Home » Analize »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Ce se mai întâmplă pe frontul comunicării Roșia-Montană? Cine pierde teren, cine câștigă și ce mai descoperim?

Andrei Gaitanaru septembrie 25, 2013 Analize, Opinie, Societate/Life
11 comentarii 2,255 Vizualizari

Mișcări de stradă, răpăiala cuvintelor, adulmecarea inamicului. Conflictul dintre cele două tabere are de toate. Am intrat în a patra săptămână de protest. Deja există o istorie. Avem bătălii pierdute, avem și bătălii câștigate. Se întâmplă adesea ca spectatorii să fie prinși în mijlocul tirului. Iar asta să îi aducă într-o tabără sau alta. Ceea ce este sigur e faptul că încleștarea se extinde.

Tabăra pro-aur: RMGC, politicienii și marea parte a presei.

Principala modificare majoră este cea a mesajului strategiei de comunicare. Pentru a treia oară!

Să recapitulăm: RMGC este autorul unei campanii de schimbare a percepției asupra exploatării miniere de la Roșia-Montană. Pe scurt spus, încearcă să îi convingă pe români că proiectul minier trebuie să se întâmple. În astfel de campanii, emoția primează, rațiunea stă pe locul doi. De cele mai multe ori dă o mână de ajutor emoției. Ca atare, e nevoie de un mesaj care să te facă să aderi cu totul. Unul care să te locuiască. Sau să te confiște.

Primul mesaj, cel dinaintea crizei instalate acum 3 săptămâni, a fost cel al beneficiilor economico-socialo-culturalo-ecologico-militaro-sportivo-educaționalo-geologico-istorico-culinaro-științifico-etnologico-strategico-antropologio-umanitaro-reginalo-naționale. Înțelegeți voi. E bine să se întâmple minierit din toate punctele de vedere. Numai Dumnezeu nu a fost invocat în chestiunea aceasta. Zalmolxis a fost însă amintit în numele minieritului-secular-din-moși-strămoși-până-la-daci.

Acest mesaj era prezent pe toate canalele media plătite de RMGC prin contracte de publicitate. Adică mai tot ce mișcă presa din România. Protestele au prins amploare și au reușit să treacă de blocajul mediatic impus de televiziunile, cotidianele și site-urile care defilau cu mesajul beneficiilor fabuloase aduse de exploatarea de la Roșia-Montană. Acesta a fost momentul în care vechiul mesaj a devenit secundar. A fost însă lăsat în funcțiune. Îl puteți vedea în toate clipurile publicitare tv ale RMGC. Sunt încă difuzate de toate canalele media cumpărate de compania minieră.

RMGC a trecut la un alt mesaj central. Al doilea. Așa cum mai spuneam, el a fost cel al decredibilizării protestatarilor și al salvării unei Românii dezbinate prin intermediul necesarei intervenții a specialiștilor. Evident, a celor convenabili.

Însă după nici două săptămâni de implementarea a mesajului numărul doi, echipa de comunicare a RMGC-ului l-a trecut și pe el în plan secundar. Pentru a adopta, pentru a treia oară, un nou mesaj central: cel al legalității. Cred că nu voi greși dacă voi spune că l-am văzut pentru prima oară la lucru în cadrul emisiunii lui Cosmin Prelipceanu, difuzată vineri, 20 septembrie, de postul de televiziune DIGI 24. În cadrul ei erau prezenți trei reprezentanți ai RMGC scrobiți, sobri și serioși. Aveau ceva de descinzători direcți din Lex și Nomos. Însă nu le venea haina. Nu pentru că nu ar fi fost ei bine pregătiți – deși, în câteva rânduri, Prelipceanu le-a plesnit câteva întrebări atât de bine țintite încât a fost o plăcere să vezi cum își căutau pentru câteva minute răspunsurile pe jos. Hainele nu le veneau pentru că de sub roba ternă de jurist sau de nomotet pe care o purtau ieșeau mereu la vedere bijuteriile masive și sclipitoare din aur ale companiei pe care o reprezentau.

Or, această situație particulară este emblematică pentru noul mesaj central al strategiei de comunicare a RMGC. Nu se potrivește cu imaginea pe care compania o are. Ba mai mult, îi scoate problema în evidență. Care este aceasta? Am mai spus-o . Faptul că imaginea ei este cea a unei companii străine care vrea să facă orice pentru a-și atinge scopul. Mai cu seamă să încalce legea prin complicitatea unor politicieni cumpărați. În momentul în care cineva are o asemenea problemă, cea mai proastă strategie pe care o poată adopta este aceea de a poza în partizan al domniei legii, în apărător al legilor de pretutindeni, în iubitor de norme. Este ca și cum ai vrea să distragi atenția de la faptul că ai gulerul pătat cu muștar vorbind despre efectele benefice ale interzicerii muștarului. Poți spune și cele mai mari adevăruri. Pur și simplu nu contează. Nu te crede nimeni. Mesajul nu prea se lipește. Pentru că nu poți poza în postura de Kant atunci când ai alura lui Fane Spoitoru’ sau renumele unui afacerist ca JR Ewing.

Avem, deci, în decursul a trei săptămâni a treia schimbare a mesajului principal. Asta poate fi și bine, și rău pentru RMGC. E bine, pentru că autorii strategiei de comunicare a companiei miniere conștientizează problemele cu care se confruntă. Cum se zice, nu se îmbată cu apă rece. În felul acesta, măcar în teorie, sunt mai aproape de succes. Este prost pentru că tot ce au comunicat stă sub semnul volatilității. Când schimbi mesajul, schimbi și atitudinea față de emițătorul acestuia. Iar asta înseamnă acomodare cu el, cu bagajul de emoții al mesajului său, cu ceea ce el îți oferă. Oamenii nu sunt atât de atenți la detaliile pur raționale. Se lipește și ceva din ele. Însă, rămâne mai mult din atmosfera celui care pledează. Impactul emoțional al câtorva cuvinte cheie. Acestea creează o atitudine discursivă. Încărcătura emoțională a cuvintelor sale. Rolul pe care îl interpretează fiecare purtător de mesaj. Or, ca acest lucru să se întâmple este nevoie de timp. Iar timpul, în această luptă este foarte prețios.

În acest moment, strategia de comunicare a RMGC are un mesaj principal prost însoțit de alte două mesaje reziduale. Avem două scenarii pentru ceea ce se poate întâmpla în continuare.

Primul scenariu: RMGC continuă comunicarea cu toate cele trei mesaje. Pivotează pe mesajul legalității și fac frecvent referire la celelalte două. Totul asezonat cu perioade de pauză în comunicare. Un fel de ghiveci de legume. Ceva, ceva poate să iasă. Dar nu e prea clar ce și cât. În acest context, să finanțezi o echipă de comunicare capabilă să îți ofere doar varianta aceasta e un fel de inocență neașteptată. RMGC este jefuită din interior!

Al doilea scenariu: RMGC renunță și la acest mesaj de comunicare și recurge la un al patrulea, mai bun. În sine, măsura nu ar fi rea. Însă, relativ la ce s-a întâmplat până acum totul începe să aducă a telenovelă. Se aleg cu un mesaj mai bun, mai frumos, mai tânăr și cu alte trei mesaje reziduale geloase, bătrâne, dar încă fidele. În timp ce strategia de comunicare a celor care amendează proiectul minier de la Roșia Montană devine convergentă și începe să se articuleze prin diverse tactici în jurul unui singur mesaj, cel al domniei legii, strategia RMGC devine din ce în ce mai rapsodică și mai colorată.

Vom vedea în umătoarele zile ce va face RMGC în această privință. Până atunci, să ne uităm la activările, adică la evenimentele, pe care echipa sa de comunicare le-a pus la cale pentru a atrage atenția asupra mesajului pe care vrea să îl comunice.

Dacă ceva poate merge mai prost decât mesajul strategiei de comunicare, acest ceva sunt activările campaniei RMGC. Să nu știi ce să faci pe moment și să improvizezi o grevă cu 33 de mineri baricadați în interiorul unui muzeu subteran al minieritului să zicem că pot înțelege. În fine, sunt eu drăguț și spun asta, așa, din amabilitate. La fondurile de care RMGC dispune l-ar fi putut aduce la Roșia-Montană nu pe Victor Ponta îmbrăcat în salopetă de miner, ci pe Roger Waters cu un zid construit din lingouri.

Dar să fii într-o asemenea pană de idei și să reacționezi față de activările mult mai eficiente ale campaniei care amendează proiectul de minierit repetând schema cu 33 de minerii, o grevă și un muzeu al minieritului, asta este foarte grav (vezi aici). Totul doar pentru a arăta că, de fapt, nu a fost înțeleasă cum trebuie prima descindere în muzeul subteran. Că, de fapt, acolo condițiile nu erau de muzeu, așa cum vedem noi la Luvru, la National Gallery sau la Brukenthal, ci mult mai incomode. Să nu te prinzi că mai toată lumea se amuză pe seama gesturilor tale e o postură foarte tristă. Repet, RMGC este jefuită din interior.

Așadar, campania de comunicare a RMGC are: un mesaj central prost, pentru că nu este credibil; activări foarte slabe, pentru că mai mult nu poate echipa de comunicare; o excelentă expunere mediatică, pentru că au cumpărat prin contracte de publicitate aproape toată presa. Și încă o fac.

Tabăra pro domnia-legii.

În această tabără strategia de comunicare este mai constantă și mai așezată. Așa cum arătam în urmă cu o săptămâna, strategia protestatarilor beneficiază de un mesaj central extrem de puternic și foarte bine găsit: domnia legii. Nu a politicienilor, nu a parlamentarilor, nu a guvernanților, nu a agendei de business a companiilor, nu a șmecherilor, nu a băieților deștepți, nu a interlopilor. Ci a legii.

În plus, acest mesaj central este comunicat din ce în ce mai coerent, fapt observabil inclusiv la nivelul pancartelor purtate de manifestanți (vezi aici). Evident, polimorfia mesajelor pe care protestatarii le adresează nu a dispărut. S-a diminuat, însă, considerabil. Mai are nevoie de un plus de transmitere unitară.

Odată ce a fost înțeles faptul că protestatarii s-au solidarizat, indiferent de orientarea lor politică, în jurul unui mesaj unic, s-a manifestat în mod natural curiozitatea față de ei. Acesta a fost principala dovadă a faptului că mesajul a început să fie receptat. Pentru că atunci când descoperi că cineva chiar are ceva de spus, îi acorzi atenția în mod firesc.

Interviuri, întâlniri online, reportaje. Materiale de presă în interiorul cărora mesajul principal al celor care protestează împotriva exploatării de la Roșia-Montană este declinat, nuanțat, adus sub lupa nevoii de a înțelege. În special aprofundarea raportului dintre declanșatorul protestelor, cauza lor eficientă, și cauza lor formală, fondul acestora. Adică, relația dintre, pe de o parte, atitudinea protestatarilor față de modul în care RMGC a căutat să pună legea între paranteze, cu ajutorul complicității mai multor politicieni, pentru a putea demara proiectul minier de la Roșia-Montană, și, pe de altă parte, atitudinea protestatarilor față de modul în care, de prea multă vreme, în România domnia legii este pusă între paranteze. Mai cu seamă de către membri ai Legislativului, ai Executivului și de ai acelor organe de control care au funcția de a se asigura că legea chiar este respectată. După cum spuneam, însă, mesajul principal al protestatarilor mai are nevoie de o mână de ajutor pentru a se auzi clar și distinct. Încă nu este urmărită în mod coerent transmiterea unui mesaj univoc prin diverse tactici. În momentul în care se va întâmpla acest lucru, strategia de comunicare a RMGC ar putea fi trimisă într-o vacanță definitivă. Totul ar putea fi aranjat doar printr-o atitudine politică discreționară și lipsită de transparență. Adică exact ceea ce tabăra RMGC vrea să evite.

Din fericire, activările protestatarilor arată excelent. Fără nici o sumă de bani implicată, cu idei excelente și doar cu energie pură. Activările RMGC sunt mult în urma acestora. Cel mai bun exemplu este lanțul uman realizat în jurul clădirii Parlamentului, sâmbătă 21 septembrie. Peste 5000 de oameni au făcut posibil un gest simbolic fără precedent. Peste 5000 de oameni uniți pentru a transmite mesajul nevoii de a proteja legea. În același timp, RMGC-ul pregătea reluarea grevei din muzeul umed și rece a celor 33 de mineri. Acțiunile și evenimentele protestatarilor sunt vii, pline de energie, îmbibate de bucurie. Ele sunt în sine un mediu foarte bun de transmitere a unui mesaj bine asumat.

Efecte colaterale. Starea presei și cazul Dan Tăpălagă.

Frontul Roșia-Montană este un bun revelator. Pentru că el pune în lumină ceva mai puțin observat până acum: starea presei. Nu este vorba despre coruperea presei prin contracte de publicitate. Este greu să îți păstrezi obiectivitatea pe marginea unui subiect chiar și atunci când primești contracte de publicitate de la una dintre taberele implicate, fără nici o obligație în ceea ce privește modul în care ataci subiectul. Mai grav este că e greu să îți păstrezi blazonul nepătat în percepția publică chiar și atunci când rămâi obiectiv. Dar nu mă refer nici la aceste cazuri, nici la cele în care cumpărarea obiectivității este evidentă. Modul în care Antena1, Antena3, România TV, Realitatea, TVR, ProTv redau subiectul ”Roșia-Montană”sunt definiții de manual pentru o bună ilustrare a modului în care un canal media poate fi cumpărat pentru a plăsmui realitatea conform intereselor cuiva.

Mă refer în primul rând la modul în care a receptat subiectul protestelor presa care și-a păstrat obiectivitatea. Adică acei publiciști emblemă, foarte rari, precum Dan Tăpălagă.

Senzația generală e că acest segment de presă e depășit de subiect. Nu îl prinde, nu îl înțelege. Face eforturi, dar nu îi iese. Ca și cum războaiele purtate, adesea fără susținerea publică pe care ar fi meritat-o, le-ar fi tocit simțurile.

De exemplu, e cel puțin ciudat să le reproșezi protestatarilor că protestează pentru Roșia-Montană, fără a o face explicit și pentru alte cazuri de subminare explicită a domniei legii. Dacă acest argument ar fi extins, regimul comunist nu ar fi căzut în decembrie ‘89. În fond, prin anii ’50-’60 se întâmplaseră lucruri mult mai grave în România. Și nu am avut un protest similar în București și în Timișoara. De ce să fi protestat românii în decembrie ‘89? Ei bine, uite că au facut-o! Și a fost bine că s-a întâmplat acest lucru.

De obicei, scepticii de serviciu sunt iritați că tocmai un subiect precum ”Roșia-Montană” face audiență și nu altul. Da. Domnia legii este călcată în picioare și în alte contexte. Cazul Lukoil este doar un dosar recent. Da. Ar trebui ca și aceste cazuri să fie sancționate public. Această sancționare întârzie. Cum explicăm atunci ceea ce se întâmplă? Cred că avem trei variante convergente.

  1. Subiectul Roșia-Montană este cauza eficientă, declanșlatorul acestui protest. Fitilul ei. Am mai spus-o. Cauza formală, esența acestuia este nevoia de protejare a domniei legii. Proiectul de lege pro-exploatare trimis de Guvernul Ponta în Parlament a fost picătura care a umplut paharul. Din acest motiv, ”Roșia Montană” a devenit emblemă a protestelor. Factorul unificator. Așa se explică modul mai lent în care mesajul principal, protejarea domniei legii, iese la suprafață. Este răstimpul în care conștiința celor care participă la proteste migrează de la cauza eficientă la cauza formală.
  2. Nu poți protesta pentru tot în același timp. În fond, protestul este un exercițiu de comunicare. Unul care consumă multă energie. Nici nu este bine să sancționezi totul în același timp. Pentru că în gălăgia multiplelor revendicări nu s-ar mai înțelege nimic. E ca și cum un jurnalist ar scrie un articol în care ar ataca minim 5 teme diferite. Ar deveni ininteligibil. În plus, dacă stăm să ne gândim, Bucureștiul este locuit în această perioadă de trei proteste. Cel pentru respectarea domniei legii în cazul proiectului RMGC. Și alte două îndreptate împotriva primarului Sorin Oprescu: un protest care a adus laolaltă 8000 de oameni pentru a cere infrastructură dedicată bicicliștilor, pietonilor și persoanelor care se deplasează în scaune rulante; un protest îndreptat care sancționează modul în care primarul Capitalei a administrat situația câinilor fără stăpân. Sunt convins că va veni și rândul altor subiecte pentru care se va protesta.
  3. În al treilea rând și cel mai important, protestul, ca orice gest de prezență civică, este ceva ce se învață. Nu te naști protestatar. Nu apare în CNP vreun indiciu care să trădeze gradul de implicare civică. Așa se explică de ce o persoană care trăiește vreo 40 de ani în regim penitenciar, deprinde cultura suspiciunii, a duplicității, a aranjamentului. Când își redobândește libertatea, are dificultăți de relaționare. Nu este comunicativ, nu este deschis, nu are conștiința umbrelei pe care legea și instituțiile ei le oferă. La fel cred că stau lucrurile și cu o țară care a trăit mai mult de patruzeci de ani de regim totalitar. Îi va fi greu să deprindă spiritul civic și cultura protestului. O va face, dar încet și cu sincope. Mai ales atunci când, la prima tentativă, a primit încă o mostră de regim totalitar mascat. Așa cum s-a întâmplat în cazul mineriadelor orchestrate de Ion Iliescu în fruntea proto-partidului din care s-a desprins mai tot ce mișcă pe scena politicii românești.

Or, din această triplă perspectivă este absolut falimentar să oftezi după nevoia de atitudine civică, dând, pe de altă parte, în cap și criticând acru civismul care abia reîncepe să spargă gheața. ”Pam, pam”! Da, mai sunt multe de făcut iar așteptările sunt mari. Dar tocmai pentru că e așa, e recomandabil să ocrotești ceea ce crește. Doar în acest fel poți avea șansa ca ceea ce speri să devină realitate.

.

În urmă cu câțiva ani, pe undeva prin Viena, am văzut un tăpșan cu iarbă abia încolțită. În unele zone iarba era mai deasă, în altele abia se vedea. În centrul acestui spațiu era înfipt un panou pe care scria ”Nu mă călca. Sunt încă în creștere”. Cred că la fel stau lucrurile și cu societate civilă care încolțește în această perioadă. Are o mulțime de găuri și de probleme. E rară, e subțire, e cam ciufulită, uneori îngrămădită haotic și prea puțin orientată. Trebuie tunsă, corectată, uneori protejată. Dacă o vei călca în picioare, cu siguranță că nu va mai crește nimic pentru încă alți câțiva ani buni. E nevoie de multă răbdare și bunăvoință. De aceea, nu pot să nu mă gândesc la tâlcul acelei poante vechi: în curtea Kremlinului nu crește iarba ca la Buckingham Palace pentru că britanicii tund iarba de câteva sute de ani.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. dusu spune:

    bravo domnule !
    dar ca sa nu va atace intii oamenii de bine,unii salarizatzi(ha ha),la´´ Fără nici o sumă de bani implicată, cu idei excelente și doar cu energie pură.´´referinduva la protestatari,io care am informatzii doar din fitzuici,pare ca ONG-uri cu finantzari pe linia Soros sint prezente;ori poporul asta construit in ura fatza de unguri(unii shtim de ce)rezoneaza foarte bine la dezvaluiri securistice.
    o alta informatzie ce mi a atras atentzia,a fost a unui parlamentar comunist care ii compara pe protestatari cu fascishtii si accentua diferentza intre o mina de oameni care protesteaza(aci din nou o manipulare prin invaluire,vorbea de 500 000)si 20 milioane(aci ar vrea comunistii sa mai aiba,ha ha)popborul al carui reprezentatnt el se considera.
    sa vedem daca comunistii nu vor aduce din nou contramanifestantzi !?

  2. nadia spune:

    F.bun articolul, ca si cel precedent de altfel cu un singur amendament. Dintre televiziunile mentionate care nu au reflectat corect protestul trebuie sa scoateti postul Realitatea. A fost cel mai fidel si cu reportajele cele mai multe facute in tinpul protestelor si dupa. In schimb trebuie sa adaugati primul pe lista postul B1 care a intoxicat si intoxica in continuare prin invitatii care ii cheama in studio NUMAI cu “avantajele” proiectului si culmea toti realizatorii sunt aproape fanatici cu o exceptie – deocamdata – Cristoiu. Asta v-o spune cineva care a avut timp sa urmareasca posturile incontinuu ( mai putin intervalul 01- 08 noaptea mai clar )

  3. un timisorean spune:

    Excelenta analiza.Multumesc.

  4. Cristian spune:

    :-)

  5. Peter Manu spune:

    Excelenta prezentare, Dle Gaitanaru!

    Castigatorii acestui razboi mediatic par sa fie PNL, UDMR si un grup foarte restrans de politicieni din PDL. Din motive diferite, marii perdanti sunt, cel mai probabil, PSD si dreapta anticomunista/anti-USL. Primii sunt identificati cu perceptia ca RMGC ii cumpara pe cei de la putere. Dreapta anticomunista/anti-USL pierde pentru ca temele mari ale discursului ei (lovitura de stat din iulie 2012, confiscarea “tortionarilor”, conducerea ICR) au devenit irelevante. Pare sa fi pierdut si Mircea Cartarescu, cel putin in masura in care aspiratiile lui la Nobel nu mai sunt in atentia mass-mediei.

    • DanielS spune:

      Cit timp nu apar violente, avem cu totii de cistigat dintr-o dezbatere serioasa. Cistigam in civism cu totii. Poate mai important, cistigam in spirit ecologic, in constientizarea riscurilor imense de mediu. Asta se va reflecta curind si in politica.

      Mi-e teama totusi de puterea uslamista. Orice manevra murdara spre deturnarea protestului, se va finaliza cu victime. Sint sigur ca Ponta, strategii si propaganda uslamista subestimeaza determinarea tinerilor. Cea mai inteleapta atitudine politica ar fi securizarea cu maxima eficienta a protestelor ecologistilor, de catre politie si jandarmerie. Chiar daca protestele nu sint autorizate.

      Protestele sint mai periculoase decit par la prima vedere. Dezbaterea trebuie continuata si proiectul aminat.

  6. SKB spune:

    http://vimeo.com/74702619

    Eu il vad game changer. E viral deja. E incredibil de bine facut. Si daca ar fi avut un titlu diferit, care sa-i asigure unicitatea in cautarile de pe google si youtube, era perfect.

  7. Marki spune:

    Vă mulțumim pentru această (altă!) analiză riguroasă, punctuală, domnule Găitănaru!

    Cât despre jurnaliștii din presa aservită și din „cealaltă” pe care, cu (prea) multă îngăduință o numiți „sceptică”… mi se pare foarte grav că se încalcă norme, principii, deontologie profesională… Presa noastră (cu rare excepții!), această A PATRA PUTERE ÎN STAT oferă astăzi, după 24 de ani de postcomunism, un spectacol jalnic: ipocrizie, dezinformare, manipulare și multă, multă gălăgie…
    Mai e mult până departe…

    p.s. Excelent documentarul http://vimeo.com/74702619! Mulțumim, SKB!

  8. Robert spune:

    Ma surprinde cum nimeni nu vede dincolo de ceea ce e prezentat…
    Acest “proiect” este in fapt un maldar de hartie cu cifre frumoase pentru investitori. Vreau sa precizez, pentru a nu se crea o confuzie, ca statutul de investitor este obtinut in momentul in care cineva achizitioneaza actiuni ale respectivei companii, la bursa. In fapt oricine poate cumpara actiuni si oricine le poate vinde dupa bunul plac. Pretul variaza in functie de cum bate vantul si dupa cum piata are mai multa sau mai putina incredere in proiect.
    Un DA, rostit in faza incipienta, cum a fost cazut premierului Isarescu la momentul acordarii licentei a atras investitori si a permis colectarea de fonduri la bugetul proiectului, in vreme ce frane in calea derularii sale, diminueaza pretul de pe bursa…
    Pentru cei mai putin avizati in activitati bursiere, acesta este un joc firesc, fiecare parte implicata cunoscand faptul ca investitia poate implicit sa fie o pierdere totala sau partiala.
    Probabil ca scenariul este ca in fapt sa nu se faca nimic acolo si cineva sa dispara cu ceva bani…
    Investitorii vor fi suparati, dar pe un risc asumat.
    In alta ordine de idei se vehiculeaza o suma (despagubiri) pe care statul roman ar fi pus in pozitia de a o plati in cazul impiedicarii proiectului; ascest lucru vine sa confirme scenariul perzentat mai sus; “proiectul” este conceput sa nu se puna in practica nicicand.
    Cine trebuie sa incaseze, a facut-o deja, iar acum se “lucreaza” la impachetarea “nereusitei” intr-o haina plauzibila in fata celor care pierd fonduri…

    respect si viata lunga tuturor!

  9. Bulineli spune:

    Excelent domnule Gaitanaru Andrei !

  10. Cristian Ioan spune:

    Scuze, dar am obiectii de la al doilea paragraf!
    Nu pot sa citesc mai departe, pentu ca ma impiedic de o terminolgie gresita:

    ” Tabăra pro-aur: RMGC”

    Cum adica?
    Deci noi, cei care protestatam, suntem “anti-aur”?!
    Cel putin pentru mine, ce mai mare obiectie nu o reprezinta poluarea, nici disparitia galeriilor romane si a altor vestigii, ci JAFUL, hotia!
    Ni se iau aurul, argintul, si alte metale utile, si primim in schimb o redevnta rdicola. Garantia de mediu este la fel de derizorie, iar pentru refacerea ecologica de DUPA incheierea explotarii, avem doar promisuni!
    De ce suntem calificati drept anti-aur? Nu am auzit sa se strige asa ceva!

    si este cel putin paradoxal sa denumesti “pro-aur” tocmai pe cei care vor sa IA Romaniei cele 250 sau 400 t de aur ce probabil EXISTA in zacamant pe un pret derizoriu!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrei Găitănaru


Andrei Gaitanaru

Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)