S-au împlinit săptămâna trecută 42 de ani de la marele cutremur de la 4 martie 1977. Radio Europa Liberă în limba română a comemorat evenimentul redifuzând pe internet doar o parte dintre programele transmise live în acele cumplite zile.
Reamintesc că atunci, la inițiativa legendarului director Noel Bernard, postul finanțat de Congresul Statelor Unite care transmitea și în limba română din capitala Bavariei, a devenit pentru români nu doar principala sursă de informații, ci și o punte între cei aflați în țară și compatrioții din străinătate. Atunci, Noel Bernard a avut extraordinara idee de a înființa, cum spunea el însuși, “peste ideologii și ziduri”, o punte, de a crea o vastă operațiune umanitară.
La data de 11 martie 1977, același Noel Bernard rostea pe aceleași unde scurte un electrizant editorial intitulat Solidaritate românească. Ea, solidaritatea se manifestase poate în acele zile poate mai pregnant ca niciodată sau poate așa cum se manifestase și cu prilejul inundațiilor din primăvara anului 1970 ori din vara anului 1975. La urma urmei, nu aceste detalii istorice contează. Importantă era întrebarea pe care o lansa pe unde directorul postului nostru de radio. Și anume cât va dura această solidaritate, cum se va manifesta ea pe mai departe. Va trece, se va spulbera sau va rămâne o constantă de care era nevoie în încercările viitoare de care aveau să aibă parte românii.
Îngrijorarea lui Noel Bernard era justificată și a fost confirmată de ceea ce s-a întâmplat îndeosebi în anii 80, anii „deceniului satanic”, cum îi numea în Jurnalul său profesorul Mircea Zaciu. Oamenii și-au regăsit singurătatea, fapt explicabil prin teama de partid și de securitate, prin cei trei f- frica, frigul, foamea. Solidaritatea avea să fie regăsită doar în primele zile de după 22 decembrie 1989, atunci când pe români i-a legat bucuria reușitei Revoluției și, poate, ura față de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu. Ură care, în fine, putea, să se exprime fără teama unor repercusiuni.
Au urmat evenimentele din ianuarie 1990, punerea la zid a partidelor istorice readuse la viață, evenimentele sângeroase din martie de la Târgu Mureș, Piața Universității cu zona ei liberă de comunism, alegerile din Duminica Orbului, Marea Mineriadă din 13-15 iunie, regimul lui Ion Iliescu, victoria nesperată a lui Emil Constantinescu, victoria lui Traian Băsescu, victoria miraculoasă in noiembrie 2014 a lui Klaus Iohannis, absenteismul masiv la vot din decembrie 2016 care a permis victoria masivă a PSD. Au urmat din decembrie 1989 câteva mii de zile dintre care peste 6000 cu PSD în fruntea țării. De atunci, din iunie 1990 nici urmă de solidaritate. Poate doar câte o bucurie prilejuită de o victorie într-un meci de tenis a Simonei Halep.
În martie 2019, România este mai dezbinată ca niciodată. Guvernarea PSD-ALDE, cu profesioniștii urei în frunte, a făcut să fie astfel. Vectorii de imagine ai alianței nu se mai sfiesc să defel să bage zâzania între români, să spună că acei care nu le acceptă matrapazlâcurile, hoțiile, furtișagurile, înșelarea bunei credințe ori a naivității populației, mutilarea legilor justiției, deraierile tot mai pronunțate și mai frecvente de pe orbita europeană a țării cei care o susțin pe Laura Codruța Kövesi sunt nepatrioți, fac jocurile străinătății, sunt vânduți, nu sunt români. Aceștia au parte de aceleași ocări, de aceleași puneri la zid de care aveau parte cei ce nu îl aplaudau necondiționat pe Nicolae Ceaușescu. Care îi califica fie nebuni, fie legionari, fie vânduți străinătății.
Sigur, vorbeții din partidul d-lui Dragnea nu mai pot agita chiar așa ușor sperietoarea legionară. Spun însă că cei ce intenționează să îi voteze pe cei din USR sau PLUS aruncă țara în brațele a ceea ce pare a fi ori noua dreaptă, ori extrema stângă. Oricum, răul absolut. Când este de domeniul evidenței că răul absolut din ziua de astăzi, cel care a subminat la temelii orice urmă de speranță și de solidaritate românească este nimeni altul decât alianța PSD-ALDE.
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cineva ar trebui sa le spuna dobitocilor care nu voteaza, ca ei sunt cei care dau tara PSD-ului.
Dar romanii n-ar recunoaste in veci ca sunt prea prosti sa voteze cu oameni cinstiti.
Aveti ce alegeti la urne, idiotilor!
Raul absolut este apanajul partidelor aparute dupa 1989,infuzate de comunisti/securisti naparlliti ideologic in fiecare structura de partid si de stat. Dupa 30 [treizeci] de ani , in care aceste personaje s-au rotit la guvernare, nu a ramas decaqt involutia si plecarea masiva a fortei de munca activa si calificata din tara. Nu vorbim de imbogatirea nejustificata -traspartiica- a unorpoliticiei care acum nu au alta preocupare decat justitia/salvarea propriului interes.
Altfel spus, raul absolut apartine tuturor partidelor si a fost facilitat de lipsa de la vot a majoritatii electoratului,in special a celor care acum criticam actuala stare de fapt.
Intrebarea este daca am constientizat situatia si daca in perspectiva apropiata vom corecta
lucrurile.Privind electoratul captiv care a generat si facilitat involutia nu cred ca poate fi convins
sa-si schimbe optiunea…..
Realitatea ni se dezvaluie astazi si vedem ca solidaritatea romaneasca nici nu a existat vreodata. Ea a existat doar fortata de imprejurari mai ales in timpul perioadei comuniste, in anii cei mai grei.
Ea nu a existat nici in 2017 si 2018 cand au avut loc marile proteste din Piata Victoriei. Daca am fi fost solidari, am fi iesit in strada cateva milioane bune si poate am fi reusit sa anihilam noul regim. Insa, atunci cand o buna parte a populatiei a ramas cu gandirea ancorata undeva in trecutul comunist sau FSN-ist, nu poti sa-i ceri acestei societati sa fie solidara cu cei care realizeaza pericolul si doresc normalitatea occidentala. Nici la nivel european nu exista solidaritate pentru ca interesele sunt altele si nu toata lumea realizeaza pericolul care ar putea sa vina de la Est. De aceea occidentul se afla intr-o perioada foarte grea, iar Romania intr-o perioada si mai grea.
Solidaritatea romaneasca nu exista atata timp cat un numar tot mai mare de romani voteaza sau boicoteaza votul dupa cum le spun niste globalisti ce spun ca proprietatea e un moft, granitele sunt un moft, nationalitatea e un moft, familia e un moft, libertatea de exprimare e un moft, religia este pentru oameni cu mentalitate de Ev Mediu etc. Iar jurnalistii incurajeaza comportamente aberante prin promovarea acestor idei si cenzurarea celor care se vad in postura de victime ale punerii in practica a acestor idei.
Care solidaritate? Cand a existat solidaritate? Tara in care 3 milioane de cetateni tine in spate 15 milioane nu e destul de solidara? Tara in care platitorii actuali de contributii nu o sa vada vreodata pensii, in schimb pensii speciale au toti cei care si-au votat? Tara in care unii platesc taxe pentru sanatate si in care toti beneficiaza? Tara in care dupa 30 de ani inca nu s-au terminat retrocedarile?
Nu PSD-ALDE au adus Romania in socialism. Nu PSD-ALDE au adus tara asta unde e acum. Daca vorbim de politica, toate partidele din ultimii 30 de ani au adus-o. Impreuna, chiar si cand au facut-o separat.
„În martie 2019, România este mai dezbinată ca niciodată.”
Opinia mea este că „Moarte intelectualilor!” a exprimat mai multă dezbinare în 1990.
Iar promisiunea pe care în aceiași ani 1990 au făcut-o aliații de astăzi ai d-lui Sebastian Ghiță de a împușca adversarii politici pe stadioane pălește în fața promisiunii domniei-sale actuale de a da „un șut în fund” manifestanților #rezist.
Apoi, mentorul lor, conducătorul uneia dintre laturile Patrulaterului roșu (apropo, șeful tineretului altei laturi a acelui patrulater este astăzi prezidențiabil în calitate de fruntaș al Opoziției) a făcut în acele vremuri publică o listă cu sute de nume ale unor persoane publice care „trebuiau eliminate”, în vreme ce astăzi dl S Ghiță nu-i mai prezintă nominal (cel puțin deocamdată) pe cei vizați de Gărzile civice (tocmai ce-am scris altundeva despre dl C Berenghi), ci-i numește la grămadă pe manifestanții pentru independența justiției „bandele #rezist”.
Așadar, eu cred că au existat momente de dezbinare mai accentuată a societății românești, iar democrația noastră originală a avut și clipe mai proaste. Doar că nu credeam că ne vom mai întoarce la ele vreodată, în calitate de cetățeni europeni, care „au drepturi”…
Spun însă că cei ce intenționează să îi voteze pe cei din USR sau PLUS aruncă țara în brațele a ceea ce pare a fi ori noua dreaptă, ori extrema stângă. Oricum, răul absolut.
Ei spun multe.
Si daca nu le iese cu vorba, atunci bat si impusca.
Marirea efectivelor de politie si jandarmerie, pentru represiune si supraveghere a populatiei, este mascata prin „angajari”.
Nu va trece mult si „liderul luminat”, din ce in ce mai absent din mijlocul turmei pe care crede ca o pastoreste, va „propune”, inocent, intr-un cex desigur, sa se revina la „militie”. Si va propune (recte vor incuviinta) astfel: ce este rau in a se numi politia militie ?
Si de-acolo poti deja sa-ti iei sicriu.
De aceea trebuiesc striviti nu doar la vot ci pretutindeni.