vineri, martie 29, 2024

Centenarul și sindromul drobului de sare

Acum, dacă, în fine, s-a încheiat “ciclul magic al Sărbătorilor de iarnă” și se presupune că toată lumea s-ar fi întors la treabă și dacă președintele Iohannis a semnat Legea bugetului de Stat pentru anul 2018, aceasta însemnând și că Ministerul Culturii și Identității Naționale știe pe ce bani contează în anul 2018, cred că suntem îndreptățiți cu toții să vedem ce a plănuit și ce au de gând să facă dl. ministru Lucian Romașcanu și liota de secretari de stat, consilieri, băgători de seamă și ajutoarele lor astfel încât România să sărbătorească, așa cum se cuvine, Centenarul Marii Uniri.
Firesc ar fi ca planurile să înceapă a se transforma în faptă că de promisiuni și bune intenții, specialitatea coaliției PSD-ALDE, suntem sătui din cale-afară.
Cert e că până acum nu am avut parte decât de dispute. Pe tema logoului, a spectacolului inaugural de la TNB, spectacol la care nu au avut acces decât inși aleși pe sprânceană, ori pe tema feluritelor sesiuni de proiecte care nu au dat defel rezultate spectaculoase. La fel de sigur e că, deocamdată, nu prea avem informații certe, verificate referitoare la banii alocați sărbătoririi, cu atât mai puțin asupra felului în care ar urma ei să fie cheltuiți. Dacă nu cumva sunt și ei dați cu dedicației clientelei politico-artistico-intelectuale a coaliției de la guvernare.
Știm, în schimb, sau credem a ști mult mai multe lucruri (reale, adevărate, aproximate, inventate?) despre banii ce ar fi fost alocați de guvernul Orbán anume pentru contracararea acțiunilor românești în domeniu.
Întrebarea e care acțiuni? Și de ce calitate? Vom avea oare parte în exclusivitate de manifestări folclorice, de spectacole în aer liber, de istorie de parastas, ici-colea de simpozioane de anvergură județeană, arareori națională, încheiate cu sărmăluțe, mămăliguță, iahnie de fasole și cârnăciori? Sau numai de retransmiterea unor filme pretins istorice din “epopee cinematografică națională”, comandată și binecuvântată de voința lui Nicolae Ceaușescu? Filme cu Burebista plimbându-se liber și gânditor prin lanuri de porumb și cu Mihai Viteazul pe post de stomatolog al lui Sinan Pașa. Ne vom mulșumi cu redifuzarea televizată a unor spectacole de teatru sforăitoare care nu mai interesează azi pe nimeni ? Ne vom adânci în continue lamentații pe tema ungurilor care ne vor răul, nu ne lasă-n pace și umplu bibliotecile clasice, dar și internetul cu propria lor versiune despre Unire și despre Trianon? Totul pe fondul certei generalizate din spațiul public românesc, ceartă ce nu prea dă semne că va înceta atâta vreme cât partidele politice românești nu știu ce înseamnă dialogul dintre putere și opoziție și că celor care au câștigat alegerile nu le sunt îngăduite toate fărădelegile posibile.
Cred că ar fi mult mai util să înțelegem că nu le vom putea nicicând cere ungurilor, fie ei fideli sau nu ai premierului Orbán Viktor, să-și uite peste noapte frustrările și să devină difuzorii voluntari a opiniilor noastre despre ce a fost, ce a însemnat Marea Unire și despre felul în care Tratatul de la Trianon a soluționat problemele ivite după încheierea Marelui Război. Că ungurii, fie ei de la Budapesta, dar și din altă parte a Lumii au dreptul de a scrie câte istorii ale Transilvaniei vor. De a le edita în sute de mii de exemplare, cum nu se poate mai luxoase, de a le traduce în limbi de circulație mondială, de a le difuza în marile Capitale occidentale. O fac pe banii și pe riscul lor.
Ar trebui pur și simplu să le urmăm exemplul și să avem și noi propriile noastre cărți, adresate nu doar românilor din țară, ci și istoricilor și specialiștilor în geopolitică din străinătate.
Reamintesc că în urmă cu vreo 20 de ani am fost șocați peste măsură fiindcă nu eram prezenți în Cartea neagră a comunismului coordonată de Stéphane Courtois. A urmat apoi neplăcuta realitate că lipseam și din Dicționarul comunismului. S-au mobilizat atunci câțiva istorici, o seamă de organizații civice, cei care activează în jurul Memorialului de la Sighet, Fundația Memoria și astfel s-au scris câteva cărți în limbi de circulație. Courtois a fost invitat în România, i s-au arătat mărturii și uite așa măcar celebrul istoric a început chiar el însuși să scrie despre teroarea comunistă din România. De ce nu s-ar fi putut urma exemplul și în ceea ce privește Unirea și Trianonul? Doar ca să mai dovedim o dată că din istorie nu învățăm nimic?
S-ar cuveni să lăsăm deoparte speranțele deșarte legate de posibilele rezultate spectaculoase și de cine știe înțelegeri miraculoase de pe urma întrunirilor comisiei mixte româno-maghiare de istorici și să încercăm să facem astfel încât să se înțeleagă asupra subiectului măcar istoricii români. Și aceasta fiindcă și pe această temă majoră își spun cuvântul orgolii, certuri, incapacitatea de a dialoga. Să admitem că în orice muzeu al Transilvaniei își au locul justificat și exponate amintind de cultura maghiară din această regiune istorică a României.
Ar fi bine să privim cu un plus de responsabilitate, nu și cu încrâncenare, faptul că la începutul săptămânii cele trei partide sau formațiuni ce reprezintă interesele minorității maghiare din România s-au întâlnit spre a discuta despre autonomie. Dreptul de întrunire și de liberă circulație a ideilor și informațiilor e garantat nu doar prin tratate internaționale, ci și de Constituția României. Mai rău ar trebui să ne supere faptul că întâlnirea a fost provocată de un înalt demnitar din Ungaria, iar Ministerului de Externe condus de matusalemicul Teodor Meleșcanu nu a avut până acum nici o reacție. Pe de altă parte, ar fi la fel de înțelept ca partidele românești să nu traficheze mândria și demnitatea națională, să nu încheie coaliții descalificante și să transforme Parlamentul într-un mercato în care se negociază trecerea cu o majoritatea covârșitoare a cine știe ce modificări legislative operate preponderent în interesul liderilor lor, unul mai penal ca altul. Declarația de ieri care vorbește despre autonomia teritorială este rezultatul indiferenței tuturor partidelor politice din România care s-au succedat la guvernare și au făcut concesii numai și numai în interes propriu.
În fapt, s-ar cuveni elaborate de Ministerul Culturii, de cel al Educației, de Academie, de liderii politici, un set de cerințe minimale a căror punere în practică ar face astfel încât sărbătoarea Centenarului să fie una reală și nu un necontenit prilej de spaime, suspiciuni, acuzații ori de revalidare a sindromului bobului de sare ca parte a identității naționale.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. …vad ca de la inceputul anului domnul Mircea Morariu, critic de teatru, profesor si doctor in filologie, isi exprima parerea aproape zilnic in legatura cu orice subiect „de actualitate”. Ma intereseaza ce scrie dar nu pot sa nu ma intreb ce s-a intamplat cu ceilalti comentatori? Lista lor pe „Contributors.ro”era de obicei mult mai variata…

  2. Centenarul nu ar trebui sa fie o buturuga pe care stai, te uiti inapoi si-ti numeri banii.

    Ar fi poate eficient sa folosim prieljul nu doar pentru un bilant, ci si pentru a trece in revista perspectivele Romaniei:
    – cat de racordati suntem la cultura contemporana, la muzica moderna, la dansul contemporan?
    – cat de interesanta este limba romana pentru studiosii de prin alte parti?
    – care este starea filmului artistic si documentar romanesc?

    samd.

    Nu e vorba doar despre banii de la buget. Mai exista si sponsorizari, si donatii. Aici e o mare problema cu noile prevederi fiscale.

    ====

    Cu Ungaria, dupa parerea mea, ar trebui sa avem o atitudine cooperanta, nu una in contradictoriu. In fond, cu totii stim personalitati culturale din Ungaria cu care am avut foarte instructive discutii. Nu avem ceva de impartit cu Ungaria. Dimpotriva, ar fi de folos si pentru unguri, cred eu, sa stie mai multe despre cultura cu care se invecineaza. Cred ca si romanii onesti doresc sa stie mai multe despre cultura ungara (in paranteza fie spus bariera limbii e imensa in acest caz).

    As indrazni sa spun ca prilejul Centenarului ar trebui sa fie unul de cunoastere reciproca mai buna. Totusi, nu sustin ca istoria trebuie ignorata. Trebuie insa sa fie pusa pe masa istoria asa cum apare din izvoare, fara preconceptii si fara agresivitati nejustificate (de o parte si de alta). Fara izbucniri hormonale.

    Orban e un conducator muritor, nu e Regele Persilor … :-). Dar Ianos si cu Gheorghe se vor tot tachina dar vor ramane unde sunt, ei si copiii lor si dupa Centenar si dupa Orban. :-).

  3. Dreptul ungurilor de a-si promova propria versiune trebuie respectat. Sunt sigur ca , la randul lor, ungurii ar manifesta maxima admiratie si respect fata de eventuala traducere in cat mai multe limbi starine a unor lucrari istorice romanesti. Spund asta am in vedere ca oricum la noi nici nu mai apar alte ISTORII decat cele scrise de Djuvara si Boia , deci de ce si-ar pierde vecinii din vest buna -dispozitie.

  4. Ma tem ca din pornire impotriva PSD-ului (in general a guvernarii actuale, indreptatita) unii ar fi in stare sa faca alianta si cu cei care cer autonomie teritoriala pentru 562 de secui.
    Scrie in Constitutie despre unitate si indivizibilitate? si atunci ce mai chichirez gilceava?!

    „În calitate de român şi de prim-ministru, refuz orice dialog legat de autonomia unei părţi a României. Este o încălcare a Constituţiei acestei ţări, care garantează, încă de la primul alineat, unitatea şi indivizibilitatea statului român. Discuţiile despre autonomia Ţinutului Secuiesc sunt în afara legii şi nu merită luate în seamă, reprezentând doar o încercare de destabilizare a unităţii României în anul Centenarului”, a transmis Mihai Tudose.

    Greseala impardonabil a lui Tudose este urmatoarea afirmatie: „am transmis că dacă steagul secuiesc va flutura pe instituţiile de acolo, toţi vor flutura lângă steag.”
    NB,
    sa inteleg ca ar trebui purtate discutii cu Ungaria pentru „corectarea” Tratatul de la Trianon?

  5. Dacă ne-am privi critic, inclusiv prin ochii celorlalți, am vedea că trăim într-o salină cu pereți fragili (dl. Liiceanu numește ambientul pe care-l constituim și în care trăim „cultură secundară”).
    Chiar ideea de a crea altora o imagine mai bună despre noi, de unde pleacă, dacă nu dintr-un complex? Pendulare între periferie a Europei și balcanism-bizantinism-levantinism. Nu cred că ne evaluăm starea corect. Ai noștri au murit pentru pământ, să-l apere, ai lor s-au tăiat între ei, în aceeași țară, pentru idei. Am rămas o țară „eminamente agrară”, de bărbați voinici gata să dea răspuns cu pumnul la orice ofensă prin vorbă. Mă uit pe forumuri și la comentariile articolelor (din fericire, pe Contributors, tonul e mult mai urban): parcă sunt locuri virtuale de scos frustrările la vedere!
    Și a propos de cărți vă propun să faceți următorul test: mergeți într-o librărie (din puținele care au mai rămas – am înțeles că la Alexandria de Teleorman nu mai e niciuna) și căutați o carte de N. Iorga, cărțile bazice ale clasicilor (antici), pe de-o parte, și cărțile vedetelor de televiziune și ale politicienilor contemporani, pe de alta. Vorba vine „politicieni” (că n-au treabă cu treburile polis-ului, mai curând cu oeconomia familiilor lor) și vorba vine „contemporani” (se comportă ca niște vătafi arvaniți de-acum 300 de ani).

    • Domnule ION, te salut ! Cu toata prietenia. Si, fiindca adusesi vorba despre…complexe,imagine mai buna despre noi, adaugand toate celea laolalta cad in ispita exemplelor culese direct de la …sursele simturilor si privirilor personale si de la fata locului.
      1) Merg in Ungaria foarte des si am mers si inainte de 1989,datorita unei realitati foarte …norocose, M-am nascut si am crescut ca român intr-o localitate de frontiera a Ro , la 17 km de ea. unde functiona cu …spor micul trafic de frontiera. In fine… Prin 1996-97, vara cam in august, ma aflam la MAKO (Macău, pe româneste) cu consoarta. Lihniti de foame dupa atata umblare , cautam un restaurant sa mancam. Dam cu ochii de un afis …îmbietor :VORBIM ROMÂNESTE: Gata, aici e de noi. Si intram…Serviti ca la carte. Pe româneste, Intreb. Cum de vorbiti așa de bine romaneste toti? Pai,suntem romani. Adică?- insist eu. Pe strada aud numai ungureste Oricum , suntem foarte multi in Macău -vine raspunsul.(orașul are aprox. 60.000 de suflete) Si așa, din vorba in vorbă , punând lumea la cale, nea Vasile ( Laszlo bacsi) mi-o trânteste pe șleau. Mă, omule – zice el – Romanii care vin la noi nu-i intereseaza nimic altceva decat bișnița Daca nu furati, inșelați si va tineti de ocoși( șmecheri , adica).Pănă nu sunteti cu un cap de-asupra ungurilor, noi ramanem tot unguri români.Ma înțelegi ? (L-am înțeles pe Vasile si sunt prieten cu el si in ceasul de fata !)
      2.) Ajung sa …lecturez intr-o sala de lectura la Biblioteca Nationala SZECHENY din Budapesta. (am uitat sa-ti spun ca vorbesc oleaca si ungureste, cat sa ma descurc pentru mine insumi ) Si aici, din vorba in vorba , punând lumea la cale prin 2007, luna mai,mi se spune , tot așa de pe șleau :” Aa… ce cultura aveti voi ? Aia care ati furat-o de la unguri ? Păna si pe incunabulele ungurilor ati pus mâna !”! BĂLCESCU ? Mai mare român ca el a fost DRAGOS”. Am ramas inmărmurit. N-am mai fost demult la Biblioteca Szecheny si nu mai stiu care sunt parerile… stiintifice de pe acolo.Doar ca mai citesc cateșceva despre doctrina WILSON si …Trianonul.
      3) Deunazi(acum 4 zile !) am fost la MICHERECHI , lânga JULA ,la băile termale la niste prieteni români …unguri. Ce-am facut ? Pai, printre altele, am… besedit despre cum îi vilagu ista dă mare si hitlean.! ”Da hai, no , și nu nie mai jeluim amu, i da ! Placă , domnule ? Doară n-om traje obloacele … Mai ie un gîttean ș-o ugoarcă si om merje la scaldă la Jula. Și tatie bună”.
      Așa că, bunule domn Ion, te las pe dumneata sa intelegi cum vrei si cum îți cade mai bine si mai la indemână exemplele mele. Asa cum sunt ele .Numai ale mele.

    • Ăsta cred că este cel mai dur comentariu la un articol al dlui Morariu!
      Numirea semi-analfabetului într-un post pe care trebuia să-l ocupe cineva cu oarece greutate în cultura română este ca o pișare pe steag sub Arcul de Triumf, la parada de 1 decembrie. Autor: Dragnea & comp.
      Ungurii anti-români ar putea să pună „poezia” pe un steag și să-l arboreze în Ținutul Secuiesc. Le sugerez să înregistreze la OSIM această variantă stupefiant de cretină a începutului de Mioriță. M-am gândit că la Moinești s-a născut Tristan Tzara, însă strofa n-are nimic cu dadaismul.
      A propos, în anul centenarului s-a gândit cineva să-i amintească măcar pe Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Marcel Janco, George Emil Palade, pe arhitecții francezi francezi, italieni etc. care au dat față europeană Bucureștiului, pe alți evrei, aromâni, albanezi, unguri, turci și grecotei, masoni și nemasoni, care au făcut câte-o bucată de România și i-au purtat numele prin lume?

  6. În martie România e oaspete de onoare la Buchmesse Leipzig 2018. Cum se va prezenta literatura, cultura țării în fata lumii? Cu câte limbi literare (culturi ale locuitorilor 1918-2018) ale țării care aniversează 1918-2018 centenarul se va prezenta Ministerul Culturii și Identității Naționale?

    … „.. Ministerul Culturii și Identității Naționale știe pe ce bani contează în anul 2018, cred că suntem îndreptățiți cu toții să vedem ce a plănuit.. „…

    Urmează președinția UE 2019, TM2021. Multe sunt de discutat. Multe au rămas de realizat. Statul de drept ar fi primul „proiect de țară“ strict necesar înainte de realizarea multor alte dorințe și țeluri 2018-2019-2021. Cum se poate ajunge la un stat de drept asemănător cu cel din vestul continentului? Cu cine se poate realiza acest „proiect de țară“?

    De ce nu s-a realizat 1918-2018 bunăstare, un trai mai bun pentru majoritatea locuitorilor țării? Cu cine se poate realiza, cel puțin în viitor pentru tinerii de azi? Care sunt obstacolele autohtone 1918- 2018 care impiedică prosperitatea locuitorilor? Când și cum se va reorganiza opoziția de azi cu concepte dezbătute în sfera publică a țării pentru a fi o alternativă la actualii penali din guvern, parlament și instituțiile publice?

    Cetățenii țării care se văd jecmăniți zi de zi la fiecare pas în contact cu serviciile publice în spitale/sănătate, învățământ, administrația publică, vor continua să rabde liniștiți? Mămăliga nu explodează e bătut în piatră?

    Cum se poate depăși această „mentalitate de jecmănitori“ răspândită la atât de multi budgetari?
    GO VEST & brain drain până când?

    • .. literatura si cultura tarii se vor prezenta in fata lumii asa cum exista.
      Atita cit pot da cei ce se tot pling de inexistenta ei.
      Unde sint Operele alea asteptate odata cu venirea libertatii?

  7. Oricât dispret pentru Ion Creanga ar avea unii reformatori curriculari, nu e prudent a vorbi de sindromul drobul cu sare dupa Kosovo, Crimeia si Catalonia.
    Ce ne facem daca un Trump retrage NATO dincolo de fosta Cortina de Fier?

    • După cât de entuziast arătat când am aderat la UE și NATO și după cum ne comportăm în prezent, practic suntem pregătiți psihic pentru a 13-a revenire a rușilor (a 15-a, dacă numărăm și mandatele lui Ilici) !

  8. Razboiul acela a fost o nenorocire pentru minoritatea evreiasca obligata sa participe pentru obtinerea cetateniei romanesti, barbatii evrei au fost trimisi in prima linie a frontului din nord, cu Austro-Ungaria; au fost macelariti fara glorie, „carne de tun”, in numar mare, evident, iar altii, prizonieri la nemti, in Germania au revenit acasa abia dupa zece ani, cand deja toti ai lor erau resemnati si indoliati. Cazul evreilor romani folositi drept „carne de tun” in WWI de catre guvernul roman a ajuns in Occident, in tarile europene democratice din acea vreme, devenind un scandal…de care nici azi nu se vorbeste prin Romania nimic! Doar tabloul lui Nicolae Grigorescu, „Un cetatean in devenire”, supraintitulat „Evreul cu gasca” face oarecare aluzie, complet anecdotica…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro