joi, martie 28, 2024

Ce ne arată aceste alegeri în care nu s-a întâmplat nimic? Diasporele, Țăranul emancipat și neamul lui Dăncilă

Pe parcursul acestor alegeri nu s-a întâmplat, într-adevăr, mai nimic notabil. Dar tocmai acest context relativ calm ar fi putut da tele-experților răgazul necesar ca să se uite puțin nu la ce ascund datele, ci la ceea ce acestea exprimă cu suficientă claritate. Iată câteva exemple cât se poate de banale, care ar trebui să ne pună însă pe gânduri.

Să începem cu diaspora. În primul rând, poate că ar fi bine să renunțăm la termenul „diaspora”, nu din pedanterie, ci pentru că pur șimplu el înseamnă altceva și este folosit în statisticile mondiale pentru alte grupări populaționale. Prelunând astfel de date globale, de pildă, Ministrul pentru românii de pretutindeni a anunțat de curând că „9,7 milioane de români trăiesc în afara granițelor țării, iar 5,6 milioane sunt în diaspora”. Dar, în mod curent, nu la această diaspora ne referim. Și, apropo, de ce nu ne-am gândi și la „disporă” în termenul strict al cuvântului. Ce știm despre ea, ce (mai) știe ea despre noi, s-ar mobiliza/ ar putea fi ea mobilzată oare pentru o cauză sau alta? Ca de obicei, nu avem date.

Să revenim însă la „diaspora” noastră cea de toate zilele, adică, de fapt, la migranții ultimelor decenii. Știm că sunt greu de numărat, dar evidențele OECD sugerează 3.4 milioane pentru 2016, Banca Mondială vorbește despre 3,58 milioane de persoane în 2017 (aproximativ 3 milioane în vârstă de muncă și, mai important, peste un sfert dintre aceștia înalt calificați), iar o serie de anchete de teren constată că numărul lor s-ar putea să fie mult mai mare. Aceste date sunt ultracunoscute, dar se pare că nimeni nu le-a pus în legătură, din câte știu, cu „diaspora electorală” – respectiv cu mitul acesteia –, mai ales acum, când mobilizarea acesteia a fost exemplară. Este totuși la îndemână și banal: dacă faci o socoteală simplă, constați că „diaspora electorală” reprezintă doar aproximativ 15% din total. Și cine este această parte de „diasporă”, este ea diferită sau doar partea nevotantă a aceleiași mari comunități românești? Personal, mă îndoiesc, așa că aș sugera ca, din prudență, să vorbim despre „diaspora” la plural. În sprijinul acestei perspective, aș adăuga o constatare minoră, dar sugestivă: Diaconu și Paleologu, fără nicio miză politică sau electorală pentru electoratul de peste granițe, au obținut împreună aproape 10% din voturile acestei diaspore a șantierelor de construcții și servicii domestice, așa cum ne imaginăm noi „diaspora”. Dincolo de orice fel de alte analize suplimentare, mi se pare evident că nu vorbim despre aceeași „diaspora” în toate aceste cazuri. Pe scurt, ea este deja o lume aparte, heterogenă, nu un „agent electoral” omogen.

*

Chiar dacă acel tsunami anunțat, care avea să răstoarne integral baza politică a țării, nu a avut loc precum era prevăzut (într-un mod ușor naiv…), trebuie să recunoaștem că să vezi harta electorală a României cu o „Moldovă albastră” rămâne ceva șocant. Eu trebuie să recunosc că am deschis laptopul cu harta de câteva ori, deși știam de mult rezultatele. Apoi am făcut un mic calcul: dacă luăm în considerare doar voturile de partaj (PSD versus PNL), constatăm că „Moldova roșie”, atașată în imaginarul nostru de castronul cu fasole și cârnați, nu a mai obținut decât 38% din voturi, versus 62% „voturi albastre”. Pe de altă parte, dacă ne uităm la sudul agricol, care a rămas „roșu”, constatăm că avansul este de doar 5%, adică unul relativ mic – sau altfel spus, avansul „albastru” este mai profund decât ne așteptam. În orice caz, ceva s-a schimbat destul de vizibil.

Explicația, cât se poate de corectă în anumite limite, a venit imediat: este vorba de rudele emigranților, care i-au învățat pe cei de acasă cum să voteze. O dependență jalnică a fost înlocuită cu una mai respectabilă : de la castronul cu fasole la internet. Mă îndoiesc însă profund că totul se rezumă la atât, chiar dacă, în mod evident, cu aceasta s-a început. În primul rând, țăranul branșat la internetul copiilor și/sau al vecinilor din străinătate a crescut și el, ca să spun așa, și-a învățat lecția și adesea a fost și el în contact direct cu această sursă a „civilizării” care este Occidentul. A apărut astfel, mai vizibil poate cu ocazia acestor alegeri, ceea ce am putea numi, generic, țăranul emancipat, o categorie socială emergentă și aparte. Electoral vorbind, el se află, probabil, în spatele unei diferențe mai reduse între sat și oraș: astfel, de pildă, dacă era previzibil ca cele mai urbanizate județe să fie albastre, este o relativă surpriză faptul că, dintre cele mai puțin dezvoltate și puțin urbanizate județe, doar două sunt roșii. Regăsim această relativă și limitată convergență dintre rural și urban și în studiile de piață care s-au aventurat în lumea satului: conform unui studiu Nielsen, de pildă, aproximativ un sfert din gospodăriile rurale au venituri peste media națională și o putere de cumpărare similară cu urbanul (la care se adaugă remitențele!). Și, poate mai important, există o tendință consistentă de convergență între valorile, stilul de viață și comportamentul de consum ale tinerilor din rural și cele ale tinerilor din urban. Oricum, ca și în cazul diasporelor, ruralul adăpostește lumi diferite, de la cele ale „pungilor de sărăcie”, tot mai răspândite, unde sărăcia și nu cine știe ce „mentalitate asistențială” își spune cuvântul, la cea a unei „clase de mijloc” sui generis, despre care nu știm mai nimic, despre care nu vorbește mai nimeni, dar care pare să se contureze.

*

În fine, la aceste alegeri am avut o revelație între evidență și ridicol: ca cetățean, ca simplu alegător, Viorica a votat cu sine în deplină încredere și afecțiune; gospodinei Viorica îi place sincer și profund de omul politic Vasilica: au atâtea lucruri în comun. La fel au gândit, sunt convins, și foarte mulți alții din potențialul roșu al țării. Există deci un actor social, cum spun sociologii, pe care îl putem identifica drept neamul Dăncilă. Este doar jumătate glumă: „neamul Dăncilă” este o entitate fluidă, existentă de mult, dar căreia Dragnea i-a dat o conștiință de sine (și o veleitate de putere), iar doamna Dăncilă – o imagine. Cineva ar trebui să privească mai de aproape ce se întâmplă cu această lume, aparte și ea…

Niciuna dintre datele prezentate aici nu au valoare de „probă”, niciuna dintre ele nu este „statistic semnificativă”, dar toate laolaltă constituie suficiente indicii pentru a afirma că ceva s-a schimbat (se schimbă) în structura profundă a socialului. Devine deci nu doar eronat, ci de-a dreptul riscant să rămânem la vechile sau mai noile stereotipuri despre „poporul de asistați”, țăranul înapoiat, „cele două Românii”, diaspora salvatoare, etc.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Da, structura electoratului românesc s-a schimbat. S-a schimbat târziu, după 30 de ani, dar…mai bine mai târziu decât niciodată.

  2. „Cineva ar trebui să privească mai de aproape ce se întâmplă cu această lume, aparte și ea…”
    Ca atare, inca e valabila spusa individului din tren: Domnilor, dvoastra nu cunoasteti alegatorul roman!
    Si sa nu mai creada unii ca alegatorii pesedisti sint doar asistatii social, pensionarii, cei cu studii precare ori stirbii.

    • Asha e. Pe langa cei enumerati de tine, adica cei prostiti, mai sunt si profitorii: bugetari angajati pe pile care plimba 3 hartii pe 1-2000 de euro sau mai mult, politicienii PSD care fura tot si nu lasa in urma decat parjol, tot felul de afaceirsti de partid care traiesc doar din contract5e cu statul, altfel ar da faliment, televiziunile prietene care primesc publicitate la companiile de stat. Oi mai fi ratat cateva categorii, dar nu multe…

  3. Da? Si daca nu sunt doua Romanii, atunci cum se poate explica impartirea Romaniei in cea cinstita si cea care vrea puterea cu orice pret pentru a fura tot ce poate apuca?

    Cele 2 milioane care voteaza cu Romania hotilor nu sunt doar cei amarati, fara studii si fara speranta, ci si cei ticalosi, cei rai si fara constiinta, care ar putea la fel de bine sa fie de pe alta planeta, in comparatie cu oamenii cinstiti.

    • Nu sunt nici hot, nici prost fara studii, nici pensionar sclerozat. Am terminat facultatea la stat, o facultate grea din Cluj Napoca, nu o ,, privata la distanta,, asa cum termina acum multi tineri ,,frumosi,, doar pentru ca se lasa dusi de nas de o propaganda scumpa pe internet si devin mari liberali. Au uitat deja, sau habar nu au cat de greu le-a fost parintilor sa-i tina la scoala in anii 2009-2014 dupa taierile liberale. Sau si mai grav, nu le pasa, nu le pasa de proprii parinti si asta intradevar denota o grava degradare a societatii.
      Si da, astazi sunt si administratorul unei mici firme de servicii, lucrez personal si nu mi-e rusine sa pun mana, dupa orele de program de la serviciu. Si am vazut personal cum a crescut cererea de servicii pe care le pot oferii, odata cu cresterea puterii de cumparare a romanilor. indiferent de la care consumatori va TAIA actualul guvern, asta se va duce direct la cei care ofera ceva pentru consum, se va duce in scaderea contributiilor catre stat, la renuntarea la forta de munca…….etc.
      Votez cu PSD si nu sunt neam cu Dancila, dar fac parte din milioanele de romani care nu mai vor sa fie slugi la straini (state sau mari companii)

    • Dl Andrei, daca marsati la ideea ca hotii sunt incartiruiti intr-un singur partid, anume acela pe care MARII hoti internationali l-au declarat asa, ATUNCI va place nespus sa fiti furat, mintit si fu#E%%t. Trist.

  4. „Devine deci nu doar eronat, ci de-a dreptul riscant să rămânem la vechile sau mai noile stereotipuri …”

    Îbdrăznesc să propun, cu permisiunea autorului, ca abandonând vechile stereotipuri, să nu îmbrățișăm noile stereotipuri cu privire la schimbarea revoluționară a poporului român.

    Adunate, scorurile PSD și ProRomânia (PSD-iștii mai curăței și mai isteți) indică același nucleu dur de 30-35% din electorat.

    Apoi, alegerile prezidențiale au particularitățile lor. Pentru concluzii ceva mai relevante cu privire la „schimbare” cred că este inreresant ca autorul să reia analiza după alegerile parlamentare și după cele locale.

    În fine, în 2016 alegerile parlamentare au avut rezultate catastrofale pentru democrație, după cum am văzut, cu o victorie „en fanfare” a PSD. Adică, în urmă cu doar 3 ani! Prin urmare, „schimbarea” poate să se dovedească extrem, extrem de volatilă.

    Ca un corolar, aș adăuga virarea PSD spre național-comunism, întărită odată cu accederea foștilor membri PRM în funcții de conducere, ceea ce poate reprezenta o scimbare de discurs spre unul radical-extremist. PSD ar putea găsi adepți printre scepticii europeni, mergând către modelul central-european ungaro-polonez. Sau, dimpotrivă, ar putea fi reformat radical (a se vedea tentativa Dâncu-Gușă) devenind un partid socialist moder.

    Doar că întreaga temă este după păreera mea una falsă. Nu PSD este problema principală a politicii românești, iar alianța USL a demonstrat-o fără dificultate și ferm. PSD este o marionetă a guvernării cleptocratice transpartinice care a capturat statul de 30 de ani.

    O parte dintre români au votat altfel decât în 2016 pentru că s-au săturat să fie furați de grupul infracțional organizat de tip mafiot care a capturat statul. Aceasta este reala schimbare, și abia atunci când ei vor deveni majoritari schimbarea se poate desăvârși, devenind ireversibilă. Deocamdată ei sunt minoritari, indiferent de „culoarea hărții”.

    Nu există încă o conștiință civică suficient de puternică pentru a afirma că românii sunt majoritar susținătorii valorilor democratice, apărătorii principiilor statului de drept și independenței justiției. Nu mă interesează „albăstrirea hărții” până când nu văd validarea prin referendum a revizuirii Constituției, consolidarea mecanismelor „checks and balances” și infăptuirea de reforme democratice ireversibile.

    Altfel, asistăm la deplasări conjuncturale ale preferințelor masei de alegători…

  5. Foarte interesant articol! Citindu-l mi-am adus aminte ca prin anul 1951 ,mama ne-a trimis pe noi,copiii, de la Cluj la Vaslui.Eram copil,dar m-a uimit faptul ca in tot Vasluiul ,in casele oamenilor erau montate difuzoare de la care se emitea doar
    propaganda comunista. N-am putut intelege cum pot oamenii sa asculte unul si acelasi post de radio. Nu a fost de mirare faptul ca generatia in varsta ,din aceasta regiune a avut o inertie mai mare in reconsiderarea atitudinii fata de democratia liberala.Cred ca ,dupa Dec.1989 ar fi trebuit sa se faca aceasta educatie democratica ,atat in scoli cat si prin mijloacele media,dar cine sa o faca ?;Domnul Iliescu,care la prima vizita la Iasi in 1990, a spus;”Suntem in democratie deci putem face ce vrem!”.Cam asa s-a intamplat ,cu libertatea castigata prin jerfele de sange de la Timisoara!

  6. Depinde ce definiție folosim pentru ”urban” și ”rural”. Comunele limitrofe marilor orașe (Florești lângă Cluj sau Miroslava lângă Iași fiind doar cele mai cunoscute exemple) nu mai au nimic de-a face cu ruralul, dar în statistici apar în continuare la ”rural”.

    Statisticile nu reprezintă realitatea, statisticile sunt doar o viziune convențională asupra realității, pe care mulți o folosesc pentru a pretinde că înțeleg realitatea. Dar la cele mai mari mistificări tocmai așa se ajunge, pe baza statisticilor.

  7. De cand asteptam sa mai zica cineva lucrul asta; eu unul, l-am tot zgandarit dar nu pare sa fie constientizat!
    Jumatate dintre cei care nu voteaza sunt in afara tarii, iar dintre ei, in cel mai bine mobilizat caz, cum a fost acum, peste 85% nu voteaza. De regula NU voteaza peste 90% dintre ei.
    Cei in care se tot da cu biciul ca intr-un cal mort ca nu vin la vot si stau la birt, nu sunt asa de multi cum se invoca.
    Deci vreo 4 milioane de alegatori au parasit tara si cu trupul si cu sufletul. Nu mai este o tema suficient de importanta pentru ei.
    Desigur cand privesti dinspre partea cealalta 700.000 e un numar mare, o mobilizare exemplara un efort urias sa cresti de la 350 la 750 de mii… si totusi
    Deci, zic eu, sperantele legate de diaspora au o miza mai mica decat rezulta din toata campania de captare a bunavointei acestora.
    In schimb captarea bunavointei ne-votantilor din tara nu ar trebui sa para ca o misiune atat de imposibila: una este sa te gandesti sa captezi un procent din 4 milioane care nu se deranjeaza pana la sectia de votare aflata la cateva sute de metri si alta sa te gandesti ca ar fi 8 milioane, ceva ce te poate blocaa sa iei startul… In primul rand ca nu stii unde sunt astia 8 milioane, ca nu le gasesti locul fizic.

    Mi-a trecut zilele trecute prin cap ca solutia pentru o corecta reprezentativitate ar fi sa acceptam un numar de parlamentari variabil, proportional cu numarul de votanti efectivi.
    De exemplu daca luam ca baza (pentru cifre rotunde) o lista de 18.000.000 de alegatori penru care exista 600 de scaune de parlamentar (e.g. un parlamentar reprezinta 30.000 de votanti), putem sa ne gandim la un sistem in care, daca voteaza 9.000. 000 sa se ocupe 300 de scaune (conform cu dorinta populara exprimata in referndum).
    Potrivit principiului „Cine nu este pe lista (ca votant) nu exista”.
    Posibil ca asta sa stimuleze si pe votanti si pe candidati pentru o mobilizare mai buna si o reprezentare corecta.

    PS
    „Batranii” (de 60-70 de ani” aveau 30-40 de ani – destul de tineri – acum 30 de ani cand a cazut comunismul deci nu se numarau printre „pensionarii” care l-au votat pe iliescu. Pensionarii lui iliescu, ai perioadei ’90, ori s-au dus pe cea lume, ori nu se mai duc la vot ca nu mai pot mare parte dintre ei…
    Etichetarea pe criteriul varstei este destul de superficiala, dar vad ca se poarta cu aceeasi insistenta ca acum 30 de ani, in lipsa de un efort mai intens pentru identificarea si intelegera motivatiilor, mai apropiate de realitate.

    • Într-o democrație autentică, un parlamentar îi reprezintă pe toți locuitorii din circumscripția lui electorală. Egal dacă au votat pentru el, au votat pentru adversari sau n-au votat deloc. Neînțelegerea fundamentelor democrației naște monștri, iar ei sunt extrem de răspândiți printre persoanele educate (formate ca oameni) în vremea regimului comunist. Cineva care are dificultăți în a înțelege democrația ar trebui să ia de bază modelul american, nu butaforiile europene vândute publicului pe post de democrație.

      Alegerile actuale nu au fost parlamentare. Cine face confuzie, va avea în 2020 o surpriză majoră.

      • Intrebarea este daca cei care nu vor sa voteze vor sa fie reprezentati.
        Desigur, este un proiect ipotetic dar este si mai nedemocratic sa crezi din oficiu ca cineva nu intelege numai pentru ca tu esti de alta parere sau pentru ca n-are cum.
        Numarul parlamentarilor poate reprezenta interesul poporului pentru cetate si poate stimula acest inters.
        Unde ar fi lipsa de democratie? Ma asteptam la argumente nu la contre si dogme.

        PS. M-am prins de la inceput ca sunt diferente intre alegeri – nu toti cei care am ramas in tara suntem redusi mental – dar daca vrei sa-mi faci un desen, ca la gradinita, te rog. Ar fi bine sa ma faci sa inteleg cum le intelegi dumneata, tovarasa educatoare.

        • @donquijote – în votul pe liste, acolo e lipsa de democrație, stimate domn. Democrația reprezentativă, așa cum a fost gândită ea în America, în urmă cu peste 200 de ani, presupune să existe o persoană clară, identificată cu nume și prenume, care votează în numele dvs în parlament. La votul pe liste, pe cine reprezintă lista respectivă? În cazul listei PSD, pe Dragnea îi reprezintă, că el i-a pus pe listă!

          De asemenea, în votul secret în parlament, și-acolo e tot lipsa de democrație. Dacă ați avea o persoană clară, identificată cu nume și prenume, care votează în numele dvs în parlament, ar trebui să știți și peste 20 de ani cum a votat acea persoană în diverse chestiuni. Pentru că a votat în numele dvs și trebuie să știți cum a votat! Iar în Statele Unite exact asta se întâmplă, se știe cum a votat fiecare congressman, în orice chestiune.

          Însă realitatea românească e alta, în parlamentul de la București există vot secret pentru că Dragnea nu vrea ca alegătorii să știe cum au votat cel pe care i-a pus el pe listă. Iar alegătorul plin de sine, după ce că nu e în stare să identifice exact parlamentarul care îl reprezintă și mai și vine cu idei fanteziste de a distorsiona componența parlamentului, în schimb e neîntrecut în comunicare patologică. Lucrurile astea nu trec decât odată cu cei care au crescut cu ele, minciuna e mult prea înrădăcinată în România de azi.

          • Suntem de acord in multe privinte.
            Dar trebuie sa le disputam pe acelea pe care nu….
            Vorba coanei viorica, eu incerc sa fac un exercitiu de imagine: ce-ar fi daca…

            Democratia implica si vechime si obisnuinta de a se supune unor reguli si de a se astepta ca acele reguli sa fie respectate (fie si aparent) si de cei din jur.
            Cu ani in urma am fost surprins sa vad, intr-un muzeu al tehnicii din Olanda, etaloane pentru lungimi si greutati din secolul al noualea (IX). Pot sa-mi imaginez ca in stadiul ala al civilizatiei se aplicau pedepse dure pentru cei care umblau cu masuri masluite – nu doar plimbat prin targ cu ocaua de gat cum s-a procedat in tarile romane abia la o mie de ani distanta cand s-a pus serios problema. (de regula nu mai aveau de ce sa atarne ocaua, sau cel putin, cu ce sa ridice pocalul la gura, pentru ca sustragerea de la plata taxelor a fost considerata o crima serioasa in toata civilizatia europeana).
            O mie de ani vest europenii au avut timp sa asimileze in gene regula ca exista reguli (si sa exporte genele peste ocean). De atunci, statul (sau entitatea statala locala din tarile de jos) a fost risipit de nenumarate ori si calcat in copitele/senilele diverselor armate dar legea (ca concept, nu neaparat ca forma) a supravietuit.
            Cand un popor nu este obisnuit cu asa ceva nu-i poti aplica proceduri democratice la fel ca in SUA sau (name-it) orice alta tara cu care ne dorim sa ne comparam.

      • Democratia modelului american (cu numar fix de electori pentru fiecare stat) nu mi se pare un model de urmat pentru a crea o democratie veritabila (reprezentativa). (A se vedea diferenta dintre numarul de voturi real obtinut de candidati si numarul total de electori, si implicit de rezultatul alegerilor din SUA).

        • @Ganymede – când ai să ai un președinte al Uniunii Europene pe care îl alege mereu Germania, ai să înțelegi tu de ce președintele Statelor Unite nu e ales mereu de California :)

          Discuția cu @donquijote era despre parlamentari, echivalenții din State fiind membrii Camerei Reprezentanților. Ia vezi tu cum sunt aleși ei.

  8. Cei din segmentul de varsta 30-55 ani nu mai pot fi numit tzarani – nici macar aia aparuti dupa 1948 nu prea mai sunt tzarani.
    Absenteismul, lipsa apetitului de a vota asemenea candidati, lipsa de miza si transformarea PSD-ului sub Dragnea au dus la asemenea scor, mai degraba, nu emanciparea unor tzarani imaginari in mileniul 3 deoarece au fi vazut Parisu, au reusit sa acumuleze bunuri si au acces la internet.
    (nu stiti cum s-a transformat PSD-ul sub Dragnea? priviti unde s-au pompat banii de la bug si cine conduce partida sudistilor vesnic defavorizati! stiti ce trafic se inregistreaza doar pe aeroporturile internationale din iashi+bacau+suceava, de unde ati sti si de ce v-ar interesa fiind ceea ce sunteti in cea mai saraca si inapoiata tzara din europa hraniti cu mituri ceausiste cu mihai vitezi si transilvanii PRETIOASE!

  9. Schimbarile exista dar nu stiu daca ele sunt chiar asa de transante sau ireversibile. Cunosc in diaspora (scuzati termenul, in emigratia romaneasca) destui romani care voteaza cu Mme Dancila. Sunt in general oameni peste 60 ani, dar nu numai. Ce-i uneste pe acesti oameni din generatii diferite?
    Primii se bucura de niste cresteri minore ale pensiilor pe care inca le incaseaza din Romania. Si acestia si cei mai tineri voteaza cu VD pentru ca vor sa aiba un presedinte roman! Cand ii intrebi daca le-a fost mai bine sub Ioni, Emili sau Traiani ramani socati, dar spun ca tot este mai bine sa ne conduca un roman. Spre surpriza mea cei mai multi au peste 20 ani de sedere in Occident, dar merg anual in vacanta in Romania unde iau o cura masiva de A3. Cunosc chiar pe unii care au fugit din Romania trecand innot Dunarea la sarbi la sfarsitul anilor 80. O mare enigma.

  10. Inclin sa fiu de acord cu autorul ca „ceva s-a schimbat (se schimbă) în structura profundă a socialului”, un soi de emancipare explicata poate prin efectul de internet, cresterea bunastarii materiale prin acces la o piata de produse relativ ieftine si din abundenta, libertatea de miscare si de munca in spatiul european, modelul vecinului care „face ceva”, indepartarea mentalitatii comuniste, s.a. Masa votanta cu stampila rosie a ramas procentual neschimbata, dar cred ca s-a modificat structural mult. Categoria sociala cea mai avantajata in ultima perioada este constituita din salariatii bugetari si cei din companiile statului (regii, deconcentrate, agentii de stat etc.), cu mari avantaje in comparatie cu sectorul privat care produce PIB-ul. Nu cred ca cei care beneficiaza de grile speciale de salarizare si indemnizatii, cat si de conditii de pensionare si pensii necontributive si cumul pensie-salariu (magistratura, servicii speciale, interne, primarii, prefecturi, aparatul guvenamental, etc.), ei si familiile lor voteaza in zona „albastra”, cu riscul de a-si pierde din pozitia avantajoasa. Aici putem poate numara peste doua milioane de voturi, la care se adauga cei cu „mentalul neschimbarii”, asistatii social, nationalistii, frustratii, etc.. Deci as inclina sa spun ca bazinul electoral pe zona rosie nu are preponderenta in populatia saraca, nostalgic comunista, prost informata, precar scolita.

    • Wishful thinking, spunea @Josef Svejk, în urmă cu doar câteva zile :)

      Opțiunile reale ale electoratului sunt cele din 2016, iar ele se vor repeta în 2020. Însă o mulțime de oameni sunt încântați să se creadă sociologi de ocazie :)

      • Nimic nu se repeta…este un principiu universal si nu trebuie sa fii sociolog ca sa intelegi cate ceva din lumea in care te afli.

  11. Imi pare rau, dar aproape toate elitele, care se cred elite, nu cunosc psihologia romanului de rand, obisnuit. El, omul de rand, obisnuit, nu voteaza cu PSD pentru doctrina, nici pentru punga de malai sau petul de ulei. Nu, nu e asta. E vorba de altceva. De sentimentul ca sunt de-ai nostrii, adica ne inteleg si pe noi astia mai amarati. Pe cand ceilalti se dau destepti, superiori, rationali, elite. Ei traiesc in bula lor, se lauda intre ei, se aplauda intre ei, dispretuind pe cei saraci cu duhul, pe cei de rand. Din cauza asta oamenii de rand vor vota cu dna Dancila si nu cu KWI. Nu mai vor tensiune, nu mai vor razboi intre romani si romani. Vor liniste, chiar daca sunt probleme economice, vor sa fie si ei luati in seama, nu tratati ca oameni de categoria a II-a, facuti prosti sau retardati. Romanul de rand prefera un om smerit, cu bun simt, unuia semet, trufas si infatuat. Nu-l supara greselile gramaticale (ca si el le face) cat il supara fumurile si superioritatile afisate ostentativ. Nu-i place sa fie tratat cu flit, ignorat sau batjocorit. Nu-i place sa dea toata puterea intr-o singura parte, dreapta. El vrea echilibru, nu derapaje, pace, nu razboi. Alegerile astea vor fi o surpriza pentru multi din cei ce se cred superiori.

    • Ati pus degetul pe una din rani. Aceasta explică succesul unui individ precum Traian Băsescu omul care merge la stadion și comentează cu microbiști, omul care recunoaște că nu citeste nici o carte, înjură birjareste, conduce mașină dupa ce a baut câteva beri, etc.
      Sunt sigur că Mme Dancila nu e din acest aluat, este ceva artificial in tot ce spune și face, ii lipseste naturalețea lui Base si nu cred ca asta n-au simtit-o și romanul care se crede talpa tarii.
      De exemplu limbajul folosit, care este un limbaj sec, de activist, lipsit de suculenta limbajului de mahala in care excela Base.
      Cu toate acestea va trece usor de 40% la scrutinul din week-endul următor. Ma tem ca teme precum pensiile majorate și siguranrs slujbelor la stat vor fi factori importanți care s-o ajute sa treaca de 45%.

    • Pe linia argumentului dvs cred ca jurnalistul care a întrebat-o pe Mme Dancila care este aria cercului sperând ca o face ko, n-a făcut decât s-o ajute sa se identifice cu cel 60% din romani care nu stiu raspunsul. La fel si cel care a somat-o sa dea un raspuns in engleza. Romanului verde nu-i este rusine sa fie incult, iată o femeie ca noi ăștia simpli care nu știm bine nici romaneste și be simțim bine asa.

      • Posibil, dar acelasi tip de ajutor l-a dat si jurmalistul I.M.Ionita cand a pus aceeasi intrebare si lui KWI si nu inteleg de ce a tot insistat sa auda raspunsul cand de fapt KWI il daduse deja printr-un ranjet satisfacut pret de 3 minute, un ranjet la patrat, latit pe toata aria fetei sale rotunde, dar exact, la fix pe toata aria, cu precizie de 5 zecimale. De ce insista sa auda si cu vocea, cand de fapt raspunsul fusese dat cu atata precizie, ce etala un talent matematic formidabil. Si toti reporterii de la sezatoare au fost foarte satisfacuti de raspuns. Au interpretat cu entuziasm in continuare aria celebra „Cantarea Presedintelui”, urmati apoi de corul de studenti incropiti pe spranceana si care au inerpretat si ei cu acelasi entuziasm aria internationala „Oda Presedintelui inalt”. Superba reprezentatie, minunati actori, geniala scenografie! O adevarata explozie de democratie si cultura superioara.

        • @MariS
          Presedintele s-a „prins” de poanta. A inteles ca intrebarea mai fusese pusa „cuiva” recent si ca spectatorii abia asteptau sa cronometreze cat de rapid raspunde el.
          Expresia fetei a insemnat: „bai, lasati-ma cu intrebari de tip dancila, nu concuram pentru admiterea la clasa a V-a!”
          Daca te poti astepta ca un inginer de mana a paispea (care de altfel nu a profesat vreodata deadevaratelea) sa nu stie asta, este absurd sa te astepti ca un profesor de fizica de top, cu anii de activitate inregistrati, sa nu stie.
          A fost o farsa de gradinita la care presedintele nu a mers… atata tot.
          Bine, poate pentru reporteri e mare lucru sa stii aria cercului, dar puteau sa-l intrebe despre numarul lui Avogadro cu zecimale, bineinteles, daca ar fi auzit de el.

        • Pe Starea Natiei Dragos P spune că pentru participarea la sezătoare profesorii de la noua scoala Fane Gheorghiu au făcut liste cu studenții „siguri”. Nu stiu daca este adevarat, daca se confirma atunci nu e de bine pentru Romania, ne-am intors la vremea lui Carol al II lea care spunea ca nu are c…ul atât de mare pentru cati vor sa i-l lungă.

    • @MariS, Așa cum îi descrieți, „oamenii de rând” sunt urmașii lui Jupân Dumitrache „Inimă-Rea”, ai ipistatului Nae Ipingescu, ai lui Chiriac, omul de încredere al Jupânului Dumitrache și ai lui studintelui în drept Rică Venturiano. Doar că, acum, ei nu mai citesc ce scrie Rică Venturiano în Vocea Patriotului Naționale, ci se uită la a3 și kanalD. Dar îl disprețuiesc și bruftuluiesc la fel de mult pe Spiridon.
      – Nu le „place sa dea toata puterea într-o singura parte, dreapta”? – Sigur că nu, ei vor să dea toată puterea în cealaltă parte! Pare că se recunosc mai mult în Dragnea, Iordache, Nicolicea, Vasilescu, Dăncilă, Dan, Rădulescu etc. Pentru că, nu-i așa?, doar aceștia au avut grijă „…să nu mai mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine și ca dumneata, care suntem din popor; adică să șază numai poporul la masă, că el e stăpân”!
      – Ei vor „echilibru, nu derapaje, pace, nu război”? – Insinuați (nici nu-mi dau seama dacă nu cumva involuntar) că „dreapta” nu vrea echilibru, ci derapaje, nu vrea pace, ci război! Spre deosebire de cine? De stânga cea pașnică?

  12. observ in articolul Dvs un avint revolutionar in a ironiza diaspora / emigrantii / pribegii !
    stimate Domn, faptul ca Dvs ati ramas in Romania ( de acolo nu pleaca hotii, puturosii, cei c un singur neuron si dependentii de buget) nu va face mai merituos decit „capsunarii” . daca n ar fi fost capsunarii cu remitentele lor, n ar mai fi existat nici telectualii indispensabili si nici lipitorile politice sau businessmenii de cumetrie care au devalizat Romania. simple as that : fara capsunari ( in fact forta activa si elitele adevarate) tara asta ar fi murit mult mai devreme. inca o data, e de neinteles aroganta prostilor neajutorati fata de cei care nu i au lasat sa moara !

    • Eu nu am remarcat vreo ironizare a diasporei în articol, numai recunoașterea diversității ei, în sfârșit. Au votat Iohannis, cei mai mulți, destul de mulți Barna, nu foarte puțini Diaconu și Paleologu, iar câțiva Dăncilă. Rezultă că emigranții au personalitatea și preferințele lor, nu sunt o mulțime omogenă care susține la unison un singur candidat sau numai doi, din aceeași zonă a spectrului politic. Pe mine m-a bucurat sincer tupeul unora de a vota contrar categorisirilor curente, de care nu se simțeau reprezentați.

      „Neamul Dăncilă” – într-adevăr, o temă de studiu valabilă din multe puncte de vedere. Există și, din păcate, are descendență. Trăsăturile lui pot trece mai departe la tineri foarte ușor, din moment ce e vorba de superficialitate, suficiență, încântare și îndreptățire de sine, toate cu rezultatul evident al reușitei sociale.

      Validă și teoria țăranului emancipat și nu e vorba doar de unele comune dezvoltate de la marginea marilor orașe, de care vorbește Harald. Internetul și accesul la licee și facultăți, mai ales, au adus mase mari de tineri din sate minuscule la nivelul celor de la orașe. De multe ori nici nu-i poți deosebi. Dar beneficiază și alte categorii de vârstă. Se mai întâmplă și lucruri bune.

      • Teoria Absurdului si Teorema Nimicului.
        E uimitor cum poate un sociolog, care se respecta, sa ignore urmarile razboiului, cooperativizarea, industrializarea si pe toti Navetistii! Cum cineva adus de comunisti la oras poate sa-i priveasca cu disperet pe cei din suburbanul iLfov, pe PROVINCIALI si sa asocieze tzaranilor cele mai urate caracteristici fara a se fi manelizat fara sa (se) simta in creuzetul artificial inventat de comunisti?
        (acolo unde fiecare primeste cate o caracterizare, fie si prin bancuri proaste inventate de bolovani, fc de interesele politice de moment, de la cine conduce avortonul de partid-stat “executat de rusi = EXECUTAREA!)
        De obs. cum se extrag pe sine din ecuatia celui mai sarac, inapoiat si fara viitor avorton statal din Europa si se aseaza intr-o Elita ca membri al unui soi de casta. Asta vine din mecanismele managementului social de conduce si CTRL ceausiste, unde PRIVILEGIATII nu se amestecau cu restul detzinutilor din Lagar, fiind un soi de semizei, daca nu zei pe bune ai Lagarului Socialist de munca!
        (internationalisti traind intr-un soi de Haita atinationala, antisociala, criminala, chiar, in toate sensurile si antiromanesca dar iubitoare de olteni puri si duri, romani de romani, toti urmasi de-ai lui TUDOR&mircea si mihai vitezuL, in slabaticia/ barbaria lor neeuropeana lipsiti de cultura si civilizatie – exista si criminalitate economica nu doar cea din Caracal!

  13. Articolul este foarte bun. Si comentariile sunt foarte bune.

    O anumita schimbare exista in Romania, dar suficiente motive de optimism nu se vad inca.

    Rezultatele la europarlamentare si la turul intai pentru Presedintie au fost mai slabe pentru PSD decat ne obisnuise din trei motive:

    1. Liviu Dragnea a facut tot ce a putut sa distruga PSD in ultimii ani (inconstient sau constient)
    2. Si-au pus o candidata, pe Dancila, cu care si foarte multor psdisti le este rusine
    3. Se mai schimba generatiile. La fiecare 4 ani sunt peste 800,000 de votanti noi care au trecut de optsprezece ani si mor altii „vechi”. Se schimba oamenii, la propriu. Pe tineri PSD nu ii poate convinge la fel de usor ca pe maturi si pe varstnici. Pentru ca PSD are o doctrina care se rezuma in felul urmator: „prada pe cei care muncesc si care au si da de pomana celor carora le place sa stea degeaba” ca sa primesti voturi/puterea in schimb. Este o ideologie a borfasilor. Iar tinerilor, pentru ca intr-o societate au cea mai mica forta, le ajunge cel mai putin din ciolan. Si atunci filosofia PSD nu prea le foloseste – este normal sa nu iubeasca PSD.

    Inca nu exista motive de optimism pentru ca:

    – educatia este din ce in ce mai proasta.
    – romanii citesc din ce in ce mai putin. Dintre cei care citesc putin pun mana pe o carte de calitate.
    – romanii sunt cuceriti de cele mai proaste informatii din social media, Las Fierbinti, telenovele, antena 3, RTV, etc.
    – sanatatea oamenilor este din ce in ce mai proasta (vezi statistici cu incidenta bolilor)
    – nu se observa in tara asta un apetit pentru munca serioasa in nici o patura sociala. Cei seriosi sunt niste ciudati pentru majoritate.

    Nu poti sa iei o proasta si un bou sa ii plimbi in city-break prin Paris si Dubai si sa te astepti ca s-au luminat si ca Romania se indreapta intr-o directie buna.

    Daca ma uit la educatia pe care o are acest popor si la valorile fata de munca, justitie, sunt ferm convins ca PSD va reveni in forta in 2020. Fiecare popor primeste pana la urma ce merita!

  14. Intr-adevar, sunt multe diaspore, foarte diferite unele de altele, a le analiza ca pe un tot unitar, nu conduce decat la confuzie…
    Romanii naturalizati din R.Moldova, Serbia, sau Ucraina, nu au aceeasi abordare a politicii romanesti ca cei plecati la lucru temporar, sau cei stabiliti in strainatate dupa 1990, cei refugiati politic inainte de 1990, cei nascuti din parinti romani in strainatate sau proveniti din familii mixte cu un singur parinte roman, etc., etc.
    De altfel, dna candidat Dancila ii numeste „astia”, tocmai ptr a-si arata, spontan, consideratia si respectul pentru cateva milioane de nepatrioti care n-au avut buna idee sa ramana, cuminti si linistiti, in tarisoara condusa de ea si ai ei…
    In orice caz, de saptamana viitoare nu ne vom mai irosi timpul cu aceste sinistre personaje, si asta ne va face, tuturor, mult bine, amin!

  15. Articolul d-lui profesor îl găsesc f. interesant. Cel puțin in ceea ce priveste ”țăranul emancipat ” la care m-aș opri si despre care pot să spun câteva vorbe. Vorbe ? Nu, nu sunt vorbe. Sunt ,cred eu. experiențe de viată. Ele s-ar părea că se află în coincidență cu cele ce vrea să zică si dl Mihăilescu O viață intreagă am trăit și trăiesc încă în acest colț de țară unde se intâlnesc frontierele a trei țări: România, Ungaria, Serbia. Si unde funcționa micul trafic de frontieră cam din 1968 pe o adancime de 20 de km (legal ) , incepând de la Halmeu (Satu Mare ) până pe la Orșova (Caraș Severin). Îmi amintesc bine de ”fenomen” pt. că și eu l-am trăit și am ”beneficiat” de el. De la simplă curiozitate pt ce însemna străinătatea, până la amploarea… infloritoare spre care a evoluat, pe nesimțite aș zice, dar din ce in ce mai intens și cu …urmări ! Bune, rele ? Nu știu ! Știu doar că la început de tot s-a produs… uimirea ! Colectivistul din satul N s-a vâzut față in față cu … cica Svetozar ori Pista bacsi din perimetrele lor. Iar acest colectivist când a văzut că țăranul sârbo -român ”de dincolo cu câțiva km ” cum trăiește, ce face, cum face , cum se descurcă și pe unde ajunge l-au trecut sudorile și… ciuda ! Parcă-i aud : Păi , eu nu tot două mâni am ?Nu stau pe cămp ca ei tot 10-12 ore ? De ce el are vilă (exact așa !) și tractor , si 10 vaci, ori 60 de porci si eu nu am ? De ce el are baie și budă în casă și eu nu ? De ce el are separator de lapte si dolari în buzunar și eu , nu ?Ei , bine de ce se intreba tocmai așa ? Pentru că stătuseră de vorbă . ” Ce vinzi ? -il intreba sârbul ? Păi … Niciun păi ! Data viitoare să -mi aduci niște gerovital ori niste mănuși de piele că ma duc la Italia ! – i -o tăia scurt. Si colectivistul ce să facă ? I-a adus . Căt stai pe la Italia ? Vreo săptămână că vând nucă de la voi din RO. Cu ce te duci ? Cu motobila mea, cu ce să ma duc ?! Azi așa , măine așa , până s-a ajuns la schimburi mai de… doamne ajută . SI LA VORBE SI MAI MULTE !Mai câte-o motoretă ( bicicleta cu care te-ai dus ,o abandonai dracului în vreun șanț că era o rablă, rablă !) mai câte o butelie de aragaz plină, mai câte o sobă pe motorină , până la lada frigorifică a cărei trecere o aranjai la… vameși. Ce să mai spun cănd venea sărbul in RO ?! Un prof de fizică dintr-o comună mi-a spus că din 12 veniri in RO si-a cumpărat o casă la Belgrad. Nevastă-mea ?, 4 helănci (tricotaje ) o mașină de făcut tăiței,6 prosoape de frotir si 2 cutii de gelata italiana cu nucă și fistic ! Să pape pruncii si să se minune de bunătățile din Italia ! 4 pachețele de chungam american , 4 sticle de… COCA COLA si 2 perdele ! Ce-i drept, astea din 2 iesiri în …străinătățuri, că la celelalte trebuia cotizat pentru benzină dus-întors plus contributia de asigurare a masinii. Pt noi,colectiviștii , o SUMĂ, pentru ei un mizilic . Câștigau cu câte trei salarii mai mari ca noi si nu lucrau decât 5 zile pe săptămână Deh, ei titoiști, noi ceaușiști…

  16. Jack,
    Ai scris un comentariu frumos și, în mare măsură, corect. Deci, probabil că ești inteligent și cult. De aceea mă surprinde foarte mult alăturarea serialului ”Las Fierbinți” cu telenovelele, Antena 3 și RTV. Mai știu pe unul care disprețuiește acest serial – Adrian Năstase. Dar la el explicația este simplă – este unul dintre personajele detestabile din serial. Dar tu?! Auto-ironia (noi despre noi, pentru că dacă îl făceau rușii, sau ungurii muream cu ei de gât) și umorul de calitate merg mână în mână cu inteligența și cu un caracter frumos. Poarte îți reconsideri părerea despre – așa îl consider eu – cel mai bun serial de televiziune din ultimii 30 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universitati si centre de studii avansate din Canada, Franta, Italia, Elvetia, Germania, Belgia, Austria si Bulgaria. Din 2005 pina in 2010 a fost directorul general al Muzeului Taranului Roman. In 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania (SACR), al carei presedinte a fost intre 1994 si 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde detine rubrica „Socio‑hai‑hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (in colab., 1992), Fascinatia diferentei (1999), Socio‑hai‑hui. O alta sociologie a tranzitiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfirsitul jocului. Romania celor 20 de ani (2010). De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Socio-hai-hui prin Arhipelagul Romania (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II‑a revazuta si adaugita, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul vazut de aproape (coord., 2009) si Scutecele natiunii si hainele imparatului. Note de antropologie publica (ed. I, 2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro