joi, martie 28, 2024

Cei doi. Un bilanț și ce s-ar cuveni să urmeze

Duminică seară, la o oră după închiderea urnelor, am primit pe e-mail, la scurt timp unul după altul, două texte postate pe facebook. Întrucât ele aparțin spațiului public iar îmbinarea cuvintelor într-un gând care ne privește pe toți m-a tulburat întotdeauna, îmi voi permite să le citez fără să fi cerut încuviințarea autoarelor lor. Primul text aparține Ana-Mariei Caia:

Au fost ani de mare hoție, sălbăticie, dar mai ales umilință. PSD a încercat și reușit să lipească imaginea României de aceea a unei maimuțe, explicând că maimuța nu e numai om, ci chiar prim-ministru. O piesă absurdă, aberantă, suprarealistă, în care am jucat toți, că ne-a convenit, că nu ne-a convenit. Toți, acoperiți de aceeași rușine, de același sentiment al neputinței, de aceeași greață. Dăncilă e un episod tragic în istoria României, nu e nimic amuzant la ea, triumful prostiei, gloria imposturii, glasul noroielii morale, chip pentru intelectul rudimentar, subuman. Nu a fost un candidat la prezidențiale, a fost doar expresia tupeului infinit al PSD, până în ultimul moment, de a arăta României că orice curcă, dacă e pesedistă, ar putea ajunge președinte.

N-a ajuns și sper să fim atât de înțelepți cât să nu mai trăim vreodată vremuri de-o asemenea cruntă tâmpenie.”

Două comentarii îmi inspiră aceste rânduri. Primul:

Mai putem avea vreo îndoială că PSD reprezintă perpetuarea riturilor comuniste după 1990? Rușinea contraselecției, despre care vorbește Ana-Maria Caia, a început din 1948. Și românii au trăit în ea peste patru decenii, mai mult decât jumătate din viața unui om. Electricieni, cazangii, turnători, țesătoare, strungari, lăcătuși mecanici, tinichigii, sudori, cizmari, rihtuitori, tipografi, croitorese, mineri – aceștia au fost peședinți ai țării, miniștri, secretari de stat, generali, șefi de întreprinderi, academicieni. Toate aceste meserii sunt, în sine, onorabile, iar elitele nu cunosc granițe profesionale. Grotești ele nu devin decât prin confuzia competențelor. Totul s-a petrecut atunci potrivit vorbei lui Lenin, citată adesea: „Bucătăreasa trebuie să învețe să conducă statul”. Și bucătăreasa, în loc să-și onoreze aleasa meserie, a tot învățat să conducă statul pe spatele nostru. Am trăit sub maimuțe înarmate (până și azi un pesedist se visează cu mitraliera la brâu), care ne urau și care, dacă nu ne schingiuiau, adorau să ne umilească maimuțărind competențele – făcând pe savanții, pe academicienii, pe miniștrii, pe președinții, pe arhitecții țării.
În alt peisaj politic și exploatând imbecilizarea în masă moștenită de la comuniști, PSD a perpetuat această batjocură. A instalat la butoanele țării indivizi care, de astă dată, maimuțăreau democrația. Punând subalternii să domnească peste cei capabili și deștepți, pesediștii ne-au urât și ne-au umilit așa cum învățaseră de la bunicii și părinții lor comuniștii. Ca și ei, au făcut din contraselecție politica de stat a României. Au ieșit acum câteva zile din scenă lăsând în urmă o țară devastată, cu pădurile culcate la pământ și pădurari uciși, cu întreprinderi privatizate dubios și falimentate, cu patrimoniul țării încăput pe mâna mafiilor imobiliare, cu un electorat speriat de ziua de mâine și captiv ideologic, cu copii abandonați în orfelinate și-n case de oameni miloși, cu milioane de analfabeți, cu jandarmeria dresată să bată bestial, cu sute de milioane de euro furate și nerecuperate niciodată, cu criminali, hoți, violatori și traficanți de carne vie zburdând prin capitalele Europei.

Al doilea comentariu. Viorica Dăncilă e, într-adevăr, „un episod tragic în istoria României ”. Nefiind nimic amuzant într-o marionetă de bâlci trasă de sfori, distribuită, în batjocură, într-o funcție supremă, n-aveam nici un motiv să râdem de ea. Hazul care a însoțit-o în lunile în care a guvernat viețile tuturor nu mai era „hazul de necaz” al românilor din deceniile comuniste. Pe-atunci, nemaiexistând nici o portiță deschisă spre atitudine și civism, singura libertate care ne mai rămăsese era să râdem pe furiș.
Acum a fost cu totul altceva. Acum ne-o făcuserăm cu mâna noastră, jignind, în 2016, prin absenteism, dreptul și obligația morală de a vota. Pomenindu-ne, din vina noastră, cu maimuțe la butoane, am găsit, în stil autohton, două căi pentru „a ne scoate”: mai întâi am început să ne văicărim de ce „ni se-ntâmplă”. Eram iarăși românii urgisiți, care, când ne întâlneam, ne cădeam unii altora în brațe plângându-ne de milă și de „vitregia istoriei”. De vină era din nou Mr. Nobody. Vina era din nou impersonală. De fapt, adevărul e că plăteam cu toții trufia, indiferența sau nesimțirea celor care, sastisiți de riturile democrației înainte de a le fi trăit pînă la capăt, rămăseseră în 2016, demni și scârbiți, acasă, cât mai departe de urne. Apoi ne-am zis că, dacă tot ajunseserăm aici, dacă tot vedeam în vitrina puterii scălâmbăiala primatelor, n-ar fi rău să folosim prilejul pentru a râde avantajos: acum aveam pe cineva în a cărui oglindă, privindu-ne, oricât de proști am fi fost, ne vedeam deștepți. Am transformat o candidată impauzibilă în claun național, când ea nu era decât palma grea – triumful prostiei, gloria imposturii și glasul noroielii morale pe care o încasaserăm toți prin „tupeul infinit” al unui partid ce s-ar fi cuvenit de mult să dispară, ca impostor național și năruitor de țară, de pe harta noastră politică.
Așa încât, de-acum înainte, dacă ar fi după mine, aș prefera să nu mai vorbim de Dăncilă, s-o pitim în adâncul nostru, acolo unde ne arde rușinea, și laolaltă cu Dragnea, inventatorul ei, s-o privim ca pe un ordaliu și ca pe marea noastră gafă din „anii tranziției”. Să tăcem o vreme în privința lor, până ni se șterg de pe retină mustăcioarele și zâmbetele de șmecherași și șefi de sală, toaletele Barbie, broșele de smalț, coafurile înfoiate și tencuiala fardurilor. Așa cum, într-o familie, devine tabu și nu se mai pomenește numele celor care au făcut familia de râs, așa să nu mai rostim nici noi, măcar o vreme, numele celor care ne-au rușinat în Europa și ne-au așezat pe ultimul loc în ierarhia ei.

***

Al doilea text pe care l-am primit duminică seara îl privea pe Klaus Iohannis, celălalt candidat. Avea doar două propoziții. Autoarea lui: Ana Barton. Iată-l:

Domnule Președinte, după cinci ani, poporul ăsta – din țară și de afară – v-a înviat. Îi sunteți dator cu viață.

S-a spus, despre votul prezidențial recent că a fost unul al spaimei și dezgustului de un candidat, și nu neapărat al entuziasmului stârnit de celălalt. S-a mai spus că cei aproape 70% care l-am votat pe Klaus Iohannis l-am votat nu pentru ce a făcut, ci pentru că, făcând cu parcimonie, cel puțin n-a distrus nimic. Mai degrabă a asistat, olimpian, la ce se distrugea. Când cineva vine acum și spune că poporul ăsta, votându-l duminică pe Iohannis, l-a înviat, înseamnă că i-a dat ceea ce în primul mandat îi lipsise: viața aceea care, din clipa în care fusese ales în 2014, nu îi mai aparținea de fapt lui, ci milioanelor care-l aleseseră. Când accezi la locul din care răspunzi pentru o țară, te dezbraci de haina ta de ins. Viața ta devine măreață prin răspunderea unică pe care ți-ai asumat-o și prin orbita națională pe care ai ales s-o așezi.
Există într-un dialog al lui Platon o magnifică propoziție despre putere: „De putere trebuie să se apropie doar cei care nu o iubesc”. Așadar la putere n-ar trebui să aspire decât cei care o practică nu de dragul ei și al lor, ci de dragul milioanelor de oameni pe care, având întreaga putere, jură să îi respecte, să-i ocrotească și să-i slujească cu umilință și cu pasiune de ctitor. Un președinte de țară e viu nu câtă vreme respiră, surâde și primește oaspeți străini, ci câtă vreme, punându-și viața în balanță cu viața tuturor, el moare pentru sine și învie ca simbol activ al unui popor.
Șansa acestei învieri i-a dat-o, pentru a doua oară, votându-l ca Președinte, „poporul ăsta din țară și de afară”. El ne e „dator cu viață”, adică cu tot binele pe care ni-l poate face din clipa în care, la greu, l-am investit cu atâta putere.

Distribuie acest articol

79 COMENTARII

  1. Un text istoric. Atat de scurt, atat de adevarat si de ziditor!

    Ce pot face doar „cateva cuvinte”!

    Va multumesc domnule Liiceanu! Si dumneavoastra daruiti acestui popor, prin cuvintele publicate, o sansa spre propria-i vindecare.

    Sper sa-l citeasca si domnul presedinte Johannis.

  2. Asa e, KWI e dator cu multe, inclusiv cu rascumpararea celor 5 ani in care, printre altele, a numit-o si pe Dancila premier si a acceptat mutilarea DNA, comunicand prin puratorul de cuvant demiterea Laureti Kovesi, adica a unuia din cei mai respectati profesionisti din lume, una din cele mai igienice figuri din istoria acestei tari. Si de ce aveam mai multa nevoie decat de igiena. Ei bine, dumnealui a ales sa NU fie presedintele jucator care fusese Basescu, sa NU joace cu mandatul pe masa cum a facut-o Basescu, sa NU fie suspendat ca si Basescu de mai multe ori daca era nevoie. A ales sa fie taciturnul neinteles si grabit tot timpul sa plece in vacanta.

    Mi-a venit sa scriu „tare ma tem ca…”, dar de fapt sunt sigur ca acum, cand inca un mandat nu mai poate avea, o sa fie si mai imobil si mai nepasator fata de „binele pe care ni-l poate face”. Si putea face. N-o s-o faca nici atat de acum inainte.

    • Cam multi defetisti…Mai ganditi-va, chiar n-a facut nimic? Vedeti de cate ori a respins „legi” PSD si de cate ori a fost in conflict cu CCR dominata de acesta…Dar n-a facut „zgomot”, n-a batut toba. Prin Banat se spune ca „neamtul tace si face”….

    • @marius – dacă nu ar fi fost pe placul Kremlinului, KWI ar fi fost suspendat de mult. Să nu uităm că a apărut în politica mare drept ”premierul Grivco”, nu altfel. Rolul lui KWI este să mențină lucrurile în mlaștina călduță în care au fost și până acum. A fost președintele lui Ponta, a fost președintele lui Cioloș, a fost președintele lui Grindeanu, Tudose și Dăncilă, iar acum este președintele lui Orban. Din toată lista asta ilustră, nu se poate extrage nicio speranță pentru următorii 5 ani. Mai vedem ce-o mai fi după 2024, iar asta doar dacă scăpăm de Putin între timp.

    • Si eu sunt la fel de critic fata de Johannis, dar totusi raman la „ma tem”i sper ca totusi in ultimul ceas cand trebuie sa decida nu ce intra in istorie Johannis va fi ceva mai hotarat si intransigent cum nu a fost niciodata, din pacate.
      In acelasi timp realitatea e ca suntem cu totii niste lasi si speram totul de la lideri izolati ca Basescu si Johannis, care sa ne rezolve problemele de care suntem singuri vinovati atat ca popor cat si fiecare dintre noi individual.

  3. Ambele texte sunt tăioase, dar…

    …La primul aș îndrăzni să fac observația că majoritatea parlamentară care a oferit și susținut guvernul a fost votată de cetățenii români. Au ales mai bine, sau mai puțin bine informați, evident contrar intereselor lor, dar așa au ales.

    Un subiect bun de discuție este ce anume i-a determinat pe români să susțină partide care sunt marionete ale cleptocrației, cum și de ce alegătorii au putut fi manipulați într-atât de eficient.

    Cu privire la cel de-al doilea text aș reaminti că după recentele alegeri prezidențiale mare lucru nu s-a schimbat. Avem același parlament, același guvern și același președinte ca înaintea lor. De ce oare ar ne-am aștepta la lucruri mărețe?!…

    • Imi permit sa va contrazic si ca dau un singur argument – va rog sa urmariti sedinta din Parlamentul RO in care s-a votat motiunea de cenzura si implicit aruncarea peste bord a distinsei maimute Dancila. – inregistrarea este pe site-ul parlamentului – daca nu o gasiti o sa va dau si link-ul.

      Este o diferenta majora in modul de abordare.
      Dispare aroganta si dispretul fata de lege – este greu, cu mult mai greu, si mai si dureaza pana sa vedem niste efecte.

      Si mai este ceva – pentru prima data in Parlamentul RO partidele care odata erau in opozitie mari, se vorbira, ei se sfatuira.. – cam asta trebuiau sa faca de mult – ceea ce este mai important este ca au reusit dar trebuie sa mentina stropul ca sa finalize cu bine ceea ce au inceput.

      Lectia asta nu a fost numai pentru cetateni – adica daca cetatenii vor ceva sa mearga la vot si sa voteze dupa ce se informeaza corect- ci si pentru membrii partidelor aflate in parlament – oarece sudoare trebe sa curga si acolo….

      Intrebarea Dvs. este corect adresata si am incercat sa raspund cat ma pricep.
      Dar va rog sa mai tineti seama de ceva: lucrurile se misca mult mai repede pentru ca informatia curge din toate directiile si este mereu cu noi – deci realitatea nu mai poate sa fie pitita sub pres pentru mult timp. Este o lume intreaga in schimbare.

      • „…pentru prima data in Parlamentul RO partidele care odata erau in opozitie mari, se vorbira, ei se sfatuira”

        Pentru unii, mă scuzați, poate este pentru prima dată, eu am mai văzut cel puțin o dată filmul ăsta cu „mări, se vorbiră, și se sfătuiră”. CoCoPo și CoCoPa sunt exemplele clasice de ineficiență a demersurilor decalarat bine-intenționate. Îngăduiți-mi să reamintesc: https://moldova.europalibera.org/a/2276572.html
        Grupul infracțional organizat de tip mafiot care a capturat statul după 1989 a acționat eficient și coaliția a făcut implozie.

        Permiteți-mi, vă rog un exemplu. Ieri seara a apărut la un post TV (dintre cele trei care uneori mai difuzează și programe onest realizate) un reprezentant al unei alianțe care în cadrul unui protocol/convenții a susținut moțiunea de cenzură și susține actualul guvern. Deși protocolul cuprinde în mod clar – explicit – condiția unui guvern monocolor impusă de ALDE, interviul a insistat în mod inexplicabil (eufemistic vorbind, desigur) tocmai asupra acestei chestiuni. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cele-12-conditii-ale-alde-pentru-sustinerea-guvernului-orban-1202674

        Astfel, în mod repetat, insistent, a apărut întrebarea de ce alianța respectivă nu a participat la guvernare și de ce nu a nesocotit protoicolul/convenția. În mod repetat invitatul a răspuns că alianța NU a fost invitată să participe la guvernare și că protocolul de susținere a guvernului include condiția ca acesta să fie format dintr-un singur partid. Sentimentul transmis privitorului a fost acela că realizatorii emisiunii doreau musai să fi existat o neînțelegere între susținătorii guvernului, iar protocolul/convenția să nu fi fost restectat.

        În cazul CoCoPo și CoCoPa presa vremii stă mărturie că eforturile de subminare a Convenției au fost uriașe, atât din exterior, dar și prin „infiltrați”, din interior, astfel că prăbușirea ei s-a realizat cu succes. Manipularea prin mass-media s-a dovedit, ca de obicei, eficientă.

        Înainte de 100 de zile de la învestire nu avem ce evaluare să facem actualei guvernări, dar nu sunt sceptic, sunt realist și îmi sprijin realismul pe experiență și pe acțiunile de până acum ale prim-ministrului și Președintelui, cu numiri în funcții ale unor persoane controversate, ori decorarea unor impostori.

  4. „De putere trebuie să se apropie doar cei care nu o iubesc”.
    Din pacate nu poti sa ajungi la putere decat daca esti dispus a face compromisurile necesare ca sa te apropii de ea si pentru asta trebuie s-o iubesti foarte.

    • Daca ai capacitatea de a vedea corect realitatea, in dinamica ei, si mintea de a actiona pentru a rezolva nevoi/probleme atunci puterea te alege pe tine si nu tu puterea.

      Sigur ca poti respinge puterea dar pana cand?
      Pana si mai cei altruisti isi doresc sa isi faca un nume/ sa dobandeasca o reputatie din a face ceva util societatii. Este un altfel de puterea – puterea bazata pe rezultate cu impact pozitiv.

      PS
      In cazul Presedintelui reales pot spune fara sa ezit ca o anume conjunctura l-a favorizat dar asta il si va obliga si pare ca domnia sa a inteles.Daca o sa uite poate sa merita sa ii fie readus mesajul in atentie. Deci succes!

      • ‘Sigur ca poti respinge puterea dar pana cand?’ – pana cand vrei, vesnic.

        ‘Pana si mai cei altruisti isi doresc sa isi faca un nume/ sa dobandeasca o reputatie’ – nu, cine vrea faima nu e altruist; daca sunt altruisti poate ca isi doresc opusul, sa fie lasati in pace, sa aiba liniste; faima sau reputatia alunga pacea si linistea; daca ar putea, poate ar alege sa traiasca in padure, munte, desert, pustiu, sa scape de galagia oamenilor.

      • Nu sunt prea multi Haveli pe lume.
        Intr-un sistem democratic a ajunge la putere se face prin a te afilia unui grup de interese (partid) pe care trebuie ulterior, nolens volens, sa le reprezinti. Parcursul spre putere se face cu multe compromisuri si abandonuri de principii si trebui sa-ti doresti mult puterea ca sa fii dispus sa le accepti.

    • Un politician care nu doreste puterea nu.si merita soarta, numai puterea fiind in masura sa-i acorde libertatea de actiune atat inspre binele cat si impotriva noastra, depinde de noi, nu de el daca este investit cu puterea necesara.

    • Cred ca depinde cum iubesti puterea. Daca n-o iubesti, nu stii ce sa faci cu ea. Pe de alta parte, trebuie bauta cu masura, sa-ti placa dar sa nu te imbeti. Insa, in primul rand, trebuie sa stii ce vrei, pentru ce doresti puterea, care e scopul. Apoi, cum vrei sa dispui de ea, mijloacele sunt la fel de importante ca scopul (poate aici sa fie deosebirea fundamentala intre Basescu si Johannis?).
      Referitor la VV Dancila, marioneta isi depasise conditia, ajunsese sa creada in sine si in destinul sau. Si stiti de ce? Pentru ca toata Romania a ajuns camp de joaca pentru saltimbancii astia, oamenii se obisnuisera deja cu „mersul lucrurilor” si-l acceptau. V-ati gandit, vreodata, ca noi l-am zamislit pe Ceausescu, acceptandu-l, prefacandu-ne ca ne place, dandu-i satisfactie, invatandu-ne cu raul si considerandu-l normalitatea?
      Suntem departe, foarte departe de normalitate. PSD-ul e printre noi, in noi, in lasitatea si in dezinteresul nostru.

  5. Contributia asta pare oarecum neterminata. Lipseste concluzia. Are dl Liiceanu impresia ca Iohannis e vreun mare competent, un filosof al politicii, capabil sa inteleaga ce responsabilitate implica realegerea sa in urma a 5 ani de vacanta? Nu-s asa expert in citate, dar parca am citit undeva ca definitia nebuniei e sa faci mereu acelasi lucru, asteptand rezultate diferite. Acelasi lucru e sa alegi mereu contra, pentru ca nu ai o optiune veritabila sa votezi pentru. Iohannis nu s-a spetit muncind 5 ani cand avea “stresul” realegerii. E curata nebunie sa crezi ca va face ceva in anii astia fara miza. Dupa locale/parlamentare se va intoarce in cuibul sau de aroganta si lenevie.
    Comentariul neterminat al dlui Liiceanu pornise de la ideea ca Iohannis e inviat. Desprind de aici doua idei. Prima, e ca si cei care l-au votat au realizat ca era un personaj mort. Fara vlaga sau realizari. O nulitate tacuta. Reanimat de alegeri. A doua, e ca un mort viu nu e viu – decat daca e Christos, si nu cred ca ura de pesede merge pana la a-l considera pe Iohannis vreun Mesia. Ca atare, dupa vot Mortul Iohannis e acum un mort viu, un zombi, un nosferatu care se va mai hrani 5 ani din vlaga noastra si dezgustul nostru fata de curca pesedeului. Nu-i nicio sarbatoare-n asta.

  6. EXCEPTIONAL, inclusiv pt.presedinte:
    „Domnule Președinte, după cinci ani, poporul ăsta – din țară și de afară – v-a înviat. Îi sunteți dator cu viață.”

  7. Aveam neapărată nevoie de acest mandat olimpian al lui Iohannis. După un deceniu in care am fost setați in modul “colateral” de prioritatea luptelor între Zeus, Hades, Pluton, Prometeu și alde Hydra sau Atena, era momentul ca nu lupta pentru putere sa fie in continuare scopul, ci cel mult calea. Recrudescenta ei s-a resimțit și in acești ani. Dacă nu este legea de partea lor, au Parlamentul să o schimbe! Dacă nu au Parlamentul, au poporul care (nu) votează. Dacă nu au poporul, au Jandarmeria. Dacă nu au DNA, au CCR. Și SS și IJ și pe Tudorel. Nimic nu a fost nou, nimic necunoscut, nimic încă neîncercat. Romanii au pierdut timp, transformând încrederea în ură și speranțele în apatie.
    Da, e vremea schimbării acum! Nu știu dacă Iohannis va reveni “la viața”, chiar lipsit fiind de perspectiva realegerii. Pentru cei ce au vrut sa reprezinte schimbare, jucatori, profesori sau olimpieni al doilea mandat nu prea a fost reușit. Dar poate ca, dintre toți cei la care m-a gândesc, Iohannis pare sa fie singurul care sa aibă potențialul reinventării, al uneia spectaculoase chiar.

    • Da, si eu cred ca suntem pe calea cea buna.
      Cat despre schimbare, ea a inceput deja sa opereze acolo unde era necesar, in mentaliatea colectiva, si probabil ca fenomenul este ireversibil.
      Evident, vom mai asista la cateva incercari de deturnare, isteria pesedista reziduala va izbucni, curand, din disperare si mai ales din inertie, ceea ce e previzibil, deoarece specific ultimilelor zvarcoliri ale oricarei scorpii, inainte sa-si dea duhul…pe care si-l va da.
      Sunt increzatoare in metoda lui K.I., aparent inspirata din Lao Tseu „stai linistit pe malul raului si vei vedea plutind cadavrele inamicilor”… si sper ca, din ce in ce mai multi romani sa realizeze ca eficienta se obtine si altfel decat cu mult zgomot si agitatie permanenta: pas cu pas ;)

      • Ela, sunt cu totul de acord că eficiența se poate obține mai ales fără mult zgomot, dar imaginea cadavrelor inamicilor plutind pe râu mă deranjează ușor. Cum spuneam, nu pornirile vindicative sunt necesare acum, deși răsplată pentru incompetență și hoție trebuie desigur să existe.

        P.S. In comentariul precedent era de fapt ”la care mă gândesc”.

      • Eu cred ca pe calea cea buna, a reinventarii, nu e Johannis, ci cei mai tineri dintre noi care, ramasi in tara, nu-si mai doresc „Calea” psd-ista. Pe scurt, e vorba de sumedenia de oameni onesti, care-si vad viitorul altfel decat faurit cu pile, manareli, pe sub lege, talhareste.

        • Fara indoiala!
          Concret insa, adica acum si in contextul dat, cred ca nu este cea mai buna idee sa aruncam si copilul cu apa in care l-am spalat ;)
          Campania electorala s-a terminat, inutil, deci, sa refacem istoria cu „daca…”, ramanand blocati la nivelul rezultatelor turului 1 si, accesoriu, refuzand sistematic sa vedem partile pozitive ale situatiei.
          Indemnul meu nu este , neaparat, sa vedeti paharul pe jumatate plin, daca ptr advs el este apropae gol, ci sa incercati sa realizati ca singurul lucru care conteaza este ca paharul se poate umple.

  8. Din 1967 până în 1989 România a fost condusă de Ceaușescu, un analfabet funcțional. Toți cei care au trăit atunci au jucat într-un fel sau altul în horă asta. Sunt 2 milioane de abrutizați, spălați pe creier, eșecuri ale educației și moralei încă printre noi. Asta e realitate si nu panseu

  9. Ma amuzați , domnule Liicesnu. Va rog copiati textul meu și publicați-l cândva după parlamentare. Iohannis va intra curând in hibernare. PNL va face rahatul praf , va fi la egalitate cu PSD. Care PSD se va revigora și va fi votat de 3 milioane de inși , wie immer. USR , PMP … p-acolo și ei. Atât Barna cât și Paleologu ar fi fost președinți mai buni dar romanul uita repede ca Iohannis a fugit mereu de bătăliile la care îl obligau funcția . A fost un las. S-a trezit mare viteaz după război . Un ipocrit și jumătate . L-am votat in scârbă . Țara-i praf , pulbere fina .. vorba altor filosofi hop hip. Nu, domnule Liiceanu , România nu-și va reveni singura , cel puțin nu in următorii 50 de ani și asta doar dacă va fi pace . Sa ne ferească Dumnezeu de ce-i mai rău ! Sa ne ferească Domnul de ruși și de turci . Dacă ne-ar ocupa austriecii din nou poate am avea o șansa. Mi-e greu sa mai sper, de treizeci de ani tot aștept “schimbarea”. Am zis.

  10. Domnule Liiceanu, asa cum foarte bine spune Ana Barton, după cinci ani, poporul ăsta – din țară și de afară – l-a înviat pe domnul presedinte Klaus Iohannis. Datoria dumneavoastra si a celorlalti intelectuali de marca ai acestei tari este aceea de a-l mentine in viata.
    Nu stiu daca aceasta remarca isi are locul aici, dar o voi face.
    Va rugam sa nu-i lasati pe cei de teapa domnului Ion Cristoiu sa ocupe tot spatiul public.

  11. Ce ne indreptateste sa credem ca ” Mai degrabă a asistat, olimpian, la ce se distrugea” nu se va repeta si in urmatorii 5 ani?
    Am fost printre cei care i-am dat procentele (in al doilea tur) cu care a cistigat, dar eu am votat in primul rind contra Veoricai.
    La fel cum e cintecul „comunismu` n-a muritu`, doar un pic s-a hodinitu`” asa e si cu pesedimea.
    NB,
    parerea mea e ca Iohannis ” Mai degrabă a asistat, olimpian, la ce se distrugea”, cu gindul de a nu pierde al doilea mandat.

  12. 1..” Așa încât, de-acum înainte, dacă ar fi după mine, aș prefera să nu mai vorbim de Dăncilă, s-o pitim în adâncul nostru, acolo unde ne arde rușinea,”…
    ….ba sa n-o pitim. 2.5 milioane de romani au votat-o. Asta nu e motiv de piteala. Sa nu ne arda rusinea si sa nu ne umplem de greata. PSD-ul traiese prin romanii care-l voteaza. Vecinii nostri. Compatriotii. Cetatenii. Needucati, saraci, lenesi, prosti si superstitiosi, fricosi si abandonati – asta e poporul pesedist. “Sa ni se dea si noua” – asta e lozinca sub care defileaza. Sa nu ne fie rusine. Sunt multi. E o problema.
    2….“Când cineva vine acum și spune că poporul ăsta, votându-l duminică pe Iohannis, l-a înviat, înseamnă că i-a dat ceea ce în primul mandat îi lipsise: viața aceea care, din clipa în care fusese ales în 2014, nu îi mai aparținea de fapt lui, ci milioanelor care-l aleseseră”….
    .….Nu. Poporul roman nu este Iisus Christos si nici Johanis nu este Lazar cel inviat din morti. Presedintele tarii este, pana la urma, un functionar public. Cu alte cuvinte trebuie sa presteze in limitele unei fise a postului. Ceea ce Johanis a avut grija sa sublinieze ori de cate ori a avut ocazia – limitele fisei postului.
    Dar, peste aceste limite, putem avea pretentia ca institutia prezidentiala sa dea bune semnale; sa se inconjoare de oameni capabili, sa fie activa, treaza, modesta, harnica si eficienta. Sentimentul ca avem de a face cu un personaj molâu si fudul in fruntea tarii trebuie sa dispara.
    In plus, “poporul asta” trebuie sa aiba curajul sa-si numeasca in frunte oameni instruiti, cu educatie de calitate, forjati in posturi cheie din economia statului. Iar personalitati onorabile, precum domnul Liiceanu, sa fie in stare sa vorbeasca despre asta. In final, “poporul asta” trebuie sa-si asume greselile sau erorile unor astfel de oameni. Dupa ce a votat cu capul. Pana la urma, exista o alta cale de evolutie!?…avem un alt mod de a invata!?…

  13. Ceea ce face azi presedintele este in fapt o metoda de satisfacere a tuturor dorintelor ,reasezarea tarii pe principii de normalitate , si determina ca natiunea ca un intreg (chiar si cei ce l-au contestat )sa il sprijine in viitor . Totul poarta un singur cuvint pe care il tot repet de ceva vreme _TRANSPARENTA-. Cetateanul , este adus ca participant la decizia statala tocmai prin aceasta transparenta, chiar daca in faza initiala in care suntem acum se vor lua rapid si decizii brutale . Transparenta si aducerea la lumina zilei , a tot ce tine de aparatul de stat, face ca cetateanul sa perceapa aceasta atitudine ca decizie personala. Nici nu se poate altfel , generatiile ce vin sunt conectate si la cunoasterea modalitatilor de a face politica si la intelegerea rapida tuturor lucrurilor ce ne inconjoara , cu alte cuvinte ei nu mai pot fi mintiti , pacaliti , manipulati , ca pina acum . O lume noua s-a nascut deja si este de preferat ca cei vechi sa accepte si sa inteleaga asta . Presedintele a pornit cu toate fortele pe acest drum si impreuna cu premierul Orban (o surpriza pentru multi )dar nu numai (vezi numirile la conducerea UE si NATO a unor cetateni romani )vor democratiza intreaga tara evident si cu sprijinul celor ce l-au votat in ultimile alegeri . Cred ca a venit timpul sa il sprijinim cu totii ,acolo unde ne aflam si poate ar fi bine ca cei care din motive diferite nu l-au agreat sa isi modifice intelegerea si romani fiind sa accepte ca in ultima instanta si presedintele doreste acelasi lucru, binele tuturor .

  14. In comunism, nu confuzia competentelor ci, absenta lor in pozitiile de conducere a condus la alienare. De putere nu se puteau apropia persoane competente. Acum se pot apropia, pe langa competenta fiind necesare dorinta de a face bine, deschiderea spre dialog, rabdarea de a-i asculta pe ceilalti, puterea de sinteza si de transpunere in practica a rezultatelor. Toate acestea in timp ce poti fi jignit, atacat, lingusit, speriat…La urma in jurul tau pot ramane niste oameni si in urma ta o bucatica de lume mai buna…

  15. Domnule Liiceanu! Intr-o democratie serioasa, si nu parodica precum cea din Romania anului 2019, este important nu doar ca oamenii sa mearga la vot, dar sa si aiba ce / cu cine sa voteze. A merge la vot si a nu avea nimic bun de votat (ci doar un rau mai mic dar etern) este o batjocura la adresa demnitatii umane.

  16. „ Vreu o Românie cu populatia Chinei şi gloria Franței,
    după tânarul Emil Cioran /interbelic.

    ….”… Viața ta devine măreață prin răspunderea unică pe care ți-ai asumat-o și prin orbita națională pe care ai ales s-o așezi…. „….

    • Tot Cioran mai spunea la 24 ani:
      „Atat timp cât un popor n-a purtat un război de agresiune, el nu există ca factor activ al istorie”.
      A te mandri ca ai fost un popor pasnic, ca te-au calcat altii mai tot timpul, este o filozofie de perdant.
      In contextul articolului de mai sus asta reflecta de ce suntem multumiti sa avem midiocri (fie ei romani sau nemti) care sa ne conduca.

      • România atacă 1912 Bulgaria. Declaraţia de război 1916. „Soldaţi treceţi Prutul 1941”, până la Odessa/ Stalingrad.

        UE 1957-1989-2019 e un poriect occidental de pace. Vestul a folosit 75 de ani de pace pentru bunăstarea locuitorilor. Pace, libertate, democraţie au reuşit în vestul Europei.
        NATO 1949-2019: Take the russians out, take the americans in, take the germans down (azi: germans to the front).

        Papa Francisc a condamnat acum la Hiroshima Japonia armele nucleare. Singurul popor romano- catolic cu bombe nucleare e Franţa ( a dus războaie coloniale după 1945 în Vietnam şi Algeria până 1961).
        Azi sunt peste 14.000 arme nucleare pe glob (au fost peste 70.000 in secolul 20), destul ca specia umană să dispară.

        • @Kurt,
          Cred ca @Cinicul, cand a creat acest comentariu, s-a gandit nu atat la necesitatea unui popor de a face razboi per se cat la ideea ca un popor caruia-i lipseste „dinamismul” ii lipseste si capacitatea de a propulsa in fruntea sa conducatori valorosi. Si asta cred ca ar fi o conceptie obiectiva.
          De cealalta parte, utilitatea unui razboi ca mijloc de „expresie a creativitatii” unui popor cred ca ar reprezenta o conceptie falsa, care poate fi doar un instrument pentru folosirea maselor in realizarea unor scopuri personale ale unui lider dictator sau unui grup ale carui interese sunt altele decat al intregului popor. Si in cazul asta avem atatea exemple intre care l-as mentiona pe cel al Cruciadelor,inspirate pentru unificarea religiei, dar in realitate pe plan extern (Orient) ii macelareau pe sarazini iar in plan intern (Europa) sa macelareau reciproc antrenati de ambitii imperiale.
          In ansamblu, cred ca Razboiul este ceva specific doar oamenilor slabi, incapabili sa realizeze prin puterea mintii ceea ce pot realiza prin puterea armelor. Si aici am sa dau un citat al lui Albert Einstein al carui geniu nu mai trebuie demonstrat: „Nu stiu cu ce arme se va desfasura Razboiul III mondial dar sunt sigur ca Razboiul IV Mondial va fi purtat cu pietre si ciomege”.

          • @Lucky

            „Die Physiker”- Dürenmatt 1963 /teatru ”Fizicienii”
            21 Thesen
            16= Der Inhalt der Physik geht die Physiker an, die Auswirkungen alle Menschen.
            Fizica e treaba fizicienilor, consecinţele îi privesc pe toţi oamenii.

            17= Was alle angeht, können nur alle lösen. Cea ce îi priveste pe toţi, poate fi rezolvat numai de toţi.
            18= Jeder Versuch eines Einzelnen, für sich zu lösen, was alle angeht, muß scheitern. Fiecare încercare a unui om de-a rezolva cea ce îi priveşte pe toţi trebuie să fie un eşec.

            Dürenmatt a scris aceste indicaţii pentru dramaturgii de teatru in anul 1963 (criza Cuba, zidul de la Berlin). Piesa „Fizicienii” a fost un timp în repertoriul teatrelor din estul Europei, în ţările Pactului de la Varşovia. E o piesă pacifistă (al patrulea război mondial..) salutată în est şi vest de opinia publică.
            Am avut „Physiker” de învăţat în limba maternă pentru Bacalaureat în Banat.

            Acum Papa Francisc a chemat la Hiroshima omenirea la renunţarea bombelor atomice. Singura putere romano- catolică, deci cei care văd şi recunosc Papa e Franţa, fiica cea mai frumoasă a Vaticanului. Va renunţa Paris la arme nucleare?

            Problema urgent de rezolvat azi în România e recâştigarea încrederii, încredere între cetăţeni, încrederea cetăţenilor în stat, în instituţile publice. Greu de reconstituit cea ce a fost atâta timp 1939-1989 în 50 de ani de dictatură călcat în picioare. Atomizarea societăţii civice româneşti e o moştenire apăsătoare.

            Cea ce îi priveşte pe toţi …. …

            • @Kurt,
              Multumesc pentru comentariul pe care nu-l caracterizez din dorinta de a nu risca sa cad in superificialitate.
              Duerenmatt, am citit cateva dintre scrierile sale disponibile in Romania comunista dar nu „Fizicienii”, nefiind probabil tradus din germana. Eram foarte tanar atunci dar m-a izbit stilul sau unic de a scrie, usor dar profund. Stiam ca Duerenmatt a fost unul din reconstructorii teatrului german dupa nazism dar Tezele din „Fizicienii” la care faci referire sunt coplesitoare.
              Este totusi curios sa constati, a cata oara, ca cele mai luminate minti ale lumii vedeau Socialismul ca pe ceva maret. Noi, l-am cunoscut doar ca instrument perfid in mana unor profitori.

          • Am folosit fraza lui Cioran despre incapacitatea noastra de a intreprinde un razboi de agresiune pentru a ilustra rezultanta ei: lipsa noastra de mandrie, spiritul pasnic, de popor perdant.
            Asta ne-a dus sa ne construim un stat abia prin sec 14, mai traziu decat toti vecinii nostri, sa acceptam o groaza de umilinte timp de 5 secole, sa schimbam peste noapte aliante, etc.
            Spiritul nostru de popor bland (bleg) ne face sa fim multumiti cand suntem condusi de hoti sau mediocri in loc sa dam cu ei de pamant.

            • @Cinicul,

              Va inteleg acest gen de frustratie, care marturisesc ca ma incearca si pe mine, din cand in cand, probabil generata de incapacitatea noastra de a schimba sau obtine ceva ce nu poate fi realizabil de o singura persoana, asa cum arata si @Kurt citandu-l pe Duerenmatt, ci de intreagul societatii.

              Nu cred ca poporul nostru este bleg ci blajin, intelegator si rabdator. Ori, astea nu sunt defecte ci poate cele mai pretioase calitati. Este adevarat, ele au condus la o evolutie sociala mult mai lenta decat cea a altor popoare dar poate de acum incolo, cand lucrurile par a fi mult mai sedimentate, odata ce educatia se va imbunatati si generaliza la scara societatii, va veni si randul lui, al poporului roman, sa intre in Istorie ca un Popor merituos.
              Prin analogie, Socialismul, considerat de unii a fi excelenta democratiei, de altii doar o teorie utopica, a avut insuccesele sale, cred, prin atragerea, din nevoia de sustinatori, a unor mase nu tocmai crema societatii. Asta insa poate sa semnifice ca socialismul s-a nascut inainte de termen, inainte ca Omenirea sa fie suficient de matura pentru a beneficia de meritele lui, astazi doar teoretice.

              Sigur, ceea ce am scris poate parea o speculatie, cum poate fi in acelas timp si ceva obiectiv, ramane de vazut.

        • Romania a atacat Bulgaria in 1913 nu 1912 si asta dupa ce Bulgaria a atacat Serbia si Grecia. A fost cea mai mare magarie intreprinsa de statul roman (la care trebuie adaugata participarea la ocupatia Iraqului).

  17. Am apreciat foarte mult gentilețea domnului Johannes de a nu „lupta” cu doamna Dancila, ci cu psd. Un exemplu de educație și finețe cum rar se mai găsește la bărbații din Ro.
    Nu, nu doamna Dancila „este un episod tragic în istoria României”, ci psd că partid și mentalitate. Este chiar urât că doamna Dancila sa preia toate poverile psd doar pentru că a fost ultima persoana cu vizibilitate din partid. Este totuși o doamna, nu se face, prin educație, sa vorbim urât și să atacăm cu invective o doamna. Mă rog, cine mai are un bob de educație. Pentru că, din nefericire, cei 70 de ani de pcr/psd a distrus și finețea educației de calitate.
    De fapt, acesta e și „trick-ul” lor de supravietuire continua a partidului. Au mazilit oamenii, dar partidul a mers înainte. De ce vă lăsați prinși (dumneavoastră și doamna Caia) in capcana aceasta? Nu mă așteptam. :|
    Prima parte a textului dumneavoastră mă mâhnește. Au rămas putini cu rafinamentul vechii educații de gentlemani. Educație pe care am redescoperit-o cu surprindere și plăcere la domnul Johannes când a refuzat bălăcăreală unei „confruntări” cu o doamna și a preferat o discuție „aleasa” într-o locație publica.
    E timpul sa ne reamintim rafinamentul (sau să îl re-invatam). Nu este corect sa avem pretenția rafinamentului de la alții, daca noua insine ne place bălăcăreala.

    • Nu pot fi de acord, sunt doua contraargumente.
      Primul este acela ca, in lumea de astazi, femeile sunt (chiar sunt) egale cu barbatii si nu vor sa fie tratate ca cetateni sensibili, de rangul doi, care au nevoie de un tratament special. Asa ca VVDancila e un candidat la functia de presedinte, nu o doamna.
      Al doilea tine de competitia in sine, nu exista ceva mai dur decat candidatura in astfel de alegeri. Daca nu poti dovedi ca rezisti presiunii, jignirilor, nedreptatii, calomniilor, oare cum ai putea face fata, mai apoi, presiunilor functiei? Sa ne aducem aminte de Emil Constantinescu, dupa mine cea mai mare dezamagire, cum a fost invins de „structuri”. Pai nu avea ce cauta acolo, nu putea sa fie presedinte unul care, scarbit, se retrage. Pentru ca odata acolo, votat si sustinut de milioane de oameni, nu-si mai apartine, nu mai poate fi „scarbit”, trebuie sa moara cu steagul in mana!

      • Emil Constantinescu și-a dus mandatul până la capăt. Nu a mai candidat pentru că nu a mai avut suficientă susținere. Poate nici Dvs. nu l-ați mai fi votat.

        • @Corina,
          Buna observatia!
          Cred ca aveti dreptate. Emil Constantinescu nu s-a retras din motive obiective, sub povara propiei sale deductii ca a fost invins de servicii sau sistem, ci pentru ca nimeni nu l-ar mai fi sustinut si deci, nimeni nu l-ar mai fi votat.

          • @ Lucky

            Eu l-aș mai fi votat, dar mulți, nu. Era o atmosferă ostilă, toată lumea își permitea să-l desconsidere.

            L-am văzut zilele trecute la „Profesioniștii”. O ediție nu tocmai recentă. În orice caz, a spus că a știut de la început că nu vrea un al doilea mandat și că a avut un proiect serios cu Mugur Isărescu, proiect care nu a fost înțeles și susținut nici de intelectuali, nici de aliații politici. Îmi amintesc haosul de atunci, o dezlănțuire de orgolii, puzderie de candidați. Revăd lista cu procente: dacă nu s-ar fi înghesuit aiurea Stolojan, Frunda, Petre Roman, Meleșcanu și Cerveni, Isărescu ar fi intrat în turul doi cu Iliescu și cred că ar fi avut șanse mari.

            A contestat și că ar fi afirmat că a fost învins de sistem sau de servicii. A dat vina pe intelectuali, unii jurnaliști și pe mentalitatea păguboasă a românilor, în general.

        • @Corina _ „Emil Constantinescu și-a dus mandatul până la capăt. Nu a mai candidat pentru că nu a mai avut suficientă susținere.”

          Domnule, sau doamnă Corina, este posibil ca odată cu trecerea timpului să fi uitat câte ceva din realitățile vremii, ceea ce explică faptul că vă înșelați, prin urmare, permiteți-mi vă rog să vă readuc în memorie situația politică de acum 20 de ani. Unele dintre sursele directe au dispărut din mediul online, altele, din pricina tinereții Internetului de-atunci, n-au fost niciodată.

          Dl. Emil Constantinescu a avut inițial un ritm de depreciere a încrederii cetățenilor mai mic decât dl Iliescu, spre exemplu. Înainte de a comunica decizia de a renunța la o nouă candidatură se afla pe primul loc în preferințele electoratului, deși exista o fragmentare a opțiunilor în zona de centru-dreapta. Dacă ar fi candidat ar fi câștigat cu siguranță un al doilea mandat. Renunțarea sa a produs dezamăgire și dezaprobarea electoratului și a fost cea care a determinat ulterior o scădere abruptă a susținerii publice.
          https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/marirea-si-decaderea-lui-traian-basescu-la-incredere-558623.html

          Aceasta în contextul celei mai largi preferințe populare pentru dreapta și centru-dreapta din istoria recentă a patriei noastre (a se vedea anul 1997).
          https://lacoltulstrazii.wordpress.com/2010/12/14/stanga-vs-dreapta/

          În împrejurările în care afacerile ilegale cu țigări și contrabanda cu carburanți au atins cote inimaginabile, iar prin Fondul Proprietății de Stat se realiza un jaf de proporții fabuloase din averea publică, acțiuni prin care foștii lucrători din Securitate au trecut o parte uriașă din averea României în proprietatea privată a noilor oligarhi, Emil Constantinescu a avut câteva intervenții în direcția limitării activității infracționale (inclusiv prin schimbări din funcții a unor membri ai fostei Securități, care mișunau de asemenea prin „servicii”). Asta a deranjat, iar reacțiile nu au întârziat.

          Presa ostilă a avut campanii bine structurate împotriva d-lui Constantinescu, iar vulnerabilitățile domniei-sale, mai ales în privința activităților fiului domniei-sale și a relațiilor de amiciție cu o anumită actriță, au fost exploatate. Acesta a fost principalul motiv pentru care a renunțat la o a doua candidatură. O recunoaștere ulterioară a ceea ce a spus atunci legat de slăbiciunea domniei-sale în fața Sistemului și a presei aservite, ca instrument de presiune, ar fi însemnat și o recunoaștere a vulnerabilităților legate de afacerile la limita legii (ori, poate, dincolo) ale fiului său.

          Repercusiunile de natură penală în urma refuzului „abdicării” nu pot fi excluse, iar dl Constantinescu, spre deosebire de dl Băsescu, a fost suficient de slab în fața Sistemului pentru a nu și le asuma.

          A recunoscut, însă, un alt motiv de șantaj, în oarecare măsură credibil. Anume, consecințele permisiunii survolului teritoriului românesc acordat avioanelor NATO care au intervenit în fosta Iugoslavie și refuzul pentru cele rusești.
          https://romania.europalibera.org/a/cum-a-intrat-rom%C3%A2nia-nato-ce-sacrificiu-f%C4%83cut-constantinescu-%C3%AEn-favoarea-lui-iliescu/29857197.html

          Pentru că, da, demersurile făcute de dl E Constantinescu – dincolo de lipsa domniei-sale de modestie – în favoarea admiterii României în NATO și UE au avut caracter DETERMINANT. (Zic unii astăzi, precum „Cum să vă spun”, că a fost un demers colectiv, dar decizia d-lui E Constantinescu a fost esențială!).

          Așadar, dacă ipotetic vorbind, mi-ar lua Dumnezeu mințile, sau mi-ar da Meșteru’ Dughin din partea d-lui Putin vreo două rublișoare, cât de-un covrig și-un pachet de tabacioc, aș putea să le zic pe platforma aceasta vreo două celor care-i supără. Ipotetic, desigur, pentru că nimeni de-aici nu cred că ar face așa ceva.

          Spre exemplu, aș putea spune diverse porcărele despre E Constantinescu, sau alți președinți care au adus atingere intereselor cleptocrației românești și implicit oligarhiei ruse, de care este legată. Fie pentru că a permis NATO să zboare peste România și rușilor nu, favorizând astfel bombardarea fraților ortodocși slavi din Serbia (lucru care nu i se va ierta în anumite cercuri niciodată)… Ba pentru că a încurajat cercetările în „Afacerile Țigareta” (lucru care de asemenea este greu de iertat pentru unii)… Ori pentru că a avut o contribuție decisivă la admiterea României în organizația euroatlantică și în UE (asta supără rău de tot și astăzi)… Șamd.

          Pe de altă parte, tot ipotetic, aș putea să servesc interesele dughinisto-putiniste prin texte care să creeze dezbinare între forțele democratice actuale. Să zicem, între susținătorii PNL și USR, spre exemplu, partide care împreună pot forma (este necesar pentru România să formeze) în urma alegerilor parlamentare o majoritate care să restructureze în mod fundamental statul. Adică, să-l pună pe o traiectorie democratică ireversibilă , implicând revizuirea Constituției, cu refacerea mecanismelor checks&balances și reafirmarea puterilor în stat, a independenței justiției și a principiilor statului de drept etc..

          Spre exemplu, aș putea pretinde că sunt susținător PNL și aș scrie despre USR prostii de felul „Nu cumva se încadrează aici unele joburi Dan Barna & wife?”, chiar dacă discuția este despre vreme ori fotbal, să zicem. Sau, mi-aș schimba ulterior nickname-ul și m-aș da drept simpatizant USR /PLUS care scrie bazaconii despre PNL și guvernul Orban. Desigur, ipotetic, pentru că nimeni din acest spațiu virtual nu cred că face astfel de mizerii dughinisto-putiniste.

  18. Nu exista alta posibilitate sa vedem pragul de jos, decat lovirea cu capul a pragului de sus. Meritul domnului Dragnea si al celor promovati de el este ca au fost, pentru multi, acel prag de sus. Sper sa nu uitam de el, cand ni se dezumfla cucuiul! In acest context, toate evenimentele care ne-au adus aici au fost, in esenta, pentru mai bine, inclusiv (non)actiunile domnului Iohannis. Sigur , sunt stricaciuni de reparat, dar, poate, fara aceste stricaciuni, „trezirea” ar fi fost si mai anevoioasa. Sa speram ca ramanem treji si nu atipim din nou! Asta trebuie sa faca fortele pro-occidentale din Romania – sa nu ne lase sa atipim.

  19. Nu vreau sa stric petrecerea de nulificare a lui Iohannis dar pur si simplu nu este adevarat.
    Nu a fost pasiv-contemplativ sau detasat- Olimpian. A facut tot ce a putut legal sa apere justitia si sa se opuna caracatitei. Are u blind?

  20. Dincolo de literatura, filozofie , lucrurile stau simplu. Niste interlopi au pus mana pe conducerea PSD, si au incercat de doua ori pana au gasit un guvern care sa ii asculte in frunte cu o marioneta -Vasilica Viorica pe care istoria a si uitat-o. In Parlament. alte marionete au schimbat legile justitiei si altele care sa ii scape pe interlopi de procese, si sa ii imbogateasca. CCR, alte marionete cumparate cu salarii si pensii fabuloase i-a ajutat cat a putut.
    Ce am facut noi? Unii din noi am stat in Piata Victorie la minus 9 grade, am fost batuti , gazati, si udati de tunuri cu apa. Singurul care a fost cu noi, care s-a luptat cu interlopii pe cai legale,la CCR, prin referendum, pana si iesind pe strada printre manifestanti a fost KWI. De aceea l-am votat, si l-as mai vota inca odata. Este omul care a salvat Romania de la o excludere din UE si din lumea civilizata. Restul e literatura…iar Romania intreaga ar trebui sa resimta o imensa rusine ca timp de 3 ani a fost condusa de Dragnea, Dancila, Olguta Vasilescu , Firea, Badalau, Codrin Stefanescu , Iordache, si altii multi prea multi , niste mediocritati agresive, niste interlopi. Sper sa ajunga toti langa Dragnea cat mai curand posibil.

  21. Fac comentariile pe text ii, la rece si fara patimi textul de mai sus fiind exat opusul unei radiografii reci insa care arata mult.

    „N-a ajuns și sper să fim atât de înțelepți cât să nu mai trăim vreodată vremuri de-o asemenea cruntă tâmpenie.”

    Doamna Dancila in seara alegerilor din 24.11.19 a declarat ca PSD-ul si-a atins scopul, readucrea a peste 3 miloane de voturi de partea sa. Bomba e pusa, la parlamentare va fi amorsata si va exploda in capul nostru.
    Im permit sa comentez folosind propozitii si fraze care cu cateva ajustari arata ce va urma.

    ….jignind, în 2020, prin absenteism, dreptul și obligația morală de a vota. Pomenindu-ne, din vina noastră, cu maimuțe la butoane, vom găsi, în stil autohton, două căi pentru „a ne scoate”: mai întâi vom incepe să ne văicărim de ce „ni se-ntâmplă”. Vom fi iarăși românii urgisiți, când ne vom intalni vom cădea unii altora în brațe plângându-ne de milă și de „vitregia istoriei”.
    De vină va fi din nou Mr. Nobody, vina va fi din nou impersonală.
    De fapt, adevărul e că vom plati cu toții trufia, indiferența sau nesimțirea celor care, sastisiți de riturile democrației înainte de a le fi trăit pînă la capăt, ramasi în 2016, demni și scârbiți, acasă, cât mai departe de urne.

    Cine ii va putea scoate pe romani din letargia care o data cu alegerile locale si parlamentare
    se va asterne peste tara, foiala si entuzismul algerilor prezdentiale putand eventual sa provoace un suspin !
    La alegerile locale si parlamentare care hotaresc destinele fiecarui roman in parte, diaspora va lipsi, care poate fi imboldul sa-si voteze cei 6 candidati , „prapaditi” care nu vor sti de partea cui sa fie. Pt peste 4 milioane . 6 parlamentari, in mod normal ar fi nevoie de o fractiune parlamentara in toata regula cuvantului sa fie in masura sa incline formarea unui guvern in sensul dorit, asa tot Ponta, Hunor si Taricieanu alaturi de PSD vor putea forma fara probleme un guvern nou, Bomba este pusa !!
    Cu o participare traditionala la vot sub 45 % a electoratului roman, nimic nu se va putea schimba.

    „Bucătăreasa trebuie să învețe să conducă statul” Nu va mai fi bucataresa, vor fi cei cu doctorate luate la plesneala, cursuri si studii de tot felul la academii dubioase, noua elita a Romaniei, elita adevarata, moarta ori plecata.

    „Așa cum, într-o familie, devine tabu și nu se mai pomenește numele celor care au făcut familia de râs, așa să nu mai rostim nici noi, măcar o vreme, numele celor care ne-au rușinat în Europa și ne-au așezat pe ultimul loc în ierarhia ei.”

    Presa va avea grija ca aceste tabuuri sa nu fie respectate, PSD-ul o data reinventat cu ajutorul lui Gusa si a catorva corifei de stanga gen Dancu , Nastase ca avea destul potentil sa se reinstaleze la butoane.
    Comunismul la multi romani este o boala, peste 3 milioane de votanti Dancila este edificator si nu o forma de manifestare a unei convingeri, leac nu exista, doar disparitia purtatorilor, peste 50 de ani.

    „Domnule Președinte, după cinci ani, poporul ăsta – din țară și de afară – v-a înviat. Îi sunteți dator cu viață.”

    A fost Johannis „mort” batut pe cruce ca sa fie reinviat, o exagerare cu iz religos, fara nici o reflexie profunda asupra cuvantului , reinviat.
    Ultima propozitie, n-am cuvinte, infantila ? negandita ? nu stiu. De ce sa platesca presedintele cu viata, suntem cumva cu cineva in razboi iar dansul este ultimul care se arunca in fata gloantelor precum comunistii din ilegalitate. Mai sa fie ? nu ne.am lecuit de cuvinte marete, lacrimogene.

    „S-a mai spus că cei aproape 70% care l-am votat pe Klaus Iohannis l-am votat nu pentru ce a făcut, ci pentru că, făcând cu parcimonie, cel puțin n-a distrus nimic. Mai degrabă a asistat, olimpian, la ce se distrugea.”

    Cine a spus ? presa ? formatorii de opinie, cei care l-au votat sunt convins, l-au votat din alte considerente si nicidecum sa-l „invie”, ce cuvant nepotrivit !!

    „Un președinte de țară e viu nu câtă vreme respiră, surâde și primește oaspeți străini, ci câtă vreme, punându-și viața în balanță cu viața tuturor, el moare pentru sine și învie ca simbol activ al unui popor”

    Cuvinte marete care ma conduc intr-o cu totul alta epoca, de care inca vad si citesc , n-am scapat.
    O intrebare ? parlamentarii care legifereaza, guvernul care executa si influenteaza direct vietile noastre, de ce sa nu-si puna „viata in balanta si sa moara pt. binele nostru” ?

    „El ne e „dator cu viață”, adică cu tot binele pe care ni-l poate face din clipa în care, la greu, l-am investit cu atâta putere”

    Care putere ? sa semneze legi ca primaru, sa numeasca functionari in fruntea statului la propunerea parlamentului, sa imparta decoratii ?
    Unde mai are ceva de spus, la nivel international insa fara suportul parlamentului si al guvernului este „baut” intradevar pe cruce, de unde poate doar contempla ce sa intampla.
    In alta odine de idei, Romania trebuie reformata, fara presedinte votat direct, ajunge sa fie votat de parlament in schimb intarita democratia parlamentara, singura forma care poate intradevar pune ceva in miscare daca partidele politice reformate isi vor intelege menirea iar votantul roman importanta votului la parlamentare, vot care sa-l scoata la urne intr-o proportie de peste 70 % asa cum se intampla in tarile dezvoltate le care ne hlizim insa nu stim cum sa.i ajungem, uite asa !!! si fie vorba intre noi, n.ar mai fie nevoie de nici un presedinte, un „mesiah” reinviat !!!

    • Presedintele votat direct a salvat Romania. De ce sa se schimbe metoda?
      Romania inca nu a scapat de un Parlament de corupti patentati care au acaparat si justitia si executivul. Vret sa scapati si de singurul colac de salvare, de Presedinte?

      • Stimata doamna, nu ati inteles esenta celor sus exprimate. Nu putem evoula in sens pozitiv atata timp cat nu va exista un parlament si guvern puternic. Selectia poate avea loc cu sprijinul direct al nostru in urma votului la alegerile PARLAMENTARE, si nu prin alagerea unui presedinte de carton indiferent de cum s-ar numi acesta.

        • Tocmai politicienii din parlament ar fi cei predispuși să aleagă un președinte „de carton”. Votul direct al cetățenilor e mai apt să garanteze o urmă de umanitate de care să ne simțim reprezentați. Stați liniștit că nu lăsăm din mână puterea asta. L-am avut prea mult pe Ceaușescu. De-abia am prins gust să ne impunem voința prin alegeri prezidențiale corecte.

        • Nu. Parlamentele sunt vulnerabile la coruptie si nebunie in toate tarile, chiar si cele cu traditie democratica. S-a intamplat cu nemtii in secolul trecut, , se intampla in ultimii ani in Romania, se intampla si in alte tari. Asistam la o regresie culturala, la coruptie endemica si nebunie si in Occident. Parlamentarii nu mai sunt above suspicion nici unde. Din cauza aceasta este absolut vitala limitarea si impartirea puterilor. In ce an apreciati ca o sa fie Parlamentari integri in Romania?

          • In Romania ? peste alti 30 de ani. Dupa cate inteleg preferati impartirea puterii, bine, si cum sa fie impartita ?
            intre un parlament slab si corupt sau un presedinte atotputernic ales direct de popor ?
            Este chiar atat de greu de inteles ? LEGILE baza functionarii societatii sunt elaborate si votate in parlament sau preferati in presedinte care le scrie dupa cum il duce capul ?
            Am impresia sa multi asta isi doresc, personal nu sunt adeptul unei asemenea abordari mai ales in Romania care a avut destule experiente triste cu personaje atotputernice.
            Eu cred in parlamentarism, este singura forma politica , cu toate defectele ei care insa ne poate feri de abuzurile unei persoane investite cu puteri prea mari.
            Ca sa fim consecventi pana la capat, o forma federala de guvernare ar fi mai potrivita, deschide insa o alta discutie. Cu cat puterea de decizie ar ajunge mai jos, la firul ierbii, cu alte cuvinte in mana alegatorului, cu atat mai bine.

    • @Ursu Bruno, alegerea președintelui de către parlament nu ar mai permite legal, influenta diasporei asupra vieții politice din Ro. Da, se tot vehiculează ideea asta in media și acum înțeleg și de ce. Cei aproape 1 milion de „ăștia” nu vor mai conta.
      Eu cred că noi, românii, avem dreptul să ne alegem figurile reprezentative, președintele și parlamentul, prin vot direct.

      In alta ordine de idei, nimeni nu mai vorbește de celebrul referendum 300. De ce nu li se cere cu aceeași vehementa „învierea” și celor 700 de parlamentari? Ei de ce contează mai puțin că și responsabilitate? De ce nu doar 300?

      • Ar fi de preferat ca diaspora sa influnteze direct votul de la parlamentare.
        Atata timp cat diaspora nu va avea acesta posibilitate cu parare de rau o spun, PSD-ul va ramane o forta care nu va putea fi eliminata de la putere.
        Stiu ca e greu sa schimb mentalititati si tradii insa nu va exista progres efectiv atata timp cat acordam mai multa importanta alegerii unui presedinte fara puteri decat sa ne implicam cu adevarat in alegerea reprezentantilor nostri directi in parlament. Ei sunt sunt cei care ne influenteaza direct viata de zi cu zi prin modul in care legifereaza, guvernul fiind executantul.
        Nu va cramponati de idea unui presedinte fara puteri asa cum este al nostru. Johannis a putut si va face in continuare ce ii permite constitutia, „mana sa prelungita” in politica interna fiind data doar de un guvern si parlament neostil dansului. Acum suntem in acesta situatie, Orban si presedintele pot conduce in tandem, pana cand ? este chiar atat de greu de inteles esenta sistemului politic care functioneaza in Romania ? si va garantez daca la parlamentare va casitga PSD-ul si aliatii sai, Johannis nu-si va termina mandatul si lamentarile vor curge „garla”.
        Miezul fierbinte al actualei situatii, PNL+ USR/Plus trebuie sa fie castigatorii alegerilor parlamentare si asta fara sprijinul diasporei care nu mai are puterea votului precum la prezindentiale.
        Cum pot fi mobilizat romanii din tara sa iasa la vot pt partidele sus numite, PSD-ul va reusii sa.si scoata „bolnavii de comunism” la urne iar restul va privi doar de pe margine crezand ca presedintele ii va putea apara ? Imi este teama ca cele intamplate in 2016 se vor relua si in 2020. Va recomand sa va cumparati de pe acum vailzele sa puteti emigra.

  22. Un Presedinte , un ´simbol activ´ , viu si maret , al Natiunii , un lider charismatic si mesianic , emanat de sufletul autentic al poporului , de ´Istorie´ si ´Destin´ , ´ctitor´ si erou : politica palingenetica , ´modernista´ . Politica si functionarii ei nu sint pt. a ne face noua ´binele´ si pt. a ne mintui , nu au valente etice , pedagogice , ´alchimice´ si ´metafizice´ ( ma rog , fenomenologice ) , ´binele´ e in responsabilitatea noastra . Rostul politicii normale este de a asigura o anumita neutralitate , de a ne asigura conditiile , spatiul si libertatea elementare pt. a actiona , nu de a ne actiona . Si , cum actiunea depinde doar de noi , politica este expresia actiunilor noastre , ne reprezinta . Presedintele e un functionar , un arbitru , cu cit este mai inaparent , cu atit mai bine pt. noi , politica ar trebui sa fie fondul subinteles , firescul . Altfel , impreuna cu Statul , devine un zeu pamintesc , un idol , angrenaje ciclopice, liberticide . Platon spunea ( undeva , prin Republica ), ca cei mai potriviti oameni pt. a conduce in cetate sint aceia care fug de putere si nu dupa putere ( glorie , virtu ) . Deci si cind sint la putere se comporta ca si cum ar fugi de ea , se jeneaza si se ascund , nu se manifesta ´viril´ si obscen si nu se cred unsii lui Dumnezeu sau ai Natiunii .
    Fapt este ca multi dintre cei ce isi pierd religia si-o regasesc intr-o mistica nihilista a puterii – in sensul cel mai cuprinzator , in sfera unei politici ´existentialiste´ si absolute ( cum ar zice schmittienii si straussienii ) .

  23. Exista trei optiuni: este/nu este/nu se stie/

    Cred ca Johannis e in categoria a treia. Al doilea mandat va fi ca primul.

    Intrebare:

    „noroielii”

    Nu suna mai bine „noroirii” ?

  24. Cred că o mare parte din același tip de critici formulate împotriva lui Iohannis au fost depuse și împotriva lui Obama în Statele Unite ale Americii. „A fost o dezamăgire. Nu a făcut nimic.” Oameni, un președinte fără sprijin din partea Parlamentului sau a Congresului nu pot face nimic. În cel mai bun caz, poate opri cele mai grave planuri ale partidului de guvernământ. Obama ar putea cel puțin să facă asta pentru că avea instrumentul constituțional al veto-ului. Iohannis nu a avut veto. Este vina noastră că le dăm acestor politicieni buni sarcini imposibile. Faceti-le munca mai usoara! Duceți-va la vot!

  25. Nu a fost un candidat la prezidențiale, a fost doar expresia tupeului infinit al PSD, până în ultimul moment, de a arăta României că orice curcă, dacă e pesedistă, ar putea ajunge președinte.

    Ba da, Dancila a fost un candidat la prezidențiale. Si anume – unul cheie, candidatul ideal care urma sa nu aiba nici o sansa in turul 2. PSD, aflat in faza terminala ca organizatie, agonizind debusolat si atent incadrat de serviciile… funerare, nu a avut nici un rol in ascensiunea ei.

    Electricieni, cazangii, turnători, țesătoare, strungari, lăcătuși mecanici, tinichigii, sudori, cizmari, rihtuitori, tipografi, croitorese, mineri – aceștia au fost peședinți ai țării, miniștri, secretari de stat, generali, șefi de întreprinderi, academicieni.

    Pe de o parte sustineti democratia (ar fi mai mult decit incorect politic sa n-o faceti, adica teribil de periculos), pe de alta acuzati efectele ei. Pai, chiar asta inseamna democratia si votul universal, asta fiind unul din principiile de baza ale democratiei, ca electricienii, cazangiii, turnătorii, țesătoarele, strungarii, lăcătușii mecanicii, tinichigiii, sudorii etc. au dreptul de a alege si de a fi alesi, ca toti sintem egali indiferent de rasa, sex, indeletnicire, religie, virsta, inaltime, greutate, cultura, inteligenta, numarul de la picior etc.

    Democratia romaneasca nu e diferita de celelalte democratii pe care le maimutareste. Cum e la noi e si la altii, fiindca la asta duce democratia si votul universal peste tot: la un sistem in aparenta condus de electricieni, cazangii, turnători, țesătoare, strungari, lăcătuși mecanici, tinichigii, sudori etc, in realitate toti acestia nefiind decit niste simple drone teleghidate, uneori de la mii de km distanta. Doar citeva exemple (dar sint pline parlamentele si guvernele occidentale de electricieni, cazangii, turnători etc.):

    – Tovarasa democrata Patty Murray, un neant vorbitor in comparatie cu care Dancila pare o sofisticata intelectuala, e in Senatul USA din 1993. Nascuta in 1950, a terminat facultatea de Educatie fizica de la Washington State University in 1972. Dupa care a fost angajata ca educatoare la o gradinita. Ramasa la un moment dar fara job, in disperare de cauza s-a lansat in politica locala (1985) si a avut noroc, cistigind un loc in Shoreline School District Board of Directors, apoi in Washington State Senate (1989–1993) si, in sfirsit, in United States Senate (1993–present).

    – Sa va povestesc despre ospatarita in virsta de 30 de ani Alexandria Ocasio-Cortez, membra a „Democratic Socialists of America” si ajunsa in Congress-ul USA numai ea stie cu banii cui? Pai, Alina Gorghiu pare, prin comparatie, un Olimp al intelepciunii.

    – Ati auzit de Hank Johnson, U.S. Representative for Georgia’s 4th congressional district, serving since 2007? Asta e omul (ceva comparabil, ca nivel de imbecilitate, nu s-a mai vazut de la Emil Bobu incoace):
    https://youtu.be/cesSRfXqS1Q

    – Primul ministru al Suediei, Stefan Löfven, e sudor de meserie. Dar nu a muncit decit vreo doi ani, fiindca a fost ales lider sindical. Apoi a intrat in politica si, din 2014, conduce Suedia pe noi culmi.

    – Fostul presedinte al Parlamentului UE, Martin Schulz, a lucrat in tinerete ca vinzator intr-o librarie. Nu are nici o meserie. Nici macar bacul nu il are.

    Sperantele puse in Iohannis arata ca, dupa 30 de ani de alergat in jurul cozii, inca nu am inteles ca ceva e fundamental gresit in toata alergatura asta bezmetica (hint: systemul). Crede cineva ca noile drone ne-pesediste vor fi altceva decit tot electricieni, cazangii, turnători, țesătoare, strungari etc.?

    Nu au cum sa fie altceva, fiindca la asta duce democratia si votul universal. Oriunde si oricind. Asa functioneaza systemul.

    • Un jurrnalist interbelic de stanga, Petre Pandrea, numea si el cu dispret liderii comunisti ca fiind niste bieti tinichigii. Tot el numea clasa din acre veneau acestea, proletariatul, drept profitariatul.

      Dispretul suveran al domnului Liiceanu este insa unilateral. Democratia a produs si ea monstri mai toti cu diplome de la universitati celebre precum Ecologica, Hyperion, Titu Maiorescu, Stefan Andrei, Slatina, Tulcea, Botosani, Resita, etc.
      In plus mai au si un master sau doctorat la noul Stefan Gheorghiu unde predau generali de intendenta. Acesti oameni nu au nici o meserie.
      Mai grav este cand democratia produce lideri recrutati doar dintre meserii neproductive/speculative sau de-a dreptul inutile: avocati, public relation specialist, specilisti in comunicare, lobbisti, etc.
      Un antropolog britanic, David Graebe, a scris o carte despre proliferarea a astfel de slujbe, ceea ce el numea bullshit jobs. Cartea sa: Bullshit Jobs: A Theory, merita citita de oricine vrea sa inteleaga paradoxurile societatii moderne. Cand o tara este cu atat mai dezvoltata cand ajunge sa aiba mai multi avocati decat fermieri atunci ceva de-a dreptul bizar despre valorile societatii in care traim.

      • Foarte pertinentă ideea despre bullshit jobs. Exemplificarea poate include și destule posturi de la resurse umane, după mine. În absența unei pregătiri serioase plus experiență în domeniul în care selectezi, ești un flecușteț cu ifose judecând ceea ce nu pricepi.

        Nu cumva se încadrează aici unele joburi Dan Barna & wife? :) Problema e că sunt/au fost pe mii de euro, așa că toată snobimea rămâne încremenită de admirație.

        • Da, și multe slujbe in resurse umane sunt BS jobs. Autorul csrtii chiar le include on aceasts categorie. Mai ales cand sunt ocupate de absolvenți de arte, psihologie, istorie, etc.

    • Comentasem și eu, dar n-a mai apărut, că, pe lângă inadecvarea folosirii unei prepoziții în „Rușinea contraselecției[…]a început din 1948”, e o greșeală la cifra sutelor.

    • „la asta duce democratia si votul universal…”

      Păi, nu este de preferat o dictatură sănătoasă, care să evite măcar unele dintre inconvenientele votului universal?! Spre exemplu, înainte de 1989 am avut la conducere academicieni, doctori ingineri etc. și nu exista toată harababura asta cu partide, tensiuni între „bichon” și „șobolan”, energii și variate feluri de alte resurse risipite de-a dreptul pe altarul ilozoriei democrații…

    • Bune observații.

      Se alunecă prea de tot cu Dăncilă, „intelect subuman”, cu stigmatizarea meseriașilor de tot felul și înțelegerea elitistă a democrației.

      Discursul de învingător al lui Iohannis mi-a inspirat încredere. S-a maturizat. Practic, a devenit președintele care nu are nevoie de îndemnurile patetice din finalul acestui mesaj. Când a spus că primește rezultatul cu modestie nu se prefăcea. A luat aminte la critici și a început să învețe modestia și recunoștința. A evoluat în ciuda anturajului, are o forță interioară certă și asta ne poate da speranțe.

  26. Prima reactie la citirea Articolului: Adevarat si trist. O tristete care tinde sa devina ingrijoratoare.
    De aceea mi-am dorit din tot sufletul ca Barna sa iasa pe locul doi in primare, pentru a initia o intrecere intre ceva cat mai apropiat de adevarata democratie. Stiu ca Johannis, si implicit PNL, nu reprezinta exact optimumul democratic intr-o societate dar asta este ce avem astazi.
    Personal, cred ca PNL, daca nu sufera alte alunecari, are nevoie de cel putin 8 ani pentru a sedimenta in structura sale esenta democratica. iar asta nu va veni de la sine, ci mai curand fortat de o concurenta credibila, cum ar fi confruntarea cu un alt partid pe acelas profil, USR-PLUS, de exemplu.
    Partea buna – PSD-ul este evident aproape de intrarea in neantul insignifiantei, si-a depasit apogeul intrecand de departe recordul nesimtirii maxime. Vor fi multe incercari de rebranduire, de substituire sau reasimilare. Toate fara succes, nu se va naste un alt Iliescu asa curand iar daca rusii aparent nu au pregatit inca inlocuitorul cu siguranta le va fi mult mai greu in conditiile actuale cand Romania este membra NATO si are o alianta strategica cu Statele Unite.

  27. Citesc azi in Adevarul un interview cu Gabriel Liiceanu cu un titlu care inspaimanta:
    „Salvarea noastră ca naţiune depinde de «pe mâna cui ne dăm» de acum înainte“
    Din fericire fraza se continua cu „de acum înainte, de voinţa pe care o avem, din ce în ce mai mulţi, de a trezi clasa politică la exigenţele noastre de cetăţeni reprezentaţi care îi plătesc pe politiceni din impozite şi taxe.”
    Dar titlul spune mult: suntem, ca si rusii, un popor care asteptam salvatorul providential caruia trebuie ii incredintam soarta noastra, un arhanghel Mihail pe cal inaripat facand dreptate cu palosul. Cand arhanghelul se dovedeste un mediocru, dam vina pe el, in loc sa ne asumam faptul ca am ales gresit sau n-am vazut adevaratele-i limite.
    Cand scriu acest randuri pe TVRi se redifuzeaza interview-ul Eugeniei Voda cu Emil Constantinescu. L-am mai vizionat anterior, dar n-am realizat pana azi ca EC era atat de lipsit de modestie. Trebuie sa vedem retrospectiv ca oamenii care ne-au condus destinele nu sunt in stare sa-si vada limitele (nici macar profesionale) si care traiesc toata viata in negarea evidentei.
    Spre edificare:
    http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/presedintii-romaniei/emil-constantinescu

    • Un orizont mai larg, mult mai larg decât numai malurile Dâmbovitei poate fi de folos.

      Schimbările 1989 în România nu se întâmplă în vid, nu se întâmplă pe altă planetă. Câteva evenimente puţin discutate aici: Carta de la Helsinki 1975 a fost publicată în ziarele din estul continentului, în ziarele sateliţilor Moscovei. Helsinki 1975 micşorează un pic conflictele est- vest din războiul rece, nu mai e stalinism pur. Urmează Charta 1977 în Cehoslovacia, Solidarnosc în Polonia, Gorbaciov 1985 în URSS/Moscova, deschiderea granitelor în Ungaria, protestele paşnice de la Leipzig în toamna 1989, căderea zidului la Berlin. Continentul era deja în mişcare. Prăbuşirea dictaturii naţionalcomuniste ceauşiste în Decembrie 1989 are imprejurări europene favorabile eliberării de sub dictatură.
      Atomizarea societăţii civice româneşti în naţionalcomunism are consecinţe grave până azi. Selecţia cadrelor după „originea sănătoasă” a exterminat „burghezia” prin violenţă. De unde alţi cetăţeni 1990- 2019 în parlament, guvern, instituţile publice, în serviciile publice? Emigrarea 1990- 2019 a patru milioane de locuitori în vest a micşorat rezervorul de personal.
      De unde deci alţii?

  28. @ cofetar libertarian: din pacate oile hipnotizate nu numai ca nu vad realitatea dar chiar cred ca au facut un mare act de eroism votind un decerebrat in detrimentul unei decerebrate. 2 maimute nevinovate miscate cu ate ca la Tandarica. Si ca imbecilitatea sa fie completa si fara drept de apel, de 30 de ani ni se tot spune ca papusarul sef e la kremlin cind de fapt el e acelasi care se amuza si cu prea stimatii, eminentii si superintelectualii presedinti si congresmeni americanti. Si oile se confirmesza. Vai de capul nostru de imbecili. Sincer? Ne meritam soarta. Din pacate cu un singur cofetar nu se face lumina

  29. „…oile hipnotizate nu numai ca nu vad realitatea dar chiar cred ca au facut un mare act de eroism votind un decerebrat in detrimentul unei decerebrate. 2 maimute nevinovate miscate cu ate ca la Tandarica…”

    Profunzimea exprimării ideatice din textul remarcabil prezentat cu ocazia Zilei Naționale face greu de deslușit identitatea personajelor metaforice.

    Puteți, vă rog, să precizați cine sunt oile, cine este primul dintre decerebrați, cine este cel de-al doilea și cine sunt maimuțele?

    Vă mulțumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro