joi, martie 28, 2024

Cel mai mare succes în viață îl au tinerii cu note de 7 sau 8

Mulți oameni nu înțeleg drumul pe care merge educația în România. Și nici nu au cum să înțeleagă. Dacă nu ai lucrat vreodată în business, ca să VEZI și să SIMȚI cum se pune problema, …e foarte greu de înțeles ce este greșit. Și, mai mult de atât, dacă persiști să mergi paralel cu drumul, fiind convins că mergi pe drumul bun, e și mai greu să înțelegi cealaltă Românie, cea care se chinuie să producă plusvaloare.

1. Business-ul are nevoie de „tigri” și noi producem „iepurași”. Pe bandă rulantă.

”Tigri”, adică oameni dezinvolți, comunicativi, colaborativi. Plini de energie și creativi. Oameni asumați, deschiși, capabili să-și exprime punctul de vedere, capabili să ia decizii, constructivi. Cu obiective clar setate. Adică invers față de produsul final al educației naționale.

Intrat în școală, un copil învață de la cea mai mica vârstă că profesorul este un fel de zeu pe care nu trebuie să-l deranjezi cu întrebări. Pe care nu-l deturnezi de la modul în care și-a propus să desfășoare o oră. Este intrată în cultura noastră idea că, la școală, copiii trebuie să fie ascultători, umili. ”Să fii cuminte. Să asculți pe doamna.”. Un copil educat 18 ani întru umilință nu se va transforma într-un ”tigru” la maturitate.

Declarativ, ne propunem să creștem lideri și, din păcate, creștem oameni fără încredere de sine. Inconștienți de propriul potențial. Încrederea de sine este boala națională cu cea mai mare incidență în rândul populației. Nu vorbește nimeni despre asta. Creștem copiii într-o stare de frică zilnică cu metode de acum 100 de ani.

Ne creștem copiii fără să le dăm posibilitatea să exprime ce simt față de o idee, față de o materie, un profesor sau sistem. Ne creștem copiii cu forța, iar ei nu se pot opune la asta. Ne creștem copiii fără atenție la nevoile lor, la stilul lor de învățare sau adaptat vremurilor lor. Încercăm din răsputeri să menținem un sistem învechit peste o generație cu totul altfel decât am fost noi vreodată. De aceea, chiar și cei mai buni elevi urăsc la propriu școala. Dar și asta ni se pare normal și o vedem ca pe un fel de sacrificiu la care trebuie să se supună. Realitatea este că nu trebuie.

2. Distanța dintre teorie și practică este aproape sinucigașă

Business-urile vor oameni cu abilități clare, specifice, în timp ce sistemul de educație din România investește în cultura lor generală.

Tinerii sunt aliniați perfect cu ceea ce își doresc business-urile. Ei vor să studieze lucruri practice. Din păcate, nu au ocazia. Să mai adăugăm și faptul că teoria studiată este de cele mai multe ori aliniată anilor ‘70?

Suntem țara paradoxului în care profesorii se simt cel mai bine pregătiți, dar avem cei mai slab pregătiți copii la nivel global. Realitatea? Tinerii pleacă să studieze în strainătate. Iar în ultimul an a crescut simțitor numărul părinților ce își trimit copiii să facă liceul în străinătate. 99,8% dintre copiii cu care lucrăm pleacă la studii în străinătate. No comment.

3. „Dacă nu ești de 10, nu ai nicio șansă în viață”. Asta transmite școala.

Realitatea este că toți tinerii determinați, curajoși și cu inițiativă reușesc să-și trăiască mai bine viața.

Nu există niciun studiu în lumea asta care să arate că a fi de 10 pe linie la școală înseamnă succes garantat. Dimpotrivă. În toate studiile longitudinale realizate până în prezent, cel mai mare succes în viață îl au tinerii cu note de 7-8. De ce? Pentru că ei sunt cei care au timpul necesar să-și dezvolte abilitățile cerute de mediul de business. Pentru că ei sunt cei care au inteligența celor de 10, dar nu vor să și-o alinieze unui sistem în care nu cred. Ei sunt cei mai mari critici ai sistemului școlar. În timp ce tinerii de 10 sunt preocupați de note și de învățat perfecțiunea, cei de 7-8 deprind școala vieții. Învață să argumenteze, să testeze. Își asumă eșecul și nu renunță.

Exact asta este problema noastră. Lucrăm cu copii cu note foarte bune, dar incapabili, spre exemplu, să susțină un speech public sau să aibă o opinie personală. Lucrăm cu copii premianți constant, dar care nu au încredere în ceea ce sunt sau pot fi.

4. „Spune-mi ce talent ai ca să ți-l scoatem rapid din cap”

Talentul este poarta tinerilor spre succes. Școala are grijă să le inhibe orice umbra de talent. În schimb, business-urile caută talente. Și nu prea găsesc.

Toți copii au talent la ceva. Nu există copil care să nu aibă preferințe, care să nu simtă plăcerea de a face ceva anume. Unii la muzică, unii la desen, alții la vorbit, alții la a scoate esențialul din orice sau în a observa lucruri. Nu contează în ce domeniu ai talent, contează doar să-l hranești, să-l antrenezi.

Școala din România deturnează iremediabil tinerii de la dezvoltarea talentelor lor și îi aliniază egal într-un sistem cu cerințe specifice, clare, uniforme. Dar, talentul nu este uniform. Toți copiii trebuie să știe să calculeze aria unui… Cred că cel mai mare bine pe care poți să-l faci unui copil este să-i hrănești talentul, să nu-l lași să se stingă. Și aici, tot respectul pentru părinții care înțeleg acest lucru și investesc constant în talentul copiilor lor. Mediul de business are nevoie de talente, în orice domeniu. Pentru că talentul produce cea mai mare plusvaloare. Lucrurile comune sunt și vor rămâne mediocre.

5. „Nu contează ce crezi tu. Contează cât ai memorat!”

Inteligența înseamnă memorare de idei/concepte noi PLUS efortul de a face ceva cu ceea ce ai memorat. De a integra ceea ce este nou în ceea ce știi deja. În a schimba ceea ce știi deja, integrand practic ce ai memorat.

Un sistem de educație bazat strict pe memorare este năucitor. Milioane de tineri sunt forțați să memoreze aberant fraze, texte, formule. Un volum uriaș de informație fără noimă în capul lor. Nu este de mirare nivelul actual de analfabetism funcțional. Este normalitatea sistemului în care schimbarea este doar de formă, nu de fond. Schimbarea de fond ar trebui să pună copilul și dezvoltarea lui în centrul atenției. Acum se pune în centrul atenției volumul de cunoștințe. El trebuie acumulat. Cu orice preț.

Școală, efort personal, mii de ore de meditații. Nu mai vorbesc de sistemul actual de notare. Desuet. Dar, extrem de facil pentru profesor. A scris copilul cuvânt-ul X, primește punctele. Nu l-a scris, nu primește nimic. Cel mai mare OZN pentru ”cultivatorii” generațiilor tinere este evaluarea inteligenței.

Vorbeam cu un profesor care, cu maximă sinceritate, îmi spunea că nu știe cum să evalueze inteligența la istorie. Da, este greu. Nu merge pe un sistem mecanicist de tipul ”Dacă…, atunci…”. Pentru că inteligența înseamnă creativitate. Cum evaluez creativitatea? Tot OZN. Punând accentul pe memorare, în timp, IQ-ul copiilor noștri scade. Îi pasă cuiva?

Business-urile apreciază inteligența. O idee inteligentă produce plusvaloare. Și cea mai simplă metodă de evaluare a inteligenței este plusvaloarea. Dar, dacă sistemul de educație este excesiv teoretic, cum ar putea el vreodată să evalueze plusvaloarea?

6. Mândri că suntem împotriva naturii

Știm că oamenii se dezvoltă diferit. Copiii evoluează diferit. Mental, emoțional, social etc. Dar, cerințele școlare le cer opusul, adică să fie la fel, să se raporteze la aceleași repere. Înregimentați în clase, merg cu toții înainte, fără să știe unde sau de ce. Acest sistem de educație a fost clădit special în epoca de expansiune industrială. Atunci aveam nevoie de mulți oameni formați ”la fel” pentru a face față nevoii masive de „personal”.

Dar astăzi? Astăzi mai este nevoie de așa ceva? Nu. Cu certitudine, nu. Mii de absolvenți de ASE sau Drept nu își găsesc drumul după absolvire. Mii de tineri se raportează doar la examene și își finalizează studiile fără să vină în piață cu ceva special. Fără să aducă vreo contribuție, fie ea și infimă. Avem mase amorfe de absolvenți mototoliți prin examene inutile, fără gândire proprie sau inițiativă.

Astăzi avem nevoie de oameni care să dezvolte România, oameni care să gândească antreprenorial, care să determine schimbări micro în sectoarele lor de activitate, cu gândul că suma schimbărilor lor va determina una macro, o evoluție firească a societății. Asta ar fi normalitatea.

Din păcate încă suntem mândri și tributari unui model de gândire învechit. ”A terminat cu 10!!!”, ”A intrat la…”, ”E cel mai bun din clasă!” Haideți să ne întrebăm la ce folosesc aceste rezultate. Care este finalitatea formării unui tânăr. Care este planul lui.

7. Educația este strategie națională

Asta doar la nivel declarativ. Doar pe hârtie. O strategie este definită simplu, are logică, este intuitivă și îți dai seama imediat de consecințe. O strategie răspunde la întrebarea: „Ce-ar acțiuni X ar trebui minim să facem pentru a obține Y?”. Noi nu știm nici măcar ce vrem să obținem prin sistemul național de educație. La noi se schimbă regulile jocului o data cu fiecare schimbare de ministru și înțelegi, la fel de intuitiv, că nu avem o strategie, o direcție. Schimbările la care sunt supuși copiii sunt doar de formă. Nu mai dai bacul așa, îl dai invers. Stai ca nu mai sunt 12 clase. Faci 13 pentru că, de acum, vom schimba denumirea clasei 0 în clasa 1. Stai că a scăzut nivelul gândirii matematice. Atunci hai să inventăm bac-ul fără mate. Genial… Strategic.

În paralel nu pot să nu văd țări care au implementat o strategie coerentă în domeniul educației. Sunt țări care în 20-30 de ani au înflorit, plecând de la (aproape) zero. Finlanda, Irlanda, Singapore etc. sunt studii de caz. Dacă la ei se poate, mă gândesc că s-ar putea și la noi. Cum?

8. „Nu ai voie să eșuezi. Dacă ai făcut-o, e din vina ta!”

O regulă de bază în business este să eșuezi de câte ori este nevoie până vei reuși. Mai mult, în țări mai dezvoltate, au apărut companii care te ajută să eșuezi controlat. Știu, pare suspect. Cum adică să eșuezi? Realitatea este că eșecul este o sursă extraordinară de experiență și învățare reală. În business îți este permis să eșuezi.

În școala de la noi, eșecul nu are ce căuta. Eșecul înseamnă rușinea familiei și a grupului de colegi sau prieteni din care faci parte. Școala îi pregătește pe tineri să fie perfecți. Să nu greșească niciodată. Fără să se gândească la efectele adverse unei astfel de abordări.

Primul este starea profund negativă pe care o trăiesc continuu elevii. Frica eșecului este atât de mare încât îi paralizează. Îi blochează. Frica înseamnă încordare. Asta duce la ezitare. La lipsa inițiativei. Celălalt efect advers pe care vreau să-l menționez este privarea de experiență. Ce știi să faci? – întreabă angajatorii. Nimic…

Se întreabă vreun decident al sistemului de educație de ce Richard Branson premiază eșecul? Nu prea cred.

9. „Spune-mi cum gândești ca să-ți spun cine ești.”

Am un test simplu pe care îl dau cursanților de 20 de ani de când mă ocup de dezvoltarea oamenilor. Este un test care într-o proporție de 99,999% este rezolvat prin algoritmi de gândire sintetică. Am și câteva persoane, le număr pe degetele de la o mână, care au rezolvat analitic testul. Normal, m-am întrebat de ce se întâmplă asta. Mi se părea anormal prin disproporționalitatea masivă. Se întâmplă pentru că sistemul nostru de educație dezvoltă în special gândirea sintetică și mai puțin cea analitică…

În business, gândirea analitică este foarte căutată. Gândirea analitică este cea care îi permite unui tânăr să ”desfacă” un concept în elemente din ce în ce mai mici. Este o calitate necesară mediului de business, care pleacă de la premisa că trebuie să știe mai întâi ce se întâmplă aici și acum pentru a putea, apoi, să ia o decizie bună. De aceea, la orice universitate din străinatate testele tip GMAT sai IELTS sunt normalitate. Vor să vadă și capacitatea candidaților de a gândi critic, analitic.

Finlanda este statul care a integrat gândirea analitică în sistemul de educație. De ce oare? Dacă la noi se pleacă de la studiul materiilor și se ajunge, exasperant pentru elevi, dupa 20 de ani, la o specializare în ceva, finlandezii au venit cu abordarea inversă, pragmatică. Hai să plecăm de la produsul finit astfel încât, prin gândire analitică, să îl ”desfacem” până ajungem la orele de chimie, fizică, matematică sau desen. Au reușit să integreze materiile între ele. Au reușit să ridice interesul copiilor pentru studiu. De fapt, și-au adaptat sistemul de educație la copiii de astăzi care nu mai au timpul, chemarea, nevoia sau dispoziția de a studia progresiv, pas cu pas, totul despre un anumit domeniu. Și au observat că se poate. Dacă un copil este fascinat de mașini, va dori cu certitudine să studieze formula cauciucului din pneuri la orele de chimie. Apropos, vă mai aduceți aminte formula cauciucului? Sau măcar a toluenului?

Sistemele de educație ar trebui să treacă de la studiul extensiv la cel nișat, hiperspecializat. Până or să o facă, business-urile au luat-o deja cu mult înainte. Și nu găsesc oamenii specializați nișat. Găsesc în schimb oameni mediocri pe care trebuie apoi să-i pregătească pentru a putea face față cerințelor din piață.

10. „Din creierul meu în creierul tău nu mai există”

Acum 30 de ani eram în școală. Nu aveam net. Nu aveam Google. Know how-ul se afla doar în creierele profesorilor. Mergeam la școală pentru că profesorii ”vărsau” know-how-ul din creierul lor în creierele noastre.

Astăzi, lucrurile sunt cu totul diferite. Astăzi know-how-ul este pe net. Orice nevoie de know-how ai avea, ea își află răspunsul pe net. Astăzi importanța know-how-ului de acum 30 de ani a fost preluată de know-where. Adică de locul în care găsești informația de calitate. Astăzi, creierele profesorilor nu mai au ce descărca în mințile copiilor. Asta pentru că nu au cum să mai țină pasul cu imensitatea de informație ce este împărtășită de mii și milioane de minți într-un efort colectiv de dezvoltare. Google le-a luat profesorilor acest privilegiu.

Bun, atunci de ce mai avem nevoie de profesori? Avem nevoie masivă de profesori. Singura diferență este de regândire a rolului lor. Profesorii trebuie să treacă de la poziția de zei, ca deținători ai adevărurilor absolute, la cea de antrenori sau traineri. Adică să-și mute atenția de la transmiterea brută a know-how-ului spre dezvoltarea copiilor. Spre a le explica know-how-ul omniprezent din diverse unghiuri, spre a le facilita cu adevărat experiențe de învățare, spre a-i sprijini și motiva în dezvoltare, spre a le arăta unde găsesc informația de care au nevoie, înspre a lucra egal, umăr la umăr, cu cei pe care îi ”cultivă”. Orele de mate, istorie, geografie etc. ar arăta incitant și tinerii ar simți că fac ceva util. Este nevoie să facem acest ”shift” în gândirea și abordarea procesului de învățare.

11. Între grijile tale și nota la mate, nota la mate este cea importantă.

Vrem copii echilibrați emoțional, dar nu lucrăm cu ei pe zona emoțională. În sala de training întreb frecvent tinerii: cum te simți? Invariabil îmi răspund: ”Bine.” sau ”Rău.”. Niciunul dintre raspunsuri nu este o emoție. Suntem astăzi în fața unui paradox, ne dorim copii inteligenți emoțional, dar nu facem nimic să-i alfabetizăm măcar în acest domeniu. Și nu mă refer aici la a-i învața să opereze cu mii de emoții, ci de a lucra cu cele 8 emoții de bază. Inteligență emoțională înseamnă să știi emoțiile, să înțelegi de ce simți o emoție într-un anumit moment și să exprimi emoția respectivă în contextele relaționale.

Care sunt consecințele unei educații predominant raționale? Să urmărim tendințele cifrelor patologiei psihicului și vom vedea clar. Să urmărim rata divorțurilor și vom vedea. Să urmărim capacitatea de relaționare a românului de rând și vom vedea.

Succesul în business este strâns legat de inteligența emoțională. Să știi cum să te raportezi la ceilalți, să știi ce să spui și cum să spui, să știi să empatizezi cu celălalt sunt abilități esențiale. Business-urile au nevoie de oameni inteligenți din punct de vedere rațional, dar și/mai ales emoțional.

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. The Road ahead, Bill Gates

    Am copiat și am păstrat modelul vechi francez de a memora date, de a repeta date învățate și a învăța pe de rost (modelul comunist). E. Macron investește azi enorm de mult în școlile de la banlieu pentru clase mai mici, pentru contactul mai bun al dascălului cu elevii care „nu au șanse”. La imigranții tineri din jurul Parisului se găsește șomajul cel mai mare în Franța (cu 9% mult prea mare la nivel de țară).

    …”… Care sunt consecințele unei educații predominant raționale?..””

    Invătământul trebuie să obtină prioritate la budget. Tinerii sunt tezaurul României.
    Fundatia Bill Gates a donat peste 28 miliarde $ pentru stipendiile studenților și sănătate în lume. Un „business man” american care a părăsit universitatea și și-a croit (Bill Gates: „Der Weg nach vorn”. Die Zukunft der Informationsgesellschaft. Aus dem Amerikanischen von Friedrich Giese und Hainer Kober. Verlag Hoffmann und Campe, Hamburg 1995. 476 S., CD-ROM „The Road ahead”. Penguin Books Deutschland GmbH 1995,) calea în viață pe baza aptitudinilor sale.
    Marile companii americane în era digitală Google, Apple, Amazon, Facebooc investesc anual fiecare miliarde $ în inovații și cercetare. Cât de mare e budgetul pentru cercetare și inovatii la București azi?
    Salarii mari ca în vest …. ….

    • The BIG 4 sunt rechini fara scrupule care au anulat concurenta ( principiul de baza a capitalismului) si au dobandit o putere (inclusiv de manipulare) nemaipomenita. Fiecare om care isi pretuieste libertatea si viata privata trebuie sa ii boicoteze, sa le limiteze influenta perniciosa si sa sustina legile anti-monopol si cele de aparare a spatiului si vietii private.

      • Curat murdar.
        Să moară capra americanului!

        Fără Microsoft Office (Word, Excel, Outlook, Acces, Explorer) copii lumii ar aștepta pâna azi ca un stat “național” să inventeze un standard universal ca WORD, deci ar astepta până când ONU ar organiza un standard gratuit global în anul 2100.
        România nu a inventat computerul (IBM), nu a inventat Chip (Intel) nu a inventat mai nimic important azi (GPS). Copii din tară au azi acces la patrimoniul universal în cultură, artă, muzică, film, știință, tehnologie cu un clip.
        In Națiunea ceaușistă părinții nu aveau telefon acasă, nu aveau mașină de scris (colegii scriitori mergeau anual la “securiștii patrioți” sa tipărească o pagină de control). Nostalgie după epoca de piatră naționalcomunistă autohtonă? Visuri de autarhie? Resentimente, frustrare, invidie?
        Marile companii americane investesc anual fiecare zeci de miliarde de $ în cercetare, inovații: Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft, IBM, etc.
        Enescu a compus înainte ca orchestra să citescă notele. Piramida e forma creației, inovației. Baza e lată după un timp.

        Câte premii Nobel ( Stefan Hell 2014, Herta Müller 2009) au primit cercetătorii /inovatorii români în ultimii 60 de ani?

      • Cand spui ca principiul de baza al capitalismului este sa-ti omori concurenta, nu stiu ce ar mai trebui comentat aici. In ce alta societate, in afara celei capitaliste, mai exista concurenta? De fapt, principiul de baza al capitalsimului este sa existe concurenta. Desigur, pot aparea monopoluri, dar iata ca tot statele capitaliste au legiferat in asa fel incat sa se evite asta. aaa. daca cineva inventeaza ceva ca urmare a faptului ca este destept si a si investit bani, timp, a rsicat, a lucrat in garaj, atunci nu este normal sa vand singur o perioada de timp acel lucru(se numeste protejarea inventiei prin patent)?

        • Concurenta = principiul de baza al capitalismului.
          Multinationalele si monopolurile nu se nasc prin inventie, sunt strategii distrugatoare. De ce Facebook a cumparat Messanger, Watsapp si Instagram ? Ca sa elimine concurenta. Sa aiba monopol asupra cailor de comunicare.

          • Tendinta in capitalism este pe cat posibil de crearea unui monopol si controlul pietii fara concurenta. Fiecare incerca pe cat posibil sa elimine daca se poare concurenta prin diferite metode incepand de la achzitonarea ei prin cumparare sau eliminare prin preturile practicate.
            Intr-o economie capitalista vitala cu multi actori economici puternici este greu sa ajungi la stadiul de monopol , dupa cum se misca piata mondiala tendintele sunt clare si va veni momentul in care obligat vor luate masuri de contracarare, politice.

  2. Domnul are perfecta dreptate dar a uitat sa spuna unde se duc cei cu 10 dupa absolvire, va spun eu, se duc la SRI, SIE, MAPN, STS, etc.

    • Ar fi bine sa fie asa, adica cei care ajung la institutiile de care pomeniti sa fie intr-adevar de nota 10. Crème de la crème… Am dormi cu totii mai linistiti.
      Pe de alta parte: 1. De ce ar fi acele institutii altfel decat intreaga noastra societate? 2. Pana acum am dormit linistiti sau nu?
      Intrebari care raman deschise.
      Va multumesc pentru oportunitate, Emilian Marcu!

  3. Puteti sa citati acele studii longitudinale care arata ca succesul cel mai mare il au tinerii cu note de 7 si 8. Facut pe esantion romanesc, sper.
    Note luate cand? In gimnaziu? Liceu? Facultate? Daca ma uit la fostii colegi de liceu cei cu 7 si 8 n-au ajuns prea bine. De fapt , unul din ei da, l-am vazut acum cativa ani luat cu mascatii pentru trafic de medicamente contrafacute. Presupun ca asta inseamna „sa te descurci”. La facultate, aici sunt mai multi factori, 8 la anumite facultati e chiar nota mare. Bine, si aici am exemple de studenti mediocri care au ajuns foarte bine datorita faptului ca parintii erau bine ancorati in politica. Abonamente la contracte cu statul, mai exact.
    Ca sa iau si un exemplu de gimnaziu, baiatul cunoscutului domn Secureanu tocmai a dat Evaluarea Nationala, cu niste note.. hai sa zicem ca media finala e pe la 7-8. Extrapoland, as avea curaj sa afirm ca peste vreo 10 ani „se va aranja mai bine” si cu mai putin efort decat UNII dintre colegii sai cu medii de 9-10.
    Una peste alta, daca n-ai spatele asigurat, singura solutie e sa fii serios in scoala, chiar daca nu ai nota 10.

  4. Un articol exceptional…
    Intotdeauna compar scoala romaneasca cu cea germana.
    Exemplu: scoala primara undeva in Bavaria, nepoata, clasa 2-a, cam obraznica de felul ei, se duce la invatatoare si-i spune ca ea stie sa socoteasca pina la 1000, desi nu se predase inca la scoala. Ca sa dovedeasca ii arata niste socoteli facute de ea. Dar una era gresita, invatatoarea ii atrage atentia.. ea, capoasa, nu crede. In pauza se duce la invatatoarea de la clasa paralela si-i arata si ei socoetelile pe care ea le considera corecte dar invatatoarea ei, gresite.
    Evident ca invatatoarea clasei vecine confirma ca era ceva gresit. Si evident ca se duce la colega ei si-i povesteste. Invatatoarea de baza, o tipa f inteligenta, ii cheama pe parinti la scoala si le povesteste aventura. Nu uita insa sa spuna ca i se pare minunat ce a facut obraznica, dar e periculos sa-ti pierzi increderea in profesori.

    Adica, totusi trebuie pastrata o limita, astfel incit sa nu se creada orbeste in profesor dar si sa nu se contrazica tot ce zice.
    Un exemplu de invatatura absurda e in Ge isteria salvarii climei, culminata cu demonstartiile saptaminale Friday for future, in care se chiuleste, OFICIAL de la scoala. In acea vinere, in loc sa demonstreze, mai bine ar sadi copaci sau ar cultiva plante. Dar, au fost atit de bine educati ca acum, in vacanta, au incetat demonstartiile, bineinteles, planeta se salveaza doar in timpul scolii, acum s-au suit in avioane si au plecat in Spania, USA, Republica Dominicana.

  5. Indiscutabil textul contine adevaruri de necontestat . Sunt in totalitate de acord cu ceea ce spune textul de fata . Aproape nimic nu mai poate fi adaugat , poate doar cerinta imediata catre parinti ,parinti ce gestioneaza cei asa zisi sapte ani de acasa , parinti ce ar trebui sa inteleaga nevoia de dragoste nemasurata a copiilor lor (nu mai lasati copii sa fie crescuti de parintii dumneavoastra ,indiferent cit de multa dragoste ar avea pentru acestia ) si in acelasi timp intelegeti necesitatea de a lasa modalitatile de exprimare si de a nu interactiona cu copii dumneavoastra (nu raspundeti la intrebari in locul lor ) ,facilitind astfel libertatea lor de exprimare atit de necesara in perioadele existentiale viitoare .Trebuie sa nu ingradim accesul copiilor nostri la toate descoperirile aduse de modernism si sa ii lasam sa inteleaga de mici importanta noului in existenta lor viitoare . Nu ii inconjurati cu garduri ,garduri ce le ingradeste cunoasterea ,chiar daca unii dintre voi credeti altceva ,ba chiar mai mult nu ii lasati in grija celor mai in virsta al carui nivel de cunoastere face parte dintr-o lume de mult apusa . Nu incercati sa ii transformati in ceea ce credeti d-voastra ca este bine , binele din mintea d-voastra nu o sa fie niciodata acelasi din mintea lor . Puteti doar sa ii ajutati si intelege in toate etapele vietii . Va doresc succes

  6. Toata lumea vrea sa fie manager. In acelasi timp, toate firmele plang ca nu gasesc angajati. De asta a ajuns salariul de manager mai mic decat salariul de programator. Ca sa fii manager, trebuie sa fii dezinvolt, sa te integrezi in societate si sa stii sa „dai din gura” si sa vinzi ceva ce nu ai inca – si da, asta se intampla in general daca in scoala ai note de 7-8. Ca sa fii programator, trebuie sa gandesti si sa ai disciplina muncii ca sa PRODUCI ceva.

    Notele de 7-8 inseamna sa te complaci in mediocritate – cu alte cuvinte, „lasa ca merge si asa”. Mantra romanului fericit cu manele si mici, care stie sa injure si sa rada de tine, fraierul care nu iese in cluburi si sta ca prostul sa invete. De asta cei cu 9-10 pleaca la google iar noi ramanem fara copii inteligenti in tara.

    • Nu toți cu 9-10 pleacă la Google. Doar cei care au și un EQ dezvoltat. Dincolo de portofoliu – care înseamnă munca, au si testarea care este despre EQ. Da, se pleacă la Google. Dar nu doar cu IQ, ci și cu EQ.

          • Poate nu strica sa va apucati sa cititi mai serios despre asta, dar e posibil sa nu mai aveti nevoie. Nu exista consens printre specialisti in legatura cu EQ. Ironia e reusita, ce-i drept, scoala romaneasca ne invata sa luam totul pe nemestecate si fara judecata critica. Continuati.

    • faptul ca esti „disciplinat” nu demonstreaza decat ca esti supus unui sistem care poate fi bun sau rau. Nu comentez ca e bun sau rau in Romania. Eu stiu doar ca in jurul notei 8 mam invartit in liceu si nu prea invatam nimic pentru ca ma plictiseam. Ma plictiseau profii si sistemul inept de invatamant frontal si nimeni nu se chinuia sa mi explice de ce trebuie sa invat chestii. Dar aveam o pasiune pe care mi am transformat o in meserie in afara tarii intr un domeniu in care sunt intre cei mai buni 10 din lume, cu articole adevarate, cu citari adevarate si patente care se produc in serie.

    • Nu as generaliza ca 7-8 e nota mediocritatii. Mi-ar placea si mie sa vad linkuri la studiile longitudinale mentionate, dar nu mi se pare fundamental gresit rationamentul, chiar ma regasesc in el.

      Pentru mine, (vorbesc de facultate, ca in generala si liceu nu mi se par asa relevante notele in anii ’90) 7-8 era nota minima cat sa nu-mi fie rusine de colegi, dar efortul ca sa ma duc la 9 sau 10 nu mi s-a parut ca merita.
      Exact cum zice autorul, preferam sa-mi perfectionez meseria, sa fac pitchuri si sa iau proiecte de freelancing ca sa am bani de cheltuiala fara sa apelez la parinti, sa-mi dezvolt pasiunile care ma alimentau oricum cu energie.

      In modul asta cred ca am facut majoritatea greselilor tipice pana pe la 25-27 de ani, ceea ce mi-a permis ca atunci cand am intrat oficial in campul muncii sa am cu totul abordare si mentalitate, despre munca, autonomie, auto-dezvotare, clienti si asa mai departe.

      De succes nu zic nimic, ca e relativ, dar in plan personal si profesional ma simt foarte implinit.

  7. „Sistemele de educație ar trebui să treacă de la studiul extensiv la cel nișat, hiperspecializat. Până or să o facă, business-urile au luat-o deja cu mult înainte. Și nu găsesc oamenii specializați nișat
    Printr-o astfel de abordare a invatamantului am creste doar „idioti utili” si nicidecum indivizi conform :
    „…adică oameni dezinvolți, comunicativi, colaborativi. Plini de energie și creativi. Oameni asumați, deschiși, capabili să-și exprime punctul de vedere, capabili să ia decizii, constructivi.”
    Economia nu are nevoie de oameni cu o cultura generala insa fara decare nu poti avea pretentii prea mari de la cineva decat in masura in care el isi poate desfasura activitatea profesionala pe o felie cat mai mica care cu timpul va dispare datorita inlocuirii cu masini si roboti pe masuara.
    Educatia primara si medie trebuie sa asigure pt toti copiii sanse egale de a invata in primul rand sa citeasca ,sa scrie corect, sa inteleaga texte la nivelul capacitatilor intelectuale ale unui tanar, sa poata aplica atat teoretic cat si practic notiuni matematice, de fizica si chimie de baza, sa cunoasca notiuni generale de istorie, geografie, biologie, economie, este extrem de important ca tinerii de mici sa fie familiarizati cu invatarea corecta a limbii engleze si optional a unei alte limbi de circulatie globala.
    Daca pana in clasa a 8 un copil ajunge la nivelul de note actual intre 7 – 8 am castigat, inseamna ca va face parte daca isi continua studiile la nivelul intelegentei normale a populatiei lumii cu o pondere de ca. 50 %.
    Ce se intampla de la clasa a 8 a incolo este intrebarea la care sistemul de invatamant romanesc a avut un raspuns destul de bun care dupa 1989 insa a fost facut praf din considerente pecuniare legate strict de interese personale ale politicienilor, cu alte cuvinte invatamantul profesioal a fost desfiintat, acum lipsa de personal calificat la nivel mediu fiind imenes.
    In Romania nu exista posibilitati la nivel general de a urma cursurile unei scoli profesionale decat intr-un mod foarte restrans, vezi experienta inceputa la Brasov cu un succes foarte mare.
    Invatamantul dual poate il cunosc unii si altii , decidentii politici insa nefiind in masura sa gaseasca cadrul legisaltiv pentru punerea sa in aplicare.
    Mediul de afaceri daca doreste personal calificat si specializat pe langa pretentii ar si obligatia sa se implice direct in formarea profesionala a tinerilor prin punerea la dispozitie a locurilor de ucenicie in care tinerii se pot familiariza cu deprinderile practice pe care invatamantul nu le poate pune la dispozitie dacat la nivelul general, de specilaizare fiind nevoie direct la locul de munca.
    Intr-un astfel de sistem copiii de nota 7 – 8 ar putea sa devina specialisti cu inalta calificare care ar putea muncii in domenii industriale, serciii etc. si care le-ar asigura un venit pe masura.
    Cei care ar dori mai mult ar putea urma scoli de maistri, cursuri ale unor universitati technice etc.etc.
    Avem licee care nu-si merita numele de liceu cu promvabilitate de 0 -5 %, care sunt performantele cadrelor didactice ? acestea ar trebui desfiintate si transformate in scoli profesionale si ar fi multe la numar in Romania.
    Textul nu vine cu solutii concrete. lamentarile fiind la nivel general.
    Da, avem nevoie de oameni cu simt antreprenorial, pentru care insa nu este nevoie sa urmezi o facultate, sa deschizi o brutarie, un atelier mecanic, o tampalrie, o firma de constructii, o firma de zugravit si executat lucari de interior si multe altele in primul rand este nevoe sa fi un meserias foarte bun si sa gasesti oameni la fel de bine pregatiti care te pot sustine in afacere.
    Din cei peste 4 miloane de romani plecati din tara, o parte dintre ei au urmat acest drum cu mare are succes in tarile in care ei acum traiesc, ar fi intereseant sa purtati o discutie cu dansii, cu siguranta vor avea multe idei foarte bune, o parte din ei ar fi dispusi sa,si continue activitateta acasa daca ar fi lasati s-o faca, 100.000 de asftel de antreprenori ar putea fi baza unui viitor mai bun, icepand e la fermier si pana la zugrav.
    Nu m-am exprimta asupra tinerilor de la 8 in sus, nu despre ei este vorba in acest text, este vorba de masa larga a tinerilor care au nevoie sa invete meserie si mai putin sa lustruiasca bancile unor facultati fara finalitatete.
    Suntem prea putin sa ne permitem acest „lux”, natalitatea este in descrestere continua, oamenii pleca in continuare datorita unor politici execrabile, numarul asistatilor creste.
    In aceste conditii daca nu se vor lua masuri Romania va fi obligat sa importe masiv personal din Asia altel sistemele sociale se vor prabusi complet, astazi deja ele fiind finatate in mare masura din datorii si mai putin prin contributii.

    • Citind comentariile printre randuri observ dispretul pentru „munca de jos” , „mediocritate” si utilitarism. Educatia este privita din punct de vedere elitist deturnand discutia de la tineri cu note intre 7 – 8 spre cei de 9-10 care foremaza alta clasa decat despre care ar trebui sa discutam.
      Nu exista o discutie aplicata pe solutii concrete prin care am putea, rational si fara patimi sa gasim solutii pragmatice pt umplerea golului in economia romanesca de cei plecati din lipsa de perspective mai ales a celor cu pregatire medie profesionala.
      Un spital nu poate functiona fara surori medicale asa cum o fabrica nu poate produce fara muncitori, noi discutam despre multinationale, elitele de la google, facebook si altele catre care ravnesc mult itineri, unii cu sanse foarte bune, majoritea insa cazand prada propriilor iluzii cat si cele ale parintilor.
      Exsta pe vremuri un proverb pe care nu-l cunosc decat din spatul romanesc ” Ai carte, ai parte” aluzia fiind facuta catre o pregatire universitara. In oocidentul european, mai ales anglo-saxon, nordic nu exista asemenea abordari, acolo este important ca fiecare tanar sa fie pregatit conform aptitudinilor pe care le are, neexistand termenul „muncii de jos”, mentalitatea despre munca fiind cheia succesului profesional.
      S-a facut un studiu aplicat si realist asupra preferintelor profesionale ale tinerilor din Romania ? cum doersc dansii realizarea profesionala insa fara influente majore din familie ?
      Sunt tinerii romani pregatiti sa decida independent ce ar mai bine pentru ei decat sa fie „consiliati” de parinti atotstiutuori ?
      Sunt convins, mult itineri ar imbratisa multe meserii daca de pe urma lor ar avea sanse de ralizare profesionala.
      Care este deosebirea intre un „business” de „nota 10” cum si-l imagineaza autorul si mult altii fata de un „buticar” brutar, tamplar sau fermier de nota 7 – 8 care intr-o sigura persoana trebuie sa fie manager, vanzator, cumparator, contabil si specilaist in gasirea personalului necesar ? specializarea catre 9 – 10 putand fi facuta pe parcurs in urma propriilor experiente si abilitati obtinute prin „learning by doing”
      ” ?Si ca sa dau exempul celei mai performate economii europene, ce germana cateva cifre.
      Ponderea din PIB a firmelor mici si mijlocii conduse de meseriasi cu note de 7 – 8 cu pregatire profesionala este de ca 25 % , numarul lor fiind de ca. 1 milion , o cifra de faceri de ca . 600 miliarde de euro si 5,5 miioane de angajati.
      Printr-o simpla axtrapolare raportat la nivelul romanesc ne putem face o imagine despre ce am putea avea in conditiile in care ar exista un invatamant profesional pentru copiii care nu doresc, nu au aptitudinile necesare urmarii unor cursuri universitare iinsa sunt impinsi de la spate de parinti, societate, mentalitate sa le urmaze impotriva vointei lor.
      Ce ne lipseste, este concomitatea,simultaneitatea din inavatamant
      atat pregatirea in pregatirea elitelor cat si a acelor pentru meserii ,abordarile actuale fiind mai mult alb si negru fara nuante.
      Vorbim in termen elogiosi de „olimpicii” nostrii insa nu exista nici o competitie a „olimpicilor in meserii” . la urma urmei daca se infunda WC-ul la cine apalam la in IT-si sau meserias ?

      • Sunteți un rațional. Trebuie schimbata politica educațională, in primul rand. Apoi se va schimba și mentalitatea părinților/a vechilor generatii.
        Singapore a decis să investească în educație și a reușit în 30 de ani sa devina Tigrul Asiei.
        Nu s-a bazat pe mentalitatea părinților de acasă, ci au integrat copiii în școli cu profesori pregătiți să facă schimbarea de mentalitate. Părinții au fost educați odată cu copiii lor, prin ședințe cu părinții și activități comune cu școala cum sa abordeze noul model de învățământ, engleza obligatorie din grădinița, activitățile de auto-lead și auto-responsabilizare. Finlanda și țările nordice fac la fel, copiii migranților sunt integrați în școală si, împreună cu profesorii, schimba mentalitatea părinților
        Schimbarea de mentalitate în educație s-a mai petrecut în Ro acum 70-80 de ani, pe vremea bunicilor mei, când școala a devenit obligatorie în toate cătunele. Copiii și profesorii lor au schimbat părinții. Dar totul a rămas că atunci. Nici o altă schimbare. :|

  8. Norocul e prea putin si lumea prea multa-I.L. Caragiale
    In societatea moderna se castiga banii doar prin bani.Prin munca se castiga painea-Nicolae Iorga.

  9. Trebuie sa va luati de mana cu Ursul Bruno … dumnevoastra vreti profesionisti pentru mediul de business si Ursul Bruno vrea sa-i produca … pentru creativitate e nevoie sa te desprinzi de tiparele mediocre ale gandirii utilitariste.

  10. Dupa cum se desfasoara traficul rutier din Romania comparativ cu alte tari, nu s-ar zice ca ne-au invadat „iepurasii” si suferim vreo lipsa acuta de „tigri”. Asta asa, pana vin studiile alea longitudinale.

    Discutam zilele trecute cu un copil de vreo 11 ani, supraponderal, care imi explica sigur pe el si multumit de sine ca s-a ingrasat „din cauza stresului”. Cu alte cuvinte, el nu are nici o vina pentru faptul ca mananca mult si nu face miscare. Nici aia care ii baga in cap de la varsta asta scuzele de doi lei de care se folosesc unii adulti. Vinovat e stresul.

    Aceleasi scuze le aud si cand vine vorba de scoala. Nici copilul, nici parintii nu sunt de vina pentru nimic. Autorul vorbeste de „frica de esec” – care frica, cand stii dinainte ca nu va fi din vina ta? Ai un esec confortabil gata pregatit. De ce sa mai incerci? E prea multa materie, scoala te invata chestii inutile, sistemul romanesc e prost. Dupa care se va spune ca nici profesorul de la scoala, nici ala de la meditatie, n-au stiut cum sa-l atraga pe Gigel si sa-i descopere geniul.

    Pana una alta, mi se pare o mare problema cultura asta a gasitului de scuze, incepand cu scoala si terminand cu istoria nedreapta. Pare sa fie cerere mare pentru scuze noi, ca alea vechi se cam uzeaza si ele dupa o perioada. Altii nu par atat de dornici nici sa imbratiseze cultura scuzelor de tot felul.

    • Cultura găsitului de scuze! Excepțională definiție a realității românești.
      Identificarea vinovatului, de cele mai multe ori nedefinit, confuz, dar întotdeauna aflat de partea cealaltă, într-o inexpugnabilă cazează sistemică, este cea mai la îndemână soluție la absolut toate insuccesele trecute, prezente și viitoare.
      De exemplu, articolul de față: e bun, nimic de obiectat în sensul acesta, dar ce soluție oferă?! Deocamdată, doar exemplul finlandez. Poate fi el însă implementat în învățământul din România? Cum? În cât timp? Cu ce intensitate? Fără o continuare, pe care încerc să o provoc prin intervenția mea, el rămâne doar o nouă lamentare din șirul nesfârșit. Sistemul a devenit și el imun la astfel de semnalări.

  11. „Tigru” – mamifer carnivor, animal de prada.
    Adica oameni rapaci. fara scrupule, care calca pe cadavre si devora pe oricine le sta in cale.

  12. Cit timp va exista un minister al invatamintului, cit timp scolile vor fi ale statului, profesorii – salariati ai statului, disciplinele de studiu, orele afectate, manualele, metoda de lucru etc. – aprobate de functionari ai statului de la Bucuresti, situatia nu va inceta sa degenereze.

    La fel si in problema spitalelor, dispensarelor, doctorilor. Statul nu are ce cauta aici.

    Si la fel si in problema pensiilor.

    Si in majoritatea celorlalte domenii in care exista ministere fara nici un alt motiv decit acela de a satisface o clientela politico-birocratica.

    Daca ne mai gindim ca statul roman pierde zilnic cite putin din suveranitate, conform unor intelegeri cu tot felul de „aliati” recenti si a unor decizii luate la lumina zilei de politrucii romani din ultimele decenii, ce se va intimpla in invatamint, sanatate etc. se va hotari din ce in ce mai mult pe alte plaiuri decit pe cel pe care paste in continuare netulburata, linistita ca o gisca si proasta ca o oaie, Miorita.

  13. Puteti cita unul din „toate studiile longitudinale” care arată că elevii de 7-8 se descurcă mai bine in viata? Si ce inseamna ca se descurcă, deschid un boutique?

    • Da, deschid un boutique și câștigă mai bine decât tocilarul cu 10 angajat la stat. De la o anumită vârstă, succesul este dat de banii pe care ii câștigi, nu de notele luate în trecut.

        • Am cautat dupa „elev roman admis la MIT” si nu am gasit nimic.
          Dar au pagina lor de „How does the MIT admissions process work?” si prima recomandare este „Be yourself!”. https://mitadmissions.org/apply/prepare/be-yourself/
          Daca va veti uita pe pagina, nu este vorba de cata matematica sa stii sau cata informatica, ci EQ-ul este primul care face selectia.
          https://mitadmissions.org/apply/prepare/highschool/
          https://mitadmissions.org/blogs/entry/turning-the-tide/
          Cat despre Cambridge, sigur, Anglia e mult mai aproape de Romania si avem multi studenti.
          „We’re looking for an indication of your ability to think critically and independently, and your willingness to argue logically while keeping your mind open to new ideas. You also need self-discipline, motivation, commitment, and the desire and potential to go beyond what you’ve learned so far.”
          https://www.undergraduate.study.cam.ac.uk/applying/what-are-we-looking-for

          Confuzia pe care cred ca o faceti este ca intelegeti prin „elev de 7-8” un elev cu toate materiile de 7-8. De regula, olimpicii sunt varfuri pe domeniul lor, deci 10, si asa si asa pe celelalte domenii, deci 7-8. Ok, ar putea fi de 10 la toate, dar daca vor si putina viata „extra”, e nevoie de un compromis.

          Anul acesta, „tocilarul” liceului pe care l-am urmat eu candva, olimpic national, nu a fost admis la Oxford. Pentru ca la interviul oral de 1 zi cu tot stafful a dat chix (emotii inutile de tocilar). Nu a fost un interviu propriu-zis, clasic, fata in fata, cu intrebari si raspunsuri. A fost sub forma de „prezentare” a universitatii, discutie in amfiteatru cu toti/fiecare, socializare, 7-8 profesori care sa ii „familiarizeze” cu Universitatea si cu cerintele Facultatii, masa la cantina, discutii pe parcurs. Din EQ s-a facut selectia, toti erau olimpici. Adaptabilitatea si interactiunea au facut diferenta.

    • Va dau dreptate Dvs.

      Din promotia mea de la liceu cea mai buna si cu una cam tocilara au plecat din tara. Una preda la MIT si alta preda in Israel. Am fost o promotie de liceu din care am intrat la facultati grele toti, dar toti!

      Cea care a razbit la MIT a avut un parinte extrem de bine conectat la realitatile din lumea cealalta si imediat dupa Revolutie i-a facut pachetul si s-a dus…10 ani i-au luat ca sa se realizeze si a slabit enorm, adica munca la greu nu asa…

      Nu stiu decat doi cu nota 7 dintre care este cumva un mare mahar in Politie si altul mare mahar la o fabrica dar cred ca rubedeniile au avut un rol important in vietile lor…

      Am vrut sa vad si io un studiu, un ceva, niste exemple dar…

  14. Adevărul este ceva mai amestecat.

    Am avut în facultate și colegi de media 10, olimpici internaționali, care sunt foarte bine situați și acum.

    Am avut într-adevăr și colegi de media 7-8 care au devenit antreprenori încă din timpul facultății, precum și colegi care au reușit bine profesional din acest grup și alții care nu au reușit.

    Nu cred că media din școală e un bun predictor despre cât de success este cineva în viață.

  15. 1. Statul pregateste ce are nevoie, oameni docili, prostuti, cu frica de autoritate, adica armata, politie, birocrati, si electorat. Vorbim de invatamant de stat?

    2. Business-ul are si el nevoie in proportie de 80-90% de executanti simpli cu frica de management, si ca sa ramana captivi acolo in firma. Business-ul mai are nevoie de consumatori, prosti si astia, altfel nu faci profit.

    3. Exista unii, ei sun in numar mic si trec ca iarba prin asfalt in orice societate, astia fac schimbarile si inventeaza. Astia pot ajunge la 10 la anumite materii, dar pot fi slabi in alte domenii printre care inteligenta sociala de exemplu. Pentru ei exista aceste mari multinationale care ii pescuiesc de prin lume sau isi creaza ei singuri mediul. Ei isi vor gasi singuri calea. Deocamdata nu le putem oferi mare lucru in romania, ei vor pleca in tarile mai bune.

    Problema noastra este: zona schengen, moneda euro. Trebuie intai sa facem sa arate tara ca olanda la nivel de infrastructura, arhitectura, urbanism si multe altele, ca sa nu mai fie motive sa mergi in olanda si sa vina la noi. E important sa atragi in tara ta si straini, ca sa nu fierbi in suc propriu.

    • sa inteleg ca, in viziunea ta, un cetatean nu trebuie sa se teama de Stat, ci, dimpotriva, sa-l sifdeze incontinuu? gen „de ce m-ai oprit, politistule? are radarul tau adeverinta ca e calibrat? ia sa vad ordinul de misiune! sau „ce daca te deranjeaza cheful facut de mine, eu sunt liber si ma kk pe nevoile tale de liniste, iar daca ma amendeaza sunt comunisti”? mersi, prefer „prostutii docili si obedienti”, fiindca acesti insi „liberi” ma isterizeaza si imi provoaca mancarimi la pumn

  16. De toate, amestecate, in articol, dupa parerea mea… Se face referire la sistemul de invatamant din Romania, se face referire la diverse „studii logitudinale” (or fi romanesti?!), se defineste succesul in limitele succesului in „business”…
    Fara indoiala, invatamantul din Romania are multe hibe, care nu se vor corecta cata vreme nu se schimba niste principii, deci cata vreme nu exista vointa politica de a-l reforma. Profesorii nu lasa corigenti si repetenti, fiindca s-ar micsora numarul de clase si, implicit, s-ar imputina posturile si ajungem ca un profesor la clasa a IX-a sa fie multumit ca toti cei din clasa lui stiu sa scrie si sa citeasca (caz real, intr-un oras mare al Romaniei).
    Pe mine nu ma entuziasmeaza, nicicum, un personaj de succes in „business” sau in politica, care are „stiinta speech -ului”, dar foloseste aiurea „decat” si/sau spune „care”, atunci cand ar trebui sa spuna „pe care”, de exemplu. Limba romana ar trebui sa fie „materie eliminatorie” in toate scolile.

    Incepand din 1975, IQ-ul mediu al omenirii scade constant. Si din cauza degradarii sistemelor de educatie, dar nu numai – scade si din cauza personajelor „de succes” (in sensul promovat de acest articol). Unii confunda viclenia cu inteligenta… :)
    Tara-etalon a antreprenoriatului, SUA, face tot ce poate ca sa atraga „oameni de 10”. De ce, oare?

    Cat despre informatia de pe net, iti trebuie o cultura generala foarte solida, ca sa poti face slalom printre prostii, emanatii ale semidoctilor, clisee de marketing, dezinformari si falsuri.
    In incheiere, recunosc ca nu-mi pot imagina cum ar arata o lume de „tigri”,fara alte „specii” si in ce masura a fi „tigru” trebuie sa fie un deziderat…

  17. Un articol semidoct, care abundă în aserțiuni ce se doresc ”tigroase”, în fapt, fraze bombastice, multe lipsite de coerență semantică. Iată câteva exemple:

    1.”Declarativ, ne propunem să creștem lideri și, din păcate, creștem oameni fără încredere de sine. Inconștienți de propriul potențial. Încrederea de sine este boala națională cu cea mai mare incidență în rândul populației. Nu vorbește nimeni despre asta. Creștem copiii într-o stare de frică zilnică cu metode de acum 100 de ani.”
    Trecând peste faptul că autorul utilizează termenul ”inconștient” ca un ne-psiholog, care este boala națională cu cea mai mare incidență, ”încrederea de sine” sau ”fără de incredere(a) de sine”?
    2. ”Business-urile vor oameni cu abilități clare, specifice, în timp ce sistemul de educație din România investește în cultura lor generală.”
    ”Business urile” vor oameni cu abilități sau businessman-ii? ”Sistemul… investește” sau în sistemul de educație se investește?

    3.”Sistemele de educație ar trebui să treacă de la studiul extensiv la cel nișat, hiperspecializat. Până or să o facă, business-urile au luat-o deja cu mult înainte. Și nu găsesc oamenii specializați nișat. ”
    Poate cei care conduc, concep ”sistemele de educație” să ”treacă” …Dar la ce să treacă? Hiperspecializat (”nișat”!?) devii după ce ești specializat într-un domeniu de studiu. Iar un sistem de educație (!) cuprinde toate domeniile, adică este ințial extensiv, nu limitativ!

    4. ”Realitatea este că toți tinerii determinați, curajoși și cu inițiativă reușesc să-și trăiască mai bine viața”. Mare adevăr! Păi dacă ai ”know how” și ”know where” trăiești bine, adică ”nișat” și nu îți mai pasă de înțelesurile cuvintelor în limba maternă….

  18. Nu. Succesul nu se masoara dupa abilitatea [talentul?] de a face negot intr’o tara socialista precum Romania.

    Succes au doctorii, informaticienii, arhitectii, inginerii care performeaza astazi in tari occidentale. Toti au fost elevi de 9 si 10. Cel putin la materiile de interes. In special la matematica, chimie, fizica, informatica. Cei cu 7 si 8 au ramas acasa.

    Succes au si matematicienii, fizicienii, ciberneticienii care predau si/sau fac munca de cercetare in Occident. Toti au fost elevi de 10. Cei cu note de 9 au si ei succes si cariere, in tara. Cei cu note de 7 si 8 au si ei succes, banesc, dar nu ca profesori sau cercetatori, ci ca birocrati in Institutele mioritice [vezi articolul colegilor de forum].

    Succes au si intelectualii si artistii publicati sau activi in Occident, dar si in tara, cu opere publicate sau cu galerii pline. Toti au fost elevi de 10, desigur, la materiile de nisa: literatura, istorie, desen, muzica etc. Cei cu note de 7 si 8 au si ei succes, local, binenteles: si’au incropit bande de artisti ai poporului si canta in piete pe banii primariilor; sau: toarna betoane, le invelesc in marmura si, pe bani buni, accepta sa fie declarate ‘monumente’ de catre autoritati; sau: scriu verzi si uscate, fac scandal la teve si se bucura de statutul de ‘vector de opinie’, ori de ‘analist’, ori de ‘intelectual/filozof public’.

    Succes au si antreprenorii care au reusit sa porneasca afaceri [aproape] de la zero in Spania, Italia, UK. Toti au fost elevi de 9 si 10. Desigur, nu la materia ‘Economie politica’ ori la ‘Business for dummies’, ci tot la matematica, fizica, istorie sau geografie. Viziunea de afaceri au descoperit’o si si’au construit’o citind, nu visand la carciuma asupra rolului lor de tigri in societate. Cei cu note de 7 si 8 [ba chiar 4 si 5] au pornit si ei afaceri in Romania si chiar au avut o vreme ceva succes: e vorba de miile de schimbasi, buticari, carciumari si ciobani care au profitat de putinatatea pradatorilor in jungla pseudocapitalista de dupa ’89. Cand concurenta adevarata a aparut s’a dus si succesul astora. Cu exceptii. A unora care, in scoala, in afara de note, s’au deprins cu disciplina, cu ascultatul celor mari, cu regulile absurde, cu minima morala necesara unui modest om de afaceri local [care, mai mult decat orice, are nevoie de reputatie, de imaginea de om ce’si respecta cuvantul dat]

    Ca sa ai succes in afaceri marunte -majoritatea sunt asa in Romania din moment ce tara este lipsita de capital privat- nu e nevoie nici macar de 7 si 8 in catalog. Poti sa tii o covrigarie sau o croitorie chiar si cu 5, ba chiar si fara scoala. Orice mediocru poate porni o afacere de succes in domeniul comertului/serviciilor daca are proptelele necesare; poti sa vinzi statului de sute de milioane de euro ceva, de pilda dezinfectanti, fara sa fie nevoie sa fi luat vreun 10 la scoala. Asa ca nu vad de ce ne’am lamenta iarasi si iarasi asupra calitatii invatamantului romanesc. Caci, daca e sa masuram calitatea scolii publice dupa succesele obtinute de elevii sai apai rezulta ca stam bine, chiar foarte bine: milioane de tineri romani au astazi succes, e drept, in Occident, dar ca sa ajunga acolo cineva le’a insuflat dorul de duca si le’a taiat macar o parte din radacini, nu’i asa?.

    Acum, daca ai o idee fantastica de afaceri si esti convins ca punerea ei in practica ti’ar aduce milioane de euro, plus succes si faima, apai notele alea de 7 si 8 [totusi, bune, avand in vedere volumul de informatii ce se transmite in mintile copiilor in scoala publica] nu’ti garanteaza deloc reusita, nici macar nu sunt un punct de plecare; ci stradania, munca fara oprire, disciplina [pe care le poti dobandi sau nu in scoala invatand pentru notele alea dispretuite de o sumedenie de guru autoactivati], sacrificarea relatiilor, a prieteniilor, acceptarea riscului de a pierde tot, disponibilitatea de a te imprumuta vreme de decenii la banci, capacitatea de a infrunta pradatorii statali inca din start, iar mai apoi ceilalti pradatori, privati; iar daca ceva-ceva se leaga, se adauga: cumpatarea, modestia, deschiderea permanenta catre piata [cunoasterea competitorilor/clientilor/furnizorilor], echilibrul psihic si pastrarea valorilor morale; orice deraiere, cat de mica, de la toate acestea te va scoate de pe piata intr’o secunda; succesul va fi inlocuit cu infamia si falimentul intr’o clipa de necugetare, de lacomie, de neatentie. Chiar si in Romania. Unde oamenii de afaceri ‘de succes’ au ajuns sa se sinucida pe sosele…sau sa infunde puscariile.

  19. Din când în când apare cineva și țipă, ba chiar și demonstrează, ceea ce se vede și sare-n ochi: împăratul e gol. Da așa e, dar … și de-aici începe interminabila discuțiune, în care nu veți găsi oameni din minister sau partide (ori, dintre aceștia, numai emițători de păreri care nu angajează la nimic, eventual la altă vorbire de vorbire de vorbire etc.).
    Excelentă analiza. Dac-ar fi să caut o hibă, ar fi aceea că nu menționează că mediul în care se manifestă inițiativa antreprenorială nu mai e același cu cel de acum 20-30 de ani, cum bine observă unii comentatori. Spre exemplu, n-a mai apărut niciun garaj legendar în care să se întâlnească un alt Steve Jobs cu un alt Bill Gates (+ Steve Wozniak + …). Despre finanțările afacerilor mici prin bănci, nu mai zic. Inovarea industrială nu se mai face în școală / universitate și cercetarea publică. Școala a devenit mai mult un instrument de segregare socială, un chioșc de unde se poate lua un bilet pentru competiție. Facultatea de a memora, pe care școala o dezvolta acum ceva vreme, nu mai face doi bani, în cele mai multe domenii. Ne aflăm într-o tranziție, ridicând ode către mâna invizibilă, iar aceasta se ocupă deocamdată cu distrugerea vechiului și nu știm când se va opri. Unii zic că prin 2070 ceea ce-i bine de știut, mai ales de către cei mai scrupuloși în planificarea vacanțelor.

  20. Foarte bun articolul, cateva ganduri disparate :

    1. Self statements – de ex. perfectionismul la modul „ceilalti nu ma vor accepta daca nu sunt perfect” sunt o problema de educatie parinteasca, transmisa in general de parinti si mai putin de scoala. Nu stiu ce transmit profesorii – nu esti de 10 nu vei avea succes -, dar eu cred ca problema e mai degraba a paritnilor. Acele note de 10 mai degraba mangaie orgoliul parintilor decat al profesorilor, ei la randul lor produsul unor ambitii ale unor oameni saraci ca sa aiba copii „domni”, „cineva” sau „ajunsi”. Nu intru in detalii despre cat de toxice sunt aceste ambitii asupra copilului, poate intr-o zi specialistii isi vor spune cuvantul. Provin dintr-o clasa de oameni de genul acesta, majoritatea copii de profesori – desi copii buni la carte, multi din ei au esuat lamentabil la crearea si mentinerea relatiilor interumane, devenind abuzivi si autosificienti. Cauza – un narcisism latent, dezvoltat in diverse grade, care nu ne permite sa relationam corect cu cei care ar putea sa ne vada altfel decat perfecti.

    2.Autosificienta si absenta unor legaturi de cauzalitate. „Cititul te face destept” – e un slogn cu care crestem si care poate fi extins usor si la ‘tocitul te face destept”. Nu poti arata clar cum cartea X, din care ai invatat Y, te-a ajutat sa rezolvi problema Z. Nu poti defini ce inseamna destept – probabil cineva ca noi insine. Desi nu ai nici un rezultat concret dincolo de diplome ca sa zic asa. Mai ales rezultate din lumea reala,concurentiala. E plina tara de doctori si experti care lucreaza la stat. De analfabeti care tot ce pot face e sa recite lozinci din istorie, geografie, samd. Nimic concret insa. Dar credem in continuare aceste lozinci. Nu numai ca le credem, dar unii isi construiesc o religie din asta. De ex. unii se cred destepti ca stiu matematici inalte, desi in viata de zi cu zi, nu folosesc la nimic. De ex. se crede ca in IT nu poti fi bun daca nu stii matematica. Desi nu avem date care sa sustina aceste idei, e mai degraba folclor. OK, fara sa citesti sau sa inveti nu ai nici o sansa sa te dezvolti, dar reciproca nu este valabila: cititul si invatatul sunt o conditie necesara dar nu si suficienta. Si nu orice carte te face automat mai destept. Mai degraba e dorinta de a face pe plac parintelui, de la care am imprumutat tot, valori, preferinte, toaleta in curte, de multe ori fara sa schimbam nimic.

    3. Lipsa in continuare a unor criterii clare de a masura succesul educatiei. Pe vremea lui Ceausescu, sa fii destept cu adevarat ( gandire critica ) nu ajuta la nimic, din contra. Mai degraba insusirea unor lozinci si repetarea lor la momentul potrivit putea aduce succes pe linie de partid. De aceea, oamenii isi construiau o imagine de oameni destepti cu diplome si studii care nu foloseau la nimic „for real”. Ceausasca si-a facut copiii matematicieni. Nu conta ca matematica nu ajuta la nimic pe aici, cu atat mai putin in viata de zic cu zi, pe cand altii foloseau stiinta ca sa mearga pe Luna, noi construiam Dacia dupa un patent frantuzesc depasit moral si cu materiale mai proaste, daca intelegeti ce vreau sa zic.

    4. Felul egoist in care oamenii ( simpli si nu numai ) isi educa copiii. Desi investesc in ei mai mult decat e normal, meditatii si altele, desi ii imping efectiv de la spate sa termine o facultate, uneori nemeritat cu aceste „trucuri” imorale, inca posibile la noi, nu reusesc sa le taie cordonul ombilical. Acest „emneshment” foarte raspandit la noi, ne face sa nu ne maturizam psihologic niciodata, sa imprumutam valorile, preferintele dar si insecuritatile parintilor si sa le trasnmitem mai departe copiilor. Copilul este inca proprietatea parintelui ( parintele-zeu ), este facut „ca sa aiba grija de parinte la batranete” si care nu isi poate critica sau nu se poate distanta de parinte, chiar daca a facut scoli inalte si se presupune ca va trai in cu totul alte medii ca parintele. Chiar daca parintele are pensie si se descurca singur, tot transmite copilului cumva ca „e dator” sau ca a facut sacrificii pentru el. Asta e inceputul sfarsitului pentru copil care va sfarsi invartindu-se in jurul cozii, cat ii permite latul pe care parintele nu vrea sa il slabeasca deloc. Asa gasim multi intelectuali prin prisma diplomelor obtinute ce au inca mentalitate de oameni mult prea simpli pentru pozitiile pe care le ocupa in societate.

  21. Un exemplu celebru care confirma titlul articolului: primul fost presedinte cu 2 mandate de 5 ani care, intr-o cuvantare la deschiderea unui nou an scolar, s-a prezentat pe el insusi ca un exemplu de succces (succcesuri ?) ca urmare a rezulatelor lui scolara in aceasta „domeniu” de note (sau mai jos).

  22. :)
    Multumesc pentru articol.

    „The intuitive mind is a sacred gift and the rational mind is a faithful servant. We have created a society that honors the servant and has forgotten the gift.” – Albert Einstein

    „It’s more fun to be a pirate than to join the Navy.” Steve Jobs

  23. Copiii care iau note de 9 si 10 in scoala, nu sunt niste neadaptati. Dimpotriva, ei sunt adaptati sistemului educational si unor principii sanatoase care reies din educatie: cu cat stii mai multe, cu atat esti mai util societatii si deci vei fi apreciat mai mult (sansa de succes in viata este mai mare). Problema apare in societatea romaneasca, ce este profund bolnava. Societatea romaneasca nu apreciaza valoarea. Apreciaza doar oportunismul si nonvaloarea. Am ocazia in fiecare zi sa vad asta. Pana si parintii care isi trimit copiii la facultate, nu o fac (cei mai multi) pentru ca isi doresc niste copii mai educati, o fac pentru statutul pe care i-l va oferi diploma. Asa ca acesti copii de 9 si 10, atunci cand pleaca in alte societati care apreciaza valoarea, instant devin oameni de succes. Scoala vietii in Romania inseamna sa fii dispus sa faci compromisuri morale. Daca poti, vei fi de succes in Romania!!!

  24. Ma bucur ca dumneavoastra o intelegeti si v-ati si decis sa ne explicati noua celorlalti cum sta treaba.
    Articolul este unul foarte subiectiv, banuiesc ca este bazat pe experientele personale, cu barfe care sunt egale cu cele ale babutelor care stau pe bancuta la poarta casei.
    Spuneti ca in ziua de astazi ca scoala produce iepurasi. Hai sa o luam un pic logic, pentru ca eu am vazut altceva. Poate traim in doua lumi diferite. Acel iepuras este format inca de mic copil de catre proprii parinti. Ei sunt principalii oameni care il modeleaza spre viitor si de acolo porneste baza. Parintii in ziua de astazi permit copilului orice. Tipetele, rasfat, atitudine obraznica si injurii, toate dobandite de acasa. Au tehnologie de ultima generatie. Toate astea nu se iau in calcul? Cine e de vina aici? Eu spre exemplu am avut telefon mobil, internet si cablu TV pentru prima data in anul I de facultate (acum 13 ani cand toate astea erau in voga). Nu am avut nevoie de toate acestea sa imi fac temele cu copy-paste de pe site-uri. Aveam biblioteca. Parintii mei au stiut foarte bine ce inseamna “sa fi distras” de la studiu. Chiar si in ziua de astazi le sunt recunoscatoare pentru acest lucru.
    Banuiesc ca ati facut o scoala securista pe undeva in tara asta. Nu stiu ce scoala ati facut sau cine v-a indus idea ca profesorul e zeul in fata caruia se sta drepti. Eu nu am avut parte de asa ceva. Am fost trimisa la scoala cu ideea sa il respect pe omul care face efortul sa ma invete ceva (indiferent de nivelul de competenta), sa ascult mesajul pe care il transmite si sa gasesc logica in ceea ce invat. Daca am avut vreodata un profesor pe care l-am considerat zeu, a fost ori din respect ori din frica indusa in propria mea minte. Povestile expuse nu le-am intalnit nicaieri in nici o etapa a vietii mele. Am fost copil de nota 7,8 si de nota 10, in functie de materia catre care aveam deschidere mai mare. Nota 10 pe linie sau nota 7-8 nu este un tipar dupa care sa ne ghidam pentru a clasifica studentii, asa cum o faceti. Si as mai comenta si pe restul, dar nu am atat de mult timp.
    Dintre toate cele 11 puncte pe care le-ai bolduit in acest aricol, as putea spune ca doar punctul 7 face sens in toata aceasta discutie. Da, sunt plusuri si minusuri in invatamantul nostru. Nimeni nu face nimic sa ne aliniem cat de cat cu celelalte tari, cu metodele de studiu sau cu structura lor. Schimbarea ar putea sa vina chiar de la profesori prin metodele lor de predare. Profesorul poate fi cel care poate da startul, cel care sa fie mentorul in viata elevului/studentului si cel care ar trebui sa modeleze mintea copilului. Nu cred ca este undeva scris pe un caiet gros prefuit ca trebuie sa vina la clasa, sa dicteze si atat. Poate fi creativ si sa dezvolte loctiile in asa fel incat sa instige creativitate si dorinta spre cunoastere.
    Ar fi fost mai interesant sa ne povestiti ce ati implementat dumneavoastra in cursurile pe care le predati in asa fel incat sa sustinei ca inspirati tigrul din acel iepuras. Nimic din ce ati scris nu consider ca ar fi util. O zi buna!

  25. Un articol amuzant . Daca omenirea s-ar fi bazat pe cei de 7 si 8 acum inca umblam in carute… si probabil iluminatul era cu lumanari.. Daca vorbim de bussiness, adica ceea ce eu numesc „invarteli” ,atunci poate ca da , in Romania inca mai merge acest concept numit generic ” Scoala vietii” :) . Sunt prea multe de spus si oricum am pierdut deja prea mult timp scriind aici . :) Am ajuns la acest la acest articol de la o distribuire facuta de o ruda care intra (crede ea ) in sablonul prezentat mai sus :).

    • @Nor
      Steve Jobs nu a fost de 10 la Harvard… ca nu a fost la Harvard si nici Elon Musk, care la chestia asta “You can’t succeed in life without a degree. That’s why you need schooling if you want to go to Harvard.”, a raspuns fain cu: “That’s not true. Don’t confuse schooling with education. I didn’t go to Harvard but the people that work for me did.”

      Ce-a mai zis fain Musk este: „My biggest mistake is probably weighing too much on someone’s talent and not someone’s personality. I think it matters whether someone has a good heart.”
      So, sa ne cultivam mintea… si inima.

      Legat de treaba asta cu „carutele”: „Fără televiziune, oamenii ar fi avut un televizor în frunte şi ar fi putut să vadă tot ce vroiau să vadă, ar fi avut de asemenea şi capacităţi supranaturale. Fără trenuri şi maşini, oamenii ar fi putut să se ridice în aer din locul în care erau aşezaţi, fără a folosi un ascensor.”

      „You can’t connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards. So you have to trust that the dots will somehow connect in your future. You have to trust in something – your gut, destiny, life, karma, whatever. This approach has never let me down, and it has made all the difference in my life.” – Steve Jobs

      Also, cred ca si Einstein zicea ceva de „scoala vietii”: „Information is not knowledge. The only source of knowledge is experience.”

    • Pentru că ați pomenit de iluminat, l-am căutat pe Edison pe google. Surpriza, putina școala, spre deloc. De Steve Jobs știe toată lumea.
      Definiția „succesului în viață” este foarte relativă.

  26. Nu exista o regula UNIVERSAL VALABILA!
    Ceea ce spune „SUPER AUTORUL” este o caracteristica a „succesului” multora dintre PSD-isti (si alte partide…)! Cred ca isi cauta clienti pentru ca sa-i invete cum sa-si croiasca viata!

  27. De fapt, nu este vorba despre note. Nici măcar despre studii. Avem exemple din cultura americană de „zei” care au clădit imperii fără să termine liceul. Nu cred că e nevoie să enumăr.
    Eu personal am fost un elev de 10 până în clasa a 6-a, moment în care înclinațiile mele s-au mutat spre altceva. Literatură, în cazul meu, cu sute de cărți citite în detrimentul orelor de la școală, pe ascuns în ora de fizică, ca să dau un exemplu. Iar asta a continuat inclusiv pe durata facultății, când asistam la ore care nu mă interesau.
    Ideea este că DA!, școala românească este depășită. Este centrată pe profesori și pe ceea ce știu ei, când ar trebui orientată pe elev, cu ceea ce îl interesează. Modelul american îmi vine în minte aici, unde nu ai clasa X la materia Y, ci pe A, B, C din clase diferite, pentru că doar pe ei îi interesează materia respectivă.
    Dar, din păcate, avem dinozauri care au fost de 10 cândva, la conducerea unui minister crucial.

  28. Autorul, Ovidiu Atanasiu, incearca sa va spuna ca un elev de 7-8, care ALEGE sa nu „invete” de 9-10, desi poate de 10, va ajunge, in mediul antreprenorial, sa aiba angajati absolventi de 9-10. Putini din marii antreprenori au ales sa termine studiile (Elon Musk de exemplu). Desi intrasera la facultati de top si nu au renutat ca nu-i ducea mintea. Si-au dat seama ca pierd timpul in scoala. Gates, Jobs, Dell, Ellison…
    Uitati-va pe listele voastre de absolventi. In proportie de 90%, tocilarii lucreaza pentru ‘MEDIOCRII”. Aia de 7-8.
    Confundati 7-8 cu smecherasii, descurcaretii, glumetii, insipizii, incolorii. 3-5% din acesti baieti simpatici sint adevaratele elite. Geniile lucreaza pentru noi, prin ei. Iar geniile nu termina scoala cu 10 pe linie
    Fraierilor! Pardon, TOCILARILOR!

    • Geniile termina cu 10 in mod sigur … dar in masura timpului pe care-l au la dispozitie.

      Se incurca genialitatea cu antreprenoriatul si altele.

      Cel mai bine o duci daca esti bataus. Te duci, lovesti o persoana, ii iei geanta si traiesti bine o perioada de timp. Esti geniu ? Nu!! Traiesti bine ? Da! Esti un fel de antreprenor ? Da !

  29. De acord, în fond, cu autorul, cu rezerva că opusul copilului docil, pe care la modul ipotetic îl crează sistemul nostru școlar, nu ar trebui să fie neapărat „tigrul” (i.e. persoana îndrăzneață), ci mai curând copilul (și viitorul adult) cu personalitate, cu capacitate de inovație (nu doar de reproducere) pe care școala noastră nu pune mare preț. Și, în acest caz, nu doar business-ul are nevoie de oameni cu personalitate, ci o mulțime de alte domenii de activitate. În plus, ideea că în business trebuie să fii „tigru” e și ea cam depășită – este cazul să se discute de norme etice, responsabilitate (de ex., față de mediu) și de justiție socială în business (economie în general), dincolo de principiul darwinist al selecției naturale în condiții de junglă.

  30. He, he, he, alt articol din categoria aflata in trendul ultimilor ani care încearcă să ne spună cum aia de 9-10 sau olimpicii sunt asa doar pentru ca tocesc, memorează, in timp ce cei de 7-8 sunt geniile rebele ale educatiei romanesti.
    Desigur, probabil faimosii” cercetători britanici” :) au produs studiile fara nume care demonstrează asta.
    Pentru cine vine cu exemple de oameni faimoși care nu au terminat Harvardul: pai aia au intrat la acea facultate pe baza a ceea ce au facut in liceu. Ca n-au terminat, nu mai contează.
    Ptr. @Stefan care zice ca a căutat romani la MIT, in fiecare an sunt cam 5. Un exemplu ar fi o fata admisă în acest an, Lenca Cuturela, copil de 10 și , in acelasi timp, olimpic la mate.

  31. Este un articol bine documentat. N-ai cum să contrazici cele spuse, la modul general, pentru că sunt aspecte deja dovedite de sute de studii și experimente. Cred că titlul induce in eroare și creează polemici care deraiază atenția de la esența articolului. Automat, mintea noastră încearcă să găsească exemple de elevi de 7 care au reușit sau nu în viață sau de elevi de 10 care au reușit sau nu. Cred că s-a dorit prin titlul ales sublinierea diferenței intre a învăța pe de rost, a ști multa teorie vs a înțelege și a aplica in practică, a gândi flexibil. Sa nu uitam și contextul la care se raportează articolul- mediul business, in care a ști să faci este mai important decât a ști teoria.

  32. <>
    Pentru ca un punct de vedere să fie demn de luat în considerare trebuie să se sprijine pe o bază de date/cunoștințe. Această bază de date/cunoștințe se obține din experiența personală și din experiența acumulată de omenire de-a lungul istoriei și tezaurizată în patrimoniul universal de cunoștințe. Problemele apar la modul de conectare(școala) la patrimoniul universal de cunoștințe precum și la ce asimilezi de acolo. Pentru că nu cred că Steve Jobs sau Elon Musk nu au asimilat nimic din patrimoniul universal de cunoștințe. In cel privește pe Edison, el și-a format bază de date/cunoștințe preponderent prin experimente, dar nu se poate spune că a fost complet izolat de patrimoniul universal de cunoștințe.

  33. Partial de acord. Sigur nu trebuie pus accentul DOAR pe memorare. Dar a nu avea incredere si respect pentru ceea ce se invata la scoala, si a lua doar informatia de pe internet, de preferimta din filmulete pe youtube duce la: refuzul vaccinurilor, credinta ca teoria evolutiei este o minciuna, ba chiar ca pamantul este plat. Majoritatea celor care nu au deschis o carte, si aici nu ma refer neaparat la o carte de hartie, poate fi si pe „suport” electronic, sunt adevarati analafabeti functionali. Am intrebat un tanar de ce nu citeste. Mi-a raspuns ca citeste pe telefon. Cand l-am intrebat ce, mi-a aratat o serie de filmulete pe youtube. Deci atentie, e important si sa primesti o educatie stiintifica, emotinala si morala in scoala. In plus, nu toti ne pregatim pentru business, unii mai sunt si artisti, cercetatori sau pur si simplu meseriasi. Copiii sunt intr-adevar diferiti, dar in a-i educa doar pentru a „produce plusvaloare” in stil capitalist pe toti, e un dezastru. Unii vor deveni poate antreprenori, altii insa doar excroci. Citind despre Carlo Ponzi mi-am dat seama ca era perfect educat pentru business: cunoastea mai multe limbi, era placut in conversatie, avea cunostinte de finante si era orientat pe „plusvaloare”. Asta dorim sa fie copiii nostril?

  34. Prieteni,
    7-8 este nota celor care nu invata. Si sunt prosti. Si nu stiu biologie, si nu stiu romana si stiu doar tik-tok
    Problema copilului de 7-8 este de fapt problema parintelui.
    Copilul de 7-8 spune ca stie dar nu stie si este foarte lent.
    Nu cred ca un copil care nu a fost invatat cum sa invete, ce inseamna viteza in invatare si rezultatele, poate performa mai tarziu.
    Totul in invatare este rapiditate si concentrare. Fara ajutorul parintelui copilul nu invata nimic.
    Lasat la nota 7-8 copilul se pierde, aluneca spre bautura, droguri, tatuaje, minciuni, furturi si altele
    Aveti grija de copii, invatati odata cu ei si daca ei au capacitatea necesara vor fi foarte bucurosi la fiecare nota muncita de 10 … nu-i o rusine, e o mandrie !

  35. Din ROMANIA !! !!! – aaa !!
    Nu inversati sistemele de valori raportandu-va la un ,,succes” ( ? – ar fi util de precizat ce intelegeti prin ,,succes” – repet – IN ROMANIA) al TINERILOR (!!) cu note de 7-8 !!!
    Daca urmam acest rationament atunci ,,per a contrario”, ar putea exista persoane care nu mai sunt ,,tinere” si au note maxime si au succes chiar mai mare decat al persoanelor tinere…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ovidiu Atanasiu
Ovidiu Atanasiu
Ovidiu Atanasiu, fondatorul Success Academy („facem ce școala nu face”), este antreprenor cu 27 de ani experiență în business, psiholog, NLP Practitioner, instructor FireWalking, trainer certificat ANC, trainer în outdoor education, evaluator de competențe, certificat în managementul Resurselor Umane. Este de asemenea trainer cu 19 ani de experiență în motivarea și dezvoltarea potențialului uman, autor a două cărți de business și de articole în reviste de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro