fabricile comuniste se prăbușeau ca popicele, m-am apucat să studiez litere, așa că la asta mă pricep; din păcate la istorie mă pricep mai puțin și sunt de acord cu dvs că o parte a istoriei oficiale nu e de încredere. Însă scriitorii i-am studiat destul de conștiincios. ( Așa că o să îmi permit să vă contrazic: limba pe care o vorbim e numită românească și de cronicarii moldoveni, și la Cantemir, e posibil ca să o găsim și la Budai-Deleanu. Numele România e o invenție a pan-românismului pașoptist, dar numele limbii nu) .
              Ceea ce vreau eu să zic este că, indiferent de nedreptățile care s-au făcut, eșecul bunei înțelegeri s-ar putea să fie comun și să nu poată fi reproșat doar regățenilor ( cei mai furibunzi anti-maghiari pe care i-am întâlnit sunt tot ardeleni, acum sigur, dvs veți zice că sunt și ei iobagi, iar nu vlahi adevărați. Dar ok, atunci care sunt vlahi și care nu sunt? Unde a fost rezistența bunilor ardeleni împotriva abuzurilor regățenilor? Ăsta e sensul întrebărilor mele legate de această pretinsă cultură superioară pe care o invocați. Cultura interbelică a fost plină de artiști ardeleni, eu nu am văzut nicăieri o formă de protest măcar. Dimpotrivă, dacă știți piesa „Mitică Popescu” a lui Camil Petrescu (bucureștean get-beget), poate o să găsiți acolo măcar o umbră de tristețe.
              Din păcate, ăsta e omul. Cultura e prea sus în piramida lui Maslow, în vremurile tulburi … mai bine să ne rugăm să nu le prindem, ca să nu aflăm cât valorează civilizația. E ușor să dai vina pe ceilalți….

            • Domnule M Badici, atunci când vorbesc în unele comentarii despre „băgatul bățului prin gard” mă refer inclusiv la acest gen de manipulare a discursului xenofob. Este publicat un articol relativ echilibrat, binevoitor, fără exagerări, chiar dacă textului i se pot aduce unele reproșuri pentru câteva scăpări, firești de altfel în orice situație similară, precum cel al d-lui S Sandor de aici, spre exemplu. Apoi, apar la acesta comentarii care aparent nu au legătură cu autorul articolului, articol care însă reprezintă un excelent pretext.

              Desigur, comentariile pot fi selectate, ori tonul lor poate fi orientat într-o direcție oarecare. A lua în serios comentariile unora „duși cu capul” înseamnă tocmai a face jocul lor, a te lăsa prins în capcana celor care caută cu disperare să batjocorească Ziua Națională a României și care altfel nu ar fi găsit un prilej favorabil. Opinia mea este că firesc este să fie ignorați, pentru că atenția noastră îndreptată către ei nu face altceva decât să le valideze inepțiile și josniciile, atrăgând într-o falsă dezbatere cititori care altfel nu s-ar fi amestecat într-o astfel de mizerie.

            • Eu personal nu cred că dl Dusu trollează, cel puțin nu peste tot , altfel nu aș fi răspuns. Faptele se pot interpreta în fel și chip și tipul ăsta de interpetare e chiar interesant de discutat( și o să îl mai auziți). Pe de altă parte e si un bun exercițiu de autoverificare a axiologiei, altfel dacă stăm doar noi între noi normal că ne părem unii altora cei mai frumoși din lume :)

        • Domnule Mihai Badici, sunt convinsa ca in timpul scolii ati avut destui profesori de matematica care au incercat sa va explice cat de importanta este aceasta materie pentru omenire. Am dreptate? Totul este matematica. Ca dumneavostra nu ati considerat sfatul lor si ati ales o alta cariera este in regula, dar aveti o mare problema in legatura cu asta. Afirmatia dumneavoastra citez: ” Acum, că regățenii au fost ceva mai înapoiați nu prea cred că poate contesta nimeni; ” este contrazisa tocmai de aceasta minunata disciplina numita matematica. Nu o sa imi bat capul sa va luminez, este evident ca nu aveti contact cu matematica in viata de zi cu zi, dar adevarul nu este tocmai cel sugerat de dumneavoastra, ci dimpotriva, din pacate. Daca totusi doriti sa va luminati sunt convinsa ca o sa gasiti o cale spre adevar, pana atunci nu mai incercati sa pareti ceea ce nu sunteti, si sa imprastiati niste vorbe ca fiind adevaruri stiind bine ca nu ati verificat aceasta afirmatie si nici nu o puteti confirma ( sau infirma) stiintific, asa cum bine ii sade unui om cu carte.
          Cat despre continutul acestui articol, departe de mine de a insulta o fiinta umana, dar autorul este „fumat” rau de tot.

          PS Imi permit o ultima afirmatie. Putina lume cunoaste despre cum era viata in comunitatea maghiara din transilvania atata timp cat facea parte din regatul austro-ungar. Eu am avut sansa sa o prind in viata pe strabunica mea care spunea ca se traia mai rau ca animalele. Secuii si romanii erau cei mai saraci oameni din intregul imperiu. Noi dintotdeauna am fost umiliti si dispretuiti de cei de acolo. Noi nu am fost buni niciodata, dar brusc suntem de nepretuit de 30 de ani incoace cand este vorba de voturi pentru un partid minoritar UDMR creat de insasi securitatea lui Iliescu. Asta suntem noi, carne de tun pentru politicieni. Dumneavoastra nu sunteti decat trompetele acestor politicieni. De aceea va dispretuiesc atat pe dumneavoastra cat si pe autorul articolului. Astept cu nerabdare un referendul pe tema autonomiei, am sa votez un mare NU domnule Szilágyi. Oare va dati seama domnule Szilágyi ca secuii s-au saturat de aceste subiecte? Ca poate vrem si noi altceva? Sa intram in normalitate, asa cum este in SUA de exemplu? Aveti o varsta si sunt convinsa ca nu sunteti constient de asta. Si da, ma consider UN BUN CETATEAN ROMAN DE ETNIE MAGHIARA.

          • Stimată doamnă, vă asigur că stau foarte bine cu matematica; am cochetat o clipă cu ideea de a urma Matematica, dar am ales un domeniu în care matematicile sunt puse să facă ceva concret, ingineria. Pentru a vă convinge de diferențele de civilizație, vă recomand două cărți de călătorie, cea a lui Ioan-Codru Drăgușanu ( Peregrinul transilvan) și însemnările călătoriei ale lui Dinicu Golescu . Sunt oarecum contemporane și arată o stare de fapt. O demonstrație mai matematică a diferențelor de civilizație nu pot să vă dau. Probabil există ceva registre din care s-ar putea să se poată calcula un fel de PIB comparativ, dar nu sunt istoric.
            Acum, între cele două etnii s-au întâmplat multe lucruri rele. Posibil ca maghiarii să fi făcut mai multe, pentru că au stăpânit regiunea mai mult timp, dar nu mai contează. Undeva trebuie să ne oprim și acum e un bun prilej. Trăim o epocă de pace și de relativă prosperitate, avem niște valori ( cele europene) la care ne putem referi, avem câteva modele de conviețuire. Dacă mergem în continuare pe legea talionului nu avem nimic de câștigat. Cum românii sunt cei majoritari, ei trebuie să fie cei care „lasă de la ei”. Era o replică pe care am citit-o în tinerețe, se poate să fi fost din Maupassant, nu îmi amintesc: „Dacă nu știi cât să lași, lasă mai mult” . Dacă tot ne lăudăm cu neamul nostru nobil ( și vorba ceea, noi oltenii suntem floarea latinității :) ) , să fim nobili, nu?

  46. Discursurile naționaliste sunt o tactică de Divide et impera. Dacă românii ungurii, sașii și rommii am fi uniți, România nu ar mai fi unită cu Transilvania. „Statul național” e o idee anacronică (a avut rolu lui la un moment dat) și ar trebui înlocuit cu „statul cultural”, care e natural. Granițele trebuie puse acolo unde cultura se schimbă.

    • @Sorin – granițele sunt puse acolo unde sunt sustenabile militar. Restul sunt vorbe de clacă.

      Atunci când va fi ca UE să se destrame, lucrurile nu vor arăta diferit față de destrămarea Imperiului Austro-Ungar sau de destrămarea URSS. Naționalismul e natural, indiferent ce ne învață pe noi (neo-)marxismul.

      • „Atunci când va fi ca UE să se destrame… ”

        Cum, cronologic, acest lucru este puțin probabil să se petreacă înaintea destrămării Statelor Unite ale Americii, ambele fiind ipoteze la fel de absurde, iar unitatea UE fiind realizată cu sprijinul și în interesul SUA (și împotriva intereselor Rusiei, după cum se poziționează Rusia putinistă astăzi), evenimentul nu se va petrece curând.

        Desigur, asta nu-i place deloc d-lui putin și prietenilor domniei-sale, după ce eforturile sale de a influența alegerile în diferite state (inclusiv în SUA) au tot mai puțin efect.

  47. Felicitari pentru formularea articolului – un exemplu de bun simț.
    O remarcă: nu vad nici un dezacord dintre formularea frumoasa a lui Goldiș si textul sec de proclamatie care consfințea Marea Unire.
    Goldiș descria conceptul modern de cetățenie: etnicii minoritari au drepturi egale. Ei nu sunt niște caste alternative care să îi ridice sau coboare. Ierarhia nu exista in cetățenie. Ca de altfel in democratie: un vot are aceiasi valoare, indiferent de votant.
    Textul atribuit lui Ferdinand are meritul simplității, specifice unui aliniat constitutional – granitele dintre Ardeal si Regat nu mai exista decat pentru administratia locală.

  48. Raspunsul este mult mai simplu decat va imaginati. Cand vor avea etnicii administrare in limba proprie? Cand vor intelege sa nu o foloseasca pe post de arma impotriva romanilor sau celorlalte minoritati in aceleasi administratii locale. Simplu ca idee, mult mai greu in practica. Cand limba romana va putea fi folosita fara probleme de oricine, atunci si alte limbi specifice zonei sau macar una de circulatie internationala vor putea fi folosite in administratiile locale. Este simplu si ar trebui sa fie evident acest raspuns si se aplica si celorlalte probleme. Nu vreti discriminarea cand vine vorba de invatamantul in limba materna? Nu-i mai discriminati pe ceilalti cand vine vorba de dreptul lor la educatie in limba lor si veti obtine relativ rapid ceea ce va doriti.

    Vad ca multi apreciaza argumentarea ca fiind una civilizata. Din pacate este doar un sofism si unul la fle de periculos ca implicatii, desi explicat mai coerent si civilizat decat opiniile altora.

    Sofismul pleaca inca de la premise, dar si cand vine vorba de concluzii ne confruntam cu aceeasi atitudine contraproductiva. De aceea am ales sa evidentiez ca ambele comunitati sufera de aceleasi vicii, chiar daca in masuri diferite. Nu este corect si civilizat sa pretinzi schimbare fara sa oferi acelasi lucru. Cauzele discriminarii tin mai mult de factori de tipul saracie si contextul cultural, dar solutia nu poate veni decat de la ambele comunitati intelegandu-si reciproc pozitiile si acceptand concomitent caile de imbunatatire treptata a situatiei. Or, eu nu vad aceasta atitudine in articolul dumneavoastra.

    Pentru ca nu mi se pare o pozitie corecta este motivul principal pentru care nu pot sa rezonez cu dumneavoastra oricat de civilizat ati incerca sa explicati acelasi lucru. Mai intai de toate trebuie sa fim pe aceeasi lungime de unda si cand vine vorba de mase, cei care vor putea indrepta lucrurile intr-o directie sau alta, cu atat mai putin se pot rezolva problemele daca solutia nu este perceputa ca fiind echitabila.

    Punctul de plecare mi se pare si mai problematic. Orice rationament care pleaca de la un context subiectiv, politic nu are cum sa fie unul valid (logic) oricat de mult s-ar entuziasma unii sau altii dintr-un snobism dubios si fals intelectualism. Oricat de frumos este explicata, o idee gresita ramane una proasta. Poti sa pretinzi o pozitie coerenta, rationala si inteligenta sau poti sa-ti incepi argumentarea plecand de la tratatul de la Trianon. Nu poti sa le ai pe amandoua, oricat de frumos ai incerca sa impachetezi aceasta tampenie. Dar daca tot incepem cu nedreptatile facute dupa primul razboi mondial si daca vrem neaparat sa le indreptam, hai sa incepem si noi sa ne expunem punctul de vedere. Romanilor, pentru intrarea in razboi in 1916 li s-a promis cu totul altceva, harta Romaniei mari trebuia sa arate cu totul altfel si cu ce ne-am ales a fost cu mult mai putin decat ce ni s-a promis. Unul de la Washington a decis ca noua harta a Europei se va trasa dupa criterii etnice si lingvistice. Mie, cu ceva studiu al istoriei contemporane, mi se pare ca era foarte dificil sa trasezi granite mai corecte tinand cont de aceste criterii. Dar nu eu am adus in discutie situatia de atunci, voi le tot aduceti in discutie, deci daca tot insistati sa plecam de aici ca sa putem sa ne rezolvam problemele comune, Ungaria ne da teritoriul de pana la Tisa si noi va asiguram promisiunile care tin de noi si nu au fost impuse din exterior? Batem palma? Doi la mana, nici pentru noi nu a fost aranjament corect si nu ma refer aici la pretentii teritoriale nerezonabile, ci la faptul ca Romania a ajuns sa despagubeasca de 2 ori maghiarii care au fost nevoiti sa se mute in Ungaria datorita granitelor pe care le-au trasat marile puteri nu noi (ca sa nu mai vorbesc despre despagubirile de dupa ’89 ca inca nu intelegem care le este impactul).

    Nu in ultimul rand, este doar o alta forma, mai frumos impachetata a auto-victimizarii maghiarilor. Vai ce nedreptatiti au fost ei in istorie! Noi romanii ar trebui pur si simplu sa ignoram faptul ca ei la randul lor, cand au avut puterea, au facut tot posibilul sa ne schimbe limba, numele, chiar si religia.Vreti dreptate istorica, ce ar fi sa comparam procentul romanilor din populatia Ungariei de dupa 1923 cu cel de azi, sa scada si cel al maghiarilor din Romania proportional si pe urma putem discuta cat vreti voi despre acordarea tuturor drepturilor istorice. Sau poate ca un om inteligent si civilizat ar trebui sa evite invocarea unor aberatii precum promisiunile si nedreptatile istorice, asa cum le percep ei?

    Mi se pare tupeu nesimtit sa pretinzi dreptate si sa incepi sa discuti despre aceste circumstante istorice. Circumstante care nu va confera absolut niciun drept conform dreptului international la ora actuala. Oricat de frumos se incearca a se impacheta aceste chestiuni, tot put a ceva urat mirositor. M-am si aprins nitel pentru ca nu mi se pare drept si nici n-am sa incerc sa ascund acest lucru, dar sper ca am reusit sa evidentiez de ce acest sofism are implicatii periculoase pentru ca asta era scopul meu, nu neaparat modul cum vad problema rezolvata. Oricat de frumos ar fi explicate aceste lucruri, el tot putrezi raman in esenta lor si ar putea avea consecinte foarte periculoase.

    Daca vrem sa plecam de la o pozitie echidistanta si corecta, orice discutie trebuie sa plece de la aranjamentele de dupa ’90, singurele care confera credibilitate pozitiei maghiarilor si numai o astfel de discutie va fi corecta si dreapta din perspectiva ambelor parti.

    • Eu as spune ca interventiile publice ale dlui Szilagyi au un trei mari merite:
      1. “Tonul face muzica”. Sa comparam cu discursul politicianului de varf al UDMR si cu imprecatiile tafnoase si jignittoare de tip @dusu, ambele cu scop vadit inflamator. Nu credeti ca existenta bonomului Szilagyi arunca in derizoriu binomul Kelemen&@dusu?
      2. “De ce e Sandor altfel?” Aduce in discutie rolul adevarat al intelectualului in cadrul comunitatii: selecteaza prioritati, emite judecati de valoare si dialogheaza pentru sustinerea punctelor de vedere personale. Daca e nevoie, isi pune cizmele in picioare si se intalneste cu “ai lui” in mijlocul namolului. Sesizati importanta exemplului dlui Szilagyi pentru tantosul, papionatul intelectual roman cocotat in “turnul de fildes”, a carui agenda este mai mult personala, afiseaza o atitudine fie excesiv moralizatoare, fie una de superioritate, atitudine ingrosata de inapetenta (frica?) pentru/de dialog? De unde si diferenta de penetrare in “cetate”. Avantaj Sandor. Scorul, la pauza: 35521-2.
      3. “Decat” exemplul unui maghiar ca dl Szilagyi poate face politicianul roman mediu sa puna mana pe carte si sa nu mai siluiasca limba romana “ca si” un analfabet, sub stindardul mandriei nationale.

  49. Articolul e desigur plin de bun simt ptr orice creatura inzestrata cu decenta. Totusi exista o pledoarie evidenta pentru o ‘normalitate’ neatinsa inca, daca e sa incercam sa rezumam ideile din belsug imbracate ale autorului.

    Ma intreb insa daca sugestia privind schimbarea opticii maghiare e nu cumva ceva mai degraba utopic decat avand sanse reale, si ma intreb de asemenea daca nu cumva contextul care a facut trei milioane de romani sa apuce drumul pribegiei e mai degraba ignorat si preschimbat intr-o normalitate in care lucrurile s’ar fi putut ‘normaliza’. Pentru asta ar fi fost nevoie de normalitate la modul general, iar asta nu a existat si nu exista nici azi.

    Trecand peste multe din frictiunile locale istorice (cu sensul de trecut) sau contemporane, care arata din pacate limitele la nivel de mentalitate ale multora din zonele transilvane, care a fost parcursul UDMR, oglinda maghiarimii transilvane, in perceptia generala? – la regat din pacate nu prea ai la ce te astepta, neexistand implicare directa si atunci relatia fiind puternic dependenta de gradul de nationalism impartasit de individ, ptr care problema e doar la nivel ideatic, complet detasata de aspectele psihologice care pot fi cunoscute doar prin cunoasterea intima.

    Am senzatia ca tara in ansamblu gestioneaza relatia cu minoritatile din doua puncte de vedere: preconceptual (elefantul din incapere) si incercand sa inteleaga UDMR’ul. Ca politicienii vremii clar nu sunt de teapa lui Goldis sau Vaida-Voevod, e una, dar politica cu doua fete a UDMR’ului cand tara a avut nevoie de el sa fie de partea justa, a fost pur si simplu dezgustatoare si dispretuita de oricine care a vrut binele tarii asteia. ‘Civilizatiunea’ a esuat, atat la nivelul majoritatii cat si al minoritatii. Cu rare exceptii UDMR’ul nu a depasit conditia de reprezentant atnic, jucand cartea care parea mai oportuna (toate guvernarile PSD), si lasandu’ne gustul amar ca nu avem pe cine sa ne bazam. Cred ca jocul in echipa presupune un efort comun continuu, nu doar ocazional. Asa ca pe cand o restructurare a reprezentatiei, ca sa avem si noi impresia ca ducem impreuna.. „de’o fi una, de’o fi alta”

  50. Articol interesant cu multiple valente si bune si rele.

    Primul sfat in negocieri ,,intelege-ti partenerul de afaceri/ dusmanul”

    Interesanta strecurarea ,,transilvanean vs ragatean” – o ciorba reincalzita permanent care nu trebuie lasata neadulmecata.

    Catre unii transilvaneni care nu au trait atunci si au idei de autonomie … nu ati simtit motivele pentru care s-a votat unirea asa ca le-ati uitat prea usor.

    Daca vi se pare ca sunt promisiuni nerespectare de ,,regateni” fata de ,,transilvaneni” cu certitudine cea mai de pret sfanta si nescrisa a fost respectata ,,jertfa de sange si a regatenilor din ambele razboaie si in beneficiul libertatii si a drepturilor transilvanenilor”

    Ce ne uneste nu este doar limba … ci sangele varsat … cam demodat si neactual intr-o societate fara constiinta morala….

    In rest sa cunoastem si restul sacrificiilor ,,regatenilor”:

    George Aninosanu · Universitatea din Bucuresti
    INTREBARI SI RASPUNSURI
    (poate nu stiati)
    3. I. Ce pierderi materiale a avut Regatul Romaniei in timpul razboiului?
    R. Pe langa imensele distrugeri si cheltuieli de razboi estmate la 31 milarde lei aur, o mare paguba o constituie pierderea tezaurului. In timpul ocupatiei germane a fost trimis in Rusia tezaurul Romaniei constand din: tezaurul Bancii Nationale, tezaurul Bancii de Depuneri si Consemnatiuni, tezaurul bancilor private (in total 93,4 tone de aur, valorand 1 miliard lei aur), bijuteriile coroanei, colectii de arta, carti rare, odoarele bisericiloe, bunuri de valoare ale persoanelor fizice etc.
    In timpul ocupatiei germane au fost trimise in Germania un million de tone de petrol si s-a rechizitionat de la populatie un million de tone de cereale si peste trei millioane de animale. De asemenea au fost demontate fabricile si au fost trimise in Bulgaria impreuna cu mijloace de transport, unelte agricole si orice putea fi transportat.

    4. I. Cum a rezolvat Romania problema “optantilor unguri”?
    R. Dupa alipirea Transilvaniei la Regatul Romaniei s-a constatat ca 80% di terenul agricol, pasuni, paduri, vai si munti etc. era in posesia propietarilor unguri. Cum acestia au optat pentru plecarea din tara au fost despagubiti de Regatul Romaniei. Putem spune ca vechiul regat nu numai ca a eliberat Transilvsnia dar a si cumparat-o.

    5. I. Care era gradul de dezvoltare al provinciilor alipite la Regatul Romaniei?
    R. Toate provinciile alipite la vechiul regat aveau un nivel de dezvoltare mai redus decat al regatului, dupa cum urmeaza: PIB-ul pe cap de locuitor al Basarabiei reprezenta 61% din cel al regatului, al Bucovinei 71%, al Ardealului 92% si al Banatului 98%.

    6. I. Ce a facut Romania pentru dezvoltarea acestor provincii?
    R. Atat dupa primul razboi mondial, cat si dupa al doilea razboi, in timpul comunismului, s-au facut investitii mai mari in Transivania decat in restul Romaniei. S-a ajuns la situatia, ca judetele din Transilvania sunt mai dezvoltate decat cele din vechiul reagat, desi la data unirii erau mai putin dezvoltate .
    In timpul comunismului, zeci de mii de locuitori din Moldova si Oltenia au fost nevoiti sa plece sa munceasca in noile fabrici si uzine construite in Transilvania.
    Dupa revolutie, investitiile statului in Transilvania au fost mai mari decat in restul tarii.
    EXEMPLU RECENT:
    Investitii in infrastructura ruriera in perioada 2010-2014
    Transilvania si Banat: populatie, = 6,8 mil. locuitori, investitii=16 miliarde lei
    Moldova: populatie, = 4,2 mil. locuitori, investitii = 1,8 miliarde lei
    Oltenia+Muntenia +Dobrogea, populatie= 9,3 mil. loc. invest.= 4,6 miliarde lei
    I n 2015 Transilvania şi Banatul- au avut un buget de 3,7 miliarde de lei pentru investiţii in
    infrastructura rutiera
    Pe de altă parte, zona de est a ţării – Moldova şi Bucovina – au avut împreu¬nă un buget de
    investiţii de aproape 370 milioane de lei, adică de 10 ori mai puţin.

    7. I. Cum ajuta guvernul dezvoltarea judetelor mai sarace?
    R. In municipiul Bucuresti si judetul Ilfov, gratie investitiilor straine facute dupa revolutie, se produce o treime din PIB-ul Romaniei. Din taxele si impozitele colectate din Bucuresti 89 la suta se retin la bugetul central pentru plata pensiilor si salariile bugetarilor, o parte, iar cealalta parte se duce catre judetele mai putin dezvoltate, inclusive la cele din Transilvania. Bucurestiului i se aloca numai 11 la suta din taxele si impozitele colectate pentru administrarea orasului.

    8. I. Ce judete au contributia cea mai mare la formarea bugetului de stat.
    R. Bucuresti 89 la suta din taxele si impozitele colectate.
    Constanta 86 la suta
    Ilfov 84 la suta
    Prahova 56 la suta
    Cluj 56 la suta
    Timis 55 la suta
    Brasov 53% la suta
    Celelalte judete au contributii mai mici.
    PRECIZARE: Daca o firma are sediul in Bucuresti si filiale in judete, contributia filialelor la PIB se raporteaza la judetele respective si nu la sediul central.

    BIBLIOGRAFIE.
    -Romania in primul razboi mondial
    -Institutul National de Statistica
    -Analize economice
    -Ziarul Financiar
    P.S. Acest omentariu este un raspuns la declaratiile lui Sabin Gherman, care sustine ca Transilvania este defavorizata, in comparative cu alte regiuni ale Romaniei

    • Am citit numele eroilor din cimitirul Soultzmatt. Erau țărani simpli din Călărași și din alte părți. Toată compasiunea pentru suferința lor.

      Acel război pierdut „cu brio” nu a fost necesar. Românii transilvăneni oricum cumpăraseră pământurile grofilor, agricultura ardeleană avea prestanță în Imperiu (de aia s-au construit căile ferate înguste în Câmpia Transilvaniei, rămase până azi). Drepturile juridice și politice pentru români erau inevitabile. Poate românii transilvăneni ar fi avut nevoie mai târziu de un ajutor militar, dar nu în 1916.

      • Fără jertfa acelor eroi țărani regățeni nu exista Unirea. Nu te acceptau cu pretenții de statalitate extinsă fără sacrificiul de pe front. Comentariul tău reflectă lipsă de respect fată de eroii neamului si multă îngâmfare semidoctă.

      • 4. I. Cum a rezolvat Romania problema “optantilor unguri”?
        R. Dupa alipirea Transilvaniei la Regatul Romaniei s-a constatat ca 80% di terenul agricol, pasuni, paduri, vai si munti etc. era in posesia propietarilor unguri. Cum acestia au optat pentru plecarea din tara au fost despagubiti de Regatul Romaniei. Putem spune ca vechiul regat nu numai ca a eliberat Transilvsnia dar a si cumparat-o.

        Detinatorii agricuturii ,,ardelene” erau ? Romanii transivaneni?

  51. UITATI un LUCRU ESENTIAL : regatul Romaniei a atacat Austro-Ungaria pentru reintregirea Romaniei! Si a fost un razboi lung , nemilos cu multe victime……..Restul sint vorbe in vant !

    • Sa inteleg ca era mai bine daca nu intra? Adica daca respingea cererea imperativa a puterilor de la acea vreme? Ne puteam mentine statutul de tara neutra?

      Sa inteleg ca nu le-a profitat ,,transilvanenilor” ci doar ,,regatenilor”

      Personal imi doream sa am un bunic cu doua picioare nu cu unul lasat la Tisa dupa eliberarea Transilvaniei luptand in continuare….

      Si da pentru multi sunt vorbe in vant …

    • Nefiind istoric, precum este probabil tizul meu, nu mă pronunț cu privire la războiul declarat de România Imperiului austro-ungar. Cred, însă, că cetățenii români de etnie maghiară, română, germană, rromă șamd., se înțeleg suficient de bine, în vreme ce conducătorii politici urmăresc atingerea sensibilităților etnice pentru a obține voturi. Acesta este motivul pentru care periodic fie sunt unii care înjură valorile vreunei etnii căutând cu orice preș să obțină un conflict, altfel inexistent.

      Despre independența Transilvaniei, am scris un alt comentariu amintind că ideea a fost a comuniștilor cominterniști care au exportat-o maghiarilor. A început (și continuă și astăzi) cu solicitarea independenței Moldovei. A Moldovei Mari. Tot Cominternul a susținut cedarea întregului teritoriu al Dobrogei către Bulgaria. Iar România (ce-a mai rămas din Muntenia) să primească un teritoriu de la Serbia…Te doare mintea!

      Cred că este o mare eroare, din motivul prezentat, să spună cineva că România ar trebui să primească teritorii din cele care aparțin actualmente Ungariei, stat vecin, cu care avem un parteneriat strategic etc. Dacă Ungurii din Ungaria cred că este mai bine pentru ambele popoare să se organizeze statal ca o federație, cu capitala la București, cu limba limba oficială româna și, de asemenea, maghiara, precum Elveția, spre exemplu, este altceva.

      Dar NU cred că este oportun să se spună că România ar trebui să primească teritorii care aparțin astăzi Ungariei sau Serbiei, șamd. Aceste idei sunt în spiritul principiilor bolșevice din 1920 și cred ar trebui să fi înțeles cât de mare a fost tragedia pe care au determinat-o.

      O Transilvanie, și o Moldovă independentă a fost dorite de Rusia pentru că nu a vrut niciodată ca Transilvania în întregime să intre în componența Ungariei, ori Moldova întreagă să intre în componența României etc. Asta pentru că Ungaria și România ar fi devenit state puternice în regiune și ar fi devenit tot mai greu de controlat. S-a văzut aceasta în perioada interbelică, Polonia și România reprezentând puteri regionale. Din acest motiv interesele Rusiei au urmărit dezmembrarea acestor state și crearea de conflicte între ele, pentru a fi exploatate ulterior în vederea controlării regiunii.

  52. Desi articolul este scris intr-o nota impaciuitoare, cu o bunavointa si iscusinta greu de egalat de catre vreun publicist de etnie maghiara, ca Moromete (Mitica, Teleorman, etc) ce sunt nu pot sa nu observ cum mi se servesc (mi se baga pe gat) cateva ipoteze cu care ar trebui sa fiu de acord.

    -ardelenii sunt mai aproape cultural de maghiari decat de regateni.

    -dupa secole de persecutie, pe ardeleni ii interesau mai mult drepturile ungurilor decat propriile drepturi.

    Doar pentru ca au beneficiat de infrastructura statului Austro-Ungar credeti ca i-a dus iremediabil spre sindromul Stokolm?!

    -ardelenii au fost pacaliti de regateni.

    De la inceput pana acum participa activ la conducerea statului. Chiar si UDMR a participat la majoritatea guvernarilor de curand.

    -ardealul sustine economic celelalte zone.

    Nimic mai fals. Raportat la investii (autostrazi) putem concluziona ca investitiile in Ardeal au fost mult mai mari raportate la participare. evident ca asta a fost justificat de pozitia geografica si necesitatea conectarii cu Europa.
    http://www.analizeeconomice.ro/2017/10/ce-regiuni-istorice-au-pierdut-sau.html

    -ardelenii pot alege sa nu mai faca parte din Romania.
    Adica: cand e greu cu asuprirea maghiara vrem in Romania. Cand e ok, ne dezvoltam economic in Romania in urma investiilor masive, am putea sa… suntem bine si singuri cu maghiarii. Principiul solidaritatii va putea fi invocat la urmatoarea asuprire maghiara? :)

    Aceasta retorica este o traducere a discursurilor UDMR.
    Si am mai vazut-o undeva. In Republica Moldova. Rusii au creat poporul moldovan. Va rog sa creati poporul ardelean.

    • Stimate domnule Sorin, în articol eu vorbeam de ardelenii de acum o sută de ani. Din ce spuneţi, e perfect adevărat că la vremea respectivă ca cultură şi practică politică românii ardeleni erau mai apropiaţi ungurilor decît românilor din vechiul Regat. Nu că ar fi fost ei cine ştie ce, dar au trăit deja de mult timp într-un stat de drept, şi aveau şi unii, şi alţii aceleaşi experienţe şi reflexe de a reacţiona la anumite lucruri.
      Pentru a înţelege ce înseamnă să fii minoritar (chiar dacă nu în teritoriul mai restrîns ci pe ţară) şi cît de important e ca această problemă să fie soluţionată bine, ei nu trebuiau să aibă niciun „sindrom Stockholm”, fiindcă ştiau totul din propria experienţă, şi mai ştiau şi cît e de important pentru stabilitatea noii Românii ca această problemă să fie soluţionată bine, din moment ce Monarhia tocmai se destrăma, sub ochii lor, tocmai din cauza că problema asta nu şi-a găsit o rezolvare bună. Şi eu, dacă aţi observat, am încercat să mă feresc să spun aşa cum aţi scris dvs. că „ardelenii au fost pacaliti de regateni”. În versiunea mea asta ar suna poate aşa: „ardelenii s-au păcălit cu regăţenii”, care e puţin altceva. Despre celelalte probleme eu n-am vorbit. Retorica cu siguranţă nu e cea a UDMR-ului (care, în treacăt spus, nu e nici ea chiar vocea diavolului), mai mult, cele două n-au aproape nimic în comun, acolo aceste teme nu fac obiectul discuţiei, cel puţin în forma asta. (Mai mult, m-am putut convinge iarăşi că politicienilor le vorbeşti degeaba, şi aici nu prea contează de care partid ar fi vorba: după ce am publicat prima versiune a acestui articol în ungureşte la timp, şi le-am mai şi atras atenţia la asta, văd că la şedinţa festivă a parlamentului ei vin iarăşi cu „promisiunile neonorate”, parcă eu n-aş fi spus nimic. Poate s-au temut că alegătorii lor vor reclama dacă omit asta.)

  53. Ungurii nu prea au asteptat promisiunile romanilor pentru ca au pus-o de o mica revolutie bolsevica cu fratii lor de la Moscova in primavara anului 1919 si nu s-a linistit pana cand nu au fost ocupati de armata romana.

    • „Ungurii (…) au pus-o de o mica revolutie bolsevica cu fratii lor de la Moscova in primavara anului 1919 (…).”

      Bolsevicii nu erau nici unguri, nici maghiari si nici rusi.

      Jim Goad:

      Scrierea istoriei nu este despre adevar, ci despre crearea de mituri, un proces de manufacturare de sfinti si diavoli. In cea mai mare parte istoria este un exercitiu de proiectare a vinovatiei de catre invingatori. S-ar parea ca victoria nu e niciodata suficienta pentru invingatori – ei simt nevoia sa-si justifice puterea nuda si competentele superioare de a ucide prin diabolizarea invinsilor ca fiind raul absolut.

      Perceptia unei societati asupra istoriei este formata nu atit de ceea ce i se spune, ci mai ales de ceea ce i se ascunde.

      Aleksandr Solzhenitsyn:

      Voi trebuie sa intelegeti. Fruntasii bolsevici care au pus stapinire pe Rusia nu erau rusi. Ei ii urau pe rusi. Ei ii urau pe crestini. Condusi de ura etnica, ei au torturat si ucis milioane de rusi fara cea mai mica remuscare. Revolutia din Octombrie nu a fost ceea ce voi numiti in America “Revolutia ruseasca”. A fost o invazie si o cucerire a poporului rus. Compatriotii mei au fost victimele unui macel, comis de miinile patate de singe ale bolsevicilor, mai ingrozitor decit a suferit orice alt popor sau natiune in intreaga istorie a omenirii. Asa ceva nu poti sa bagatelizezi. Bolsevismul a fost cea mai mare macelarire a oamenilor din toate timpurile. Faptul ca cea mai mare parte a omenirii nu stie nimic despre aceasta realitate este dovada ca mass-media insasi e in miinile autorilor acestor crime.

      • „Bolsevicii nu erau…”

        Și eu cred la fel…
        Au fost atât de cruzi și iraționali pentru planeta Pământ încât probabil că erau extratereștri…
        Nici naziștii „n-au fost…”.
        Extremiștii criminali au fost de fapt „un dat”.
        Ei au caracter transcedental.
        Și criminalii de astăzi care conduc țări și organizații de tot felul sunt, de asemenea, „un dat”.

        Ei nu aparțin unui popor, unei culturi, unei etnii, unui stat, ci dimpotrivă, o astfel de apartenență este exclusă pentru că au făcut rău poporului, culturii, etniei, statului căruia au aparținut, prin urmare nimeni nu și-i asumă, deși ei nu ar fi putut exista dacă nu ar fi aparținut acelui popor, acelei culturi, acelei etnii, acelui stat, într-un anumit context favoranbil pentru relevarea caracterului lor inuman.

        Astfel, pentru crimele înfăptuite de ei nu este vinovat și nu poate fi răspunzător nimeni.
        Eventual, ei ar putea fi considerați o pedeapsă divină pentru popoarele lumii.
        Sau s-ar putea să fi fost trimiși pe Pământ de klingonieni.

        Cei care au săvârșit acele fapte abominabile, inimaginabile pentru orice minte sănătoasă, nu sunt ruși, germani, români, maghiari, sârbi, croați, bosniaci, hutu, ori tutsi șamd.
        Ei, naziștii, bolșevicii și ceilalți criminali asemenea lor, nu au naționalitate și nu au vinovăție, nu au IDENTITATE. Vinovăția lor este cel mult difuză, teoretică și abstractă, neputând fi condamnați pentru asta.
        Am auzit astfel de tâmpenii prin Germania la neo-fasciști, dar acolo sunt sancționate deîndată…

      • Revolutia sovietica din Ungaria nu s-a facut sub presiunea trupelor ruse, precum comunizarea Europei de E dupa 1945. Comunistii maghiari erau mai toti fosti prizonieri de razboi in Rusia, dar rusii n-au furnizat ajutorul militar promis (de economic nici ca putea fi vorba) .
        Or fi fost de origine evreiasca Béla Kun (Kohn), Tibor Szamuely si alti cativa comunisti ai republicii sovietice maghiare, dar nu puteau prelua controlul statului fara suportul cel putin al maghiarilor din Budapesta. Sa nu uitam ca Bela Kohn se afla in inchisoare cand a demisionat guvernul Karoly, succedat de Z Kunfi. Kunfi l-a vizitat pe Bela Kuhn in puscarie si i-a oferit formarea guvernului.
        Multi ofiteri de cariera ai armatei maghiare s-au inrolat in armata rosie maghiara pentru ca ungurilor li s-a promis refacerea Ungariei Mari. Pentru un scurt timp comunistii maghiari au recucerit Slovacia, dar in loc s-o adauge Ungariei au format republica sovietica slovaca.
        Asta a dus la pierderea popularitatii lor in randul natinalistilor maghiari si la prabusirea republicii sovietice maghiare. Daca comunistii maghiari ar fi fost consecventi pe linia nationalista anuntata initial armata romana ar fi avut mai multe dificultati in ocuparea Budapestei.

    • Bolşevicii nu erau aici ci la Budapesta. Armata română a intrat într-adevăr la Budapesta în 1919 ajutînd substanţial nu numai la răsturnarea puterii bolşevice, ci şi la venirea la putere a dreptei iredentiste-revizioniste în frunte cu Miklós Horthy.

      • „With great detail (and disgust) he describes the character of the postwar Romanian. You may or may not know that the Romanians „relocated” (stole) massive quantities of Hungarian „stuff.” It was a free-for-all and the „wild west” had nothing on this. The Romanians did, in fact, load just about the entire wealth of Hungary onto trains and take it back to Romania. They stripped the copper wire from household wiring – anything that was not bolted down – and a lot that was. What is „irksome” about this entire scene (in addition to the fact that stealing is wrong) is that fact that Romania got their rear ends kicked – repeatedly and hard – in the actual fighting. It was the fact that they were on the winning side that turned them into „victors” rather than anything they did on the field of battle”,It should also be remembered that Romania, like Italy, sold their „alliance” to the highest bidder. The author’s observations will bring this fact to the fore time and again. This was not a „fight for freedom.” It was opportunism at its worst. Again, Romania was not the only one guilty of this, but while looting Hungary, one certainly senses Romanians were thinking, „This is why we fought!” It was a nasty, lawless time”-An Undiplomatic Diary: By the American Member of the Inter-Allied Military Mission to Hungary, 1919-1920 Harry Hill Bandholtz
        oare s au schimbat romini de atunci ? io nu vad !

      • Mărturisesc că nu sunt istoric, dar mi-aduc aminte de la școală, pe cât pot, de „cea mai frumoasă poveste”, după cum numește Istoria profesorul Cioroianu . Din pricina trecerii timpului este, așadar, posibil ca memoria să mă mai înșele câteodată. -:)

        Din câte îmi amintesc, M. Horthy nu i-a prea iubit pe românii transilvăneni nici după ce a ajuns la putere, nici înainte. Nu mai știu dacă scria în manual, dar profesorul parcă ne-a spus că M Horthy a fost ales cu deosebită însuflețire chiar de către reprezentanții cetățenilor maghiari în parlamentul legitim constituit, cu 131 de voturi din maximum de 141 posibile. Aș zice, după procent, că a fost o super-majoritate.

        De asemenea, profesorul de istorie ne-a spus că alegerea culorii calului pe care a intrat în Budapesta, respectiv, alb, a fost la insistența britanicilor, cei care l-au sprijinit pe M Horthy împotriva bolșevicilor și în alcătuirea Guvernului de la Szeged. Se spune de către cârcotași că românii i-ar fi recomandat un cal roib, dar lui Horthy nu i-a păsat de părerea și soarta românilor nici înainte, cum nu i-a păsat nici după ce a ajuns regent și ulterior apropiatul lui A Hitler, ucigându-i cu mult entuziasm.

        Armata română a intrat, într-adevăr, în Budapesta, dar asta pentru că Republica Democrată Maghiară, la ordinele criminalilor bolșevici cominterniști de la Moscova, a atacat România. Sper că am reținut cât de cât bine ce ne-a spus profesorul de istorie demult, iar de nu, îmi cer scuze.

  54. Felicitari, domnule profesor, pentru articolul excelent.
    Articolul dumneavoastra imi aminteste de ‘Provincia’ si imi exprim, pe aceasta cale, regretul ca aceasta revista nu mai apare.
    Astept, cu rabdare si plin de optimism, ziua in care transilvanenii satui de guvernarea ‘miticilor’ sa doreasca ca soarta lor sa fie decisa la Cluj.

  55. cw conteaza rezolutia de la Alba Iulia, daca moldovenilor li s-a promis clar, in scris, autonomie pe regiune, atat administrativa, juridica cat si financiara, si nu s-a respectat…ardelenii doar au fost pacaliti firesc…

  56. Impecabil scris! Nu am mai citit până acum o perspectivă mai corectă asupra lucrurilor! Abia atunci când vom înțelege că toți cei trăitori pe aceste meleaguri sunt parte a aceleiași națiuni, că ungurii, germanii și alții sunt frații și nu oaspeții noștri, până când nu ne vom percepe împreună, degeaba marcăm sforăitor centenare, că tot nimic nu am înțeles! Felicitări autorului!

  57. Sunt absolut de acord ca tot ce s-a promis minoritatilor in Declaratia de la Alba Iulia sa fie pus in practica ad-literam. „Ce tie nu-ti place altuia nu-i face” ar trebuie sa fie sloganul nostru, al romanilor transilvaneni in relatia cu minoritatea maghiara. As dori si eu ceva in schimb din partea ungurilor: sa recunoasca (printr-un referendum al lor) Declaratia de unire de la Alba Iulia asa cum a facut-o poporul sasesc din Ardeal, la Medias in 1919. Sunt de acord ca intre cele doua natiuni sa se semneze un act/contract/declaratie/rezolutie – ce doriti dvs – prin care poporul maghiar sa recunoasca Rezolutia de la 1 Decembrie iar poporul roman sa recunoasca (prin introducerea in Constitutia tarii) a tuturor drepturilor minoritatilor precizate de Rezolutia de la Alba Iulia. Cred ca e de bun simt ca nu poti cere respectarea drepturilor unei Rezolutii pe care nu o recunosti juridic. Dar si ca daca se intampla aceasta recunostere atunci noi majoritatea trebuie sa punem in practica aceste drepturi cu totala buna credinta. Ar trebui sa ne asezam la o masa si fiecare parte sa scrie clar pe hartie ce doreste de la cealalta parte si plecand de aici sa se intocmeasca Declaratia nationala de convietuire romano-maghiara in Transilvania. Iar daca ungurii vor accepta ca pe drapelul lor secuiesc sa insereze intr-un colt tricolorul asa cum neo-zeelandezii si australienii au drapelul UK iar noi romanii am schimba data zilei nationale din 1 Decembrie inapoi la 10 Mai (ca sa poata fi sarbatorita de toata lumea in tara asta) asta ar fi ca un un bonus nesperat pentru normalizarea relatiilor romano-maghiare.

    • Foarte bine spus si total de acord! Trebuie sa revenim la realitatea prezentului si sa gasim solutii impreuna. Faptul ca unii sunt Romani si altii Unguri nu ar trebui sa fie nici merit dar nici handicap, personal cred ca doar instaurarea unei meritocratii ne poate scoate din mocirla in care suntem, cu nationalismul si xenofobia cu tot

      • si cum vedeti realizat acest deziderat ?
        uneori,rar,intilnesc un comentator ca dvs; frumos ce spuneti,dar oare vedeti solutii sa zic pe durata vieti noastre ? cultura romineasca s a cizelat in secole de ocupatie acceptata si impartasita de populatia romineasca originala,vlahi si perioada mai scurta moldoveni. asta dezvolta o anumita tipologie care iese repede in evidenta cind rominul se gaseste intre indivizi de alta cultura.nu am citit nicaieri analize pe acest aspect,poate exista!?, care sint insusirile individului ce si zice romin !?el trebuie sa se diferentieze prin insusiri nu doar ca ocupa un spatiu ; e adevarat ca formatori poporului rominilor spun ca ei sint blinzi,harnici si ospitalieri,dar cred ca azi cantitatea de imbecilitate o fi scazut si acolo ca au macar fasbuk

    • Stimate domnule Doru Munteanu, apreciez foarte mult că vă gîndiţi şi la o soluţie. Aş face numai cîteva observaţii. Pentru a înţelege această obsesie a ungurilor pentru Rezoluţia de la Alba Iulia e bine să avem în vedere şi faptul că revendicarea asta cu respectarea acelor „promisiuni” a devenit de acum la unguri un fel de „tradiţie populară” care e moştenită de la generaţiile anterioare. Obîrşia acesteia e pe undeva la începutul anilor 1920 cînd ungurii s-au trezit cu ceva cu totul altceva decît la ce se aşteptau ei cunoscînd acea Rezoluţie. Fiindcă în loc de asta ce-au văzut? Au văzut consternaţi că în percepţia politicienilor din Bucureşti, noile teritorii erau privite ca nişte colonii dobîndite, zone care trebuiesc colonizate, şi sper să nu vă supăraţi tare pentru această expresie fiindcă e luată tocmai din legea ce-o voi cita imediat. În anii ’20 aceste teritorii au fost declarate „zonă culturală”, fiindcă nu puteau fi lăsate aşa, ci trebuiau „culturalizate” (despre „misiunea civilizatoare” vorbise deja de altfel şi Brătianu în acel Raport al său), şi au fost luate şi diferite măsuri şi pentru românizarea neromânilor de acolo pentru a-i civiliza. Pentru a justifica asta, în mod oficial secuii erau trataţi ca români maghiarizaţi cu forţa, românizarea lor forţată fiind deci de fapt „reromânizare” care justfica totul.
      Legea învăţămîntului nr. 176/1924 de pildă (faimoasa „Lege Angelescu”, perechea „Legii Apponyi”, dar ca lege finalizată, pe alocuri ceva mai dură, şi era şi asta tot despre învăţămînt, că toţi care cred în posibilitatea asimilării, cred că asta s-ar putea realiza prin forţa legii în învăţămînt) prevedea următoarele pentru a aduce cît mai mulţi profesori regăţeni în aceste zone:

      „Art. 159. – Membrii corpului didactic primar şi normaliştii, cari nu sunt originari din judeţele de mai jos şi cari vor merge să funcţioneze în judeţele: Bihor, Sălaj, Satu-Mare, Maramureş, Odorheiu, Ciuc, Trei-Scaune, Mureş-Turda, Turda-Arieş, Hunedoara, Vişniţa, Văscăuţi, Coţmani, Zastavna, Hotin, Tighina, Cetatea-Albă, Ismail, Durustor şi Caliacra, şi-şi vor lua angajamentul că vor servi cel puţin 4 ani la şcoalele din aceste judeţe, vor primi, pentru tot timpul cât vor funcţiona la aceste şcoale, un suport de leafă de 50 la sută; termenele de gradaţie li se vor socoti din 4 în 4 ani; iar stagiul cerut de art. 118, 119 şi 120 pentru înaintări, li se va reduce cu un an.
      Acestor învăţători li se va acorda o primă de deplasare, egală cu de trei ori salariul lunar cu accesoriile, la cei căsătoriţi, şi cu de
      două ori la cei necăsătoriţi.
      Învăţătorii cari îşi iau angajamentul că se fixează pentru totdeauna în localităţile de mai sus, termenele de gradaţie li se vor socoti
      din 3 în 3 ani şi vor putea primi un lot de colonizare [!] de 10 hectare, din cele disponibile.
      […]
      În cazul când Ministerul va găsi de cuviinţă, poate dispune, în condiţiunile de mai sus, ca toţi absolvenţii şcoalelor normale să fie obligaţi a face un stagiu de trei ani în şcoalele din aceste judeţe, înainte de a avea dreptul să-şi aleagă locuri în şcoalele din restul regatului.”

      Bineînţeles, la o asemenea ofertă mulţi regăţeni au profitat de ocazie şi au venit în număr mare în aceste zone, şi neavînd nicio experienţă în convieţurea cu alţii şi urmînd naivitatea politicienilor bucureşteni s-au şi apucat de treabă să-şi îndeplinească exemplar „misiunea culturală” cum se zicea atunci. Legea mai prevedea şi asta:

      „Art. 8. – Cetăţenii de origină română, cari şi-au pierdut limba maternă sunt datori să-şi instruiască copiii numai la şcoalele publice sau particulare cu limba română de predare.”

      Şi pentru a constata cine sînt aceşti cetăţeni, s-a trecut la analiza numelor, şi dacă cineva se numea, să zicem, „Berszán”, atunci era clar că numele lui original el era „Bîrsan”, deci e român maghiarizat, şi a fost obligat să-şi trimită copiii la şcoală cu predare română, deşi el era ungur secui cu toată familia. (Au apărut, desigur, peste tot şi „lingviştii” făcuţi peste noapte care demonstrau originea română la multe nume care în realitate n-aveau nicio legătură cu limba română. De fapt, asta nu e sigur nici măcar la „Berszán”, fiindcă cuvîntul „berszán” era folosit tradiţional în maghiara din Secuime ca un împrumut românesc şi ca substantiv comun cu semnificaţia ’cioban (din Ţara Bîrsei)’, şi numele putea veni şi de aici, aşa cum există şi mulţi români cu numele Ciobanu.)

      Văzînd toate astea, ungurii erau revoltaţi că la Alba Iulia nu despre asta era vorba, ci despre cu totul altceva, şi atunci asta mai şi însemna ceva. Dar dacă nu s-a rezolvat nimic, această revendicare a devenit un fel de „vis milenar” al ungurilor la care ei n-ar vrea să renunţe, şi parcă nici nu observă că astăzi cele mai multe probleme atinse acolo sînt cam rezovate, chiar dacă nu totul funcţionează cel mai bine. Şi afară de asta: acel punct a fost formulat cu o sută de ani în urmă, pentru lumea de atunci, or de atunci şi lumea s-a schimbat, şi pentru problemele de azi ar trebui găsite soluţii bune de azi. Deci în opinia mea punerea în practică „ad litteram” a Rezoluţiei practic n-ar însemna mare lucru, ce ar fi mai important după mine ar fi aplicarea acesteia „in spiritu”, în sensul ca minorităţile să fie privite şi acceptate aşa cum şi-au închipuit asta cei de la Alba Iulia, şi să nu fie priviţi mereu ca nişte „elemente alogene” cum erau numiţi în anii ’20–’30 şi suspectaţi mereu de intenţii ascunse.

      Cît despre recunoaşterea Unirii: ungurii n-au probleme cu asta de mult. Însăşi perseverenţa acestei obsesii dovedeşte că ei şi-ar dori rezolva problemele în ţara asta, şi nu într-o altă ţară. Ce îşi aşteaptă încă rezolvarea, ar fi finalizarea Unirii din care ei au fost lăsaţi cumva afară: era numai euforia unirii teritoriilor şi respectiv a tuturor românilor, unde prezenţa şi a ungurilor părea o aberaţie, singurul rol important rezervat lor fiind acela de bau-bau cu care îi poţi speria pe români ori de cîte ori interesele politice ale unora sau altora fac asta necesar, şi de care noi, credeţi-mă, ne-am plictisit deja rău de tot. Eu tocmai spuneam cuiva acum cîteva zile că ar trebui să ieşim odată în stradă cu miile cu pancarte ridicate cu inscripţia „Noi vrem să ne unim cu ţara!” ca să finalizăm odată şi Unirea, după care să nu mai spună nimeni că noi aici n-am fi acasă, şi că ţara asta n-ar fi şi a noastră în aceeaşi măsură cum tuturor celorlalţi cetăţeni.

  58. Chiar daca am dat de acest articol prin intermediul Hotnews, unde de obicei citesc totul in graba, pe asta l-am citit cu atentie cap-coada. Si trebuie sa remarc, dincolo de multe aspecte pe care nici eu ca roman nu le stiam, textul foarte bine scris si foarte cuprinzator transpus in limba romana pentru un vorbitor non-nativ

  59. Domnule profesor, un om moderat, ferit de pasiuni naționaliste extreme nu poate fi decât impresionat de tot ceea ce ați scris. Este atâta bunăvoință și atâta bun simț în articolul Dvs, încât doar dacă ai carențe de educație sau nu reușești să te dezbraci de haina naționalismului neproductiv nu reușești să vezi, să înțelegi, esența mesajului Dvs. Vă mulțumesc pentru efortul depus și dacă măcar câțiva români și câțiva unguri își vor schimba punctele de vedere, tot ați reușit un lucru extraordinar.

  60. In calitate de catatean traitor intr-o mare comunitate traditional mutietnica, multicultutala si multiconfesionala pe o durata mai lunga decat jumatatea centenarului invocat marturisesc ca singurele amintiri conflictuale sunt din vremea copilariei si intre copii inca nedetinatori de buletin de identitate. Dovedit de mintea copiilor intrucat cei de la varsta liceului in sus aveau si continua sa aiba aceleasi preocupari, fara nicio discriminare. Singurul neajuns era si este absenta invatamantului superior in limbi ale minoritatilor nationale, niciodata subiect al revendicarilor organizate. Am beneficiat in tot acest lung timp de relatii de toate soiurile imaginabile pentru un om normal, nederanjand si nefiind deranjat vreodata pe, respectiv de cineva, indiferent de prezenta ori absenta diferentelor antementionate. Armonie absoluta, la superlativ. Climat social normal, inclusiv in cazurile numerosilor imigranti din tara, care in pofida primirii uneori arogante si zeflemitoare s-au adaptat la obiceiurile locului, bastinasii invatand sa-i considere, intemeiat, ca pe unii de-ai lor. La nivel national ceea ce ne deosebeste este dorinta convietuirii intr-un regim democratic, respectiv absenta acestei dorinte ori acceptarea regimului oligarhic, caracteristica mai apropiata de concetatenii nostri din Vechiul Regat, istoric explicabila datorita regimurilor orientale (bizantine, fanariote, turcesti si rusesti) care le-au fost stapani, ori le-au marcat/influentat existenta, spre deosebire de fostii cetateni imperiali al caror trai s-a situat la nivel civilizational superior, desi si acesta nedemocratic. Dupa cum marturisea Traian Vuia http://www.banat.ro/academica/Vuia.htm, personalitate romana care a promovat idealul Marii Uniri, aceasta s-a rezumat la inlocuirea jugului austro-ungar cu cel romanesc. Adica inlocuirea spiritului european cu unul retrograd-feudal-anacronic, de-a dreptul primitiv. Aicea-i hiba, valabila tuturor cetatenilor acestei daruite tari, fara nicio discriminare.

    • @Un prieten – lipsește un mic amănunt din conviețuirea asta idilică: faptul că ea s-a petrecut sub administrație românească, nu sub administrație maghiară.

      În anii ’80 încă mai trăiau oameni care prinseseră atât vremurile Imperiului, cât și vremurile anexării Transilvaniei de Nord, iar amintirile lor nu erau nici pe departe atât de plăcute. Ei nu povesteau în niciun caz despre ”armonie absoluta, la superlativ”.

  61. Multumesc pentru o foarte bine venita perspectiva! Avem nevoie de asta pentru a intelege, printre altele, ca romanii şi ungurii din Romania ar trebui sa renunte, incet-incet, la a se mai condamna unii pe altii. Cu totii avem o problema istorica comuna: inapacitatea istorica a Bucureştiului de a pricepe ca suveranitatea nu este un dat. Suveranitatea se caştiga şi se mentine prin guvernare sanatoasa dar se poate şi pierde prin guvernare nesanatoasa. Iar exemplele sunt multe, inclusiv Austro-Ungaria sau, mai recent, Yugoslavia. Poate ca impreuna, romani, unguri şi toate celelalte minoritati, am reuşi sa cream o tara mai buna, mai putin corupta.

  62. Domnule Szilagyi. Ati observat ca numai romanii va lauada pentru articol?? Pai bineinteles ca va lauda cand vad ca un maghiar singur isi da foc la valiza.Cum sa spui ca nu au promi nimic?? Promiteau orice doar sa puna mana oe frumoasa Transilvanie apoi credeau ca in o 100 de ani scapa de maghiari si nu mai conteaza ce au promis.Romania de 100 de ani isi bate joc de cetatenii maghiari si dumneavoastra spuneti ca vreti sa mergeti la Alba Iulia sa aprindeti o lumanare?? Romania isi bate joc chiar si de cetatenii romani zilnic.Transilvana ar trebui sa fie mica Elvetie dar din pacate a marea tiganie. Romania nu merita o bijuterie ca Transilvania.Nu au reusit sa faca o autostrada spre vest in 100 de ani dar au distrus tot ce era frumos. Sa nu uitati ca Transilvania a fost cadoul marilor puteri data Romaniei pentru sorijinirea fortelor castigatoare al razboiului.Sper sa sarbatorim in curand independenta Transilvaniei ca sa avem si noi ce sarbatori.

    • Va inteleg frustrarea, dar cred ca aveti o parere prea buna despre conationalii dvs.
      Frumoasa Transilvanie, cum o numit dvs, a fost pierduta de maghiari pentru ca acestia s-au purtat ca niste barbari. Romanii ardeleni au hotarat sa se uneasca cu vechiul regat dupa ce civilizata natiune maghiara a prestat timp de sute de ani comportamente de bataus de cartier (bully in new speak) si negocierile din noiembrie 1918 n-au dus nicaieri. Chiar si la sfarsitul lui Dec 1918 maghiarii au refuzat federalizarea Ungariei. In 1918 nu numai Transylvania a fost pierduta, ci si Slovacia. Puteti da o explicatie pentru asta? De ce n-au stat slovacii in prospera, civilizata si democratica Ungarie Mare?
      Bijuteria numai Transilvania a fost cucerita de un grup restrans de triburi maghaire. Daca se comportau civilizat n-o pierdeau. Cat de civilizati s-au dovedit maghiarii s-a vazut in si 1940 cand trupe regulate ale armatei maghaire, nu ceva secui razleti, s-au dedat la comportamente asemnatoare unor populatii din Africa centrala.
      Ungaria, chiar si cea din Campia Panonica n-a fost niciodata omogena etnic, pe la 1900 jumatate din populatia Budapestei nu vorbea maghiara. Maghiarizarea mai mult sau mai putin fortata a fost un proces continuu si asta se vede pentru ca sunt multi maghiari cu ochi albastri.
      Nici nu se putrea astfel cand numai ~10000 maghiari au venit in Europa.
      Si acum despre autostrazi. Este f usor sa construiesti autostrazi in plicticoasa campie Panonica, unde nu vezi un deal nici din satelit.

    • Domnule Kerecsensolyom, aici, dacă mă laudă cineva, cei mai mulţi dintre ei sînt români, bineînţeles, aşa cum sînt cei mai mulţi cititori aici. Acolo unde a apărut în ungureşte (aveţi linkul sus), cei care erau de acord, erau unguri, normal. Dacă dau foc la vreo valiză, să ştiţi că aia-i goală. În schimb, dacă n-aţi fi observat asta, am arătat o valiză mai mare care nu-i goală şi n-ar fi rău să fie observată odată. În rest, parcă am spus nişte lucruri la care nu văd de ce vă miraţi că după comentariul dvs., m-aş fi aşteptat să fiţi de acord cu mine.

  63. Eram la curent cu modul cum au vazut liderii romanilor din Transilvania unirea si de deziluzia resimtita de unii dupa 1919. Spun de unii pentru ca majoriatatea s-a adaptat rapid la obiceiurile de pe Dambovita. Nu am mare respect pentru lumea Levantului din care fac parte Bucurestii, dar mi se face sila sa tot aud de coruptia din vechiul regat fata de seriozitatea ardelelenilor educati la scoli inalte din Europa Centrala (nu cred ca invatamantul maghiar sau chiar vienez erau asa de avasate pe la 1900).
    Sa va dau un exemplu concret: cel mai corupt guvern din perioada interbelica a fost guvernul Maniu. Bruno Seletzky (un central europen de la care regatenii trebuiau sa invete regulile lumii civilizate) a corupt reprezentatii guvernului taranist (pare-se a fost implicat si un nepot al lui luliu Maniu) sa cumpere la un pret umflat armament de proasta calitate de la Skoda.
    Aceasta afacere a contribuit peste mai putin de 8 ani si la slabirea capacitatii de aparare a Romaniei.
    Revenind la esenta articolului domnului Sandor.
    1. Este o placere sa citesti un articol care ridica in mod elegant probleme care in mod normal starnesc pasiuni violent.
    2. Cum spuneam mai sus n-am inteles care promisiune n-a fost respectata.
    3. Intr–un articol anterior domanul Sandor imi raspundea ca nimeni din spatiul magiar nu doreste o rectificare a frontierelor si ca temerile romanilor sunt nejustificate. Cred ca trebuie specificat ca aceste pretentii nu exista acum pentru simplul motiv ca nu exista cadrul geopolitic favorabil. Cand acest cadru se va materializa (vezi anul 1940) pretentiile vor iesi la suprafata. Noi romanii avem o vorba despre cel care s-a fript cu ciorba si sufla si-n iaurt (sau chiar in gulas).Imaginati-va o noua intelegere germano-ruseasca (recunosc f putin probabila) si sa vedem cat de stabile vor fi frontierele.
    3.

    • probabil autorul nu va avea timp ptr dumneata;
      tara dvs e corupta,iar coruptia este o traditie,impamintenita ,cum motivau recent judecatorii care i au absolvit de pedeapsa pe vamesi de la Albita; cum dvs bine stiti,imperialisti suge singele poporului si atunci ei ca sa cistige multi bani, vorbesc cu vamesi de la Albita ,de pilda ! amu dvs ziceti ca Bruno Seletzky ii de vina ca l o intilnit pa acest Maniu si s or inteles ca fiecare s o duca bine !?
      cred ca dvs n ati inteles care promisiune n a fost respectata,ptr ca n ati ajuns inca sa cititi titlul!?
      la ultima constatare a dvs, trebuie sa va dau totala dreptate : de aia trebe sa ramineti vigilenti cu unguri ramasi !

  64. Interesant articolul. Stim ce le-au promis romanii minoritarilor dar as fi curios sa aflu ce le-au promis ungurii celorlalte nationalitati. Putini stiu dar in aceea perioada efervescenta nu a avut loc doar intrunirea de la Alba Iulie. Fiecare nationalitate a avut un mare miting. Ungurii de exemplu s-au intrunit la Cluj, care era sub control maghiar. Undeva in 14 – 15 decembrie 1918 s-au adunat vreo 40-50.000 unguri din toata Transilvania care au cerut, natural pentru ei, ramanerea in componenta Ungariei. Despre acest miting istoriografia romaneasca pastreaza o tacere totala, ca si cum n-ar fi existat, desi presupun ca a fost un eveniment memorabil pentru unguri asa cum a fost pentru romani intrunirea de la Alba Iulia.
    Aveti ideea ce au promis acolo ungurii celorlalte nationalitati din Transilvania?

    • Adunarea de la Cluj a avut loc pe 22 Dec 1918.
      Generalul Mosoiu, comanmdantul armatei romane din zona, a incercat sa-l blocheze.
      Motiunea adoptata cere ramanerea in cadrul statului maghiar. Au fost si participanti romani la adunarea de la Cluj care au propus o federalizare a Ungariei dupa modelul elvetian, dar aceasta motiune nu a fost acceptata. Nu cunosc textul integral al motiunii adotate pentru ca nu vorbesc maghiara.
      Modul in care a fost introdusa adminsitratia romana in Transilvania nu a fost abordat in detaliu si nici obiectiv de istoriografia noastra. Stiu insa ca unificarea Spaniei, a Italiei, a Germaniei, sau crearea asa-zisei federatii britanice nu s-au facut peste tot cu manusi.

  65. Stimate, d-le Szilágyi,
    1.In actualul dezastru economic si social al tarii, nu vor exista niciodata conditiile respectarii promisiunilor din 1918!Unitatea reala a unei natiuni este asigurata in primul rind de ,,comunitatea de interese economice si sociale”, care au ca fundament o economie puternica si in dezvoltare, care face din intelegere si colaborare ,,interetnica” regula succesului.
    In lipsa unui proiect de tara (cu obiectiv reindustrializarea), cauza saraciei si insuccesului social este ,,gasita” mereu colateral, adica si in vinovatii etnice!
    Numai intr-o tara dezvoltata promisiunea din1918 pentru minoritati, putea fi pusa in practica, deoarece fara un ,,proiect national” orice tara ramine saraca sub toate aspectele, mai ales ca facem parte din cele ,,non-inovative” economic!
    Filosoful Gabriel Liiceanu spunea in 2004 la TVR, cu ocazia zilei Republicii, urmatoarele: ,,O tara NU este bogata prin bogatiile solului sau subsolului, ci prin capacitatea de a construi un ,,proiect national” si a convinge si uni cetatenii pentru realizarea lui!”.La 14 ani de la acest indemn, Romania nu are nici un proiect de viitor, mergind orbeste (inclusiv in problema nationalitatilor), fara ,,directie si aparate de bord”…
    2.Numai un proiect de tara poate schimba rapid mentalitatile si a le influenta in sens european, odata cu o cultura generala si politica robusta, facind posibila iesirea maghiarimii din situatia in care erau romanii inainte de 1918!
    Construindu-l si oferind Guvernului si Presedentiei un ,,proiect de tara”, acestia l-au ignorat la fel ca pe toate problemele majore, economice si sociale ale tarii, asa ca va propun dvs. cunoasterea si evaluarea acestui proiect (de model asiatic).Insasi oferta facuta catre UDMR si liderii sai in vederea promovarii, a ramas fara nici un rezultat.
    Se pare ca întotdeauna in Romania a existat (si ramine) naravul politic de a se ignora marile probleme ale tarii si a se lupta crincen pentru oricare din marile nimicuri politice si de imagine.
    3.La tel. 0721316019 imi puteti trimite un E-mail personal, pentru a va informa asupra proiectului de tara realizat, ca unica sansa de intelegere etnica – prin unirea tuturor in jurul unui proiect de tara.Nimic altceva nu ne poate scoate din milul stagnarii in saracie, din fundatura in care am esuat ca natiune, atit ca romani cit si ca maghiari….
    prof. Caliman I. Eugen – consultant independent – dezvoltare economica.

  66. Domnule Profesor,

    Ginditi frumos si scrieti admirabil. Acestea le faceti pentru ca sinteti un spirit liber si nicidecum pentru ca ati cauta o confirmare a semenilor. Cu toate acestea, o obtineti de fiecare data, impreuna cu tot respectul nostru.

    Fara a avea macar senzatia ca ma pot apropia de nivelul dumneavoastra, voi incerca, cu prietenie, o mica „rautate”:

    Preiau din textul dvs.:

    „…aceşti politicieni români (Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, Theodor Mihali, Aurel Novacu, Gheorghe Popovici, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad) erau cetăţeni fideli şi necondiţionat loiali statului ungar, respectînd cu stricteţe legalitatea, şi, în acea perioadă, nici prin gînd nu le-ar fi putut trece încă să viseze la ruperea teritorială de Austro-Ungaria, oricît de nedemn s-ar fi purtat cu ei politicienii unguri.”

    Personal, am indoieli rezonabile si intemeiate asupra celor descrise de dvs. in acest fel, dar admir cum aprioric acordati o incredere deplina acelor reprezentanti minoritari.

    Avand in vedere contextul actual post-Wilsonian, pentru ca oamenii sint supusi vremurilor si nu reciproca, cum considerati ca am putea cota (din punct de vedere strict logic) urmatorul enunt ?

    „Aceşti politicieni maghiari (László Tőkés, Géza Domokos, Béla Markó, László Borbély, Hunor Kelemen, Csaba Sógor, György Frunda) sint cetăţeni fideli şi necondiţionat loiali statului roman, respectînd cu stricteţe legalitatea, şi, în aceasta perioadă, nici prin gînd nu le-ar putea trece încă să viseze la ruperea teritorială de Romania, oricît de nedemn s-ar purta cu ei politicienii romani.”

    Evident, avand la indemana doar cele doua optiuni, adevarat sau fals, cu siguranta nu vom putea emite un raspuns cert. Nici fals, pentru ca György Frunda este prezent in lista, dar nici adevarat, pentru ca László Tőkés nu lipseste.

  67. Bun material si aduce o dezbatere pe argumente. Totusi, ideea de baza are mari implicatii: daca acele conditii ale romanilor transilvaneni nu au fost respectate de statul roman, se poate pune in discutie legitimitatea actului unirii Romaniei cu Transilvania?
    Cat despre partea bunei guvernante, daca numaram prim ministrii si ministrii Romaniei, vom vedea numerosi ardeleni, apoi despre perioada democratica de dupa marele razboi (mai scurta decat cea de dupa ’89), ce sa spunem, au fost greutati economico-sociale si politice de neimaginat. Nu eram un imperiu ca sa avem diverse beneficii si resurse, a urmat reforma agrara si un cadru imens legislativ de revizuit, circulatia banilor din provinciile reunite, tensiunile cu Uniunea Sovietica, s.a.m.d. Poporul roman are vitalitate.
    Hai Romania! Si empatie si sprijin pentru minoritati.

    • sprijin ca in 1920 ! nu v ar strica sa aruncati o privire peste un document al Congresului American din 27 ,in urma unei vizite a unei delegati americane ptr informarea congresului asupra situatiei minoritatilor sub noua administratie ; deja din 20 romania a inceput purificarea etnica

  68. Hat, Szilagyi uram, eu personal m-am cam plictisit de toata tevatura asta. Btw nu m-ati convins cu pozele de la Gyula postate in primul dv articol, spre deosebire de alti combatanti online eu am fost acolo, am vazut ce era de vazut, si nu e lapte si miere sau concordie europeana, sa fim seriosi. Asta insa nu inseamna ca nu apreciez pertinenta, grosso modo, a discursului dv. Ce-ar fi sa lasam cine a promis ce si cui cand era bunica fata, n-ajuta cu nimic. Gata, a trecut. Nu ca romanii nu vor fi gresit si ei, nu ca ungurii au fost vre-o gasca de ingeri, dar cum prea bine spuneti si dv. ce a fost demult intr-un context istoric nu se mai potriveste acum. Vreti sa va puneti tablite bilingve sau mai stiu eu ce repere identitare vreti, personal n-am nimic contra, puneti-va ce jucarele vreti, n-o sa ne certam pe atata lucru, si nici n-am sa simt calcat be bombeu ca se plimba in Transilvania vre-o doi unguri cu un stegulet rosu alb si verde. Numai sa n-auzim de modificat de frontiere si de teribilisme orbaniene, mancam un papricas, bem un Egri Bikaver impreuna si maine mergem la servici, ca nu se plateste creditul de casa singur. Atat.

  69. Istoria este scrisa de invingatori. Mai precis, de cativa dintre ei, nu mereu cei mai onesti, dar intotdeauna cei mai puternici!
    Aceeasi istorie insa, este facuta zi de zi, de catre oamenii care sunt adusi, de buna voie sau fortati, sa traiasca impreuna, indiferent de baricadele pe care se aflau precedent…Problema este sa fii capabil, ca individ, sa pui capat, si tu, victima nedrepatita!, razboiului, sa nu-l continui in inima ta, ci sa ccepti PACEA care, indiferent de lipsuri, e preferabila oricarui razboi,
    Nimeni nu stie cum ar fi fost …ALTFEL, adica fara Unirea de acum 100 de ani.
    Fiecare nemultumit de soarta lui actuala isi fabrica scenarii in care modifica trecutul, astfel incat prezentul sa corespunda cat mai mult aspiratiilor sale neimplinite. Asa se intretin frustrarea si auto victimizarea, contra carora nu se poate lupta „din afara”, ptr ca omul, indiferent ca e maghiar, catalan, corsican, roman sau mexican, va crede, cu convingere, mereu si indiferent de context, exclusiv in propriul sa adevar.
    Istoria nu se mai poate schimba, dar interpretarea ei acum, in prezent, DA.
    Personal, nu stiu cu certitudine cum si-au imaginat Romania de azi, cei care au infaptuit Unirea in 1918, sunt insa convinsa ca scopul lor comun era ca fiecare dintre romanii de astazi, indiferent de etnie sau de domiciliu, sa traiasca mai bine decat ei. E dorinta fiecarui parinte, e justificarea fiecarei schimbari radicale din viata : sa fie mai bine pentru urmasi…
    Cred deci ca nu tradam nicicum memoria inaintasilor nostrii, indiferent de tabara in care au militat, daca alegem sa simplificam un pic lucrurile, si sa privilegiem „doar viata” noastra, a fiecaruia, aici si acum! Trecutul trebuie respectat dar nu idealizat, si mai ales trebuie lasat sa se odihneasca in tihna cartilor de istorie…Astazi doar viata noastra conteaza or, daca in satele si orasele din Romania de azi comunitatile sunt mai heteroclite decat neaose, daca pe langa majoritari maghiari sau romani, traiesc si arabi, italieni sau chinezi, e clar ca nu avem alta solutie decat sa fim pragmatici si INTELIGENTI.
    Doar astfel, adaptandu-ne cu iscusinta la realitatea faptica a zilelor noastre, ca sa traim liberi, civilizati si in pace, indiferent de „bagajele” pe care le-am purtat pana acum, vom respecta intocmai memoria stramosilor nostri.
    Nu inchei inainte de a avea un gand si pentru generatiile viitoare : ce le transmitem, ce le punem in bagajul pe care li-l lasam mostenire, pentru ca-i iubim si le dorim tot binele din lume?
    – pentru unii : Sa continue sa lupte si sa revendice, ca noi si stramosii nostri, desi viata nu ne-a fost tocmai un model de reusita? Sa faca si copiii nostri la fel ca noi, poate ca aceleasi cauze vor produce alte efecte…?
    – pentru altii : Sa perpetueze politica strutului, mare si tare pe mosia lui, dar cu capul in pamant, ca sa nu vada realitatea asa cum si-a facut-o, deoarece stie deja ca nu-i place, dar nu stie, de generatii, ca cum sa se gospodareasca?
    Ideea ar fi ca, daca iubirea (de aproapele tau…) nu se poate comanda, ceea ce se poate si e bine chiar sa fie, ptr inceput, obligatoriu, este respectul! Atata daca am transmite copiilor, ar fi minunat : fiti politicosi unii cu altii, aveti grija de gandurile si vorbele voastre, si respectati-va neconditionat, „doar” ptr ca sunteti Oameni!

  70. dar ce celebreaza de fapt romini azi !?
    in aceasta zi, o gramada de preoti greco-catolici, si au minat turma din Munti Apuseni la Blaj. le au spus si lor aia de mai sus ca se vor uni cu Tara; care tara,acesti tarani habar n aveau,doar grupul de sus care facea parte din elitele Austro-Ungare,(chiar daca erau valahi),stiau; era un stat inapoiat, dar nu stiau ca fara scrupule; ei urmau sa primesca demnitati inalte aci daca le reusea planul,demnitati pe care probabil nu le puteau visa in Austro-Ungaria,in acel timp pe punctul de destramare.Lozinca lor: vorbeau aceasi limba.
    adunarea de 100 000 nu a avut nici un rezultat juridic,dar a fost folosit de regateni drept argument al anexari la Tratatul de pace
    in acea zi preoti greco -catolici au pecetluit disparitia biserici greco-catolice si unii au fost omoriti.elitele dupa ce si au jucat rolul in anexare, au fost inchisi de frati lor

    • @dusu – alternativa ar fi fost să fie omorâți în 1919 de comuniștii lui Bela Kun.

      În toată nostalgia ta după vremurile imperiale (pe care de fapt nu le-ai trăit, dar le deplângi datorită vreunui bunic sau unchi care a plantat nostalgia asta în mintea ta) uiți un mic detaliu: incapacitatea administrației maghiare de a asigura buna conviețuire a tuturor naționalităților. Evident că un maghiar avea motive să regrete administrația maghiară. Dar asta pentru că acea administrație îl favoriza, nu pentru că era o administrație competentă și eficientă.

      Americanii au o vorbă: ”autoritatea nu vine pe țeava puștii”. Administrația maghiară exact așa a procedat, a crezut că dacă are în mână arma, obține în mod automat și autoritatea în fața localnicilor.

    • Vad ca sunteti perseverent.
      1. La Alba Iulia n-au venit doar greco-catolici din muntii Apuseni. Au venit si ortodocsi din Sibiu sau Arad, din Maramures, etc.
      2. Distrugerea bisericii greco-catolice a fost hotarata la Moscova. La fel s-a intamplat si cu cea din Ucraina. Daca ardelenii ramaneau in Ungaria semi-Mare (sau mijlocie) soarta greco-catolicilor ar fia avut-o ortodocsii.

  71. Eu vad lucrurile mult mai simplu si nu-mi trebuie mii de cuvinte pentru a le prezenta. Eu zic ca oamenii care sunt oameni, indiferent de etnie, religie, rasa sau stare sociala, fie ca sunt romani, maghiari, evrei, turci, chinezi, bosimani, musulmani, budisti, crestini, femei, barbati, hetero ori homo, ca au sexul in chiloti ori in cap, atat timp cat sunt oameni ajung sa se inteleaga intre ei. Cand se transforma in activisti sau propagandisti atunci apare problema.
    Ca activistii o tin una si buna, numai pe-a lor si nu exista nici un mod rational de a ajunge la pace cu ei. Dvs. nu pareti a fi vreun activist , desi folositi aceeasi risipa de cuvinte ca ei.
    Un sfat: ca sa convingeti pe cineva de sinceritate nu folositi mai mult de 100-120 de cuvinte. Ce e in plus da de gandit…

  72. Despre mitul unei societati maghiare civilizate si liberale in contrast cu regatul roman inapoiat si nedemocratic.
    Intr-un comentariu la un articol anterior al domnului Szilágyi lansam intrebarea daca in Parlamentul atat de liberal de la Budapesta dintre 1867-1914 a existat o singura voce (in afara minoritatilor) care sa puna la indoiala politica nationala a noului stat maghiar, sau daca au existat politicieni ori intelectuali maghiari care sa fi fost impotriva arestarii pentru tradare a celor care au avut curajul sa trimita un memoriu imparatului de la Viena. Posibil sa fi fost, dar necunoscand limba maghiara nu am auzit de ele.

    Despre legea invatamntului din 1924. E cam mult s-o comparam cu legea Apponyi.
    Ce am vazut din citatele date de domnul Szilágyi este ca in acesata lege sunt oferite avantaje materiale invatatorilor si profesorilor romani care vor sa se mute in zone locuite predominanat de maghiari, pentru ca profesorii maghiari, in 1000 de ani de convietuire cu romanii, au refuzat sa invete limba romana. Cum limba oficiala a statului devenise limba romana era necesar ca noii cetateni sa cunoasca aceasta limba.

    • iertati ma, dar dvs aveti grave probleme de logica sau vreti sa i ajutati pe cei mai putini dotati intelectual sa va urmeze logica :- „intrebarea daca in Parlamentul atat de liberal de la Budapesta dintre 1867-1914 a existat o singura voce (in afara minoritatilor) care sa puna la indoiala politica nationala a noului stat maghiar” raspuns : „Posibil sa fi fost, dar necunoscand limba maghiara nu am auzit de ele.” !!!!!??
      a doua :
      „Despre legea invatamntului din 1924. E cam mult s-o comparam cu legea Apponyi. Cum limba oficiala a statului devenise limba romana era necesar ca noii cetateni sa cunoasca aceasta limba”
      io va intreb, oare Apponyi nu tot la fel o fi argumentat ? amu stiu ca nu cunoasteti maghiara, da chiar sa nu ginditi de loc ,nu cred.

  73. Acum , ca trecuram de punctul (calendaristic) culminant al iernii vrajbei noastre (desi iarna nici n-a inceput, dupa astre…) , sperind ca am receptionat corect ideea de buna-credinta a articolului domnului profesor Szilagyi, as vrea sa fac niste note pe marginea „punerii ei in pagina”, notele avind a face, eminamente, cu latura profesionala a autorului. M-ar bucura sa stiu ca nu ii sint indiferente.

    Exista pentru si printre cei studiosi ai textelor/enunturilor o teorie a incipitului (inceputului) si, binenteles, ce inceput mai pertinent poate fi altul decit titlul? Asadar: „Ce n-au promis romanii ungurilor la Alba Iulia?” Titlul exprima o intentie a autorului dar, in acelasi timp, creeaza si un orizont de asteptare la/in cititor. Daca ar fi fost sa scriu eu articolul, ca sa fiu in ton cu ideea lui fundamentala as fi putut veni cu un titlu de genul : „Ce NU au facut romanii la Alba Iulia? NU au promis ungurilor… ” (am subliniat/accentuat grafic o idee de negatie, de lipsa a promisiunii, o sa revin) . Asa cum l-a formulat domnul profesor Szilagyi, titlul poate conduce la unele „ciudatenii”, la posibilitati bizare (in raport cu realitatea intentionata) de interpretare. De exemplu: accentuindu-l pe CE se poate intelege „CATE nu le-au promis romanii ungurilor?” (adica, de fapt, le-au promis cate in luna si-n stele…); sau, accentuindu-l pe N-(NU) se creeaza asteptarea unei lamuriri ulterioarea lucrului care NU a fost promis (eventual si la plural), presupunind oarecum ca ar exista o lista exhaustiva, un inventar de lucruri de promis din care unul sau mai multe ar fi fost omise la momentul promisiunii. Am modulat pe ideea accentuarii unui cuvint sau altuia din enunt pentru ca in semantica exista ceea ce se numeste fonemicitatea intonatiei in rostire (accentul fiind component al intonatiei), adica, intonatia , prin accentul pus in loc specific, poate extinde sau restringe aria semantica a unei notiuni ori chiar sa ii schimbe intelesul, poate duce la efecte retorice (ironie , sarcasm, dubiu, deriziune etc.). Ar mai fi de spus ca, pe linga cele amintite, o modalitate specifica (afirmativa, interogativa, negativa) sau , ca in titlu, un registru combinat (interogativ-negativ) poate complica limpiditatea (receptionarii) enuntului .

    Nu e suficient ca traim „drama” raportului interetnic, ci, iata, punerea lui in cuvinte (limba, cum ar zice Esop) risca sa ne „tulbure” serenitatea discursiva, sa ne duca la alte insomnii centenare…

    • Înţeleg posibilitatea eventualelor interpretări nepotrivite pe planul pragmaticii ale titlului, dar nu cred că nesiguranţa sensului putea să distorsioneze conţinutul, fiindcă aceasta dispare după citirea primului alineat, unde am şi răspuns la întrebare: n-au promis nimic, că nici n-aveau cum. Textul fiind traducerea versiunii apărute cu cîteva zile înainte în ungureşte, trebuia să păstrez şi titlul care acolo nu poate avea altă interpretare. Poate era mai bine ca în loc de „Ce n-au prmis” să fi scris „Ce nu au promis”, fiindcă aşa putea duce mai puţin la gîndul cu marea şi sarea.

  74. Articolul e foarte bine scris, e la zi, atât prin documentarea istorică cât și prin trăirea zilnică. Drama României Mari s-a datorat așa cum spunea V. Voievod și nu numai,diferenței mari de cultură pe toate palierele dintre Transilvania și Micul Regat, diferență care din 1918 și până azi,cu mici fluctuații, s-a tot rostogolit ajungând azi la o stare de coacere și de rezultat în desfășurare. Ciclul istoric al României Mari s-a încheiat în1947, așa cum și cel al Ungariei Mari s-a încheiat. Rezolvarea ” problemei ” transilvănene, e în desfășurare și nu încet , ardeleneste, ci destul de repede, pentru că timpul istoric s-a comprimat și lucrurile se schimbă de multe ori de la oră la oră. Tot ce spun , spun din experiența mea de viață trăită în Muntenia și Moldova ,de la firul ierbii și până la vârf.De aceea cred că în următorii 20-25 de ani din Muntenia și Moldova, în proporție de masă ,tot ce e Calitate Umană, va dispărea biologic , iar ce se naște și se formează ,pur și simplu va migra spre vest.Și aici este important un lucru și anume,că o parte din migranți se vor opri în Transilvania, contribuind calitativ la rezolvarea ” problemei ardelenești”. Marele noroc a Ardealului,este că cei 1000 de ani de frământări,de multe ori tragice,și care în final au dus la un echilibru, nu a fost distrus,de cât în mică măsură de cei o sută de ani . Din nefericire,celelalte 2 provincii se îndreaptă spre „Deșertul Tătarilor ” și de asta nu sunt vinovați decât ei înșiși , locuitorii celor 2 provincii.

    • @Stefan Hagimă – stimate domn, o vizită pe la Orhei și / sau pe la Tiraspol te-ar ajuta să înțelegi mult mai clar despre ce scrii.

    • „cred că în următorii 20-25 de ani din Muntenia și Moldova, în proporție de masă ,tot ce e Calitate Umană, va dispărea biologic , iar ce se naște și se formează ,pur și simplu va migra spre vest”

      Voi trăi și vom vedea.
      În ce mă privește, mă feresc a face anticipări.
      Oricum ar fi, mă voi adapta acelor vremuri.

  75. Si totusi, Transilvania nu apartine Romaniei de 100 de ani. Intre 41 si 45 a a apartinut Ungariei (ca urmare a Dictatului de la Viena). S-a alaturat Romaniei din nou in 45, find eliberata CU ARMA IN MANA de Aramata Romana, fara negocieri cu Ungaria, fara promisiuni acordate Ungurilor.

    Deci despre ce promisiuni neindeplinite vorbim ?

  76. Iata ce a stat la baza infaptuirii Marii Uniri din 1918, si fara de care nu se putea infaptui: Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
    Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
    Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
    Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
    Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
    Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

  77. Romania este stat national, adica al natiunii romane.
    Cine nu se considera parte a natiunii romane nu e legal cetatean si nu are drepturi.
    Alogenii pot pleca oricand.

    Regret, dar cu voi nu se poate discuta altfel. Plecati toti in Ungaria sau unde vreti ca sa terminam odata cu asta. Vindeti-va proprietatile ca nu vi le ia nimeni cu forta si adio.

    BTW, mare parte din regiunile Romaniei sunt deja mai dezvoltate si mai bogate decat cele ungare, iar Bucuresti este mai bogat ca Budapesta la o populatie asemanatoare.
    Deci Unirea cu Patria mama a dus Transilvania deasupra statului ungar in anul domnului 2019.

    In 5 ani diferenta de dezvoltare economica va fi atat de evidenta incat veti vedea unguri venind la munca in Romania, cum deja se intampla in Oradea, Cluj si Satu Mare.
    Asta in conditiile in care suntem la 1000km mai la est ca ei, fara granita cu state mai bogate ca noi si cu o participare in campul muncii de 28-29% din totalul populatiei fata de 45% in Ungaria.
    Si poate nu stiati dar „sudistii”: Muntenia, Oltenia, Dobrogea dau 55% din PIB (cu PIB-ul masurat acolo unde este produs, asa cum se raporteaza din 2004 incioace). Singurul judet din tara care intr-adevar este exceptional economic este Constanta care are PIB per angajat egal cu Bucuresti.

    Romani sunt si mai inteligenti, si mai harnici si mai puternici, si de aceea viitorul ne apartine.

  78. In mare SUBSCRIU fara reticente la spusele dlui Szilagyi N. Sandor…as nuanta poate ca si la Bucuresti multi conducatori aveau studii facute la Paris (de pilda)…POATE lipsea insa un pic <> greco-catolicismului ardelean…iar spusele lui Vaida-Voevod catre arhiepiscopul catolic R. Netzhammer mi se par cam inadecvate (sa zicem prea pline de NĂDÚF sau spuse mai degraba intr-un moment de amaraciune…)…In fond chiar nu exista (pt romani) o alta solutie viabila…E drept ca aceasta <> pt romani a fost pt maghiari o durere reala (NIMIC provocator/malitios aici…doar o intelegere/empatie minimala)…

  79. Faptul ca inainte de 1918 ungurii au facut greselile lor este o realitate istorica…insa eu REFUZ sa merg pe ideea <> istorice…si mai ales nu agreez faptul ca AZI, noi romanii facem cam aceleasi greseli…AZI traim in MILENIUL III si trebuie sa ne adaptam…in plus cei peste 1,2 milioane de maghiari sunt CETATENI ai Romaniei…Imi mentin ideea (afirmata nu o singura data) ca din NEFERICIRE Romania nu a gasit in peste o 100 de ani o solutie acceptabila pt maghiarii din Romania…Ar cam fi timpul sa o facem…mai sunt si alte greseli de indreptat…Va mentionez ca eu sunt ROMAN si inca mandru de aspect insa incerc sa abordez cat de cat realist/echilibrat situatia maghiarilor din Romania…A aborda cu idei preconcepute, stereotipuri sau vesnica <> istorica nu va rezolva FONDUL problemei…Bucurestiul trebuie sa gaseasca solutii realiste, tactica tergiversarii, a provocarii constante, a raspunsului imediat (adesea copilaresc) la orice provocare (sau presupunere de provocare…) sau a <> nu poate merge la nesfarsit…in plus/fapt asa se da <> transilvanistilor sau altor categorii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Szilagyi N. Sandor
Szilagyi N. Sandorhttp://contributors
Profesor universitar la UBB Cluj, Facultatea de litere, Departamentul de limba maghiară şi lingvistică generală

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro