Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Cenușăreasa din basmul străzii – diplomația română

Dorin Popescu februarie 15, 2017 Opinie, Politica & Doctrine
4 comentarii 889 Vizualizari

Clivajul intern din România are deja efecte perverse asupra politicii noastre externe și, prin urmare, asupra viitorului nostru indirect.

Afluxul de ambasadori străini la Centrala MAE de pe Aleea Alexandru nu pare de bun augur: în timp ce diplomațiile unor state europene puternice pregătesc soluții împotriva momentului nefast prin care trece construcția europeană și participă cu evaluări strategice la stoparea declinului proiectului european, diplomații români sunt siliți să-și reducă rutina lor zilnică la narații care să explice confraților lor confuzi cauzele și miza sanguinică a noului război româno-român. Sunt sigur că mulți dintre ei se trudesc să găsească un staniol potrivit pentru a împacheta evaluările crizei etice de la București…

La 10 ani de la aderarea la UE, România se află în fața unei noi paradigme de politică externă, care ne găsește dezbinați și slabi. O paradigmă în care coexistă alienarea constantă a proiectului european, revenirea la sfere de influență care ne duc din nou prea aproape de Volga, figuri camuflate de conflict hibrid în vecinătatea imediată, ratarea unui Proiect Centenar care ar fi trebuit să catalizeze tot ceea ce a mai rămas onest și senin în această nesfârșită suferință, etică și epică, prin care trec românii etc.

Este nevoie de vitalitate națională pentru a depăși episoadele fierbinți care vor provoca diplomația românească în următorii doi ani, de la relația cu noul vecin comsomolist de la est la celebrarea fără prieteni a proiectului Centenar. Este nevoie de vitalitate națională pentru a contribui, așa cum partenerii noștri europeni în mod real așteaptă, cu soluții reactive și creative la declinul ideii europene, în forma ei actuală.

Toate aceste obligații de reacție trec acum în penumbră.

Modul modest, chiar lamentabil, în care sluțim diplomația și o punem astăzi la remorca unor interese politice mărunte, va alimenta și mai mult retorica celor care, în Europa, nu au în mod tradițional încredere în vocația noastră de partener. Modul modest, chiar lamentabil, în care unii subordonează politica noastră externă intereselor de partid de pe Dâmbovița, se va întoarce împotriva noastră. Împotriva tuturor.

Poate că avem nevoie, în anii care vin, grei și provocatori din perspectiva politicii noastre externe, de un ministru al afacerilor externe care să rămână departe de jocul politic din ce în ce mai fierbinte de la vârful politicii interne. Poate că avem nevoie, în anii care vin, de un ministru al afacerilor externe care să rămână neutru în confruntarea politică dintre stânga și dreapta la alegerile prezidențiale cu miros de upercut din 2019. În caz contrar, vom avea nu numai o diplomație slută, ci și una slugă.

În fine, a devenit limpede pentru oricine că avem două filosofii opuse de politică externă care se transmit simultan cancelariilor partenerilor noștri de dincoace și dincolo de Ocean: una care tratează actuala criză ca o confruntare între conduitele infirme și infame ale unei clase politice meprizabile și partizanii statului de drept, iar alta care vede în milioanele de români culți de pe străzi și în ambasadorii (lor) europeni o presupusă neputință cronică de a ceti câteva texte simple de lege (e drept, dezavuate între timp chiar de către autorii acestora).

Au mai fost, în ultimii ani, momente anecdotice în care diplomația noastră era obligată să circule către prieteni mesaje opuse, generate de gâlceava între Palate, însă acesta pare a depăși chiar anecdoticul.

Încerc cu toată străduința să îmi reprim tristețea de a crede că principalii actori politici ai teatrului ieftin de pe Dâmbovița sunt insensibili cu adevărat la interesele acestei țări. Și, sincer, depun eforturi colosale spre a nu cădea pradă cântecului de sirenă al acestei tristeți.

Este nevoie, în acești ani (doi ani uriași pentru copiii noștri), să ne folosim întreaga rezervă de morală și de creativitate pentru a păstra țara întreagă și puternică, cu toată apa otrăvită din fântâni pe care o parte din români o pregătesc pentru cealaltă. Chiar dacă și la acest joc (dihonia internă) stăm bine, poate că este timpul să ne mai temperăm zelul sinucigaș.

La nivelul diplomației române, câteva din soluții se conturează deja: un proiect Centenar care să includă în mod inventiv Basarabia și nordul Bucovinei, fără a irita în mod gratuit tancurile de flori de la granița estică; un proiect Centenar cinstit și responsabil, derulat cu prieteni din Europa și de peste Ocean; asumarea unei Președinții europene, în 2019, cerebrală, curajoasă și calibrată în raport cu provocările; consolidarea eforturilor de securizare politico-militară a flancului sudic al Europei; un ministru de Externe fie de notorietate publică (risc două nume: Dorin-Dumitru Prunariu și Emil Hurezeanu), fie din pepiniera MAE, care să nu (mai) lase diplomația în jocurile politice (încă și mai) cinice ce vor veni.

Dacă avem grijă de ea, ca în poveste, diplomația română poate produce nebănuite surprize frumoase: poate dansa la bal mai bine ca oricine (am văzut, din interior, și pașii ei bine aleși, nu numai rateurile). Deocamdată, în basmul cu Feți-Frumoși care nu o văd sau o caută spre a nu o găsi, alimentând iluziile ei cu povești tragicomice (cum că mai bine învățăm să citim decât să ne apărăm dreptul la opinie), ea e Cenușăreasa.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Probabil unii diplomati cred si parafrazeaza spusele lui PPCarp “Romania are atita noroc, incit nu mai are nevoie de diplomati.”

  2. nnm spune:

    Ar fi prea frumos, dar … diplomatia romana n-a mai produs demult surprize, nici placute, dar ce-i drept, nici neplacute. Pentru un proiect Centenar (spectaculos) e deja cam tarziu, mai e un an si nici macar nu avem un concept cristalizat. Si pana una, alta, avem un ministru care nu s-a remarcat niciodata prin surprize. Un ministru de notoritate, poate fi o solutie, cum a fost Andrei Plesu la un moment dat, dar un astfel de ministru trebuie sa aiba in spate o echipa sau macar un profesionist. Iar echipa actuala nu pare capabila sa produca minuni intr-un timp atat de scurt. Actualul guvern n-a fost capabil nici macar sa anticipeze impactul de imagine devastator al asa zisei “greseli de comunicare” (nu mai vorbim despre ceea ce incearca de fapt incearca sa ascunda)…

  3. Durostor, Podu navia spune:

    iar shefu DIplomatiei romanesti nu e nimeni altul decat .. suspans!
    …un moshneag atat de simplu, dupe vorba, dupa PORT.
    Cert e ca eteristii lui ipsilantii erau patrioti, chiar daca nu erau prea greci!

  4. ion adrian spune:

    Nu stiu daca Meleacanu trebuia sa ramana la MAE dupa acete evenimente-de fapt nici inainte. :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorin Popescu


Dorin Popescu

Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), eseist, critic literar și cadru universitar (lector la Universitatea Andrei Șaguna Cons... Citeste mai departe


E randul tau

Pai mai dati foc pe ici pe colo si o rezolvati!

de: radu

la "#Rezistența. Sau cum a reinventat România speranța socială"

Cauta articole

februarie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)