marți, martie 19, 2024

Ce nu merge în asistența medicală din România ?

Dacă am pune această întrebare la întâmplare, unor oameni oarecare, probabil că primul lucru pe care l-ar invoca „românul obișnuit” ar fi corpuția din spitale și „sistemul” de șpăgi aferent. Doar că ar fi un argument mult prea generic pentru a da seama de cauzele profunde ale disfuncționalității sistemului de sănătate: corupția în sănătate nu este nici mai mare, nici mai mică decât în restul societății, așa că nu poate explica nimic specific doar sistemului public de sănătate. În plus, realitatea pare mult mai nuanțată decât reprezentarea socială socială dominantă a corupției în această privință: un sondaj CURS din 2018 despărțea apele: medicii se bucură de o încredere de 58% (69% conform unui sondaj Avangarde din 2019), în timp ce sistemul de sănătate întrunește satisfacția a doar 30% din cetățeni, gradul de mulțumire față de starea spitalelor este de 18%, în timp ce politica guvernului în domeniul sănătății întrunește doar 14%. Vorba din bătrâni spunea că peștele de la cap se împute… Altfel spus, neîncrederea vizează într-o mult mai mare măsură instituțiile statului, „sistemul sanitar”, decât medicii și asistentele, cei care sunt vizați de fapt atunci când vine vorba despre corupție. Pe scurt, dacă este adevărat că o corupție aleatore și puternic personalizată poate fi mortală la propriu și să genereze frică într-o mai mare măsură decât corupția din alte sectoare sociale, nu este însă adevărat că aceasta poate explica tarele fundamentale ale sistemului român de sănătate: trebuie mers dincolo de reflexul leneș de a da vina și a explica totul prin corupție.

Cum identifici însă „obiectiv” un „sistem nefuncțional” în general și cum ar trebui să „evaluăm” atunci sistemul românesc de sănătate publică?

Într-un mod contra-intuitiv poate, o asemenea evaluare nu ar trebui să se facă în primul rând „cantitativ”, ci „relațional”, adică nu pornind de la resursele umane și materiale, ci de la soliditatea și solidaritatea relațiilordintre serviciile sistemul. Într-un sistem funcțional se păstrează relațiileîntre componente, chiar dacă una sau alta dintre componente „cade în pană”: ea poate să fie reparată, poate fi readusă în funcțiune fără ca sistemul să fi fost afectat, fără ca acesta să se „gripeze”. Într-un sistem nefuncțional, relațiile sunt slabe sau se destramă, chiar dacă anumite componente s-ar putea să fie capabile să funcționeze relativ impecabil.

Să facem un experiment mental pentru ca lucrurile să fie mai clare.Imaginați-vă că, din nu știu ce motive, un multimilionar ar dota un spital oarecare din România, de orice specialitate, cu absolut tot ce are nevoie. Acesta va rămâne însă nefuncțional, căci este parte integrată într-un sistem nefuncțional: la doar o zi după deschidere, această unitate spitalicească dotată „ca în Occident” are toate șansele să intre în același tip de criză ca pretutindeni, căci se va pomeni că farmacia spitalului nu a fost aprovizionată din vreme cu cele necesare, că s-a terminat oxigenul, că nu mai are sânge, că la nivel național nu a fost specializat suficient personal pentru întreținerea echipamentelor sofisticate cu care tocmai a fost dotată și că, inexorabil, „a căzut sistemul”. Iar sistemele informatice, începând cu cel al cardurilor de sănătate, se vor strica mereu, așa, de la sine, și de cele mai multe ori în mod „misterios”. Motivul nu este niciodată tehnic, ci pur politic: dincolo de operativitate, informatizarea garantează acel minim de transparență și previzibilitate necesare unui sistem modern ca să înceapă să fie previzibil și controlabil. Previzibil și controlabil?! Dar acesta este coșmarul oricărui funcționar român! Drept care funcționarului român îi este mai frică de informatică decât ploșnițelor de insecticid. Da, un multimilionar ar putea „înzestra” o secție sau chiar un spital din România cu ce are nevoie, ar fi minunat și desigur că ar ajuta, chiar ar salva o mulțime de oameni; câteodată, o face și Statul, dar când are un interes politic stringent. Însă va rămâne tot o improvizație, iar sistemul ca atare va rămâne tot nefuncțional.

Sistemul public de sănătate din România este însă nefuncțional dintr-un motiv mult mai profund: pur și simpu… nu este un sistem: îi lipsesc pilonii de bază, structurali, ai unui „sistem”.

Ca să fie un sistem public, trebuie ca mai întâi de toate statul să investească în funcționarea lui – „să-i pese”, cum s-ar spune. Or, statului nu-i pasă și nu (se) investește: în termeni stricți de investiții, știm că suntem mereu pe ultimele locuri din EU; nu există o viziune și, în consecință o politică sanitară pe termen mediu și lung (lipsa unei Strategii Naționale în Sănătate); în lipsa unei viziuni asumate politic, nu există nici stabilitate (26 de miniștri în 27 de ani – îl așteptăm pe următorul… –, un număr mult mai mare de proiecte avortate și „schimbări ale schimbării” și, poate mai grav, instabilitatea politicilor de asigurare); lipsa conectivității între componentele „sistemului”, în primul rând subdezvoltarea și proasta calitate a rețelei informatice de suport, care nu are cum să „lege” componentele serviciilor medicale între ele; în lipsa acestor elemente structurale, sistemul medicilor de familie nu poate constitui nici el acea structură de bază a asistenței medicale la nivel național.

Aș adăuga la toate acestea lipsa inclusivității, o componentă care nu mai poate lipsi, sub o formă sau alta, din nici un sistem de sănătate modern. În România, ea lipsește cu desăvârșire și nu are nici măcar un nume. Este vorba despre un sistem de sănătate în care nu doar bolnavii fac obiectul îngrijirii, ci și toți cei care, într-un fel sau altul, au grijă de bolnavi, îi îngrijesc în afara spitalului, uneori ani și ani la rând. Câteodată ajung la capătul puterilor mult mai mult și mai repede decât cei pe care îi îngrijesc sau devin un soi de bolnavi de rangul doi. Fără ei, atât suferința cât și mortalitatea ar fi incomparabil mai mari. Din acest motiv, sistemele de sănătate actuale îi includ oficial și instituțional. Sistemul de sănătate românesc îi numește „aparținători”, nu pentru a-i ajuta în vreun fel, ci pentru a transfera înapoi o parte a sarcinilor și responsabilităților de îngrijire sistemului „tradițional”de rudenie: pentru mediul medical din România, inclusivitatea este un soi de tichie de mărgitar.

Sistemului de sănătate de la noi îi lipsesc, de fapt, cam toate elementele constitutive ale unui sistem. Chiar înainte de a evalua cât de „funcțional” este sistemul nostru de sănătate publică, trebuie să constatăm deci că, de fapt, nu avem un sistem de sănătate public.

Faptul că sănătatea, top trei al fricilor românilor, nu constituie nici măcar o miză electorală modesă, confirmă încă o dată faptul că politicului de fapt nu-i pasă de sănatate. Mai important, anecdotic, dar simptomatic, este faptul că primul care confirmă lipsa unui „sistem” sanitar este… Ministerul Sănătății. O face cu deplină seninătate doamna ministru Sorina Pintea atunci când emite următoarea afirmație publică: „Știu că există și medici cinstiți”. În limba română, sensul acestei fraze este următorul: știu că majoritatea subordonaților mei sunt necinstiți, dar recunosc că mai sunt și unii cinstiți. Așa stând lucrurile, gândirea managerială a doamnei ministru a găsit soluția potrivită: spionarea cadrelor medicale prin „pacienți sub acoperire”. „Continuăm programul, declara doamna Pintea în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc în octombrie la Timișoara, avem 14 pacienţi misterioşi în programul Şpaga sub acoperire. Nu ştiu încă ce conţin rapoartele pe care ei le-au făcut, dar verifică mai multe aspecte, inclusiv curăţenia. Verifică modul de comportament al personalului, dar şi modul în care interacţionează pacienţii şi aparţinătorii cu personalul medical.” „Pacienți sub acoperire”, trimiși de stat să spioneze o categorie a populației țării? Pentru Dumnezeu, dar este definiția însăși a „turnătorului” din vechiul regim! Nimeni nu observă acest lucru, nu se revoltă nimeni? Un ministru cu întregul său corp de consilieri chiar nu sunt în stare să priceapă, la treizeci de ani după căderea comunismului, că reproduc cu încântare o parte a vechiului sistem? Îmi pare rău, dar îmi este greu să imaginez ceva mai abject.

Astfel, nu mai este vorba doar despre un sistem de sănătate nefuncțional, în care managementul sistemului este de-a dreptul opus sistemului pe care îl conduce (ceea ce exclude însăși ideea de „sistem”), ci de un sistem imoral: nu poți, pur și simplu nu se poate, moral și omenește, să stigmatizezi practic un întreg corp profesional. „Ne simțim neapreciați” – mărturisește, revoltată o doctoriță din Craiova. Pare un moft, dar știți cine decontează acest sentiment de nerecunoaștere? Noi cu toții, toți pacienții, căci relația dintre un medic care „se simte neapreciat”, un medic pus public sub semnul întrebării, va fi inevitabil una tristă, dezabuzată și, la limită, dezinteresată.

Dacă vrem să înțelegem cu adevărat cum funcționează îngrijirea medicală în România, trebuie să mergem însă și dincolo de sistemul public de sănătate și să privim nu doar sistemul privat de sănătate, cu oferta sa specifică, ci și lumea alternativă a inițiativelor asociative, care a început deja de câțiva ani să sprijine societatea împotriva statului. S-au coagulat, dezvoltat și răspândit în domeniul sanitar tot mai multe proiecte mici sau majore, inițiative care erau uneori greu de imaginat. În acest sens, doar Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) a înregistrat oficial, din 2005 și până în prezent, 216 proiecte în domeniul sănătății. În 2018, Marele Premiu al Galei Societății Civile a fost acordat proiectului NOI FACEM UN SPITAL, inițiat și coordonat de Asociația Dăruiește Viață, pentru construirea primului spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică. Au participat, după posibilități, aproximativ 100000 de persoane și 1000 de firme. În același an, au mai fost înscrise la secția medicală 17 alte asociații cu proiectele lor, mari și mici. Proiectul Magic Home este probabil prima inițiativă reușită în domeniul inclusivității. Și exemplele nu se opresc aici.

Această lume alternativă a proiectelor este, deocamdată, singura care ne apără, pe cât posibil, de eșecul sistemului public de sănătate. O admir, o iubesc și o sprijin pe cât pot. Și este cazul ca, din acest punct de vedere, să fim entuziaști cu toții. Dar să nu fim naivi: ea nu poate înlocui, nu poate ține loc de sistem public de sănătate! „Sistemul”, sistemul public de sănătate, rămâne coerent și solidar în disfuncționalitatea sa!

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Cateva observatii:
    – coruptia nu se rezuma doar la spaga din plic, ci si la alte lucruri, cum ar fi achizitii cu dedicatie, licitatii trucate, concursuri fraudate pentru posturile libere, amestecul ilegal al privatului cu statul precum si alte metode.
    – transparenta si previzibilitatea exista in teorie, la nivel legislativ. Numai ca in Romania legile nu se respecta. In fiecare zi, personalul din spitale incalca legea 95/2006 (legea sanatatii) si nimeni nu este tras la raspundere pentru asta. Ministerul nu sanctioneaza managerii de spitale cand acestia fac ilegalitati.

    Pintea avea toate parghiile legale sa combata coruptia din sistemul sanitar, fara sa foloseasca pacienti-spioni sau alte smecherii, insa pur si simplu refuza sa actioneze. Ea prefera sa faca circ, sa „constate” nereguli fara sa ia masurile impuse de lege.

  2. Ca sa zic asa, doamne fereste sa-i pese politicului de vreun domeniu ca iese vai si amar de mama lui. Sisteme precum cel al justitiei, sanatatii si putine altele au nevoie sa ramana indepedente de politic si trebuie sa se autoguverneze intr-un mod care creste eficienta si pregatirea membrilor sai. Exista probleme? Trebuie rezolvate din interior la modul cel mai serios posibil. Dar garantat politicul ar trebui sa stea departe de sanatate (si din pacate nu este deloc asa prin numirile de directori si influenta nefasta a CNAS).

    Medicii nu se bucura de incredere pentru ca sunt slabi dpdv profesional si este atat de rau ca nu trebuie sa fii tu insuti cine stie ce specialist pentru a-ti da seama ca ceva este in neregula cu diagnosticile sau tratamentele propuse. Ce vreau sa zic este ca nu are legatura cu sistemul de sanatate direct cand vine vorba de perceptie, ci cu interactiunile directe doctori – pacienti (ca medicii sufera din cauza sistemului si asta se rasfrange in calitatea actului medical… probabil, dar lumea nu vede toate aceste lucruri). Evident, nu este regula, sunt unii care se prind de probleme destul de dubioase si dau tratamente care par ca fac minuni. Doar ca sunt, din pacate, in minoritate.

    Chestiile care tin de calitatea actului medical sunt sub orice critica la ora actuala. Avem medici batrani, depasiti de timpuri care nu au facut efortul de a se tine la curent cu cele mai noi tratamente recomandate. Avem medici tineri care nu au fost instruiti cum trebuie si nu se pricep, invata din mers pe pielea pacientilor.

    Sa ma ierte doamna doctor ca se simte „neapreciata”, dar de pacienti cand ne freaca si pe noi grija? Pentru ca problema se rezolva din directia cealalta… adresezi problema calitatii actului medical si pacientii vor fi multumiti si recunoscatori ca s-au facut bine datorita doctorilor la care au apelat. Si brusc vor fi apreciati. Invers, nu adresam chestiunea asta, ghici ce? Nici aprecierea n-o sa vina…

  3. Va multumim, domnule profesor, pentru aceasta analiza lucida si penetranta a marelui nostru bolnav, „sistemul” de sanatate romanesc. Aceasta analiza poate fi cu succes preambulul unei strategii de dezvoltarea a sistemului de sanatate la care toti visam. Scurta, dar cuprinzatoarea analiza a pus degetul, cu precizie de chirurg, pe cauzele pentru care nu exista si nici nu poate exista in condijtiile actuale, un sistem in domeniul sanatatii din Romania. M-as bucura enorm daca unii dintre viitorii responsabilii politici ai acestei tari vor prelua acest „diagnostic” si-l vor folosi in tratamentul pe care il vor aplica bolnavului „sistem de sanatate” romanesc. Va doresc multa sanatate, domnule profesor.

  4. Medicii sunt foarte slab pregatiti. Foarte.

    De ce? Pentru ca nu exista concurtenta pe piata muncii intre ei. Nu exista concurenta intre casele de asigurari de sanatate. Nu exista concurenta intre spitalele private.

    Sa aduagam iresponsabilitatea majora: igiena de te ia cu friguri, sisteme informatice stupide, dotari pe care nimeni nu stie sa le foloseqasca.

    Dar deasupra tuturor acestor motive troneaza incompetenta medicilor, ascunsa de farmacopeea extrem de agresiva a acestui secol, de automedicatie si de fatalismul romanesc.

    Nu exista medicina preventiva, nu exista medic de famile (este doar un functionar responsabil cu formularele tipizate, un fel de secretara mai cu motz), nu exista medicina in scoli, nu exista medicina muncii (cele mai multe controale in acest domeniu sunt de forma, nimeni nu are nicio idee ce anume ar trebui sa verifice si de ce).

    +++

    Care este soluitia? Deschidera pietei pentru asigurari private de sanatate si eliminare obligativitatii de a cotiza la una din cele prezente.

    Decontarea asistentei medicale in alte tari UE – exista cadru legislativ pentru asa ceva.

    Cand Gheorghe va pleca in Belgia la doctor, lasandu-l pe doctorul Ionescu in boii lui cu tot cu formuare tipizate si tratamente din manualele lui Stalin, doctorul Ionescu se va pune la punct. Sau va krapa de foame.

    Cand CASMB va avea concurenta in Casa de asigurari de sanatate Sorell si Fiul si va vedea ca ii scad incasarile la sfert , se va lupta sa supravietuiasca. Sau cei angajati si managerii isi vor pierde locul de munca si vor manca de la Cantina Saracilor.

    Altfel, putem sa frecam Mentha piperita cu organizarea dezastului statului anti-piata cat vrem.

    Fara concurenta nu exista progres.

    • Dedalus, foarte corect. Insa complexitatea acestui sistem este prea mare pentr ca sa functioneze competitia, cel putin pe termen scurt…

      Insa, pregatirea medicilor si a managerilor este si o chestiune de responsabilitate personala care ne cam lipseste per ansamblu….

      • Sunt sisteme mult mai complexe care functioneaza perfect. Astfel de sisteme se construiesc in timp, nu au cum sa se intample de pe azi pe maine, si oricum trebuie sa inceapa sa se intample. Si cand zbori cu avionul te care niste companii private cu avioane construite de alte companii private, dar regulate de autoritati guvernamentale.

      • Un procent minuscul de indivizi de Homo sapiens sapiens sunt morali si responsbili de la Mama Natura.

        Ceea ce este universal si dovedit ca functioneaza este binomul (!) foame-avere.

        +++

        Sunt de acord ca nu se poate pe termen scurt. Dar este logic imposibil sa termini ceva ce nu incepi niciodata.

        Noi nu apucam sa incepem niciodata pentru ca ne e frica nu cumva sa nu terminam :-)) Amanam de frica.

    • Privatizerea este un raspuns dar cum ramane cu contributiile pe care statul le incaseaza de la fiecare care munceste cu acte legale ? si in urma acestui proces n.am avea o medicina de 2 clase, un pt saraci si una pt cei cu bani ? cu alte cuvinte cel care nu dispune de mijloace financiare crapa mai repede decat cel cu bani.
      Introducerea privatizarii este necesara insa in conditii clare astfel incat contribuabilul sa beneficieze de acelasi standard medical de cel de la privat si care ar fi diferenta, cel de la privat spreexemplu ar putea sta singur intr-o camera de spital fata de cel care nu contribuie intr-o asigurare de sanatate privata. Asigurarea privaata ar trebui doar fie optunea pt un comfort mai mare si nicidecum pt. o calitate diferita a actului medical.

      • Poti argumenta al fel despre mancare. Pana atunci sanatatea asta de la stat ne omoara pe toti, iar optiunea de a nu mai plati acolo, ca la urma urmei e normal ca cineva sa isi cumpere chestii pentru iel cu banii pe care el i-a muncit, e singura posibilitate sa rezolvi problema.

      • Casele de asigurari trebuie sa fie mai multe si private. Acest lucru este esential pentru ca trebuie sa existe o concurenta intre ele. Asigurarea este si ramane obligatorie, numai ca ea ar trebui sa poata fi platitia la una din cele 30-40 de case de asigurari. Desigur, este o chestiune de reforma, dar macar sa fie permisa intrarea in sistem a inca 3-4 case de asigurari private.

        Treaba asta are bineninteles si riscurile ei. Astfel, introducerea medicilor de familie (sunt cu practica privata!!) nu a condus la concurenta dintre ei, ci dimpotriva. Mai multi factori au condus la aceasta situatie hilara, unul dintre factori fiind chiar lipsa concurentei dintre casele de asigurari, numarul lor prea mic.

        +++

        Principala problema a sistemului de sanatate este cum sa ii trateze pe cei care platesc. Tratamentul celor care nu platesc nu este treaba sistemului de sanatate, ci a celui de asistenta sociala (cand e cazul), a bisericii etc.

        In plus, daca privim la costurile cu tratamentul medical ale pensionarilor de exemplu, aflam cu surprindere ca sunt incredibil de mari. Asta nu inseamna ca statul ar trebui sa plateasca mai mult, ci ca responsabilitatea fata de propria soarta si a familiei lipseste. Nu avem grija de sanatatea noastra pentru ca ne doare la basca de faptul ca putem sa nu mai castigam – are grija statul – sau de faptul ca devnim o povara pentru membrii familiei- pentru ca si ei dau cu smirghel pe Mentha piperita.

        Suntem puturosi, iresponsabili, bolnavi, pentru ca asa ne vrea Statul Roman.

        • In Germania exista ca. 220 case de sanatate de stat, diferentele intre contributii fiind undeva la 2 % , in opimia mea, bani tocati de pomana pt intretinerea unui aparat birocratic enorm pe motiv concurential. Nu exista case de santate private, exista doar asigurari private pe care le poti accesa numai daca venitul minim brut pe an este de ca. 61,000 euro, venitul mediu brut in Germania fiind de ca. 35,000 eur pe an.
          La fel s-ar intampla si cu cele private numai ca cele private ar fi obligate sa faca profit si castiguri pe seama pacientului si cum ar functiona colaborarera intre spital si casele private ? dupa ce tarife ? E usor sa spui ca trebui privatizat fara a stii cum s-o faci, in opinia mea sanatatea nu poate fi privatizata, privatizarea fiind egala cu discriminarea si nu are nici o legatura cu socialismul, este dreptul de a avea o asistenta medicala umana pe masura.
          Reorganizrea in Romania ar fi in opinia mea o solutie in baza unor legi clare, contributiile in intregime revin casei de sanatate statul fiind obligat sa suplimenteze in cazul in care banii n-ar fi suficenti iar decontarea serviciilor in functie un tarif stabilit s-ar face intre casa , medici privati, spitale si clinici.
          Romania este o tara saraca cu venituri si contributii mici, contributii care si ele sunt ocolite si evitate pe cat posibil, ca. 50 % din angajati pe salar minim pe economie, atunci la ce contribitii de poti astepta !!
          In Romania datorita incompetentei, lipsa de vointa polica si un cinism fara margini ai toate sansele sa mori mai repede fara nici un motiv medical intemeiat.

          • Terminati, mai, cu prostiile astea, ca prea se bucura Marx in mormant. Pe logica asta ar trebui si mancarea si absolut tot sa fie facut si coordonat de stat, sa nu-si bata capul cu profitul. Si cu toata ilogica asta, privatii ofera calitate mai mare si preturi mai mici oriunde isi baga coada.

          • Oricine va va spune ca daca vrei sa iti faci analizele de sange compensat, le vei face si pe cele de care nu ai nevoie. La fel apetenta pentru medicamente si „suplimente” este uriasa, incredibila. Batranii iau de 4-5 ori mai multe medicamente decat e nevoie. Multe investigatii sunt facute pentru a descoperi ele singure diagnosticul.

            Pacientii ajung la specialist pentru ca medicul de familie ii trimite acolo in loc sa rezolve el, prin urmare se deconteaza 2 chiar 3 consultatii in loc de una.

            Toate aceste cheltuieli uriase si nejustificate pentru ca sunt banii nimanui. Daca s-ar putea si suplimenta, s-ar deconta si mai multe analize, medicamente, consultatii inutile.

            In schimb cum spuneam mai sus, medicina preventiva si cea a muncii au disparut practic.

            Ei bine, credeti ca daca ar fi bani din fonduri de asigurari private aceste lucruri s-ar mai intampla la o asemenea anvergura?

            In plus, eu nu pledez pentru desfiintarea caselor de asigurari de stat existente, ci doar pentru permiterea celor private. Cetatenii ar putea sa isi aleaga, ar aparea concurenta.

            Ca si in cazul educatiei insa, nu este suficient sa permiti infiintarea caselor de asigurari private. Sunt necesare si alte masuri, cum ar fi decontarea serviciilor medicale in alte tari UE si altele.

            Asemenea reforme – a sanatatii, a educatiei si a altor domenii- se cer insa puternic corelate si facute sub semnul intaririi concurentei, reducerii cheltuielor statului, cresterii disciplinei fiscale si a simplificarii masive a legislatiei achizitiilor publice si a intreprinderilor.

            Nu merge pe bucati, trebuie gandite in corelatie, iar corelatia este ideologia politica, Institutiional vorbim despre infiintarea statului liberal.

          • Asa este- fiecare casa de asigurari, in lipsa regulatiei, este o hotie legala- administratori cu salarii f mari si posturile platite gras apar ca ciupercile dupa ploaie- nu mai raman bani pt pacienti, doctori si asistente.
            Privatizarea este si mai rau- fiind ghidata dupa profit intr-un domeniu care inghite bani si nu este profitabil prin definitie – decontul il sufera pacientul.
            In State , oameni ca noi mor cu zile pt ca nu pot plati asigurari medicale sau costurile praticulare ale tratamentelor
            Statul este obligat moral sa asigure sanatatea cetatenilor – prin contributiile pt sanatate si de la buget. In plus, cetatenii care au bani multi, pot sa-si faca si asigurari private.

          • Un comentariu foarte bun! Sa nu uitam ca evaluările sistemului medical romanesc sunt mai mult decât relative, cata vreme contribuțiile se varsa în sacul fără fund al bugetului de stat,iar la sistemul de sănătate ajunge numai cât dorește fiecare în funcție de interesele de moment. Contribuțiile de sănătate au crescut continuu în timp ce sistemul public de sănătate se degradează permanent. Poate ar trebui ca toți banii sa ajungă din nou la sănătate și apoi putem discuta în termeni reali. Sa nu uitam ca atunci când sistemul începuse sa funcționeze, Nastase (puscarias pesede si fost PM) a hotărât transferul bugetului CAS la bugetul de stat, după care a reînceput calvarul.

  5. Dar nici nu este nevoie de un experiment mental, aceasta este realitatea dezi cu zi.Vezi cazul Florin Busuioc si infarctul sau la Craiova! O sectie de cardiologie moderna, inaugurata cu mare fast in urma cu…nu conteaza cat timp pentru caeste NEFUNCTIONALA, nu s-au incadrat medici!! Medicul rezident care a facut interventia refuzat la angajare la finele rezidentiatului!!! De ce?! Pentru ca fie nu estedispus sadea spaga „necesara” angajarii, fie nu este pila cui trebuie…In rest analiza este zguduitor de reala, mie personal mi s-a zbarlit parul in cap si pielea mi s-a facut de gaina, ma trec fiori de gheata pe sira spinarii la gandul ca avand o varsta voi avea nevoie stringenta de acest sistem caredefapt si dedrept nu exista…

    • Personal sunt satul de „analiza situatiei”. Mi se sparg aceste analize zi de zi in cap.

      Analizam si ne vaitam. Cand e vorba insa despre solutii, devenim maestri in a da pe altcineva.

      Ne-am vaitat? OK, inseamna ca s-a rezolvat :-)).

  6. – depolitizare
    – dezetatizare
    – concurenta
    – orientare spre clienti!

    obiective esentiale despre care articolul ne arata ca medicii nu stiu si nici nu doresc!

    • Nu e treaba lor. E treaba politicului. Avem in prezent practic doar partide anti-piata si anti-concurenta. Obiectivele enumerate de Dvs. apartin ideologiilor politice pro-piata.

      In ultima vreme s-a tot acreditat ideea profund eronata ca PSD si Pro-Romania sunt de stanga iar USR si PNL ar fi de dreapta. Absolut gresi! Toate cele 4 partide sunt de stanga, anti-piata si anti concurenta.

      Politicul conduce societatea si asa trebuie sa fie. Daca tot alegem intre partide de stanga, asta avem: o societate bolnava si saraca, sub pretextul binelului tuturor, inclusiv a celor care smirgheluiesc Mentha piperita. Avem ce ne dorim de fapt.

  7. Notiune de sistem implica interactiunea mai multor componente, functionarea fiind dependenta de calitatea acestor componenete cat si a modului in care sunt angrenate.
    Care sunt aceste componente ? Factorul uman, medici, asistenti, personal auxiliar. Infrastructura materiala data de cabinete si spitale respectiv organizarea acestor componenete bazate pe legi.
    Organizare este deficitara in Romania si asta nu numai in sistemul sus mentionat valabil in multe alte cazuri mai ales la nivelul sistemelor mari.
    Merita sa aruncam o privire, de ce nu functioneaza aceste sisteme mari.
    Evolutia umana se datoreaza in primul rand capacitatilor de organizare a vietii a sute, mii si milioane de oamnei care interactioneaza/comunica fara a se cunoaste.
    In mediul animal exista idem aceste organizari, vezi haite de lupi, hoarde de cimpanzei etc.etc. organizare care insa este limitata la nivelul familiilor, clanurilor in general a indivizilor care se cunosc foarte bine iar in momentul in care grupuri straine se intalnesc incepe lupta pt teritorii, femele, hrana etc.etc.
    Daca aplicam acest model la nivelul societatii romanest bazate pe formula PCR, pile ,cunostiinte si relatii ne aflam in stadiul cimpanzeilor.
    Am luat acest exemplu simplu care insa este concludent si arata deficitele de care suferim in primul rand organizare si comunicare.
    „Sistemul romanesc de sanatate” pt ca nu vorbim de nici un sistem este haotic si neorganizat cu cateva exceptii care insa nu rezolva problema de baza.
    Un exemplu, posibilitateta medicilor din spitale ca dupa program sa poate profesa in propriile cabinete private, inadmisibil.
    Ori ai cabinet privat in care profesezi ori lucrezi in cadrul unui spital, clinic de stat, punct.
    Alt aspect , casa de sanatate. In primul aceasta casa ar trebui sa colecteze in intregime toti bani contribuabilului si nu sa fie alocati de la buget in functie de cum se doreste si numai daca banii nu ajung ei ar trebui suplimentati de la buget.
    Casa ar trebui sa deconteze atat spitalelor cat si medicilor privati care lucreaza impreuna toate procedurile medicale in functie de un tarif stabilit incepand de la un consult la medicul de familie sau privat si pana la operatii si interventii speciale.
    Organizarea functionarii casa de santate, spital medic de familie / privat trebuie sa fie in baza unei legislatii corespunzatoare si dupa criterii bine definite.
    Pacientii n-au ce cauta la spital decat in cazul in care sunt indrumati de medicul de familie sau specialist catre ele respectiv numai in cazul unor urgente.
    Astazi spitalele romenesti sunt asaltate de pacienti cu tot felul de probleme care ar putea fi rezolvate la nivelul medicului de familie sai specialist privat.
    Revin la medicul specialist privat cu contract cu casa de santate, el trebuie sa fie platiti integral de casa de sanatate si nu de pacient.
    In sistemul exclusiv privat se sanatate pacentii in cunostiinta de cauza pot opta pt aceste servicii si daca dispun de mijloacele financiare corespunzatoare.
    In Romania sectorul privat a luat amploare datorita haosului, cel care pierde fiind pacientul, nu primeste asistenta medicala corespunzatoare in urma contributiilor si este impins, in opina mea, voit in mana privatilor unde sunt pusi la plata, inaceptabil.
    Asigurarile de sanatate private pot fi o optiune insa tot numai pt cei cu venituri mai mari, asigurarile nefiind organizatii de caritate, ei vor sa casitge bani, introducerea lor fiind discutabila.
    Ma rezum doar la factorul de organizare, infrastructura technica fiind un alt aspect.

  8. Profesorul Vintila Mihailescu ne confrunta cu deficientele ingrijirii medical din Romania. Multe, dar nu toate din cele spuse sunt adevarate,

    Eficienta informatizarii medicinii clinice nu a fost inca demonstrata convingator (https://www.mdmag.com/medical-news/why-are-emrs-so-terrible). Vorbesc din perspectiva ultimilor 50 de ani, in care am practicat medicina clinica (43 in Statele Unite). Sigur, am castigat ceva timp (cel mult cateva minute la fiecare bolnav) in ce priveste descoperirea interactiunilor dintre medicamentele pe care le prescriu. Dar alti indicatori ai calitatii actului medical, cum ar fi decese care ar fi putut fi evitate, severitatea bolilor cronice, si excesele investigatiilor si tratamentelor bolilor terminale nu s-au schimbat.

    Si mai important este ca sistemul de sanatate din Romania functioneaza intr-o tara saraca, in care aspiratiile populatiei depasesc considerabil resursele existente.

    Se vor cheltui sume imense pentru edificarea a 3 spitale regionale, dar majoritatea bolnavilor vor fi internati in spitalele existente, delapidate si contaminate cu germeni din ce in ce mai rezistenti.

    Avem una sau doua unitati de ingrijire a marilor arsi (cu 5 paturi fiecare), dar nu putem inocula oamenii impotriva bolilor transmisibile.

    Avem medici la fel de competenti ca in orice tara dezvoltata din lume, dar incurajam mai degraba intiativele scumpe si ineficiente (transplant de inima sau plamani) sau tot felul de interese ale industriei farmaceutice. Dam mai multa atentie utilajelor radiologice ultramodernes, dar nu ne spalam destul pe maini inainte si dupa fiecare bolnav.

    • O tara care isi permite sa piarda aproape 3 miliarde de eur din fondurile europene si care plateste pe toata lumea cu salarii uriase numai saraca nu e.

      Fondurile publice sunt consumate pentru a cumpara voturi. Acest lucru se intampla pentru ca singurul criteriu de alegere este „astia cat ne dau?”. Ne doare la basca de copiii, de sanatate, de educatie. Conteaza doar cati bani avem in buzunar pentru mici, bere si abonament la Netflix.

      Ne plangem, dar nu ne pasa.

      +++

      O parte a electoratului insa s-a trezit. A transmis un semnal clar: vom veni la vot cand vom avea ce alege: „Nu ne mai puneti sa alegem intre PCR si UTC!” Deocamdata, politicienii nu aud sau se prefac.

      Sistemul de sanatate este condus de politic, nu de medici. Asa si trebuie sa fie. Medicii descriu rezultatul acestei politici profund anti-piata (anti capitaliste pana la urma, avem un sistem cvasicomunist cu mai multe fractiuni ale PCR la conducere pe rand).

      Si noi ce facem?
      – vorbim sa treaca timpul, poate se rezolva de la sine; „dezbatem” boala in loc sa o vindecam, ba chiar ne mai si extaziem in fata ei, cu un Ah! in cer de gura:”Ce superb suferim!”
      – dam vina pe altii – pe ministri, pe absentii de la vot, pe vecinu’ de la 4 ca se imbolnaveste mai des decat noi
      – ne caznim sa conducem direct si nemijlocit fiecare spital, in cel mai mic detaliu – evident ca toti se sterg la dorsala atlantica cu toate legile superdetaliate si incalcite

      Capitane, nu fi trist/ Garda merge inainte/ Cu partidul…

      La … puneti ce partid doriti, e totuna.

  9. Problema sanatatii este una comlexa. Lipseste minima informare a copiilor din scoli privind igiena si alimentatie, principale boli. Medicii de familie, multi sunt de forma, au cabinete in apartamente de bloc, inghesuite si fara minime dotari. La nevoie trimit la specialist ca nu stiu sa pun un diagnostic corect. Cardul functioneaza ca vai de el.Medicii sunt tot mai putini, obositi, nervosi cu ore la stat si privat, cand ar trebui ori stat ori privat. Realmente nu avem o economie de piata si concrenta corecta si competitie profesionala reala.

  10. din socialism nu se iese decit cu picioarele nainte.
    va dau exemplul unor companii de rezervari / booking (nu s romanesti desigur) online pentru cursele aeriene. 24/24, 7/7 un an intreg nu dau rateuri. de ce ? ar dispare ziua urmatoare din piata. cardul electronic facut de ghita si alti securisti prosti dar hoti nu merge ? pentru ca n socialism securistii nu falimenteaza. moare bolnavul ? ei si ? ati vazut vreun borfas sau incompetent pedepsit ? romania nu poate iesi din comunism cosmetizind si rebotezind numele institutiilor bolsevice. schimbarea autentica se va produce cind va exista cultul muncii bine facute, cind prostii si putorile dependente de stat se vor alinia ordonat la periferia societatii, acolo unde le e locul

  11. Ce nu merge în asistența medicală din România?

    Raspunsul este simplu: NIMIC.

    Aceast este perspectiva mea. Cand am avut nevoie de doctori am simtit ca nu m-au ajutat cu nimic, ca nu sunt pregatiti profesional si ca nu au caracter. Pana acum nu am intalnit in Romania vreun doctor pentru care sa am respect, nici la stat, dar nici la privat.

    Bani sunt in Romania si bugetele au crescut foarte mult in ultimii 15-20 de ani. Dar calitatea actului medical a scazut.

    Din perspectiva mea, cea mai mare problema a sistemului de sanatate din Romania este ca doctorii pe care i-am intalnit, cand am avut eu nevoie sau cineva apropiat, nu au fost OAMENI. Acelasi lucru se poate spune si despre sitemul de educatie din Romania, dar si despre alte sisteme.

    Este ceva stricat in oameni, nu este o problema a lipsei banilor.

    • Romanii ultimelor 2 generatii au fost educati sub semnul lipsei raspunderii pentru viata lor. Statul a avut grija de tot. Aceasta este cauza „stricaciunii din oameni”. Se numeste pomana.

      Trebuie sa inceteze aceasta grija pentru toata lumea, pe care statul o are indiferent de cat efort depune fiecare.

      De-asta tot spun: nu educatia, nu morala, nu sedintele de comitet de bloc vor aduce dezvoltare si bunastare in Romania. Ci acceptarea faptului ca oamenii trebuie sa poarte grija vietii lor. Trebuie sa renuntam o data pentru totdeuana la iluzia comunista a statului care aduca bunastare tuturor cetateniilor, indiferent de cat efort depun pentru viata lor. Trebuie sa acceptam polarizarea sociala, ca o valoare nu ca o problema (e de discutat aici despre scara sociala, dar cu alta ocazie).

      Saracia nu va disparea niciodata, dar noi incercam sa o eradicam. Reusim doar sa saracim pe toata lumea, pentru ca indiferent de ce venit ai, la ce foloseste daca educatia e varza si medicina de omoara? La ce e bun venitul mare daca toti cei din jurul tau sunt neseriosi, neomenosi?

  12. Asa este! In plus, nu stiu cum este acum, dar in urma cu cativa ani am fost socata de lipsa de respect fata de persoane in varsta in sociatate si in spital.
    Multa sanatate!

  13. De fapt nu se poate face nimic
    Marea majoritate a serviciilor sun erditare : exemple : Geavlete,Streinu-Cercel, tot Spitalul Constanta Ce ar fi sa verificati voi ziaristii ?
    In fiecare Spital mere : universitar exista cel putin 2à care castiga cat nu castiga nici un Dr in vestul Europei . bani neimpozitati
    Atunci cine sa vrea schimbare ??

  14. Singura solutie este existenta unor case private de asigurari medicale,,privatizarea furnizorilor de sevicii medicale, contracte dure intre pacienti si casele de asigurare ca in SUA.

    Alta solutie in afare de privatizarea totala a sistemului ar fi echivalentul unui tratament cu medicamente homeopate (apa chioara) si ceai de musetel in loc de un tratament alopat.

    La noi se practica inca o medicina execrabila cu organizare de tip socialist care inghite aiurea foarte multi bani.

    • Asigurarile alea private de sanatate asigura doar o parte din investigatiile recomandate de doctori. Oricum, daca ai depasit plafonul cu vreo boala (ex. cancer, afectiune cronica cu medicamentatie scumpa si de lunga durata), iti vinzi casa ca sa traiesti.

      Sunt patronii clinicilor mari de „sanatate” private care vor sa faca asa un sistem privat si la noi. Si au propus criterii de refuzare a platii cand soliciti restituirea banilor (ca ii dai tu inainte, din propriul buzunar) daca, de exemplu, ai facut diabet si ai indicele de masa corporala mai mare decat scrie in contract.

      Chiar exemplul americanilor este singurul fezabil? In restul tarilor europene de ce se poate sa fie un sistem de asigurare de sanatate de stat nedelapidat?

      Ce se intampla cand da vreun privat faliment? Te muti la 55-60 ani la alta casa de asigurari private de sanatate si platesti cota dubla, ca esti un „risc”, daca te mai asigura la varsta aia…

      • Poti sa-ti negociezi asigurarea de sanatate privata, poti lua una mai buna, si tot ce vrei tu. Nu e o singura optiune, ca la stat. Important e ca nu esti fortat.

        • Asta tot spun si eu, dar oamenii nu ma aud.

          +++

          Toata lumea moare de grija saracilor.

          Tare sunt curios, cam care o fi suma data direct din buzunar pentru saraci, de catre populatia Romaniei (exclud biserica, acolo e o mizerie dizgratioasa, nici nu vreau s vorbesc despre ea).

      • Cei care sustin privatizarea sistemului de sanatate n-au inteles, intereseul acestor entitati private este in primul rand profitul si castigul pe spinarea bolnavilor care ar fi expusi 100 % tuturor riscurilor incepand ce neplata unor servicii, riscul tranzactiilor bursiere si pana la falimentul acestor firme, ca altfel nu le pot numi.
        Dupa ce criterii s-ar evalua pacientul in situatia in care ar apela la serviciile acestor firme ? Cei tineri si sanatosi n-ar plati atat cat ar plati cei bolnavi si batrani ?
        Va dati seama ca ar trebui a oferti TOATE informatiile personale care cu siguranta ar fi valorificate si de altii.
        Sanatatea este mult prea importanta incat sa poata fi privatizata fi supusa jocului liber al pietii pacientul fiind cel care ar pierde in primul rand.

        • Nici o casa de asigurari de sanatate privata nu isi va ucide beneficiarii, Nu din mila, ci pentru ca de pe urma lor traieste. Nici nu se va expune riscurilor de faliment, iar exact acest lucru o va face sa fie foarte atenta cu banii. Nu ca in prezent unde statul da complet aiurea bani, ca sunt banii nimanui.

          In plus, acelasi lucru se poate spune si despre banci, si functioneza foarte bine.

          Dar, repet, casele publice pot coexista cu cele private, nu e nici o problema in asta. Este doar o chestiune contabila referitoare la modul de plata al contributiei. Iar din perspectiva statului este chiar o usurare a bugetului.

          In paranteza fie spus, chiar si in ipoteza dvs, acum se intampla de fapt acelasi lucru: pacientii sunt tratati aiurea si scump, vai de viata batranilor. E clar ca asa nu se mai poate iar singura alternativa disponibila este cea pe care am aratat-o.

          Desigur, putem sa traim cu iluzia ca putem imbunatati sistemul existent. Aceeasi iluzie ca si in educatie sau cercetare stiintifica – sa numesc doar cateva domenii.Ma intreb insa cat timp ne va trebui pentru a intelege ca nu tine de oameni, ci de organizarea anti-piata si anti-concurentiala a societatii.

          Dupa parerea mea, cu cat ne lamurim mai devreme, cu atat mai bine.

          • Care este scopul concurentei ? simplu explicat, eliminarea adversarului si preluarea activitatilor acestuia, este eseenta sistemului capitalist. Concurenta e buna si poate functiona intr-o piata asezata in care multi jucatori au fost deja eliminati si nu vad cum ar putea sa functioneze in Romania in conditii optime.
            Inainte de o asemnea solutie radicala ar fi mai intelept reorganizarea sistemului dupa regului si legi preciese astfel incat toti sa poata beneficia de servicii medicale iar in urmatoarea faza se poate trece si la o privatizare in parte.
            Romania este inca prea saraca in aceste conditii concurenta ar fi in deprimentul celor fara venituri suplimentare si cum am putea departaja serviciile private de cele de stat ?
            Cei de la privati ar primi medicamente performante, cei de la stat deloc ? bolile nu fac diferenta intre situatia financiara a nimanui, loveste atat pe sarac cat si pe cel bogat.
            La nivelul infrastructurii toti ar trebui sa beneficieze de acelasi conditii departajarea facand-o sistemul de asigurare, privat sau de stat, aici intradevar s.ar putea opta.
            Care ar fi procedurile ? la privat sa spunem ca ar fi nevoie de o operatie de peste 10000 de euro plus spitailizarea conditii in care repede se ajunge la 20000 de euro si mai mult. In Romania cine ar avea acesti bani pe cont ? 5 – 10 % din populatie ?
            bani pe care ar trebui decontati catre cine ? spital si ulterior recuperati de la casa privata ? numai procedurile birocratice i-ar impinge pe multi in situatii catastrofale respectiv imposibilitatea platii sau fugim la banca si luam credit ? va puteti imagina imposibilitatea acestor proceduri in Romania.
            Nu mai vorbrsc de o categorie sociala mare in Romania , pensionarii, cu pensii mizere dealfel valabil si pt state dezvoltate din Europa insa acolo cel putin primesc o asistenta medicala de stat pe masura. Stiti ca in in Germania pensionarii platesc din pensia mizera pt un stat atat de bogat , contributii catre casele de sanatate ?
            Sistemul poate functiona si in Romania daca functionarea sistemului in sine este pusa la punct indiferent de cine ocupa o functie incepand de la ministru si pana la portarul de la spital.
            Sistemele in general in Romania functioeaza „personificate” la modul numai daca tare si cutare ocupa pozitia si functia treburile functioneaza respectiv nu functioneaza un exemplu SMURD-ul si „legendarul” Arafat. Sper ca sistemul implementat de dansul sa functioneze si dupa pensionarea sa.
            Unde sistemul functioneaza este armata care nu tine cont de persoane, exista proceduri clare care sunt de urmat. Poate in acest sens s-ar puitea regandi si organizarea sistemului medical.

            • Spuneam mai sus ca s-a creat o psihoza a medicamentelor pentru pensionari.

              Aceasta psihoza a condus la cheltuieli imense inutile si, ceea ce este si mai grav, la deteriorarea sanatatii pensionarilor.

              S-a creat astfel si o psihoza a medicamentelor, in special la batrani, dar nu numai. Toata lumea vrea pastile pentru… dureri de cap, dureri de burta… „Dati-mi ceva de cap!” auzi prin farmacii.

              Compensate total, partial sau deloc, multe medicamente urmeaza diagnostice gresite, sunt excesive sau (si asta e bine) inutile.

              +++

              Prin urmare, masura care ar trebui luata in acest domeniu ar fi impulsionarea gerontologiei prin schimburi de experienta cu alte state avansate in domeniu.

              Cu cat vei creste subventia pentru medicamente, cu atat batranii vor lua medicamente mai multe si mai daunatoare.

              Este o situatie mult mai grava decat parte. Abuzul de antibiotice a condus la tulpini rezistente si este un pericol urias pentru sanatatea lumii. Acest pericol a aparut si din cauza excesului de subventionare si a disponibilitatii fondurilor.

              La fel, rareori medicii se uita la compatibilitatea medicamentelor prescrise intre ele. Sunt oricum gratuite, nu?

              Daca disponibilitatea subventiei ar scadea, ar scadea si aceste abuzuri. Cu cat cheltuim mai mult pe medicamente, cu atat ne facem mai mult rau.

              Miscarea in aer liber, sportul pentru toti, medicina preventiva – toate astea lipsesc cu desavarsire. Nu putem sa luam „pastile de sport” :-))

              Vom fi mult mai sanatosi daca vom cheltui mai putin pe medicamente. Nu vedem asta, pentru ca ne-am invatat intr-o cultura a pilulei.

              +++

              Spun a cincea oara cred: nu pledez pentru desfiintarea caselor de asigurari de stat, ci doar pentru acceptarea celor private.

              Cred ca ar trebui sa scriu fraza asta cu lumini clipitoare pe Casa Poporului. Si nici atunci nu o va citi nimeni, probabil.

              Adevarul e ca ne place sa fim tratati prost. Ne place pur si simplu sa fim bolnavi si sa inghitim pastile. Orice vine impotriva acestei placeri, ignoram. De-asta si fraza asta a mea scrisa de nenumarate ori, pur si simplu nu e internalizata.

              +++

              „Inainte de o asemnea solutie radicala ar fi mai intelept reorganizarea sistemului dupa regului si legi preciese astfel incat toti sa poata beneficia de servicii medicale iar in urmatoarea faza se poate trece si la o privatizare in parte.”

              Simplu spus, asa ceva este imposibil. Niciun sistem din lume nu va reusi sa fie disponibil tuturor. Dar aceasta idee – de a fi disponibil tuturor- conduce la eforturi uriase, din pacate inutile.

              Hai sa vedem, de ce trebuie sa ne straduim sa fie accesibil sistemul de santate pentru baba Rada care inghite antibiotice doar 2 zile, pana „ii trece”? De ce trebuie sa platim toti inconstientii care nu au grija de sanatatea lor? De ce trebuie sa platesc un sarac caruia ii place sa fie sarac cu: rechizite, medicamente, bani pentru mancare samd. ?

              Sunt nenumarati iresponsabili si inconstienti. Nu fac nimic pentru viata lor, se imbolnavesc pentru ca nu ii intereseaza sa fie atenti cu sanatatea lor. Bun, in final tot cei care muncesc ii platesc si pe acestia. De ce? Pentru iluzia „inclusivitatii”?

              Stiti ce este interesant? Ca daca ar fi sa platim direct din buzunar asemenea situatii ne-am gandi de doua ori inainte sa o facem. Dar cand e vorba sa platim din buget, adica din banii altora pana la urma, devenim extrem de darnici.

              +++

              Bun, exista si situatii nefericite. Dar acestea au programele lor, iar in economia faptelor conteaza foarte putin. Daca adunam toate analizele de glicemie data aiurea „daca tot iti iei sange!” iese o suma impresionanta.

              +++

              Nu, Romania nu este o tara saraca! Dupa niciun criteriu. Ca aruncam cu bani intr-un mod incredibil, asta da. Dar Romania are potential de dezvoltare si a reusit , din fericire, sa se dezvolte in ciuda mentalitatii anti-piata a tuturor partidelor politice perindate la guvernare din 1989 incoace.

            • Vorbesc despre case de asigurari de sanatate private, nu despre spitale sau clinici private.

              Spre exemplu, medicii de familie sunt medici de practica privata, Acum.

              Eu vorbesc despre decontarea cheltuielilor, care se face oricum din contributia specifica pentru sanatate – in Romania. Acea contributie ar trebui sa poata fi platita si catre o casa privata de asigurari.

              Nu este ceva nou si extraordinar. Mai ales daca pastrezi si casele actuale, cum tot spun.

          • Din punct de vedere al asigurarilor de sanatate este mult mai rentabil sa mori decat sa-ti plateasca tratmentul unei boli costisitoare. Contributia la sanatate a asiguratului este mult mai mica decat costul tratamentelor.
            Din cauza acesta este datoria morala a statului sa asigure sanatatea cetatenilor.

            • Deocamdata, datoria asta morala a statului timp de 30 de ani a distrus sanatatea populatiei Romaniei. Si continua sa o faca. Fiecare spera sa apara un Superman care sa „aduca sanatatea pe drumul cel bun” in Republica Comunista Romania. In 30 de ani nu a aparut.

              Nu conteaza persoana, conteaza modul in care sistemul de sanatate este organizat:
              a) exclusiv statal – cum e acum, privit prin prisma asigurarilor
              b) cu componenta privata marcanta- cum ar trebui sa fie.

              +++

              O casa de asigurari privata care nu deconteaza ceea ce trebuie sa deconteze va avea mai putin succes decat una care o face si care va avea mai multi clienti decat prima. Asa functioneaza concurenta.

              Dupa ce ti-a decontat, daca supravietuiesti – cotizezi in continuare :-). Daca nu, nu!

              Dar asa functioneaza la toate bunurile si serviciile, sanatatea nu e o exceptie. Painea a ajuns la 40 de lei bucata pentru ca e productie privata? Dimpotriva, peste tot pe unde statul are monopol sau oligopol, serviciile sunt la pamant sau cheltuie de 10 ori mai mult decat ar fi necesar.

              Sigur ca sunt si excese, abuzuri intr-un sistem de asigurari de sanatate privat. Dar acum e mai bine, intr-unul de stat, cand de fapt nimeni nu beneficiaza?

              Eu prefer un sistem de asigurari privat, cu toate tarele lui, cu care am o sansa la sanatate, unuia de stat unde faptul ca voi krapa in chinuri pe un pat de spital alaturi de alti amarasteni nu e de natura sa imi ridice moralul.

        • @Dedalus
          da si nu
          puterea politica, nu neaparat cea vizibila, va incepe prin a crea doar o aparenta de concurenta, in interesul propriilor combinatii si in spiritul incompetentei, amatorismului si clientelismului;
          in asigurari au fost deja scandaluri imense si chiar daca existau pe piata cativa operatori multinationali, nu era suficient sa risti sa bagi bani la AIG spre exemplu, ca sa nu mai zic de raposatul A…escu;
          desigur, asta e doar un inconvenient major al tranzitiei, care insa nu justifica neinceperea tranzitiei, ci justifica sa nu-i scapam niciodata din ochi pe politicieni (sa-i judecam si dupa uneltele lor din pozitii cheie) si sa nu acceptam jumatati de masura.

          • Daca ramanem intr-un stat ne-concurential, anti-piata si anti-liberal, nu avem cum sa imbunatatim nimic.

            Desigur, concurenta nu este un zeu, nu rezolva toate problemele omenirii, poate fi si ea abuzata etc. Dar este alternativa care a data si da rezultate mult mai bune decat statul nostru anti-piata.

            O alta mare problema este paralela cu alte state, facuta „la bucata”: in SUA e asa, in Germania e pe dincolo. Si concluzia (eronata) vine de la sine: piata nu e buna, concurenta nu e buna!

            Evident daca alegem exemplele care contrazic piata din diverse state, ajungem la concluzia eronata ca piata nu e buna. Nu intelegem insa ca si concurenta are nevoie de un timp pentru a da rezultate, ca ea poate fi restransa fara probleme majore intr-un timp dat (New Deal, desi aici sunt si alte discutii).

            Cea mai perversa forma de contra-argument este cea a „afectarii saracilor”. Lumea uita ca exact in tarile in care regimul – comunist – pretindea ca ajuta pe toata lumea, exact acolo saracea toata lumea pana la urma.

            Romania este inca o tara comunista, cetatenii sai gandesc asa. Insa o parte a electoratului nu s-a prezentata la vot, aceasta fiind singura modalitate in care se poate transmite politciii romanesti ca o parte a populatiei isi doreste un „stat ca in afara”. Acesta este un stat liberal, nu altfel, si cum toate partidele romanesti sunt total anti-piata si anti-liberale, acesti cetateni ce doresc „un stat ca afara” nu vin la vot.

            Cum ar putea sa transmita altfel ceea ce vor? Cum poti spune ca vrei un stat liberal cand toate partidele de pe lista sunt partide de stanga sau extrema stanga si doresc perpetuarea statului anti piata?

            • eu doar am vrut sa atentionez ca piata trebuie nu doar infiintata, ci si realmente pazita
              de ex. SEAP e o confirmare a existentei concurentei, dar nu si a functionarii libere
              in ligile mici, exista cel putin un „mic amanunt legislativ” a carui formulare, desi in acord cu UE, permite interpretari abuzive si incorecte excluderi din procedura, ca nah, functionarii publici nu-s experti in legislatie, iar dreptul administrativ stalinist te lasa sa mori cu dreptatea in mana;
              in liga mare nu mai merge cu tertipuri legislative, ca se ajunge la arbitraj international;
              motiv, pentru care, in liga mare, contractul se atribuie corect, dar la implementare va avea cineva grija sa-i puna contractantului cat mai multe bete-n roate, sa se sature a-si mai cauta de lucru pe plaiuri mioritice

  15. @Peter Manu, „Dam mai multa atentie utilajelor radiologice ultramoderns”
    Nu e rau daca sunt folosite in sali de operatii. La SUUB, in trecut erau unii ortopezi (cu profesionalism de infractori si limbaj mai colorat decat pe stadioane) care cu aparatele vechi din RFG, aveau nevoie de multe poze (dar si datorita nepriceperii lor) pana ajungeau la imaginea dorita si erau speriati si dupa varsta de 40 de ani ca nu vor mai putea avea copii.:)

  16. @Prototipescu

    Desigur, de aceea spuneam in alta parte ca Protectia Consumatorilor si Consiliul Concurentei ar trebui intarite.

    Un stat liberal trebuie sa fie mult mai puternic decat unul socialist. Statul minimal nu e absolut deloc acelasi lucru cu un stat slab.

    ___

    Protectia Consumatorilor si Consiliul Concurentei trebuie sa devina temute de cei care – in cazul temei de fata- inseala pacientii, fac intelegeri pentru medicamente sau au comportamente ilegale (anti piata si de incalcare a drepturilor consumatorilor). In prezent cele doua agentii sunt aiurea complet: temute de amarasteni, ignorate de mahari si incababile sa-si inteleaga rolul.

    Principalul rol al statului trebuie sa fie ocrotirea concurentei si a consumatorilor. Adica, da, a pietei pana la urma!

    Acesta trebuie sa fie principalul rol al statului, nu cel de strangere a impozitelor (aceasta e o functie, nu un rol) si nici de protectie sociala (aceasta este o sarcina univerasal a societatii, nu un rol al statului).

    In prezent, statul substituie piata si intervine direct in cea a mai ramas din ea, dar nici nu o extinde si nici nu o ocroteste.

  17. Minciunele, minciunele…

    Stimate domn, comparati mere cu pere. Dvs. nu ati fost spitalizat ca amarastean de rand, ci ca smecher care isi plateste singur tratamentul. Si ati vazut, in consecinta, versiunea de carton a sistemului frantuzesc de sanatate, aia de aratat celor cu bani.
    Mai exista o versiune a aceluiasi sistem, aia pentru fraierii care platesc contributii la casa de asigurari.
    Pentru acesti fraieri exista si o piramida trofica, in care francezii primesc ce se poate, iar negrii, arabii si est europenii primesc ce ramane, iar in viata ramai in functie de pilele si relatiile pe care le ai.
    Daca nu le ai, poti sa ai cate rdv-uri vrei, luate cu luni inainte, ca ai sa sprijini peretii toata ziua, pentru ca sunt 10 alti pacienti cu pile luati inaintea ta. Manusile sunt optionale si infectiile nosocomiale sunt inexistente. Sa explic: in legea franceza exista infectii interne si externe, adica de unde stie francezul ca nu ti-ai bagat tu degetul in coor si dupa aia in gaura de drenaj?! Dovedeste ca n-ai bagat degetul. Pana nu faci dovada, esti in coma din vina ta.
    In particular, cunosc foarte bine spitalele frantuzesti, le-am umblat pentru vecinul meu britanic cu pacatul originar de a fi de origine araba, si care a si dat coltul, dupa o infectie nosocomiala pe care spitalul a refuzat sa o trateze. Exact inumanitatea din articol am trait-o eu si familia omului, pentru ca n-avea culoarea buna a pielii. Dupa 5 zile, in care faptul ca drenul pute, ca are halucinatii, ca are febra nu au fost simptome suficiente cum ca omul are o infectie, a intrat in coma si abia atunci sistemul caruia ii ridicati osanale s-a gandit ca poate ceva nu e ok. Dupa coma, s-a dus la 2m sub pamant si asta a fost.
    As aprecia in mod deosebit sa incetati sa mai ridicati in slavi spitalul potemkin pentru ca lucrurile nu sunt nici pe departe cum par: cand plateste casa de asigurari, facturile sunt boxate si serviciile la misto, iar pe om il scapa in principal norocul si mai putin medicina. cand esti cu dare de mana, chiar daca e mana altora, te duci in satucul model si te intorci ridicand osanale unui sistem care abia asteapta sa le ia banii celor cu dare de mana si sa ii bage la 2m sub pamant pe cei care nu mai au potentialul sa cotizeze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universitati si centre de studii avansate din Canada, Franta, Italia, Elvetia, Germania, Belgia, Austria si Bulgaria. Din 2005 pina in 2010 a fost directorul general al Muzeului Taranului Roman. In 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania (SACR), al carei presedinte a fost intre 1994 si 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde detine rubrica „Socio‑hai‑hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (in colab., 1992), Fascinatia diferentei (1999), Socio‑hai‑hui. O alta sociologie a tranzitiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfirsitul jocului. Romania celor 20 de ani (2010). De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Socio-hai-hui prin Arhipelagul Romania (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II‑a revazuta si adaugita, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul vazut de aproape (coord., 2009) si Scutecele natiunii si hainele imparatului. Note de antropologie publica (ed. I, 2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro