Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Ce ne-a rămas de la Junko Tabei, prima femeie care a cucerit Everestul

Pompiliu Nicolae Constantin noiembrie 4, 2016 Opinie, Societate/Life
3 comentarii 2,008 Vizualizari

Vestea că alpinista Junko Tabei a murit a răzbătut mediul online din întreaga lume. Să urci pe Everest nu mai este o performanță de prima pagină, însă Junko Tabei a fost prima femeie care a ajuns pe Acoperișul Lumii. Pe 16 mai 1975, japoneza de 35 de ani reușea să se așeze pe vârful „mai mic decât un tatami”, după cum chiar ea îl descria. Cu douăspreze zile înainte, scăpase miraculos dintr-o avalanșă.

Junko Tabei a lăsat posterității câteva idei de referință, pornind chiar de la primele constatări pe care le-a avut despre ideea de alpinism. Observații simple, dar clare. „Am înțeles că și dacă mergi încet, poți ajunge în vârf”, își amintea Junko Tabei despre expedițiile copilăriei în munții Japoniei. În momentul în care a scris cărți dedicate copiilor a insistat pe acest mesaj. A rămas o figură discretă și s-a dedicat cercetării și familiei, în complementaritate cu escapadele pe munții lumii. A fost și prima femeie care a urcat pe cele mai înalte vârfuri de pe toate continentele. „A escalada un munte este în sine o răsplată”, sintetiza Junko Tabei[1].

Cariera ei a cunoscut periodic obstacole, de ordin material, dar mai ales la nivelul mentalului colectiv. S-a confruntat cu probleme în momentul în care a decis să se apuce de alpinism. Cum nu existau cluburi feminine de cățărat în Japonia anilor 60, ea a ales un club de bărbați, dar independența femeii nu era privită cu simpatie în societeatea niponă. Tendința androcentristă din alpinismul japonez nu a fost o piedică pentru Junko Tabei.

Afirmarea ambițiilor ei poate fi încadrată în schimbările culturale ale societății japoneze din a doua jumătate a anilor 60. Filmele lui Nagisa Oshima arată o tânără generație neliniștită, care vrea să se răsvrătească. Tot atunci apare și angura, mișcarea teatrală underground. Era o atmosferă vibrantă, în care acțiunile lui Junko Tabei s-au putut dezvolta.

În 1969, ea a înființat primul club feminin de alpinism din Japonia, Joshi-Tohan. Prin acest demers o putem considera fondatoarea unei comunități, în care a militat pentru practicarea alpinismului de către femei. Junko Tabei și-a asumat rolul de lider, a antrenat alpiniste și a perfecționat abilități pentru ceea ce avea să urmeze în 1975, când a escaldat Everestul conducând un grup de 15 femei și șase șerpași. S-a confruntat cu refuzuri, în momentul în care căuta sponsori pentru expediție, pentru că era greu de conceput că o femeie poate urca pe cel mai înalt vârf din lume.

Odată cu escaldarea celor 8 848 de metri, Junko Tabei a depășit și niște bariere mentale, poate mai importante decât cele geografice. A oxigenat curentul feminist din întreaga lume cu performanța sa. A inspirat generații de alpiniste, iar după ea peste 400 de femei au reușit să cucerească Everestul. În acest fel „dublul standard”[2] a dispărut din alpinism. Atingerea Everestului a devenit un etalon comun pentru ambele sexe. Din 1975, în acest sport nu a mai existat o evaluare diferită a performanțelor pentru femei și bărbați.

Legătura lui Junko Tabei cu Everestul nu s-a oprit după 1975. În 1989, alături de Edmund Hillary[3] a militat pentru a-i acorda o pauză Everestului să respire. S-a preocupat de expedițiile de protejare a mediului montan. Între timp, escaldarea celui mai înalt vârf din lume a devenit un trend, odată ce autoritățile nepaleze au emis tot mai multe permise de ascensiune, iar tehnologia a facilitat escaladările. Firme specializate, ghizi și șerpași își oferă serviciile pentru oricine plătește și vrea să ajungă pe Everest. Peste 7 000 de oameni au urcat pe Acoperișul Lumii. Himalaya a devenit tot mai aglomerat și mai poluat.

Din cuceritoarea Everestului, Junko Tabei a devenit protectoarea sa. A inițiat și a participat la numeroase acțiuni de amploare pentru ecologizare montană în Japonia și Himalaya. A promovat toleranța și înțelegerea. A vorbit la sute de conferințe și a încurajat mișcarea, explorarea lumii și dragostea pentru natură: „Nu sunt o fire religioasă, însă când vezi atâta frumusețe și realizezi cât de norocos ești că te afli acolo, nu poți să nu te gândești că există un Dumnezeu care a creat lumea asta”[4]. A scris peste 20 cărți despre expedițiile sale și pasiunea pentru munte, însă nu a fost tradusă aproape deloc în afara Japoniei. Avem de a face cu o moștenire livrescă pe care poate o vom cunoaște mai bine în anii ce vor urma.

Junko Tabei a fost un mesager autentic al muntelui, o alpinistă pasionată și vizionară. A crezut în ideile ei și a izbutit să ofere un exemplu prin activitatea sa. Aspirațiile ei au devenit îndatoriri pentru generațiile viitoare, iar persistența și abilitatea de a merge mai departe au făcut-o atât de apreciată. A contribuit la anularea dihotomiilor sexiste din alpinism și ne-a lăsat cu impresia ca stereotipurile sunt construcții ce pot fi demantelate. Performanțele lui Junko Tabei întăresc ideea că sportul este un vehicul pentru egalitatea de gen.

NOTE______________________________


[1] Declarațiile alpinistei au apărut în revistele The Japan Times și Sports Illustrated și au fost preluate ulterior de numeroase alte publicații. Ex. Tomoko Otake, „Junko Tabei : The first woman atop the world”, în The Japan Times, 27 mai 2012, disponibil online la http://www.japantimes.co.jp/life/2012/05/27/people/junko-tabei-the-first-woman-atop-the-world/#.WBseEC2LSpo

[2] Dublul standard este un concept de bază în studiile de gen și explică faptul că în societate există o regulă, o unitate de măsură/apreciere sau standard de performanță în funcție de sex.

[3] Primul om care a urcat pe Everest în 1953, alături de șerpașul Tenzing Norgay. Junko Tabei a escaldatat pe același traseu folosit de echipa lui Hillary.

[4] Elaine Kurtenbach, „Japanese Woman Scales Mountains While Ignoring Society’s Stereotypes”, în Los Angeles Times, 31 martie 1991, disponibil online la http://articles.latimes.com/1991-03-31/news/mn-2258_1_japanese-stereotypes

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. ion adrian spune:

    Conform egalitatii de gen trebuie sa ne asteptam la o victorie feminina la 100 m sau la orce proba atletica in concursuri mixte , in jocuri sportive,intre echipe masculiene si feminine etc sau poate la sah unde nu se lucreaza cu musculatura campioana mondiala sa-l invinga pe campionul mondial? :)

    • Pompiliu Nicolae Constantin Pompiliu-Nicolae Constantin spune:

      Vă mulțumesc pentru întrebare. În general, bărbații sunt mai puternici și mai rapizi decât femeile, dar multe femei sunt mai rapide și mai puternice decât numeroși bărbați. În sport au fost situații în care femeile au ieșit victorioase.

      Ca un reper simbolic a fost „bătălia sexelor” din 1973, când jucătorea Billie Jean King l-a învins pe tenismenul Bobby Rigs. Ceva mai recent au fost înregistrate și alte performanțe. Danicka Patrick a câștigat o cursă de Indicar, o competiție auto destul de populară.

      Însă o performanță care a pus multe întrebări legate de potențialul fizic a fost la Jocurile Olimpice din 2012. Ye Shiwen, o chinezoaică de 16 ani, a înotat ultimii 50 de metri ai cursei de 400 de metri mixt în 28.93 secunde, cu mai bine de o zecime mai repede decât cei 50 de metri parcurși de cel mai rapid bărbat din lume la 400 de metri, Ryan Lochte. A fost un moment istoric și cu siguranță asemenea victorii feminine se vor mai produce.

  2. ion adrian spune:

    PS. Nu stiu la sah care este handicapul de la care campionul mondial joaca la egalitate de sanse cu campioana mondiala: Un pion , doi pioni , o piesa grea poate un nebun sau un cal . S-a facut o astfel de incercare intr-un joc cu handicap? Daca insa handicapul de un pion(ceol minim posibil) permite victoria campioanei lucrurile devin interesante .



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Pompiliu Nicolae Constantin


Pompiliu Nicolae Constantin

Istoric și jurnalist. Doctor în istorie (Universitatea din București) și în științe politice (Université Libre de Bruxelles), Pompiliu-Nicolae Constantin este cercetător... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)