vineri, martie 29, 2024

Cianura noastră cea de toate zilele

In două situații publice am auzit pronunțat în ultimii ani cuvântul „cianură”. O dată, în contextul Roșia Montană, legat de procedurile de prelucrare a minereurilor aurifere cu cianuri. Se vorbea, dacă nu mă înșel, de un „lac de cianuri”. A doua oară, cu ocazia manifestațiilor din iarna lui 2012 din Piața Universității, când sloganul agreat de toți manifestanții era „Să dăm cu cianură în dictatură!”. Nu puține doamne onorabile, care se plictiseau seara în casă, își dădeau întâlniri mondene în Piață și se distrau de minune manifestând sub cupola acestui slogan „încărcat de otravă”. M-a sunat și pe mine într-o bună zi o prietenă să mă întrebe dacă nu vin „să strigăm diseară «să dăm  cu cianură în dictatură!»”. Am încercat să-i spun că treaba nu are sens, pentru că, dacă putem să strigăm chestia asta în Piață zilnic, înseamnă că nu e dictatură și că ne facem de râs. „N-ai înțeles nimic, mi-a spus, pentru că toată poanta era să ne simțim bine împreună.”

Apoi a venit vara lui 2012, cu senzația de cădere vertiginoasă în haos, apoi referendumul, în care se pare că au fost convocați să voteze până și ocupanții locurilor de veci, apoi „marțea neagră”… „Sunt în stare să dea foc la țară, ca să scape ei”, a spus Cărtărescu.

Dar unde sunt acum cei cu cianura de la Roșia Montana?, m-am întrebat. Unde, rafinații noștri manifestanți postmoderni, cei cu cianura și dictatura? Oare nu văd lacul de otravă în care ne înecăm cu toții? Nu cianură, pusă în hrana noastră cea de toate zilele, este un parlament care foșgăie de indivizi puși sub urmărire penală sau deja condamnați? Nu cianură sunt politicienii care vor să dicteze justiției din România? Nu e cianură limba română – de borfași și surugii –, pe care deputații noștri o torturează în halucinante conversații „pe mobil”, stând de vorbă cu amicii? Nu e cianură (și batjocură) pentru oamenii de carte numirea unui agramat la Cultură și care mai crede, pe deasupra, că premiul Nobel poate fi luat de două ori? Nu e cianură profesoara care îi învață pe copii că Eminescu a fost omorât „de francmasoni”? Nu e cianură pentru români un prim ministru care chiulește de la întâlnirea cu un diplomat american și care pune în pericol destinul occidental al României? Nu sunt cianură taxele care se înmulțesc, în timp ce TVA-ul neîncasat, de milarde de euro, migrează spre structurile crimei organizate? Nu sunt cianură minciunile pe care le înghițim gata mestecate, de vreme ce creierele noastre și-au pierdut de mult suplețea de care au nevoie pentru a distinge pe cont propriu între bine și rău? Nu cianură sunt înseși văicărerile noastre, reluate la nesfârșit, dar incapabile să oprească igrasia morală care a cuprins temeliile societății?

Otrava asta, picurată zilnic pe neuronii noștri în doze diferite, ne secătuiește pofta de viață, ne ia speranțele și ne sădește în suflet dezgustul de propria țară, cu care nu mai știm cum s-o scoatem la capăt. Ce-i de făcut?

Mai presus de orice să evităm jocul lânced al resemnărilor dezabuzate. Am recitit în zilele acestea cartea lui Nietzsche Naștera tragediei. Nietzsche exalta muzica, dar era străin de artele plastice. O singură lucrare de-a lungul vieții, celebra gravură a lui Dürer, Cavalerul, moartea și diavolul (1513), i-a acaparat interesul. Când scrie Nașterea tragediei, Nietzsche are 28 de ani și e îndrăgostit de filozofia lui Schopenhauer. Într-un loc faimos din carte, el îl compară pe gânditorul pesimist cu cavalerul îmbrăcat în zale, care străbate neabătut un peisaj sumbru, încadrat de moarte și diavol. Schopenhauer, spune Nietzsche, este „cavalerul care, neînduplecat de înfiorătorii săi tovarăși de călătorie și totuși disperat, are tăria să-și urmeze […] drumul infernal. Un asemenea cavaler dürerian a fost Schopenhauer al nostru: lui îi lipsea orice speranță, dar voia adevărul. Nu există altul ca el”.

Interpreții lui Dürer au recurs, pentru înțelegerea gravurii sale, la versetul acesta din Psalmul 22, 4: „Chiar de-ar fi să umblu prin Valea umbrei morții, nu mă voi teme de rele.” Cu gândul la gravura lui Dürer, Luther, proaspăt excomunicat din Biserica Catolică (în 1521), scrie: „Viața noastră este un război al cavalerilor. Fiecare trebuie să-și facă personal rost de zale și arme ca să se lupte cu diavolul și moartea”. În numele credinței în adevăr s-a dus să-și susțină tezele în fața dietei „chiar de-ar fi acolo, a spus, atâția draci câte olane pe acoperișuri”.

Grație curajului care-și ia substanța din credința în adevărul propriu poate cavalerul lui Dürer să meargă înainte, fără să se sperie de înfricoșătorii lui însoțitori: de răul lumii și de propria lui moarte. „Trei sferturi din răul care se face în lume se face din teamă”, spune Nietzsche în altă parte.

Dacă moartea este măsura finită a propriei noastre vieți, atunci ea este totodată imboldul de a face ceva onorabil cu viața noastră. Ea este, chit că știm sau nu, motorul faptelor noastre. Așa cum sunt și dracii cu care avem să ne luptăm toată viața. Iar la noi, s-ar zice că ei sunt din ce în ce mai numeroși, mai numeroși decât „olanele pe acoperișuri”.

Trei categorii de oameni din România mi se par astăzi asemenea cavalerului din gravura lui Dürer: întreprinzătorii plătitori de taxe (ei da, capitaliștii!), pe al căror curaj de a risca stă, economic, toată România; magistrații care nu pot fi tulburați în judecata lor de funcții, gloriole și grade; și, în sfârșit, ziariștii necoruptibili[1]. Dacă nu putem fi ca ei, măcar să știe că-i urmărim cu recunoștință în lupta lor cu diavolul fricii și al dezabuzării noastre.

______________________________________________


[1] La doi dintre aceștia din urmă vă propun să le dăm de-acum titlul de „cavaler al lui Dürer”: Andreei Pora și lui Dan Tăpălagă

.

Distribuie acest articol

162 COMENTARII

  1. „Nu e cianură (și batjocură) pentru oamenii de carte numirea unui agramat la Cultură și care mai crede, pe deasupra, că premiul Nobel poate fi luat de două ori? ”

    Premiul Nobel a fost luat de doua ori de Marie Sklodowska Curie (1903 in Physics,
    1911 in Chemistry) , Linus Pauling (1954 in Chemistry, 1962 in Peace), John Bardeen (1956 in Physics. 1972 in Physics) si Frederick Sanger (1958 in Chemistry, 1980 in Chemistry).

    • Sa nu stii de cite ori se poate lua un premiu, fie chiar si Nobelul, nu descalifica in nici un fel.

      Sa acuzi pe cineva ca nu cunoaste un lucru insignifiant doar pentru a-l ridiculiza – si tu sa fii cel ignorant – asta da, e descalificant.

      Habar nu am cine e ministrul culturii (nu traiesc in Romania) si probabil ca e un politruc agramat daca asa zice autorul. Dar ii impiedica asta pe oamenii de cultura romani sa creeze? Un astfel de minister nici nu ar trebui sa existe. Homer cum s-a descurcat? Platon? Capela Sixtina a fost posibila gratie vreunui ministru al culturii? Fara bani de la stat poetul roman nu mai scrie versuri?

      • cred ca aveti foarte multa dreptate in prima parte a comentariului. dl liiceanu a gresit. dar in cea de a doua parte a comentariului gresiti dvs si mai grav. ca sa fiu mai exact, chestiile alea cu „homer cum s-a descurcat” nu sunt doar „pe langa” :) mai mult, fac parte din categoria „disturbance in the force”. ma surprinde ca nu puteti aplica propriului comentariu macar o mica parte din spiritul critic de care dati dovada cand e vorba de textul domnului liiceanu.

    • Cautati nod in papura. Nu despre premiul Nobel este vorba in articol.
      Dar, in fine, cine are urechi de auzit aude, cine nu… cauta pe google.

      • Dar despre ce e vorbadle? Nu cumva este vorba despre dubla masura? Daca’l faci prost pe un om invocand un argument, de ce nu accepti sa fii facut la fel daca argumentul e desfiintat????

        Bunaoara dl Liiceanu descopera acum agramatii? Dar ceilalti agramati din epoca ”altor coordonate istorice unde sunt”. De EBA nu l’am auzit pronuntandu’se, de fostul ministru Igas la fel. Ok nu de Nobel e vorba. DAR ESTE VORBA DESPRE DUBLA MASURA

      • Chiar imi era dor de dv domnu’ Manu! Evident cind n-aveti nimic de zis „pe problema” o dati pe nodul in papura! Logica, printre altele, se foloseste de doua concepte: deductive and inductive reasoning. Ca sa nu va rapesc din timp, am sa exemplific:
        a) Deductive reasoning:
        P11: Fizica si Chimia nu apartin de „cultura” (asa cum este general acceptat conceptul)
        P12:Literatura apartine culturii.
        P2: Nimeni n-a luat premiul Nobel de doua ori pentru literatura,
        Concluzie: „Ministrul” culturii si nu al cercetarii se refera la premiul Nobel pentru literatura, deci domnul Liiceanu, are perfecta dreptate (pentru ca dumnealui a dedus logic la ce se referea popa Gigi, de altfel si dottore in istorie, ajuns tot cam ca sefu’ Viorel). De altfel daca imi aduc bine aminte, parintele zice de doua-trei premii…

        b) Inductive reasoning
        P1: Vasta majoritate a laureatilor premiilor Nobel, au luat premiul o singura data.
        P2: Laureatii pentru Literatura (la care evident „parintele” Gigel, sclavul dogmei si nu al stiintei, face referinta!), apartin multimii (sunt inclusi) laureatilor premilor Nobel.
        Concluzie: Cu o probabilitate aproape de ceritudine laureatii pentru literatura au luat premiul o singura data (se poate determina usor cam care e probabilitatea de adevar (fuzzy set theory) , nu va mai incurc cu calcule)

        Cu un pic de efort, ati fi putut si singur sa deduceti la ce anume facea referinta „ministrul” Gigel, pe care-l citeaza domnul Liiceanu(decorativ si secundar as zice, esenta articolului e alta in tot cazul) . I hope.

        • Guardian, da-mi voie sa te contrazic dar sa o fac cat pot eu de moderat.

          In primul rand articolul este superb, si vreau sa va multumesc domnule Liiceanu pentru ca ati publicat acest articol atat de necesar.

          In al doilea rand insa, critica (pe o chestiune minora, cea a premiului Nobel) este justificata. Tu faci niste flotari logice ciudate pentru a ajunge la concluzia ca premiul Nobel (pentru literatura, sa acceptam acest subtext in articol) nu *poate* fi acordat sau luat de doua ori. Sa fim seriosi, singurul lucru care poate preveni acordarea premiului Nobel de mai multe ori aceluiasi laureat este o regula scrisa sau o cutuma. O regula scrisa pur si simplu nu exista, nici pentru literatura si nici pentru alte domenii. Cutuma, daca a existat vreodata, a fost in mod evident incalcata pentru alte domenii decat literatura, dar „inductive reasoning” pe care il amintesti si tu ne spune ca din moment ce a fost posibil in cazul Nobelurilor pentru pace, fizica si chimie, rezulta ca este posibil sa se intample si pentru literatura. Altfel ar trebui sa ne punem intrebarea de ce literatura este un domeniu aparte.

          Insa vreau sa clarific ceva pentru ca vad ca se practica un atac nefondat: daca cineva observa o insignifianta (poate) greseala in articol si o semnaleaza ca atare, nu inseamna ca a criticat articolul pe fond sau ca a atacat autorul articolului, nu inseamna ca acea greseala descalifica in vreun fel autorul sau mesajul. E absurd, sa dam Cezarului ce-i al Cezarului.

          Eu personal m-am oprit din citit articolul cand am ajuns la afirmatia despre premiile Nobel deoarece mi-a starnit curiozitatea (si usoarele dubii) si am vrut sa verific acuratetea. Am reulate articolul imediat dupa, si am fost placut surprins sa vad ca primul comentator a observat aceeasi inacuratete ca si mine. Nu este o expresie a dezacordului fata de articol, este o simpla observatie despre o afirmatie punctuala care s-a dovedit a fi gresita.

          • I stand corrected. Premiul Nobel pentru literatura se acorda o singura data in viata.

            Premiul pentru literatura are intr-adevar ceva special care il diferentiaza de restul; el nu se acorda pentru o singura opera ci pentru intreaga activitate a unui autor, ceea ce il face aproape prin definitie irepetabil. Multumesc nadia ramasawmy pentru clarificare, autorul nu a gresit deloc in afirmatia facuta.

          • „Tu faci niste flotari logice ciudate pentru a ajunge la concluzia ca premiul Nobel (pentru literatura, sa acceptam acest subtext in articol) nu *poate* fi acordat sau luat de doua ori”

            Va dau voie sa ma contraziceti cum sa nu, cu mare placere, numai ca din ceea ce inteleg eu ca ati inteles dv, realizaez ca nu ati inteles nimic :-)

            „Flotarile alea logice ciudate” domnule Geo, sunt by the book.Punct. Si sunt exercitate intr-un asa numit „logical context”…in fine nu vreau sa va rapesc din timp, dar ceea ce face domnul Manu, se cheama contextomy (ignora contextul logic), ceea ce dupa cunostintele mele intra in categoria „logical fallacy”…cum ar veni o greseala de logica…in consecinta remarca dumnealui, in contextul acestui articol e fortata, ca sa nu zic rau-voitoare…

        • Gigel (fara ghilimele) a declarat că „nu trebuie neapărat să fii deţinătorul a două premii Nobel pentru a fi ministrul Culturii”. Nu mi se pare mare lucru. A ne forta sa vedem aici dovada nestiintei domnului Gigel este o exagerare, mai ales ca dovezile abunda in alta parte. Articolul asta pune mai bine problema, cred eu:

          http://adevarul.ro/news/eveniment/plagiatul-mod-viata-1_52e753d8c7b855ff56dcc277/index.html

          Daca lungim discutia despre „premiul nobel” si despicam firul in patru (literatura, chimie etc), o lungim in pierdere pentru noi si in castig pentru uselisti si antenisti. Daca as fi uselist, asta ar fi adversarul politic cel mai usor de invins, intelectualul sensibil si self-righteous care nu greseste niciodata.

          Ca observatie generala, nu cred ca ne este folositor un mediu in care doar ne validam unii altora opiniile. Si cum de critici prea inteligente nu prea avem parte de la uselistii care mai scriu pe aici, ca deh, dansii atata pot, eu consider comentariile domnului Peter Manu binevenite, desi nu sunt nici constructive, nici elegante. Din tonul comentariilor, dansul ne cam dispretuieste , dar asta nu e motiv sa coboram noi nivelul discutiei. Parerea mea :)

        • Domnule Guardian,
          binevenita lectia de logica. Insa pe langa cele doua categorii 1) deductiva; 2) inductiva, ar trebui sa adaugati inca una, ca sa va puteti incadra si discursul dv, anume: 3) sofism.

          O zi buna.

    • Marie Sklodowska Curie a luat de doua ori premiul Nobel la categorii diferite. Nu-l putea lua a doua oara la fizica sau chimie.

      • Nu ca ar conta dar se poate. Vezi
        John Bardeen (May 23, 1908 – January 30, 1991)
        Nobel Prize for Physics (1956)
        Nobel Prize for Physics (1972)
        Macar cautati pe google inainte de a afirma ceva cu atita convingere.

    • In literatura se acorda premiul Nobel unei persoane doar o data.

      S-or gasi niste nauci care sa-si faca operatie estetica si sa-si schimbe numele doar ca sa ia premiul de doua ori. Si nici cand vor ajunge laureati si le va afla lumea secretul, nu va avea dl. Stirbu dreptate. Pentru ca e un premiu obtinut prin frauda

      Pacat ca nu se acorda vre-un premiu la despicat firul in patru pe un argument minor ca multi poseda talent nemarginit pe acest forum

    • Tov. Petre Manu,

      N-am putut sa nu ma bucur vazand ravna dvs de a demasca si de a pandi dusmanul. Sunteti vigilent! Tineti-va in continuare aproape de Voiculescu Dan.

      • Nu-i TOV. ca cica locuieste in SUA!!!
        Dar ii citesc raspunsurile pentru a-mi valida parearea ca traim intr-un relativism perfect, inclusiv axiologic.

    • Dle Profesor Manu, cu tot respectul, ganditi-va la urmatorul scenariu: un adult ii spune unui copil sa nu duca la gura ceva luat de pe jos pentru ca este „cah”…dar alt adult il trage de maneca pe primul spunandu-i ca e un neadevar atata timp cat nu stie daca pe obiectul respectiv sunt mai multe colonii de E. coli sau Staphylococcus
      E greu pentru un adult responsabil sa isi pastreze obiectivitatea pana la ultimul detaliu atunci cand adevarul este strivit in mod grosolan…probabil mesajul Dlui Liiceanu este ca o persoana care incalca in mod grosolan, repetat si fara vreun efort de reparatie cultura (limba) tarii pe care (presupus) o promoveaza…ei bine o astfel de persoana ar trebui macar sa nu se exprime oficial si in legatura cu lucruri care presupun realizari universale de mare exceptie (Nobel)
      Minciuni grosolane necombatute pot fi luate drept adevaruri de milioane de oameni adusi la disperare si debusolati prin injustitie, frauda si tot mai multe minciuni…
      …si pentru final: doi prieteni calatoresc cu masina, iar la un moment dat cel din dreapta vede un pericol iminent pe care cel de la volan nu pare ca l-a sesizat, striga la el pentru a-i atrage atentia, soferul aude dar nu-i convine ca prietenul „a ridicat tonul”, continua fara corectie si face accident….presupunand ca amandoi raman in viata, ar trebui sa ramana prieteni sau ar fi mai bine separati?

    • Petre Manu, renunţaţi! V-aţi decredibilizat definitiv, cînd aţi acceptat să reprezentanţi românii din diaspora americană sub înaltul patronaj al unui plagiator. Culmea ridicolului aţi atins-o, cînd v-aţi găsit justificări pentru gestul Dvs. De atunci, bateţi recorduri tot ocrotind un sociopat, care va duce România de râpă. Şocant, că un dizident anticomunist, care a scăpat de oroarea roşie, care şi-a clădit o carieră în străinatate, apăra generaţia a treia de iubitori ai regimului de care ar fi fugit.

      Chiar şi cînd încercaţi să abateţi atenţia în stil pontist, tot compromis rămîneţi. Vă înţeleg dorinţa de a publica şi pe saituri elevate. Nefericirea Dvs e, că pe ele activează majoritar, oameni care detestă ce ocrotiţi şi scuzaţi infantil.

      Citat-„”Aceiasi proportie,( 50%, academicieni, profesori-LEN Funeriu. nota mea.), doreste ca alianta USL sa castige alegerile di Decembrie si sa modifice LEN”

      Cu cele mai bune ganduri,

      Prof. Peter Manu
      New York””

      şi atitudinea Dvs. faţă de plagiatul prim-mitomanului. Tot în stil pontist:

      http://www.contributors.ro/cultura/ganduri-despre-plagiat/

      • MB: ” Şocant, că un dizident anticomunist, care a scăpat de oroarea roşie, care şi-a clădit o carieră în străinatate, apăra generaţia a treia de iubitori ai regimului de care ar fi fugit.”

        Dar ce?! Generatia a doua ar fi preferabila?
        Retorica mea nu se vrea un bat intre rotitele logicii, ci dimpotriva.

    • Dacă nu eşti capabil să înţelegi, fă bine şi taci! Este vorba despre un premiu luat de două ori în acelaşi domeniu!!! Fizica şi Chimia sunt diferite, Chimia şi Pacea la fel! În ce priveşte cele două premii Nobel ale lui Frederick Sanger, discuţia a fost la acea perioadă să i se acorde cel de al doilea pentru medicină pentru analiza secvenţelor care compun ADN-ul, însă juriul a decis că este tot mai apropiat de chimie şi ca pentru acest mare geniu se poate face o excepţie. Aşa s-a şi făcut. Însă în regulamentul de acordare Nobel se specifică faptul că el nu poate fi acordat de două ori aceleiaşi persoane în acelaşi domeniu. Să vii şi să spui cu nonşalanţă cretină că se poate, e doar prostie, nimic mai mult. Aici vorbesc de politicianul nostru, care habar nu avea cine e Frederick Sanger. La fel de bine, după ce a spus eşecuri şi succesuri, Elena Băsescu dacă era inteligentă putea să se scuze imediat spunând că foma veche a pluralului se forma astfel. Atunci le închidea gura şi arăta că nu a fost o greşeală ci o utilizare intenţionată. Asta însă o putea face unul care ştia. La fel şi cu Nobelul. Dacă avea un strop de inteligenţă putea să dea exemlul acesta şi scăpa, dar cum spune proverbul: „Non idem est si duo dicunt idem” (Nu e acelaşi lucru când doi oameni diferiţi spun acelaşi lucru)

  2. articol binevenit.
    romania mai atirna de un fir de ata : intreprinzatorul onest si curajos creator de plusvaloare.
    exista riscul ca gasca lui pitigoi (cu al sau chitoi) in diperarea de a umple pusculita care alimenteaza pleava de partid (cu toata suita de sotii si amante, fini si cumetri) sa sugrume prin biruri initiativa privata.
    da, magistratii cinstiti au datoria sa combata OUG-urile, iar ziaristii neinregimentati sa demaste potlogariile lipitorilor care de un sfert de veac sug din grumazul romaniei.

  3. To date, four people have won a Nobel Prize twice. Those include: Maria Sklodowska-Curie (1903 and 1911, for discovery of radioactivity (physics) and later for isolating pure radium (chemistry)); John Bardeen (1956 and 1972, for invention of the transistor (physics) and for coming up with the theory of superconductivity(physics)); Linus Pauling (1954 and 1962, for research into the chemical bond in terms of complex substances (chemistry) and for anti-nuclear activism (peace)); and Frederick Sanger (1958 and 1980, for discovering the structure of the insulin molecule (chemistry) and inventing a method to determine base sequences in DNA (chemistry)).

  4. Domnule Liiceanu, daca parlamentul plin de puscariabili si alte probleme va otravesc viata de ce nu iesiti in piata, domnule? De ce trebuie mana aceea de oameni care s-a luptat impotriva mineritului cu cianuri sa rezolve toate problemele din tara asta? Desenati cateva afise si la demonstratie! Cand lenea e mare, insa, e mai simplu sa legi evenimente fara legatura si sa faci misto vulgar de ele ca-n amandoua era cianura implicata. Te doare mintea!

    • Hai, dom’ le, că n-aţi rezolvat nimic! Aţi amânat, doar, pînă prim-mitomanul îşi vede preşedintele de paie la Cotroceni. Că va fi Antonescu sau Predoiu, aceaşi Marie. Sculer-matriţerul care conduce Camera deputaţilor afirmă, că marţea neagră a fost o provocare adresată societăţii şi încununată de succes. Drept e! A avut atîta succes, că au căpătat un premiu internaţional de excelenţă în corupţie.
      Cu intrarea în vigoare a noului cod penal, nu mai au nici o apăsare, iar protestele voastre anti cianură vor deveni simple socializări pe stradă, (genul să vezi şi să fii văzut), iar jurnaliştii vor avea pumnul în gură. Totul democratic, cu legea în mână sau cu jandarmii pe post de mineri, că trebuie şi ponta* să aibă momentul lui de istorie, precum bunicul său politic, cel sărac şi cinstit.

      * cu p mic, de la plagiat.

  5. Domnule Liiceanu, pe 15 dec.am iesit la Universitate tocmai sa ne aratam nemultumirea pentru ce s-a intamplat in „martea neagra”. Am iesit in strada si pe 21 dec. pentru a ne manifesta nemultumirea. Nu v-am vazut acolo.

    Dar ca sa nu va para rau ca ati ratat aceste ocazii, va informez ca se mai iese si pe 8 februarie…la un protest diferit de cel organizat de PDL la care intentioneaza ei sa aduca oameni din toata tara (o parte, cel mai probabil, fiind si primari si functionari de ai lor certati cu legea)

    • Cred ca vorbesti degeaba. Intr-un alt articol pe contributors.ro, cel al lui Andrei Cornea, se spunea ca protestatarii Rosia Montana nu ar fi trecut pe la DNA. De fapt protestul a trecut si pe la DNA dar nu in primul weekend dupa magariile lui Ponta, cand deja traseul fusese stabilit, ci in al doilea weekend. Au fost mii de oameni care au participat la acest protest.
      In acest articol e si mai grav. Protestulul Rosia Monatana este redus la iarna lui 2012. In 2012 or fi fost si opozanti ai proiectului RMGC si in total au fost vreo 2000 in cele mai bune zile, dar protestul in sine nu a fost despre Rosia Montana. In schimb despre 2013 cand au participat zeci de mii de oameni in toata tara si chiar in strainatate si protestul a fost tintit impotriva proiectului RMGC, nu se sufla nicio vorba.
      La fel, protestele ulterioare „martei negre” organizate tot de cei de la #unitisalvam nu sunt pomenite nicaieri.
      Eu personal am iesit la protestele din 2013 (inclusiv DNA) si voi mai iesi cand voi considera necesar.
      De asemenea, il asteptam si pe domnul Liiceanu sa ni se alature, pentru ca nu prea l-am vazut prin piata nici macar la protestele ulterioare „martei negre” sau DNA. Daca tot e interesat de statul de drept. Asa sa dai indicatii din fotoliu…cui foloseste?
      Inca ceva, la protestele Rosia Montana numarul maxim de participanti a depasit 50.000 de persoane. Ori Romania are vero 20 mil. de catateni in tara si vreo 3 mil. in strainatate. Nu ar fi mai nimerita indignarea impotriva imensei majoritati a romanilor, pe care nu pare sa o deranjeze nimic?

  6. Funny textul.

    „Dar unde sunt acum cei cu cianura de la Roșia Montana?, m-am întrebat. Unde, rafinații noștri manifestanți postmoderni, cei cu cianura și dictatura? Oare nu văd lacul de otravă în care ne înecăm cu toții?”
    (în Piaţa Universităţii aţi căutat?)

    Interesant reflexul de întreba asta. Dar să ştiţi că aproape toţi cei care au luptat cu lovitura de stat din 2012 din tranşeele societăţii civile fine s-au întrebat acelaşi lucru. Şi nu s-au întrebat în schimb „Dar de ce suntem doar 500 de oameni în Piaţa Victoriei? Unde sunt miile de cetăţeni indignaţi care au promis că vin să sprijine statul de drept şi să lupte alături de noi cu lovitura de stat?”

    Încă nu am o explicaţie pentru atitudinea asta, dar mai caut. O explicaţie simplă, dar simplistă de tot, e că imediat ce au văzut că protestul împotriva loviturii de stat (tot un fel de dictatura) începe să semene a semi-eşec au început să caute vinovaţi. Şi vinovaţi nu puteau fi dintre ei, trebuiau să fie alţii. În timp, sentimentele s-au mai sedimentat, naraţiunile au devenit mai complexe, aşa că în toamna lui 2013 s-a putut vorbi în voie despre hipsteri, sorosisti şi alţii asemenea.

    Ştiu, era de datoria lor să vină în sprijinul dumneavoastră, cavalerii dreptăţii. Le făceaţi de fapt o favoare acceptându-i, şi-ar mai fi spălat astfel din păcatele participării la protestele uslamiştilor din ianuarie 2012. Cam ca şi cu lichelele din 90, doar că iertarea ar fi venit mai pe „repede-nainte” că era nevoie de nişte Dominicanes care să ştie să lupte cu Jandarmeria la o adică.

    Şi nici aşa n-au venit. Au trădat a doua oară. Păi până când?

    • „în Piaţa Universităţii aţi căutat?”…

      Maxa, am fost eu acum cateva zile sa ii caut in Piata Universitatii si am stat de vorba cu activistii anti-gaze de sist. O tanti mi-a povestit despre cat era ea de fericita in comunism pt ca se ducea in concediu la mare si isi ducea copiii in taberele de pionieri, ca avea de mancare, despre cum ‘noi’, ca occidentali am facut ca oamenii din Coreea de Nord sa moara de foame, cum Kim Jun Nustiucum vrea numai bine pentru popor, cum ea prefera sa luam gaze de la Putin decat sa ii distruga americanii natura, sa ii otraveasca apa, sa ii ucida copiii, sa ii colonizeze tara.

      Tanti incerca si sa ma convinga ca sunt tanar si neinformat, altfel nu as fi crezut ca sunt liber acum, sau ca ea nu era libera pe vremea lui Ceasca.

      Am lasat-o cu lacrimi in ochi, era sincer intristata pentru mine ca sunt atat de tanar si spalat pre creiri de americani, si ca nu intelegeam ca Securitatea era puternica si patriotica in comunism. Un alt nene cu barba imi spunea ca nu sunt roman, ca sunt platit de chevron, ca imi da cu lopata de zapada in cap.

      La despartire i-am zis doamnei…’Saru-mana, eu am plecat, sunteti o ceausista, doamna, va doriti sa traiesc in comunism’…a strigat dupa mine, pana am trecut strada, ca sunt tanar si neinformat.

      Tanar si neinformat, nu „educati si informati, va rugam sa ne scuati”, cum scria pe pancartele celor care protestau doar ca sa se simta bine. „Inteligenti, informati, frumosi”, dar autisti, rupti de realitate, ignoranti, masa de manevra pentru oricine isi pune mintea cu el.

      Unde sunt cei care sa protesteze pentru statul de drept? I-a gonit iliescu din tara in anii ’90, au ramas cei pe care ii vedem.

      • O tanti simbol, desigur! Un model al lumii din PU. O matusa pentru care instinctele primare, josnice, retrograde si vulgare reprezinta prioritate cotidiana.
        Spre ‘osebire dl Liiceanu fu invitat acolo de un alt exponent, stilat, ludic, binevoitor, galant, monden, dezinhibat, sub forma unei prietene care se plictisea la televizor.

        Care e, pana la urma, modelul protestatarului din PU?

      • Am avut si eu o conversatie interesanta:

        – Alo? Domnul Liiceanu?
        – Nu, aici In Linie Dreapta.
        – Ma scuzati.
        – Nu face nimic, oricum a sunat telefonul

  7. Stimate domnule Liiceanu, va rog cu toata staruinta sa scrieti mai des in presa! Romania are nevoie de intelectuali de marca pentru a merge inainte. Va multumesc!

  8. Mi se pare extrem de dezamăgitor faptul că autorul se oprește la vara lui 2012. Selecția memoriilor Dvs. mă năucește pur și simplu. Să vă reîmprospătez aminitirile. În toamna lui 2013 s-a înregistrat cea mai puternică mișcare civică din 1990 încoace. Duminică de duminică, timp de trei luni. Acolo erau aceia pe care îi căutați.

    PS: Am fost în piață și în 2012, am boicotat acel referendum și am votat de fiecare dată cu Băsescu. Și reluând, aș face-o din nou fiindcă alternativa îngrozea. Însă asta nu înseamnă că port ochelari de cal. Sau că nu văd ce porcării face acest „berbec”, vorba domnului Pleșu.

    PS: Roșia Montană e un subiect greu și vechi de 15 ani. Abordarea Dvs. e descumpănitor de simplistă. Defazată chiar, ca să vă citez cavalerul.

  9. Nu se poate face o comparatie intre nemernicii USListi si amiralul Isoroku Yamamoto insa ar trebui sa-si spuna cam acelasi lucru ” I am afraid we have awakened a sleeping giant”

  10. Subscriu cu toata inima pentru a-l numi pe Dan Tapalaga un astfel de cavaler. Ii citesc articolele din 2007 si este pentru mine etalon in periplul meu prin presa online de unde imi iau informatia zilnica (de care sunt dependent, sa o recunosc). Am observat la el ca apara valori, nu este de conjunctura. Imi pot inchipui cat este de greu sa aperi valori si sa nu cedezi. Respect.

  11. In 2003, domnul Plesu publica un articol rusinos, intitulat „Traiasca lupta pentru pace”, in care facea misto (imi pare rau, dar altfel nu poate fi descrisa atitudinea dansului), de milioanele de oameni care protestau in strada fata de invazia din Iraq. Istoria a dovedit cu asupra de masura ca prostimea a avut dreptate si inteleptul Plesu era in totala disonanta cu realitatea.
    Iata, aproape 11 ani mai tarziu, al doilea monstru sacru al intelighentiei romane, nu se lasa pana nu-si arata si el dispretul fata de niste oameni frumosi si face in schimb apologia societatilor comerciale, numindu-le eroul tragic al societatii noastre. Inaltator.
    Care ar fi urmatorul pas?
    Pai eu zic asa: poate pluseaza domnul Plesu si ne reinterpreteaza mesajul biblic. Ceva de genul: nu cei care fac greva foamei in Piata pentru a protesta fata de nedreptatea strigatoare la cer ii urmeaza lui Hristos (fericiti cei insetati de dreptate…), ci firmele care isi smulg din profitul lor pentru a plati impozitele. Ce ziceti domnu Plesu, gasiti o interpretare in cheie religioasa noului concept lansat de colegul de piedestal?

    • In scrierile Sfintilor Parinti (ca tot vad ca intelegeti acest gen de scriitura) se vorbeste de dreapta socoteala, adica de discernamant (v. la Sf. Ioan Cassian) ca fiind una dintre cele mai mari virtuti. Daca nu ati inteles argumentul dlui Liiceanu de ce firmele care isi platesc cinstit impozitele merita aprecierea noastra si daca nu puteti intelege cand un protest de strada poate fi bun si cand nu, atunci inseamna ca ochiul Dvs. inca nu este curat si de aceea tot trupul Dvs. este intunecat (ca dovada ca vorbiti cu oarecare frustrare / invidie de piedestal, intelept etc.).

      • 1. Probabil din cauza lipsei de dreapta socotinta mai platesc inca impozite prin firma mea.
        2. Se numeste dezamagire amara, nu invidie. Evident, eu si multi altii i-am pus pe acel piedestal, nu ei s-au urcat singuri. Piedestalul a fost in mintea noastra.

        Hm, apropos de defectele mele personale (care datorita anvergurii mele microscopice in viata publica romaneasca nu vor duce in ratacire pe nimeni, spre deosebire de domnii Plesu si Liiceanu) va marturisesc ca mi-a parut rau pentru tonul acid al comentariului meu imediat ce i-am dat drumul. Dar se dusese deja. Mi-a parut rau atat din perspectiva a ceea ce imi descopera despre mine insumi, dar mai ales pentru ca mi-am dat seama ca vor fi cititori care se vor poticni in tonul meu si nu vor vedea substanta celor spuse de mine.

        As vrea sa rescriu cumva, pe un ton mult mai cald-dojenitor, ceea ce am spus mai sus, anume ca din pacate Plesu si Liiceanu si-au pierdut busola (sau, cum bine spuneti, dreapta socotinta). Dar se pare ca mai am mult, mult, pana sa ajung la tonul Sfintilor Parinti, nu?

        Uite, pentru cine e interesat totusi de argumentele mele, chiar daca sunt un inconoclast rau si invidios, aici e articolul la care faceam referire:
        http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/traiasca-lupta-pace
        Domnul Plesu e probabil atat de mandru de pozitia pe care a avut-o atunci, incat si-a republicat articolul si in 2012. Spre deosebire de Colin Powell, de exemplu, care si-a pus cenusa in cap:
        http://abcnews.go.com/2020/Politics/story?id=1105979

    • Nu prea inteleg unde a dovedit istoria cu asupra de masura ca multimile care protestau impotriva razboiului din Iraq au avut dreptate si nu Andrei Plesu?
      Sustinatorii cauzelor antiamericane, anti-Bush, antirepublicane, stangistii etc nu sunt istoria.
      Eu mai degraba constat ca lumea era mai sigura in 2003-2009 fata de acum, de cand cu pacifistul Obama, de cand cu retragerea trupelor americane din Irak sau neinterventionnismul de cand cu iarna (zisa si „primavara”) araba.
      Poate ca milioanele si mai multe care au protestat impotriva lui Reagan, a cursei inarmarilor din anii ’80 si in favoarea URSS („better read than dead” se striga la acele manifetsatii anti-razboi – ce ironie, la 5 ani dupa aia, in spatiul sovietic se striga contrariul,”mai bine mort decat comunist”, Piata Universitatii) sunt convinse si acum ca istoria le-a dat dreptate.

      • Pai, sa va explic, desi nu credeam ca va fi necesar.

        Cei care au condamnat interventia in Iraq au avut dreptate (spre deosebire de dl Plesu, care ii considera idioti utili) din urmatoarele motive:

        a) s-a dovedit ca regimul Bush a falsificat informatii cheie pentru a justifica interventia in Iraq.
        b) Pentru aceasta minciuna au murit o suta de mii de oameni.
        c) Iraqul este astazi un centru de insecuritate, inclusiv pentru lumea occidentala. Deci lumea a devenit mult mai nesigura in urma acestei interventii militare
        d) SUA au ajuns in faliment si din cauza cheltuielilor generate de acest razboi, ceea ce inseamna un cost imens de securitate pentru intreaga omenire.

        Si asa mai departe.
        Daca lui Powell insusi ii e rusine, o fi fost totusi o treaba rusinoasa, nu?

        • Repetati niste clisee ale media de stanga.
          De vreme ce ne raportam la realitati diferite, discutia nu e productiva.
          In orice caz, ideea e sa nu vorbiti despre „istoria care ar fi demonstrat”, pentru ca, la 4-5 ani de la evenimentul in discutie, istoria nu a demonstrat nimic.
          Eu, de pilda (si altii ca mine) am inteles altceva decat ati inteles dvs despre conflictul din Iraq.

          • Pana una alta eu am prezentat ‘facts’. Faptul ca s-a mintit pentru a invada acea tara este recunoscut azi chiar de catre protagonisti. Faptul ca au murit multi civili si multi soldati in urma acestei invazii nu este un cliseu, rezulta din rapoarte oficiale. Faptul ca SUA au un deficit imens si in urma unor cheltuieli militare exorbitante ocazionate de acest razboi nu e un cliseu, e informatie publicata de guvernul american. Faptul ca zilnic in Iraq explodeaza bombe si mor oameni din cauza unor conflicte sectare religioase, in care isi baga coada importante retele teroriste, nu e un cliseu ci este realitatea cu care traiesc acei oameni, zi de zi.
            Faptul ca americanii vor deconta zeci de ani acel razboi, si odata cu ei toata lumea occidentala, se pare ca inca nu a ajuns sa fie perceput de dvs. ca un lucru rau, ci ca unul laudabil.
            Ma bucur ca macar dvs. ati inteles ceva din acel razboi. Eu unul, marturisec ca n-am inteles nimic.

            • Cum credeti.
              Eu insa regret ca dvs, asemenea unei mari mase de oameni, v-ati lasat orbit si asurzit de marele vacarm stangist si luati adevaruri partiale si minciuni repetate drept adevaruri absolute si demonstrate.

  12. Suntem în secolul al XXI-lea, domnule Gabriel Liiceanu !
    Diavolul și Moartea și-au stilizat look-ul și metodele în timp ce Ghilda Cavalerilor zace uitată în colbul cronicilor.
    Da, poate că Răul s-a banalizat într-adevăr, dar asta pentru că nu i se (mai) opune nimeni.
    Din când în când, câte un filozof își ridică fruntea din mirifica lume a cuvintelor și privește.
    Dacă privirea sa nu rămâne suspendată asupra unui gând care încă nu s-a întrupat în cuvinte atunci această privire se va opri asupra Realității și va sparge crusta aparențelor, va lumina colțurile în care și-a găsit sălaș Răul și va expune profunda fragilitate a acestuia deci și armele care-l vor aduce la tăcere. Exact asta ne-ați oferit dumneavoastră aici.
    ”Trei categorii de oameni din România mi se par astăzi asemenea cavalerului din gravura lui Dürer: întreprinzătorii plătitori de taxe (ei da, capitaliștii!), pe al căror curaj de a risca stă, economic, toată România; magistrații care nu pot fi tulburați în judecata lor de funcții, gloriole și grade; și, în sfârșit, ziariștii necoruptibili.”
    Din nefericire filozofului îi stă bine cu Gândul astfel încât privirea sa cade iar în lumea cuvintelor lăsând în urmă doar iluzia victoriei.
    ”Dacă nu putem fi ca ei, măcar să știe că-i urmărim cu recunoștință în lupta lor cu diavolul fricii și al dezabuzării noastre”.
    Domnule Liiceanu, de ce excludeți Filozofii ? Ei sunt cei de care depinde Înțelegerea ?
    Dați-mi voie să completez tabloul dumneavoastră, înzestrând Cavalerii nominalizați cu armele potrivite fiecăruia și să pun în fruntea lor un Lancelot fără teamă și prihană:
    – Întreprinzătorii trebuie să plătească Taxe iar din Profit să finanțeze Partidul care le poate micșora;
    – Magistrații nu trebuie tulburați, ei deja posedă Sabia Dreptății;
    – Ziariștii sunt incoruptibili în fața corupției dar trebuie să se lase seduși de forța Adevărului pe care-l primesc de la Filozofi și să prindă în vîrful peniței nimicnicia și deșertaciunea vieților jalnice ale corupților și trădătorilor.
    Cât despre Noi, ”fricoșii” și ”dezabuzații” ar trebui să mai ridicați privirea o dată și să constatați: și noi vrem taxe mai mici și noi vrem să ne bucurăm la vederea Adevărului și noi vrem să luptăm contra Răului care ne-a falsificat viețile deci și noi avem nevoie de o armă iar această armă sunteți domniilevoastre, Filozofii.
    Dacă ieșim doar Noi în Piață, cu sutele de mii dar singuri, nu vom obține decâ niște ziduri înnegrite de fum, ca cele din Kiev.
    Dacă ziariștii se aliniază cu sutele în subsolul unei Scrisori Indignate nu vor obține decât o grimasă ironică pe urâta față a Răului.
    Dacă Întreprinzătorii privesc Bilanțul Contabil și apoi Bilanțul Politic și nu sunt mulțumiți de ceea ce văd vor da din umeri, vor optimiza afacerea cât să fie profitabilă.
    Dar dacă Filozofii s-ar ridica și ar spune: ”-AJUNGE ! Să facem ordine în viețile noastre !” atunci ar dispare Frica și Dezabuzarea, vă vom urma și Noi și Ziariștii și Magistrații și Întreprinzătorii iar Răul va fi distrus.

  13. Stimate Domnule Liiceanu,
    urmäresc de multi ani felul in care stiti sä vä implcati conflictele ce se desfäsoarä pe „MAIDANUL” „patriei noastre mari”.Din päcate vä aflati. dacä nu chiar singur, in orice caz înconjrat de prea putini .
    Oare poporul român nu vede la televizor ce se petrece in Ucraina?
    Oare exemplul acestui „simplu boxeur” nu spune nimic multimii adormite, hipnotizate de o minciunä ce dureazä deja de douä decenii?
    Ce de fäcut?. Un singur lucru:sä chemäm multimea la exersarea constientä a dreptului democratic de a mätura de „pe acest maidan” infectat acesti „maidanezi”!

  14. domnule liiceanu, oamenii protesteaza pentru tot felul de lucruri. sigur ca ele sint reductibile in ultima instanta la cianura morala de care pomeniti, dar nu puteti avea pretentia ca protestatarii fideli unei cauze punctuale sa devina salvatorii de serviciu ai unui popor aflat in deriva.
    la rindul meu si eu as putea sa va intreb: unde sint marii intelectuali ai romaniei, boierii spiritului care depling pe la televiziuni starea deplorabila a culturii sau a economiei, sau mai-stiu-eu-ce-ul pierdut al acestei tari?
    de ce nu i-am vazut in strada alaturi de „rafinații noștri manifestanți postmoderni”?
    de ce nu-i vad raliindu-se unor cauze clare (si la cite abuzuri s-au facut de un an incoace de guvernanta usl, chiar nu ducem lipsa de ilegalitati).
    nu sint un alarmist, dar cred ca mircea cartarescu are dreptate. da, cei care ne conduc sint in stare sa dea foc la tara ca sa scape!
    asadar unde sint cei care au puterea si datoria de-a se face ascultati? cu foarte putine exceptii notabile dintre care i-as cita pe dan perjovschi si pe harry tavitian, nu i-am vazut exprimindu-se transant. de ce nu s-au exprimat public si raspicat cu privire la faradelegea care se legifereaza treptat in romania, intr-o apatie generalizata?
    incet-incet incep sa se auda voci izolate ale acestor intelectuiali. deunezi am citit un articol al lui andrei plesu, iar acum reprosurile dumneavoastre amare…ma tem doar sa nu fie prea tirziu, pentru ca incet-incet acest „prea tirziu” devine prezent.
    cred ca fiecare din noi are datoria de a spune lucrurilor pe nume si de a face tot ce-i sta in putinta sa lupte impotriva celor care vor sa coboare din nou intunericul peste romania.
    nu mai putem invoca mici lipsa de informare si nici manipularea. stim cu totii ce se intimpla si cu toate astea, impinsi de lasitate intr-un perpetuu sindrom stockholm majoritatea indolenta se multumeste sa bombane pasiv in fata televizoarelor. in lipsa masei critice necesare schimbarii prostimea majoritara va avea intotdeauna argumentul fricii si comoditatii, pina cind ii va scoate foamea afara si vom avea un macel in toata regula. nu exista nicio scuza pentru asta, sint de acord, dar nu ma pot impiedica sa ma intreb: scuza dvs care e?

    • @ion voicu
      Dar dumneavoastra de cate ori ati fost sa protestati in fata antenelor pentru felul in care ii linseaza pe toti cei identificati ca fiind nocivi pentru cauzele lor? Abia dupa ce ati facut asta (si eventual ati avut de suferit) sa va mai permiteti sa-i trageti la raspundere cei care pot la un moment dat sa decida sa se retraga din aceasta mocirla care a devenit spatiul public romanesc (fata de care, btw, avem cu totii aceeasi responsabilitate).

      • imi pare rau, intimplarea face ca nu sint din bucuresti asa cum aprioric presupuneti, si nu ma pot teleporta instantaneu de cite ori as vrea la proteste.
        daca va consoleaza, pot sa va asigur ca as face-o de cite ori ar fi nevoie. fara sa ma laud, as putea spune ca sint unul din „rafinatii manifestanti postmoderni” de care aminteste ironic conu liiceanu. daca ajungeti cumva la cluj si e protest pe temele punctuale despre care vorbeam, exista mari sanse sa ne intilnim in strada.
        in paranteza fie spus, nu am tembelizor, si nu as putea spune ca sint foarte familiar cu emisiunile antenelor. conosc doar ricoseul pe care acestea il produc in presa online.
        ginduri bune!

        • @ion voicu
          Pai nu va suparati, daca ceea ce va impiedica sa reactionati la ceea ce va sufoca de indignare este un biet drum la Bucuresti (oare nu exista si studiouri teritoriale ale acestor antene? Sau macar sa fi trimis la presa o scrisoare semnata cu numele dumneavoastra ca protestati fata de mutilarea adevarului si fata de linsarea mediatica a unor oameni), atunci cum de puteti sa-i trageti de maneca pe altii ca n-au facut ce v-ati fi dorit dumneavoastra?

          • @alx:
            presupun ca aveti o obsesie cu antenele, obsesie pe care eu, neavind tembelizor, nu o impartasesc.
            in afara de asta, asa cum spuneam ceva mai sus, nu sint protestatarul de serviciu al nimanui. protestele la care particip sint impotriva proiectului rmgc la rosia montana si impotriva exploatarii gazelor de sist prin metoda fracturarii hidraulice. din pacate timpul nu-mi permite sa protestez pentru tot ce ati dori dvs. sau conu liiceanu.
            pot in schimb sa va recomand cu caldura un articol care pune problema mai bine decit as putea-o face eu insumi:

            http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/gabriel-liiceanu-intreaba-unde-sunt-acum-cei-cu-rosia-montana-raspunsul-celor-cu-rosia-montana-si-despre-frustrare-102563.html

            va doresc lectura placuta.

            • @ion voicu
              Multumesc pentru acest raspuns:

              „in afara de asta, asa cum spuneam ceva mai sus, nu sint protestatarul de serviciu al nimanui. protestele la care particip sint impotriva proiectului rmgc la rosia montana si impotriva exploatarii gazelor de sist prin metoda fracturarii hidraulice. din pacate timpul nu-mi permite sa protestez pentru tot ce ati dori dvs. sau conu liiceanu.”

              Cu aceasta remarca ilustrati perfect fenomenul asupra caruia atragea atentia Gabriel Liiceanu. El nu spune ca idealurile dumneavoaatra sunt gresite, el spune ca acestea se pot implini, in folosul tuturor numai daca valorile asociate statului de drept sunt respectate de toti. Dumneavoastra spuneti ca numai idealurile dumneavoastra merita sa ne facem timp pentru ele. Aveti o pozitie partiala.
              In plus, sunteti lipsit de politete atat fata de mine cat si fata de domnul Liiceanu. Ca atare, un dialog din care sa reiasa de ce aceste doua cauze, si anume doar ele, sunt pentru dumneavoastra atat de importante, in timp ce sustinerea statului de drept e secundara, nu cred ca isi mai are rostul.

            • @alx:
              pareti inteligent. va rog sa va folositi inteligenta.
              1. exista cauze destule. eu le-am ales pe ale mele. alegeti-le pe ale dvs, nu va impiedica nimeni. este necesar ca oamenii sa se opuna acestui sistem corupt din mai multe directii.
              2. am spus mai sus ca in ultima instanta toate protestele sint reductibile la subiectul atit de frivol tratat de conu liiceanu. va rog sa cititi inceputul primei mele interventii, in acest sens.
              3. in ambele chestiuni in care imi exprim protestul, respectiv atit in chestiuhnea proiectului rmgc de la rosia montana, precum si in chestiunea gazelor de sist este pusa in discutie la modul foarte serios chestiunea statului de drept:
              – referitor la rosia montana legea cu dedicatie pentru rmgc privind exproprierile facute de o firma privata, si in folosul acesteia, lege care a picat in martea neagra doar datorita presiunii publice. dupa cum probabil stiti, in luna februarie parlamentarii nostri dragi se pregatesc din nou sa puna in discutie aceasta abominatie.
              – referitor la gazele de sist, in data de 2 dec. 2013 jandarmii au intervenit in forta in comuna pungesti, blocind drumul public si instaurind o „zona speciala de siguranta”, iar asta se intimpla si acum. oamenii sint legitimati si nu au voie sa iasa din case in grupuri mai mari de 2 oameni. de asemenea sint interzise manifestarile publice. si exista chiar oameni care fac greva foamei acolo, in plus, terenul concesionat de catre primar firmei chevron este in litigiu, iar jandarmeria romana continua sa se comporte ca si cum ar fi o firma de paza angajata de chevron.

              in ambele cazuri avem, deci de-a face cu incalcari grave ale statului de drept, si despre niciunul din aceste cazuri conu liiceanu nu s-a deranjat sa ia atitudine, si acesta este si reprosul pe care imi permit sa i-l aduc.

              va rog sa va informati inainte de-a arunca aiurea cu acuze. apropo, v-a placut articolul pe care vi l-am recomandat?

              succes in activitatea dvs. de documentare!

    • „de ce nu i-am vazut in strada alaturi de “rafinații noștri manifestanți postmoderni”?”

      Ca după, să vedem cum sunt ei umiliţi, scuipaţi, puşi la stâlpul infamiei de nulităţi cumpărate. NU!
      Dacă românii nu sunt capabili să iasă în stradă, masiv, pentru drepturile lor, generaţia a treia de ilişti pot să „guverneze” liniştit şi tot liniştit să reabiliteze comunismul. Antoponta tocmai o face. O unitate, alătuită dintr-un habarnist şi un sociopat, susţinută de 70% din 40% corp electoral.

  15. Multumesc, Maestre!
    Astia toti, de la Vladica pana la Divanul Ad-hoc, sunt efemeri. Perene sunt cultura, constinta, spiritualitatea… Poate chiar si viata, care continua dupa…
    A bon entendeur

  16. D-le Profesor,

    Ce bucurie ca ati aparut pe-aici, ce mare nevoie e de anumite anverguri…
    Cat despre intrebarile tendentioase despre „poporul anti RMGC”, cum nu mai e el activ, propun foc incrucisat: va intrebam si noi de ce n-ati emis, lungi saptamani, MACAR o parere despre amplele miscari care, iata, au dus la ceva…Sper ca intrebati de ei din ingrijorare, nu din ironie…Aceasta nu v-ar face cinste…Si ca sa aveti filmul complet: s-a incercat, in „martea neagra” o predare a stafetei; tinerii au spus ca nu mai pot, dar ca abia asteapta un alt nucleu dur, cu creierele care conteaza in tara asta, cu adevaratele VIP, cu insi cu carisma si fermitate, care sa formeze un convingator nucleu dur, pe care ei il vor urma. Multi, cat mai multi, daca vor fi convinsi de demers si de „parintii” lui. Se misca ceva prin zonele dvs eterate?! Le putem da ceva sperante?!

    Iar in alta ordine de idei, am o uimire meschina: de ce nu raspundeti ca „Da, dom’le, m-am inselat cu Nobelul ala”… E omeneste sa gresim. Deci sunteti si dvs om. Saaauuu?!

    Iar la cei 3 cavaleri, intreprinzatorul, magistratul si jurnalistul, va propun un personaj comun: poporul reactiv, militant, o minoritate si el, care acum se freaca la ochi si face primele miscari iscusite, chiar daca nu toate cate am pofti noi…Dar el exista si nu mai poate fi ignorat, indraznesc sa zic ca e un…cavaler castigat. Nr 4!
    O iarna cumsecade va doresc, cu slalom printre cianuri si cianurari…
    Puzderie de ganduri bune!

  17. Ca studenta, am asteptat cu sufletul la gura parerea unui intelectual despre proiectul Rosia Montana. Asumandu-mi pozitia de minorat (in spirit si cunoastere), in vederea dobandirii statutului de majorat pe calea gandirii, trebuie sa va marturisesc ca m-ati dezamagit. Tot articolul dumneavoastra vorbeste despre o ‘banalizare a raului’ (iminent, prezent, expus). Pe de alta parte sunt de acord cu ‘raul obisnuit’ in fata caruia nu am reactionat de atatea ori, dar credeti ca acest lucru va iarta relativismul cu care priviti un proiect toxic pentru Romania, precum RMGC ? Nu este o forma de complicitate/inertie sa subtiati aceasta problema care a cauzat cooperarea atator parti din societate ( Ase, Pro Patrimonio, Academia Romana etc etc etc) ? Ma gandeam ca afirmatiile intemeiate ale unor oameni de cultura conteaza si pentru dumneavoastra. Si mai cred ca analogia intre cavalerul lui Durer si prezentul imediat este nepotrivita…

    • Una din „afirmatiile intemeiate” de care amintiti este si aceasta: „sa facem agricultura in zona RM”. Vorbim despre o zona unde se face minerit de 2.000 de ani!!!!

      • Da, insa minerit distructiv, care nu permite si agricultura, doar de vreo 40. Si nu s-a mai facut in ultimii 8 ani, motiv pentru care au reinceput sa creasca plantele in gradinile de acolo. Informati-va.
        Poate explicati si cum de erau cateva mii de vaci in comuna Rosia Montana cu vreo 3-4 ani in urma. Vreun desant, ceva?

  18. Domnule Liiceanu,
    (cu CC către fanii Dvs)

    După „marțea neagră” din decembrie, vreo 1000-2000 de oameni au protestat în Piața Universității față de modificările aduse codului penal, față de superimunitate. Oameni, în special tineri, care au rupt de 5 ori cordoanele de jandarmi, cu ciocniri violente, care alrgau pe Calea Victoriei strigând: „Vrem dreptate, nu imunitate”, purtand pancarte facute de mână pe care scria: „Nu modificați Codul, Penalilor!”, ori ”Superimunitate pentru supernesimțiți”. Ați fost acolo? Nu, bine, aveți o vârstă. I-ați susținut cu ceva? Ați ieșit la TV, în presă, undeva? Stiți cât curaj îți trebuie să de năpustești, cu mâinile goale, spre un cordon de jandarmi cu căști, armuri de cauciu, bastoane, arme cu gaze? Ei au facut-o. Erau, în mare, tot cei care au protestat și pentru Roșia Montană. Proiectul promovat de o companie urmărită penal, bună dimineața! Mai căutați cianura aia în incapacitatea Dvs de a discerne ce se întâmplă sub ochii Dvs.

  19. Aș generaliza categoria a doua de la magistrați la oamenii din instituțiile statului care au curajul să își facă meserie în mod corect. În fond asta e ce fac magistrații care documentează corect fapte penale sau dau sentințe drepte, își fac meseria în mod corect. Dau și exemple pe care le cunosc din domeniul meu: a decide instituțional în universitatea ta că Ponta a plagiat în timp ce Ponta este prim ministru este un act de curaj, a impune standarde occidentale studenților în timp ce decanul în funcție este un plagiator este un act de curaj.

    Există curaj în toate instituțiile statului, comparabil chiar dacă mai puțin vizibil ca cel al magistraților, curajul de a produce servicii publice în mod onest și la standarde occidentale într-un climat de lucru deplorabil și ostil.

  20. Mi-a placut articolul. Chiar f.mult, eram sa sar direct in multumiri si felicitari dar pana sa ajung la baza paginii am vazut reactiile… si mi-am adus aminte de aceste vorbe:

    “Mai întâi i-au luat pe comunişti, dar pentru că nu eram comunist, nu am protestat. Apoi i-au luat pe evrei, dar fiindcă nu eram evreu, nu am protestat. După aceea i-au luat pe catolici, dar pentru că nu sunt catolic, nu am protestat. Şi când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să protesteze.”

  21. „Nu cianură, pusă în hrana noastră cea de toate zilele este un parlament care foșgăie de indivizi puși sub urmărire penală sau deja condamnați? Nu cianură sunt politicienii care vor să dicteze justiției din România”?
    Exact, domnule Liiceanu! Împotriva mizeriei și a corupției care ne sufocă au ieșit în stradă tinerii, „rafinații noștri manifestanți postmoderni”!
    Pentru că (citez, că mai bine n-aș putea s-o spun):
    „Un lucru esențial (…) e faptul că marile proteste de stradă de pe 1 septembrie au fost declanșate de tentativa Guvernului de a călca în picioare justiția și statul de drept, prin promovarea unui proiect de lege absolut discreționar în Parlament. Un proiect care, în fapt, nu făcea decât să recunoască, la modul cel mai direct, că proiectul minier de la Roșia Montană este ilegal. Că pentru implementarea lui trebuie modificate un șir nesfârșit de legi, iar altele urmau să rămână în picioare dar urmau să fie exceptate (să nu se aplice) în cazul proiectului de la Roșia Montană. Așadar, nu e vorba de o prioritizare între justiție și statul de drept, respectiv calitatea mediului și ecologie, ci o prioritizare în cadrul valorilor apărate (cel puțin la nivel declarativ) de justiție și statul de drept.”
    (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pai-nu-suntem-de-acord-domnilor-andrei-cornea-si-andrei-plesu-cu-statul-de-drept-rosia-montana-si-incomparabilii-gadea-si-badea-102503.html)

    Cât despre cei doi „cavaleri ai lui Dürer” (care și-au făcut rost de „zale și arme ca să se lupte cu diavolul și moartea”), un dram de onoare i-ar face să se simtă profund jenați de această… figură de stil.

  22. Articolul e cu adevarat binevenit. El ridica un val de ceata in care parca a inceput sa ne placa sa ne ascundem. Si cand ne vedem cum am ajuns nu ne convine, ne apuca groaza si incercam sa ne disulpam cautand vinovati incoace si incolo: ce fac intelectualii, de ce nu ies in strada, de ce nu salveaza tara, de ce nu scriu zilnic, etc…
    Si cand scriu, sau ies in strada (imi amintesc ca l-am vazut pe dl Liiceanu la mitingul papioanelor, de sustinere a ICR) apar unii care scuipa cu venin: ce cauta elitistii, basistii, capitalistii sa ne dea noua lectii.
    Intelectualii nu pot tine loc de societate civila, ei pot sa vorbeasca in numele ei, pot sa faca parte din ea, dar nu-i pot tine locul. Se pot lupta la o adica chiar si cu morile de vant ale buimacelii noastre, insa nu ne pot inlocui. In fond sunt oameni ca si noi.
    Cred insa ca cel mai bine ne pot invata, daca vrem asta, sa vedem mai limpede si sa cautam si noi, la randul nostru, adevarul si sa credem in el.

  23. Domnilor, chiar un Rawls în persoană, un Popper, de un Kolakovski nici nu mai vorbesc, sau Heidegger, de al cărui nume e cunoscut ca fiind legat și autorul articolului, chiar aceștia și atâția alții de același calibru. să poată veni cu jalbă la Ponta, nu vor rezolva nimic. În fața acestui ins și a hoardei lui, nu fac nici doi bani. În fața ălui bătrân mai cântăreau ceva, chiar dacă era pe-o dungă. Lasă că au mai scăzut și ai noștrii în greutate, din cât or fi avut.

  24. Sunt 2 probleme
    1. conducatorii nu au cu cine se sfatui. Chiar nu au pe nimeniinteept pe langa ei, ori daca este vreo unu mai intelept in tara si nu iese in fata sa-i sfatuiasca pe guvernanti atunci este la fel de vinovat ca si ei pentru ca a stiut cum sa faca ce e bine si a tacut http://adelinamaries.wordpress.com/2014/01/29/cand-nu-ai-cu-cine-te-sfatui-esti-pierduta/
    si
    2. Romania are nevoie de un ider care sa-i reprezinte valorile si sa stie sa-i faca pe romani sa-l sau sa o asculte. Nu e batut in cuie ca trebuie sa avem strict numai barbati in unctia de presedinte sau prim ministru
    http://adelinamaries.wordpress.com/2014/01/18/romania-are-nevoie-de-un-lider/

    Si da adevarul este un cal naras greu de tinut in frau http://adelinamaries.wordpress.com/2014/01/27/adevarul-un-cal-naravas-greu-de-stapanit/

    Daca nu facem lucururile intelept care sa conduca la rezutate concrete le facem degeaba

  25. „Mai presus de orice să evităm jocul lânced al resemnărilor dezabuzate” este esenta articolului, sau cum sa nu (re)cădem in delăsarea mioritica.
    Chestia cu premiul Nobel a fost o scăpare. Este o plăcere sa va citesc. Sper ca din ce in ce mai mult.

  26. Din punctul meu de vedere, Justitia este singura institutie care poate ajuta la nasterea unei noi clase politice. Bineinteles, sprijinita de Servicii si de toate institutiile in care conteaza moralitatea si meritul profesional, nu gradul de rudenie cu te-miri-cine. Atunci cand se va putea vedea „cu ochiul liber” ca oricine fura – plateste (indiferent de importanta politica a individului respectiv), cei ce „intra in politica” nu se vor mai alege dintre cei ce vor doar parvenire si imbogatire. Abia atunci am putea spera la o clasa politica mai putin orientata catre ea insasi.
    Eu imi pun sperantele, atatea cate mai am, in Justitie. Da – inamovibili. Da – foarte bine platiti. Da – pedepsiti fara mila, atunci cand gresesc cu rea vointa.
    Consider ca orice om cu capul pe umeri si cu inima la locul ei trebuie sa creada in Justitie si s-o sprijine, dandu-i o sansa sa se ridice la inaltimea misiunii pe care o are. Uitandu-ma la clasa politica pe care o avem, eu nu vad alta sansa de a dilua cianura despre care vorbeste domnul Liiceanu in articol.

  27. Mda,din nefericire D-l Liiceanu n-a facut cea mai buna alegere aducand ca argument „Premiul Nobel”. Nici nu era cea mai mare lacuna a insipidului ministru,si nici D-l Liiceanu nu a fost pe deplin documentat. Intradevar,Marie Curie a luat de doua ori Nobel, in domenii diferite,dar l-a luat de doua ori. De ce a gresit D-l Liiceanu nedocumentandu-se indeajuns? Pentru ca a dat ocazia unor diversionisti sa distaga atentia de la importantul si infricosatorul mesaj al articolului. Eu traiesc in California de multa vremedeci nu ma afecteaza fizic ce se intampla acolo. Dar imi este jena sa apartin unui neam care face astfel de alegeri electorale.L-am vazut pe un parlamentar,nu-i stiu numele dar meseria lui era „auto”,care il face pe vanghelie sa para doctor docent. Asa ca lasati la o parte gresala minora din acest articol si cutremurati-va de mesaj!

    • Sincer, cred ca dl. Liiceanu se referea la premiul Nobel pentru literatura in contextul dat. Si in cazul ala nu stiu care e regula, dar cutuma e ca nu ia nimeni premiul de doua ori. Deci hai sa nu ne legam de chichite din-astea care nu prea au legatura cu subiectul, mai ales cand nu e clar cine are dreptate (as zice ca mai degraba dl. Liiceanu).
      Ziceti ceva de articol, ca mi se pare ca aveti material.

  28. Eu zic sa nu fim prosti. Fiecare lupta cu armele sale. Unii au puterea condeiului, castigata cu truda si talent iar vocea lor se aude pana departe. Noi ceilalti, strigam in piata, cu mai mult sau mai putin efect, dar uneori reusim. Si mai e justitia, adevarata forta corectoare de aberatii, forta ce pare sa iasa din intuneric acum, in ceasul al doisprezecelea. Trei elemente care ar trebui sa lucreze in tandem si asupra carora diavolii din politica incearca mereu si mereu aplicarea principiului „divide et impera”.
    Intrebarea pe care si-o pune Liiceanu este deci, valida: de ce oameni inteligenti si hotarati in ce priveste unele subiecte par prosti si tematori cand vine vorba de altele, mult mai importante?

  29. Prezenta Domnului Liiceanu este in mod sigur un cistig pt. noi cei care mai ardem gazul pe aici pe Contributors. Daca acesta ar fi inceputul revenirii Dinsului in viata publica – prin asta intelegind acea participare activa, incisiva, contestatara a anilor ’90 – atunci in mod sigur am putea vorbi de un cistig pt. toti cei ce mai ard gazul prin Romania.

  30. De acord cu tot ceea ce este în articol. Cât adevăr!
    Eu sunt într-o perioadă de „sufocare” similară celei din perioada de sfârşit a epocii Ceauşescu. Este o perioadă de spaimă pentru că acum am şi copil. Mă îngrozesc oamenii USL-işti, fie politicieni fie susţinători, pentru că nu reuşesc să îi înţeleg. Cum poţi să îi înţelegi când, caz concret, un primar USL în campanie promite pensie municipală 200 lei iar …. votul vine, câştigă, pensie (looooogic) ciuciu. Oare cei care l-au votat, neuronul lor, ce spune?
    Ce vom face mai departe?
    Cred că suntem ca în accidentul aviatic: noi suntem cei prăbuşiţi, autorităţile nici gând să ne salveze, în schimb, moţii (acea Românie profundă cum o numeşte Dan Puric) ne salvează. Sperăm.
    În ceea ce priveşte Pora şi Tăpălagă – tot respectul!

  31. Felicitări, domnule profesor Liiceanu pentru această lecție predată marxiștilor coafați în ecologiști și în rafinați ”intelectuali” postmoderni!

    Pentru toți cei care spumegați din cauza urii sădite în voi de toți securiștii și comuniștii, nu ați înțeles ce-a vrut să zică autorul (nu c-ar fi alambicat textul, ci că pe voi v-a orbit ura):

    1. Nu a zis nicăieri că nu trebuie să existe proteste împotriva RMGC și Chevron. Ori că sunt retrograde, ori inutile. Este o invenție a voastră. Problema e cum se dorește ca doar discursul ecologist să conteze, tocmai pentru că doar pe baza lui, în contextul dat, se poate aglutina lozincariada și discursul narcotizant anticapitalist, egalitarist, radical-marxist și/sau anarhist. Despre asta era vorba.
    Despre cum un moment izolat înseamnă alienare. Ideea e ca revendicările să țintească și-n punctele nevralgice, nu doar în cele favorabile ideologiei. (care este cvasi-dominată de extremă-stângă. Nu lămurit, ci insidios. Chit că la București s-a reușit delimitarea de extremiștii de stânga, care și-au luat jucăriile și au plecat. Ca să vezi cât de mult le pasă de proiect și ce puțin de ideologie! :) Exemlu de bolșevic înfrânt: http://www.criticatac.ro/24095/de-ce-nu-mai-merg-la-marul-de-duminic/)

    2.Problemele celelalte, celelalte ”cianuri” sunt infinit mai schimonositoare și subversive.
    Nu numai pentru că ele au fost condiția acestui epifenomen care e devalizarea țării și transformarea României în colonie, ci pentru că în sine sunt mult mai acut(izat)e. Corupția, batjocorirea promisiunilor, dispariția Statului de Drept, drumul antioccidental, prorusesc/chinezesc sunt catastrofice.
    Ca să fie mai clar : dacă vor avea uslamalele superimunitate, amnistierea rezolvată, justiția supusă votului lor, atunci vor putea face samavolnicii cu RM și Pungești INDIFERENT de orice (vor zice: ce dacă s-a respins atunci? Mâine se încep lucrările că așa vrem noi. –> iar tu NU vei mai avea ce să le faci).

    Cam despre asta era textul. Ah, acum că postmodernii troțkiști, leniniști, bakunin-iști etc etc plâng cu lacrimi de crocodil, asta e un semn foarte bun. La o adică, criminalii trebuie să stea la pârnaie și să scrie acolo, ca alt mare dinozaur comunist, pe blog.

  32. Dle Liiceanu,
    JOS PALARIA

    Veti fi luat acum la injuraturi de „salvatori”, insa adevarul intotdeauna doare!

    M-ati uns la inima cu acest „editorial”

  33. V-ati amintit cum a inceput sa se miste tara, domnule Liiceanu. Asa a inceput, atunci ati auzit dumneavoastra pentru prima oara cuvantul cianura, in ziua in care a inceput sa se clatine guvernarea „cea dreapta” de dreapta. Guvernarea s-a schimbat si noi continuam protestele. Acum la guvernare sun cei cu „dreptate pana la capat”, o strutocamila dreapta-stanga.

    • lacul cu cianuri pe care guvernanti vor sa-l puna in munti Apuseni este o problema forte serioasa pentru a fi ascunsa sub ………..evantaiul domnelor din piata Universitati

    • lacul cu cianuri pe care guvernanti vor sa-l construiasca in inima muntilor Apuseni este o problema forte serioasa ca safie ascunsa sub ………evantaiul domnelor din piata Universitati

  34. Oare cum se simte un luminător al neamului la Alma Ata, un geniu naţional la Baku, un far al culturii la Erevan, un părinte al civilizaţiei la Tbilisi !?

    Cum e să fii titan al gândirii într-o provincie mărginaşă şi săracă !

    Pe de-o parte, nu ştie nimeni de tine dincolo de marginile măruntei sale sfere de influenţă, pe de alta, te îmbăiezi în confortul unei adoraţii pe care doar culturile mici şi izolate o pot genera.

    Problema este că, vieţuind într-un spaţiu cultural meschin şi nesemnificativ, devii şi tu la fel, ca un urs la grădina zoologică.

    E o iluzie să crezi că biblioteca te poate elibera: cărturarul e şi el tot un biet trăitor sub vremuri, iar erudiţia şi gândirea lucrurilor înalte nu te eliberează de contingentul derizoriu.

    Aşa se face că intelectualii noştri româneşti clachează patetic, când e vorba la o adică să manifeste o ţinută civică şi morală.

    Ca exemplu, domnii Liiceanu şi Cornea, mâhniţi de cum nu merg bine trebile prin cetate, nu găsesc cale alta mai bună de a drege lucrurile, decât a arunca cu venin înspre demonstranţii din păturile educate care se mai manifestă la vreo ocazie, două. Ba că nu-s îndeajuns de pătrunşi de gravitatea misiei, ba că nu strigă lozincile care trebuie, ba că se luptă pentru valori secundare, nu pentru alea adevărate, ale căror depozitari sunt numai ei, „boierii minţii“, ba că de ce ies în stradă, când ies, ba că de ce nu ies, când n-o fac.

    Oricum ar face-o şi-ar întoarce-o, bieţii protestatari se află-n defect moral, intelectual, civic, politic şi …. general, aşa, în principiu, de plano şi a priori.

    Domnii Vucea ai intelighenţiei oficiale româneşti veghează încruntaţi, ca nimic să nu se-ntâmple şi nimeni să nu se manifesteze în afara şcoalei condusă de domniile dumnealor.

    O banală chestie de monopol al puterii simbolice.

    În loc să atace frontal duşmanii neîmpăcaţi ai civilizaţiei, adică clasa politică predatoare care ţine captivă ţara, intelighenţia noastră oficială găşeşte mai cu cale să se răstească tineretul urban civilizat, adică tocmai la singura categorie ce constituie aliatul lor obiectiv.

    Să ne mai mirăm că nu există opoziţie la actuala ofensivă a pungaşilor şi puşlamalelor, când tocmai marii preoţi ai gândirii îi izgonesc pe enoraşi din biserică ?

    De fapt, nu este decât o expresie a sectarismului miop şi provincial al unor căpetenii dintr-o cultură mărginaşă: marii preoţi se tem de masa numeroasă a credincioşilor emancipaţi, preferând derizoriul confort al adulării de către o mână de bigoţi.

    • La care se mai adauga si o teama de schimbarea de generatii. Indiferent de valoarea de adevar a pozitiei sustinute de Liiceanu si grupurile ce graviteaza pe aceeasi orbita, asistam si la o incremenire intr-un discurs care i-a consacrat si pe care e de inteles ca vor sa-l foloseasca in orice context.
      Ceva de genul: am luptat cu neocomunistii la inceput de 90 si am facut-o in mod onorabil, rezonabil si fara a urmari scopuri politice sau economice personale si ne-am castigat o aureola prin asta? Pai atunci inseamna ca putem folosi acelasi discurs in orice fel de context si vom fi in miezul lucrurilor. De pilda: Rosia Montana? Neocomunistii. Gazele de sist? Neocomunistii. Coruptia cronica? Neocomunistii, bineinteles. Accidentul avionului SMURD? You guessed: neocomunistii etc.

      • Maxa: am si eu o micutza curiozitate. Te vad toata ziua pe forumuri comentand la toate subiectele (pe langa, de cele mai multe ori), incat sunt curios ce meserie (profesiune) ai si ce job ocupi in acest moment. Nu cred ca exista fie si in rrrrominika cineva platit pentru un job care sa poata (sau sa i se permita de angajator) pierde vremea in asa hal pe forumuri cu exceptia cazului cand chiar este platit pentru asta.

        • hmm… din doua una:

          (a) fie Maxa e un pensionar cu multă vlaga si vrea cu orice pret premiul Forumistul Anului
          (b) fie Maxa face videochat (nu erotic, ci de sfaturi domestice si civice) si e mai tot timpul in preajma computerului

        • Da’ tu „ce meserie ai”, Lucid? ca te vad si pe tine pe o gramada de forumuri :D

          N-ar fi frumos si politicos sa zici ceva cam asha: „ma numesc Lucid (?), sunt de meserie Cutare – tu ce meserie ai?”? ;)

          Apropo: meseria” lui Maxa schimba cumva ceva din comentariu? Adica: daca e „profesor” comentariul e dubios, daca e „scriitor” comentariul e de-a dreptul prost, daca e strungar comentariul e bun”? :D

          yoooo… uitasem! la unii in cap, nu e „credibila” decat clasa muncitoare :P

      • neocomunistii despre care bati campii sunt de fapt:

        RM – eco anrahisti (green is new RED) + idioti utili;
        gazele de sist – asistati sociali + eco anrahisti (green is new RED) + idioti utili;
        coruptia cronica – noi, romanii;
        accidentul avionului (dar fara SMURD cum gresit ai scris): incapabili, indolenti, indiferenti sau daca vrei „cei care au 70% din 40% voturi”

    • O spuneti mai bine decat as fi putut-o face eu.
      Dl. Liiceanu incearca sa decredibilizeze un protest care a strans laolalta oameni extrem de diferiti (inclusiv pierde-vara si idioti in cautarea unei cauze, asa cum se intampla de obicei) insa care a reusit sa trezeasca din letargie o urma de spirit civic.
      Dansul nu da doi bani pe cauza acelor protestatari. Ok, fie. Insa ar fi de preferat sa argumenteze plecand de la ceva mai consistent, nu sofisme si metafore chinuite (cianura morala etc.’). Inainte de a vorbi de otrava care ne este picurata zilnic, ar fi poate cazul sa faca ceva cu otrava care razbate din propriul sau discurs.

      • Aha, deci urma aia de „spirit”, care l-a aparat pe Patapievici de flegma indignata a gidistului, trebuie recunoscuta si adulata.

        Baiete, tu de vorba tiganeasca „sictir” ai auzit-o? Daca nu, e timpul.

        Mai orientati-va si voi pe unde publicati.

    • Cînd citesc astfel de note indignate (los indignados!) am, tot la două rînduri, une sensation désagréable qui accompagne l’éventuelle approche des vomissements… Eterna, soporifica, indeșirabila poveste cu intelectualii tribalizați și calpi, jupîni, monopoliști, inadecvați, hămesiți după fleicile din Pritaneu… Cînd nu strică junimea, o ciufulesc parenetic, o beștelesc cu fițe geriatrice. Cînd tac, fac complicitate. Cînd fac apeluri, reiau ticuri civice nerentabile. ‘Niște pelicani obosiți, dojenind acru tinerimea aviară! Jos cu ei! Ne-am săturat de inerțiile lor pompoase’, zice Dan Lungu. ‘Vrem altfel de cărturari! Asudați, exoftalmici, ieșiți la uliță. Ca Foucault odinioară. Ca Sartre! Să facă revoluție! Sau măcar scandal, insurecție telegenică, incendii. Ne-am săturat de texte amărîte, de interviuri pe canapea, de boiereștile lor idiosincrazii…’ etc. etc. etc.

      • Probabil ca o interpretare mai aproape de adevar este ca daca acum 20 de ani intelectualii de care vorbiti scriau in urma contactului direct pe care il aveau cu realitatea cotidiana, astazi scriu cu in urma contactului cu realitatea mediat de propriile scrieri de 20 de ani incoace. Nu e vorba de o lupta intre sclerozati / ramoliti vs. tineri ageri la minte si la trup.
        Sau poate credeti ca asa ceva nu se poate intampla si ca viata unui intelectual e doar o acumulare continua de cunostinte si experiente in urma careia el devine tot mai invatat si mai intelept.

        • Eu văd mai sus un intelectual (nu-i mai inventariez meritele, ca să nu tresară vexați flăcăii generației Occupy…) care se întreabă, patetic (și legitim), de ce avem grămezi consistente de protestatari cînd apar în spațiul public teme de un anumit tip (Roșia Montană, de pildă), însă nu coagulăm decisiv și tolerăm somnolenți toxine cînd Parlamentul capătă substanța și stilul unei subumanități cinice, cînd se guvernează cu un amestec de handicap și delapidare, cînd lumea românească ezită între putrid și ticăoșie?

          Nu găsesc nimic perimat aici, nimic lovit de inactualitate, nimic mediat păgubos de osînza cutăror producții literare. Și nu, nu cred că viața unui om de carte e o sumă urcătoare de victorii cognitive. Nu cred că pleci la drum învățăcel și sfîrșești oracol. Dar nu-mi pare defel că Gabriel Liiceanu funcționează decrepit în publicistica dumisale. Sincer să fiu, mi-ar conveni să am ochiul, reacția și condeiul lui la 72 de ani…

          • Da, din păcate mai multă lume nu vede în acest articol doar o întrebare legitimă (chiar dacă patetică) referitoare la ceea ce spuneţi, ci văd şi o importantă doză de ranchiună şi de otravă, care e dincolo de o simplă amărăciune a unui intelectual stoic. Nu e scris din postura unui Eclesiast, ci din cea a unui Moise coborând de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii în mână.
            Ceea ce e un pic cam mult şi mie, personal, îmi provoacă o strângere de stomac.

            • Păi nici nu era gîndit articolul în spiritul melancoliei de stratosferă… E limpede că omul întreabă aprins, fără cochetării boreale. Eclesiastul e, din contră, un sămădău detașat. Ce nu pricep e cum de citesc unii în textul de mai sus o strategie de reconfirmare elitară sau o ceartă nedreaptă cu șoimii patriei.

            • ” … mai multa lume nu vede … doar o intrebare legitima … ”
              O curiozitate : de unde stiti / cum v-ati dat seama ca este vorba de ” mai multa ” lume care …. ?
              ” … ci vad si o importanta doza de ranchiuna si de otrava … ”
              Se poate .
              Io zic ca doar intelectualii autentici , ” de stanga ” , cu naturelul simtitor , sunt capabili sa vada asta .
              Spirite alese , ca dv. .
              Io nu am reusit o lectura atat de subtil patrunzatoare a textului , chiar daca uneori ( si eu ) simt enorm si vaz monstruos .
              Recunosc , sufar .
              Enorm .

            • @Paul Butoi: mai vad ceva la dumneavoastra zeflemea in loc de argumente.
              Nu mi se intampla des sa afirm lucruri in numele mai multor persoane, insa in cazul acesta faptul ca mai multa lume e nemultumita de raspunsul dlui. Liiceanu e usor de observat din reactiile pe care le-a starnit. Aruncati o privire la comentarii. Sau aveti ochi doar pentru cele admirative. Apoi otrava din vorbe a mai semnalat-o cineva pe aici si ea razbate din MODUL in care il desfiinteaza pe Gigel Stirbu (nu importa cate premii Nobel si de care poate primi cineva, conteaza ca Gigel Stirbu, agramat sau nu, a facut o ironie, pe care dl. Liiceanu a ales sa o disece pedant, de la catedra, in loc sa o trateze ca atare), din faptul ca-i trateaza pe protestatari drept doamne frivole care nu au ce face acasa.

          • *ci vede
            Iar întrebarea pe care consideraţi că o pune dl. Liiceanu are un răspuns destul de simplu: problema cu „lumea românească, care ezită între putrid și ticăoșie” e o problemă atât de vastă, cu atâtea straturi şi cu atâtea ramificaţii în viaţa publică, încât e foarte greu să o apuci de undeva precis şi cu siguranţă dacă întrebi 5 intelectuali cu ce ar trebui început vei primi 5 răspunsuri diferite, cel puţin (pentru că însăşi problema corupţiei este una care se subdivide în mai multe). În vreme ce o problemă cum e Roşia Montană este relativ mai uşor de înţeles şi de căzut de acord asupra modului de rezolvare a ei, cel puţin în linii mari.
            Eu ce să fac dacă diverşi mari cavaleri ai dreptăţii pe care îi nominalizează aici dl. Liiceanu preferă să găsească mai degrabă explicaţii de un concret cât se poate de sărac intelectual cum ar fi, de pildă, faptul că protestatarii respectivi ar fi plătiţi sau manipulaţi?

  35. Dna care il chema pe G. Liiceanu in piata in 2012 era probabil dintre aceia, moniritari, care chiar nu aveau ce face acasa. Dansul insa generalizeaza (o meteahna pe care in alt context sunt convins ca ar condamna-o). Insa cel putin 50% din oamenii stransi atunci denuntau exact aceasta toxicitate din politica romaneasca pe care o denunta el in acest articol ! Iar din ca din 2012 pana acum, dupa cum era de asteptat, indiferent de guvernare, situatia s-a inrautatit.

    Unde au fost ulterior cei care strigau „vrem cianura pentru dictatura” (acesta era de fapt sloganul corect) ? Unde ? Tot in piata, si pe strazi, de-a lungul toamnei 2013. A fost un protest punctual, cu implicatii porincipiale mari. De ce nu au continuat dupa asa-zisa victorie pe tema Rosiei Montane? De ce nu se generalizeaza protestele impotriva clasei politice ?

    Din cauza faptului ca protestele au fost luate in deradere sau minimalizate de o larga categorie de intelectuali. Pentru ca intr-adevar multi oameni au impresia ca daca poti striga ce vrei nu este dictatura, si omit sa vada alunecarea spre abis. Insasi inceputul acetui articol reflecta foarte bine situatia din Romania : intr-o tara cu multe neasunsuri morale in materie de guvernare cei ce le denunta sincer, altfel decat in editoriale pompoase, sunt pusi la zid, stigmatizati si nu sunt deloc sustinuti. De aceea protestele au incetat, de aceea nu ies oameni in strada pentru toate mizeriile care se intampla in acest moment. Pentru ca desi au vazut ca unele lucruri pot fi schimbate, sunt in continuare sceptici ca pot fi intelesi si ajutati ! Ce este mai grav este ca uneori nu sunt intelesi nici de catre cei care ar fi cei mai probabil sa o faca.

  36. Dle G.Liiceanu,va multumesc pentru ca,prin acest articol,m-ati ajutat sa-mi elucidez 2 enigme care ma sacaiau de catva timp:
    1.Cum se face ca,nici macar elita intelectuala romana,nu se impune de la sine (in mod natural!),ca un real model pentru tinerii romani?
    2.Cum se face ca mentalitatile nu evolueaza in Ro,in ciuda deschiderii tarii catre lume,si a liberei circulatii a oamenilor,dar si a ideilor?

    1:Un om exigent nu va admira un intelectual al carui discurs este APROXIMATIV,in privinta justetei intrinseci a afirmatiilor facute!La ce ma refer exact?
    -la afirmatia eronata cu premiul Nobel care „nu s-ar decerna decat o data”,dovedita si de dl Peter Manu ca fiind inexacta.
    -la coordonatele biblice eronate ale citatului pe care-l mentionati ca fiind Psalmii 22,4 cand de fapt este vorba de 23,4!
    Numerosii dvs sustinatori vor striga sus si tare ca „nu asta conteaza dom’le,ci profunzimea,substratul,mesajul!Ce va legati de nimicuri?”etc.etc.
    Eu stiu ca tinerii aleg cu greu un model balbait,si fug de datatori de lectii care nu si le stapanesc,inainte de toate,pe ale lor!
    Deci am primit raspuns la prima mea nedumerire!

    2:Omul este o fiinta complexa,cert,dar si gregara,si care functioneaza si prin mimetism!
    Atunci cand la toate nivelurile societatii,inclusiv in discursul intelectualilor ca dvs,se degaja un profund dispret pentru cei care gandesc sau actioneaza „altfel”,cand respectul fata de opinii divergente este inexistent,lasand loc,in cel mai fericit caz condescendentei superiore a celui care este plin de justetea propriilor convingeri,atunci deci,este normal mentalitatea defetista,paguboasa si laxista sa persiste!
    Un cerc vicios nu se va tranforma intr-unul virtuos cu forta,ci aceasta nu va face decat sa anihileze orice tendinta de progres a vreunor anonimi,care sunt convinsa ca exista in Ro,doar ca sunt complet marginalizati,atunci cand nu sunt diabolizati de multimea furioasa care stie exact cum „nu se face”,dar nu si „cum se face”…
    Am mai lichidat o nedumerire…mi-a ramas insa un gust amar…

    • Cinstita domnisoara,

      Pasmul la care face se face referire este 22, 4, conform Bibliei Sfantului Sinod (.
      Insa Dl Liiceanu a preluat traducerea lui Cornilescu, iar in biblia catolica este intr-adevar Psalmul 23, 4.
      4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău (Cornilescu 23,4)
      4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; (Biblia Sf. Sinod)

      Asadar care ar fi problema?

      Iar premiul Nobel pentru literatura se da doar o singura data, iar domnul Gigel, ministrul culturii, la el facea referire, nu la cel pentru chimie sau fizica.

      Asa incat pana va hotarati ce model va alegeti in viata, invatati sa cititi corect, sa consultand mai multe surse eventual. Ca de inteles e mai greu, uneori aproape imposibil.

      Ceea nu se potriveste cu dorinta dvs de a cauta modele, este suficienta cu care va autolamuriti cand, se vede de la o posta ca erati deja lamurita, iar aici faceti parada de argumentatie si de barbarisme (vezi „mentalitatea laxista”; noroc ca nu e laxativa!)

  37. Cu riscul de a parea pedant, un mic amanunt:

    Psalmul pomenit e foarte cunoscut, l-am cautat si observ ca s-a strecurat o mica eroare, este Psalmul 23:4 nu Psalmul 22:4.

    Cu consideratie

    • Ortodocsii si protestantii folosesc numerotari diferite pentru psalmi: ortodocsii numerotarea din Septuaginta, protestantii cea din textul masoretic. Domnul Liiceanu a folosit numerotarea din Septuaginta.

      • Am inteles. E o zi buna atunci cand aflam ceva nou.
        Eu am gasit in king james pe net si in intr-o biblie in romana de pe calculator psalmul 23. Foarte interesant, multumesc.

  38. Cu tot respectul pentru argumentatia pro actiune, in ultima instanta ca reper uman in fata mortii, v-as sugera o scurta incursiune in discursul scris (dar, vai, niciodata citit cu glas tare in incinta senatului) de Cicero la adresa lui Marcus Antonius… Merita.

  39. Intreprinzatorii dumneavoastra tac. Nu se aude nimic din partea lor. Ar putea sa se vorbeasca intre ei si apoi cu angajatii lor, sa se puna de acord si la unison sa ameninte: „daca ne mai dati peste cap legile cu tampenii, nu va mai platim taxe!” Ar putea. I-ar sustine strada, dar nu o fac. Sunt complici.

    Ziaristii necoruptibili nu exista. Si cu atat mai putin in Romania. Avem jurnalisti de opozitie, pentru ca asa sunt ei mereu: contra. Dar sa faca ceva nu sunt in stare, doar sa strice si sa arate cu degetu’.

    Iar magistratii au permis propriului sistem sa ajunga intr-un stadiu canceros, sufera de o birocratie fara de limite, proceduri infinite si interminabile, tegiversari monstruoase. Nu sunt in stare sa-si scoata propria meserie din aceasta boala, d-apai sa contribuie la reabilitarea democratiei noastre fragile.

  40. Despre ce cavaleri este vorba ?

    Despre cavaleri care, ca si Don Quijote, „au curajul sa-și ia substanța din credința în adevărul propriu” ? Intr-adevar, cei doi cavaleri jurnalisti nominalizati au tendinta sa salveze anumite ‘domnite’ al caror tata are credinta tot intr-un adevar propriu.
    Dealtfel, aceasta este problema cu cavalerii Romaniei: toti lupta doar pentru adevarul propriu si mai putin pentru cel comun, universal.
    Imi doresc ca d-nul Liiceanu sa-si doreasca cavaleri care sa lupte pentru Adevar. Sper ca domnia sa asta a gandit in acest articol, iar acele nominalizari au fost doar greseli de redactare. Din nefericire, nu pot sa nominalizez niciun astfel de cavaler in viata.
    .

  41. Dupa declaratia dlui Presedinte Basescu:

    Este clar desigur si de mult timp faptul ca dl Ponta si intreg USL a devenit un paravan pentru infractori de toate soiurile si asta nu mai este demult un scret si evident ca stiind asta dna Nuland a evitat intalnirea cu orice USList cu exceptia ministrului de externe cu care era obligata sa se intalneasca.
    Dar cu referire la art 140 al Codului Penal desigur ca in confirmarea celor de mai sus, USL in frunte cu Ponta doresc acest scut pentru infractori ei facand in mare masura parte din aceasta tagma.
    Dar blestemati de istorie si de romani trebuie sa fie toti cei care in 2010 au permis aceasta aberatie sub ipocrizia cerintei UE.
    Never, never nu a cerut UE asa ceva chiar daca acest candidat PDL fost ministru de justitie pe atunci sustine asta cu ipocrizie.
    Are dreptate Basescu ca s-a desprins de PDL condus de Blaga caci desigur ca dlui stia acestea de mai demult.

    Ma intreb insa ce o fi pazit dl Boc sau dna Udrea sau dna Macovei cu totii cu studii juridice, dar probabil ca au mers pe incredere ca nu-l suspectez pe nici unul de complicitate cu asa ceva.

    Acum este un moment politic fundamental in care in ultimul ceas se mai pot separa niste ape si anume:
    1) abdica PBL de la USL daca ordonanta de urgenta nu e data asumandu-si in clar sarcina de a reveni in dreapta politica facandu-si si el curatenie de penalii din partid? Greu de crezut dar nu neaparat imposibil pentru un partid care se doreste a mai reprezenta ceva in dreapta romaneasca
    2) PDL este un partid care cu aceasta conducere trebuie distrus si ce ramane psdist, uslist si mafiot in el sa ramana singur dar etichetat ca atare aterizand in FSN ul de unde se trage iar cei cu adevarat de dreapta si sprijinitori ai presedintelui Basescu sa treaca la Miscarea populara in frunte cu dna Udrea.
    3)Pe dl Boc pentru moment il sfatuiesc sa se ocupe doar de Cluj ca momentul dlui daca va fi sa fie inca nu a venit.

  42. Ati fost intrebat, distinse Domn Liiceanu, de Radu Banciu, in emisiunea „Lumea lui Banciu”, de ce editura Humanitas nu a incercat sa traduca in Romania scrierile marelui scriitor francez, de origine romana , Andrei Vieru ? Va multumesc !

  43. Pana la urma este o chestiune de analiza/ apreciere individuala sau de prioritizare a dezastrelor din ultima perioada in functie de valorile care ne insotesc.

    Poate nu ar strica sa incercam sa devenim rationali si sa scapam de atata emotii – unele pozitive, altele negative – as propune, in permanenta. exercitiile de argumentare pro sau contra unei idei, de analiza de impact la luarea unei decizii si poate nu ar strica putina analiza SWOT.

    Nu sunt lucruri grele, cred ca sunt lucruri necesare – de exersare a mintii care se pot transforma, la un anume moment, in exercitii curente, normale – si poate asa sa traim un pic mai bine si mai aproape de adevar.

    Se poate insa observa ca de la o vreme suntem impinsi sa devenim din ce in ce mai irationali, mai emotionali in luarea deciziillor.Se pare ca acest procedeu aduce cu sine lucruri mai putin bune…

    Cianura -desi este adevarat ca nu a fost formulata explicit asa – a inceput insa din 2009 – daca va aduceti aminte de bannerele din campania Prezidentiala 2009 – am pastrat foto cu unele bannere toxice , atat de tare m-au socat atunci, am notificat comisia electorala, primariile din 2 sectoare ale Bucuresti-ului…Si un pic am murit atunci si atat!

    Inca mai vorbesc si scriu, dar nu stiu daca va mai dura mult pentru ca cianura asta ma ucide!

  44. Deși dl Manu, trăitor la New York (și des-vizitator al României) are dreptate în comentariul de la 29/01/2014 la 20:51, l-aș întreba cum e cu premiul Nobel ratat de NicOlae Paulescu – un subiect drag inimii sale…
    Culmea e că știu și ce-mi va răspunde: Paulescu era antisemit!
    Rușine, dle Manu!

  45. Pe scurt problema este pusă în felul următor: de ce nu protestează cei cu Roșia Montană și pentru ce mi se pare mie important.

    Răspuns: de d-aia. Pune mâna și protestează dacă ai o problemă. Pune mâna și fă plângeri administrative și penale dacă vrei să faci ceva. Filosofie ( e drept cu vocabular mai simpluț) se face și în cârciumă. Lamentarea filosofic-superioară nu este cu nimic mai bună decât lamentarea mioritică.

    Singurele lucruri care rămân sunt faptele. Nu scrisorile către lichele, nu articolele, nu analizele. Lupta împotriva sistemului este mai concretă decât elitismul. Și în afară de antreprenori, jurnaliști și magistrați mai există și oameni care muncesc cinstit, își plătesc taxele, ies în stradă, fac voluntariat, găsesc avioane prăbușite etc, dar ei nu sunt elită și nu contează.

  46. Bravo,domnule Profesor! Bine v-ati intors. Aveam nevoie si avem in continuare nevoie de scrierile dumneavoastra. Nu trebuie sa cedam si nu trebuie sa tacem! Un grup infractional organizat, usl – aceasta adunatura de hoti si ticalosi fara scrupule, a luat prizoniera o tara, iar tacerea si inactiunea lasa, indiferenta prosteasca sau „echidistanta” gretoasa ne face pe toti complici la acest rapt mafiot care ne indeparteaza de lumea buna si ne transforma inca o data in sclavi! – un fost elev

  47. Splendid articol; trebuia sa apara de mult.

    Dar bineinteles ca nu-si va atinge tinta pentru ca „rafinatii manifestanti postmoderni” (ce potrivita descriere!) sint la fel de lasi din punct de vedere moral ca un votant din Teleorman plimbat cu autobuzul. Oile prefera protestele cool in numele unor cauze servite de altii. Lupta pentru justitie, cinste, stat de drept, o societate in care scara valorilor e asezata corect etc. – astea sint mofturi! Fundul nu se ridica din fata calculatorului pentru asa ceva.

  48. Stimate d-le Liiceanu,

    Sunt onorat sa fiu inclus in doua dintre cele trei categorii fata de care va transmiteti recunostinta; astfel, sunt un fost jurnalist transformat in antreprenor (in domeniul medicinei veterinare). In aceasta dubla „calitate”, imi permit sa apreciez ca numai prima din cele trei categorii merita acest „chapeau!” transmis de dvs. – si anume antreprenorii, pentru simplul motiv ca din celelalte doua grupuri (Justitia si jurnalistii corecti) nu mai exista! Mai precis, jurnalistii corecti nu mai exista decat microscopic (deci irelevanti ca si eficienta in societate), iar Justitiei i se vor rupe imediat dintii dupa alegerile prezidentiale (sau cumva credeti ca Justitia va mai continua sa functioneze in lipsa ciomagului lui Basescu?).

    Incerc totusi sa fiu scurt: am lucrat in presa scrisa din 2000 pana in 2005, in Politica Externa (constientizez, desigur, ca reverenta dvs. se indreapta, pe buna dreptate, catre ziaristii de anchete/investigatii, singurii de altfel demni de numele acestei profesiuni; totusi, am avut destul de-a face, ca ziarist, cu mizeriile securistilor din Parlament sau cu kalasnikoavele militienilor din Chisinau incat sa consider ca faptul ca mi-am pastrat constiinta jurnalistica intacta ma include, simboloc, in aceeasi categorie).

    Apoi am emigrat in Canada. In 2009 m-am intors, si banii munciti acolo i-am investit in economia Romaniei, intr-un mic business, o clinica veterinara (sotia mea e medic veterinar, ea s-a ocupat cu medicina si eu ce managementul).

    Economic, suntem pe crestere continua, insa acum plec din nou, sper definitiv, din tara, si nu imi voi ierta niciodata tampenia de a fi adus bani munciti in strainatate ca sa ii investesc in aceasta tara. A fost o greseala enorma. De ce consider asta? Din cauza cianurii de care vorbeati.

    De ce plec? In primul rand, din cauza cianurii. Altfel spus, pentru ca ma sufoc gandindu-ma ca impozitele pe care le platesc, din plusvaloarea pe care o creez, se duc la Mafie.

    Asta e, unii n-au stofa de don Quijote. Nu vreau ca lupta pierduta a generatiei mele (n. 1979) sa ma defineasca. Exceptiile nu sunt eficiente. Exceptiile nu schimba lucrurile cu adevarat, ci maxim in propria lor batatura. Degeaba fac eu totul cum trebuie, daca nu exista un curent dominant in acest sens. Nu vreau sa trag o viata ca sa se bucure cel mult generatia nepotilor mei. Pur si simplu nu sunt atat de martir. Vreau si eu un pic de viata buna, de beneficii, o sarma, un piscot…nu doar cianura.

    Oare cer prea mult?

    Cu consideratie,

    George Coman

  49. Foarte slab text si foarte exagerate laude (ale comentatorilor).

    In 2012 nu am strigat „Demisia!” pentru ca eram constient ca oricine va veni va fi mai rau.
    Comentasem parca pe undeva pe aici amintind proverbul „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”. Sunt de parere ca o putere abuziva trebuie limitata nu schimbata. Schimbarile nu aduc puteri mai bune neaparat.

    Astazi imi mentin parerea. Si mai cred ca Rosia Montana este unul din cazurile in care se vede cel mai bine cum institutiile statului sunt macinate de coruptie.

    A face mofturi la un slogan imbecil… e pueril.
    „Armata e cu noi!” … ce vreti slogan mai imbecil decat asta cand era evident ca armata nu era cu noi. Daca ne apucam sa facem hermeneutica sloganurilor… unde ajungem?

    Sa ne spuna dl. Liiceanu ceva sloganuri de actualitate. „Cartea care zideste!” !?
    Imi pare rau pentru dl. Liiceanu. De fapt nu pentru el imi pare rau. Imi pare rau pentru sperantele pe care le’am investit in dumnealui la inceputul anilor ’90. Regret nespus.

    In ce priveste diplomele de cavaler… numai cand stau si ma gandesc la multimea intreprinzatorilor care fac si pe naiba in patru numai ca sa nu plateasca impozit, sa mearga cat mai la negrul economiei…

    Singura veste cat de cat buna este cea a magistratilor care au capatat un dram de putere si in fine… avem si noi un dram de separare a puterilor. Dar… ce legatura asre asta cu cianura? A fost un mic exercitiu filozific de a da cu tifla unor doamne prea infierbantate ? Penibil.

    Ce este remarcabil este cum un text cumplit de slab sub toate aspectele poate declansa admiratia netarmurita a țuțicherilor în cautare de un port-drapel. Omenii care fac exces de cuvantul „intelectual” dar care… ce sa mai spun… e o jale.

    Justitia trebuie din rasputeri sustinuta. Si evident ca trebuie sustinuti acei ziaristi care inteleg sa isi faca onest datoria. Dar asta trebuie spus limpede si raspicat. Un Apel pentru justitie, de pilda.

    • Domnul Liiceanu se referea la intreprinzatorii care-si platesc impozitele.
      Aceia sunt adevaratii stalpi ai societatii !

      O Putere abuziva nu poate fi limitata tocmai pentru ca este abuziva.
      Abuzurile comise de actuala Putere din Romania trebuie stopate prin inlaturarea din functii a indivizilor care o reprezinta si care sunt organizati intr-o Oligarhie a Partidului Unic.
      Nivelul abuzurilor a depasit cota de avarie si tinde catre Catastrofa: acapararea statului de catre structurile acestei Oligarhii.

      „Justitia trebuie din rasputeri sustinuta” = FALS !
      Justitia trebuie sa fie INDEPENDENTA. Atat.

      Ce obligatie avem noi, ca cetateni responsabili, este de a vota cu acele Partide care respecta Statul si Separatia Puterilor in Stat, care nu protejeaza Coruptii, care inteleg ca Libertatea cetatenilor consta in a le oferi un mediu social al egalitatii de sanse astfel incat fiecare individ in parte sa-si poata planifica viata intr-un mediu concurential in care cel mai calificat merita mai mult.
      Daca aceste Partide au tradat (exact ceea ce s-a intamplat in Romania anilor 2012 si 2013) atunci avem dreptul sa protestam iar aceste proteste trebuie sa aiba o Justificare Politica limpede.

      • nu am cunoscut inca intreprinzator care sa isi plateasca toate impozitele.
        Dar aici este alta problema, este legimitatea statului la mijloc.

        Puterea poate fi limitata prin opinia publica, chiar si cea abuziva.
        O tara nu potate fi guvernata in stare de ocupatie… pentru ca o armata nu poate asigura functionarea infrastructurii. Asa ca orice regim depinde de opinia publica, de societatea respectiva. Si prin ea puterea acelui regim poate fi limitata. Regimul poate fi rigid si pot aparea varsari de sanga… dar poate fi limitata puterea lui. Abuziv nu inseamna rigid.

        Da, trebuie schimbati… ma intrem insa cu cine.. ? Cu Udrea, Olteanu, Videanu ?
        Ca nu il vad pe Liiceanu, Plesu, Cartarescu, Patapievici directori la … stiu si eu ce institutie, CFR de pilda.

        Istoria europei cunoaste momente de conflict intre puterile din stat… si acest conflict poate fi chiar armat. Sau a putut fi …
        Opinia publica are o putere covarsitoare in lumea moderna, fie ca este un regim reprezentativ fie ca este oligarhic. Opinia publica poate sa limiteze abuzurile daca ea este mobilizata. In vara lui 2012… asta s’a intamplat. Opinia publica… e drept ca si internationala… a limitat elanul unei puteri abuzive. Nu a shcimbat’o dar a limitat’o. Asta nu inseamna ca nu se poate ajunge la conflict deschis ca in Ukraina.

        Cine nu protejeaza coruptii? Cum a refuzat PDL de pilda toate norleme alea impotriva coruptilor… si nu erau legi ci doar regulamente interioare. Circul asta cu codul penal… cine l’a inceput… Va spun eu, nici un deputat nu vrea sa faca posibil ascultatea telefoanelor… pentru ca deputatii ajung acolo nu din vointa electoratului ci din vointa relatiilor lor… si cu relatiile se vorbeste la telefon… asta e problema.

        Ce partid.. ? Partidul lui EBA si Udrea ? Acesta este pentru cetatenii responsabili ? Total neconvingator. De ce nu fac ei un partid B.S.C. (Basescu Salveaza Romania) ?

        Si da, trebuie protestat… si Rosia Montana este un motiv. Pentru ca Rosia Montana arata cat de corupta este clasa noastra politica.

        Si, pentru D-zeu, uitati’va la fapte nu la cuvinte! Cuvintele au devenit ale naibii de ieftine in ziua de azi.

        Trebuie sustinute principii si nu oameni pentru ca oamenii se razgandesc principiile niciodata.
        Nu sustin pe X pentru ca imi asigura ceea ce cred eu ca e necesar. Sustin independenta justitiei si daca X intamplator azi e de aceiasi parere cu mine ma aliez cu el in numele principiului de independenta a justitie. Principiul primeaza nu persoana !

        PS. Am senzatia ca lumea nu este constienta ca toata lumea ia spaga in tara asta… si ca asta se intampla nu numai din 2012. Am asa senzatia ca multi joaca in Frumoasa din padurea adormita. Moțoflengheri care se trezesc de pilda ca invatamantul este subfinantat… sa zicem. Nulitati patente care au ajuns in tot felul de functii prin pile si activism politic… si care ies ‘pe sticla’ si comenteaza abordand o morga academica cu aerul surprizei. Chiar nu moare nimeni de ras. Ridicolul nu mia ucide de mult in tara asta.

        • În primul rând, o Putere Abuzivă nu poate fi obligată să accepte limite pentru că orice mecanism al limitării ce poate fi imaginat de o eventuală Opoziție poate fi ignorat (dacă este inadecvat), blocat (dacă tinde să atingă punctele sensibile) sau chiar distrus (dacă devine periculos).
          Dovada ? Verificați refuzul Puterii de a rezolva problemele legate de neconstituționalitatea noului Cod Penal sau cele legate de Proiectul de Modificare a Constituției deși au primit avertismente de la toate nivelele juridice, sociale și politice. Pur și simplu NU LE PASĂ !

          Schimbarea actualei Puteri este imperios necesară și urgentă !
          Ne întrebăm toți: Cu cine ?
          Ne răspunde domnul Gabriel Liiceanu: domnia sa a decis să aducă un omagiu tuturor acelor jurnaliști care demască abuzurile actualei Puteri precum și antreprenorilor și magistraților pentru lupta lor de a menține stabilitatea statului în condiții extrem de grele de Criză.
          Aceste Omagii eu le consider ca un semnal că există personalitățile capabile să se implice în reformarea clasei politice.

          Ceea ce lipsește este un consistent semnal de sprijin din partea adevăraților Cavaleri:
          1 – CAPITALIȘTII (cei de care depinde finanțarea noii clase politice)
          2 – MAGISTRAȚII (cei care vor refuza să mai gireze Legi pentru Corupți și Interlopi)
          3 – JURNALIȘTII (cei care nu sunt pe statele de plată ale Politicienilor Corupți și Penali).
          Acești trei piloni susțin structura fragilă a Statului de Drept, o structură definită prin gândirea FILOZOFILOR dar subminată prin acțiunile iresponsabile ale Politicienilor Corupți și Penali.

          Dacă acești cavaleri și-ar uni forțele pe un Jurământ care să pună Principiile la baza societății atunci vom găsi și Oamenii care să dea viață instituționalizată acestor principii.
          Eu așa am interpretat mesajul domnului Gabriel Liiceanu.

    • avem nevoie de un apel la desteptare in 2014 (antonescu poate sa doarma mai departe), copilotul ajunge la butoane, unde ajungem?
      cianura, cernavoda, cernobil, ucraina, maidanezi?

  50. Pentru mine este evident ca o agricultura intensiva nu se poate performa decat pe suprafete foarte extinse, legalizate notarial.

  51. DRAGUL MEU INTELECTUAL,

    Din cîte îmi pot da seama, înțelegeți că e util să faceți, la răstimpuri, texte tulburătoare despre maladiile acestui colț de lume și despre nevoia permanentă de anticorpi și de făpturi incoruptibile. Vă doare și vă scandalizează nesănătatea fractalică a țării și simțiți că e important a vorbi, ab imo pectore, despre irespirabilul și sumbrele drăcovenii autohtone. Aveți în spate o considerabilă stivă biografică și o netrucată competență în spațiul ideilor, prin urmare, anticipați ecouri de solidarizare, de palpit afin, de gînduri complementare. Contați pe un destinatar multiplu, bine școlit și de bună-credință. Ei bine, se prea poate să fiți în eroare, să vă fi ales greșit publicul, să nu fi întrezărit „doxogonia” ce avea să irumpă în marginea perpelelilor domniei voastre. V-ați fi putut închipui, de pildă, că unii vor citi în frumoasa laudatio dedicată unui terțet axial pentru funcționarea oricărei lumi libere (magistrați, întreprinzători, ziariști), că vor citi în ea probele unui impardonabil elan discriminator? Că veți fi înghiontit prompt fiindcă, hélas!, evacuați nedrept din panteonul „cavaleresc” al nației restul de bresle și de inși cumsecade? Bănuiesc că nu ați presimțit, scriind ce ați scris, un reproș atît de gras.

    Dar cînd ați amintit de vidul zglobiu al cutărui șef de minister, ați luat în calcul varianta unor lecturi de voluptate miniaturistică? Aș! Rezultatul? Mi se pune un nod în gît povestindu-vă aceste lucruri, dragul meu intelectual… Păi vi s-a întocmit rapid, cu titlu de „observații critice”, un mic inventar de fisuri: nu pricepeți hazul politicienilor (Gigel fandase ironic!), nu știți cum e cu Nobelurile (nici cu Psalmii!), sunteți bituminos, hain, ofensiv în exces, ghimpos… Evident, minstrul cu pricina scapă, la urmă, rentabil: vorbește strîmb, dar e simpatic, are spontaneități candide, e băiat roz.

    Apoi, e limpede că nici la sensibilitatea tinerimii Occupy nu v-ați gîndit cînd ați cutezat a-i întreba, melancolic, de ce nu aglutinează larg în virtutea unui bilanț mai amplu de otrăvuri. I-ați scos din minți cu asta, dragul meu intelectual. S-au făcut foc și pară! Și v-au luat tenace la puricat. Mai are rost să vă mîhnesc spunîndu-vă că n-ați trecut nici acest examen? Că n-aveți habar cînd, unde și cum se protestează inteligent, că resuscitați amăreli, obsesii și jaloane expirate, că reprezentați, mofturos, o paradigmă crepusculară…? Unde mai pui că unii mai îndrăzneți și mai radicali au recuperat portretul dumneavoastră demitizat și l-au tîrît, satisfăcuți, sub lupă: ați rămas același cărturar lacom de vizibilitate și hatîruri, nu vă mișcă, de fapt, decît fluctuațiile de relief ale propriei legende, vă credeți eligibil pentru sanctificare sau împăiere, sunteți ipocrit, sofistic, hiperbolic în cîrcoteli, Păltiniș (o sectă culturală!), Humanitas (un leviatan periculos!) și cîte și mai cîte nereguli lăuntrice!

    Iată, dragul meu intelectual, la ce vă expuneți adresîndu-vă, cum ați făcut-o, oamenilor „de bine” ai agorei noastre. Vă veți întreba, poate, de ce e întîmpinat un vrednic om de carte cu atîta suspiciune, furie sau neînțelegere într-un climat de instatisfacție comună. Nu ne-am săturat, cu toții, de felul în care e tăvălit destinul acestei țări? Nu ne asfixiază aceleași duhori? Atunci ce-i cu atîtea glose și recenzii neîmpăcate în urma unui cri de coeur? Nu știu să vă răspund. O fi o neașezare structurală, un cusur „tricolor”. Fiindcă, la noi, intelectualul pică mereu prost, indiferent de opțiune: dacă nu face comentariu critic, analiză politică, eseu de actualitate, e certat pentru paralizie civică; dacă vine cu idei, diagnoze și neliniști administrative, e deconstruit sumar și lăsat repetent. O fi un metafizic plictis, acompaniat de incontinență grafomană: nu ader la nimic, n-am busolă, n-am proiecte care să mă confiște și-mi fac de lucru: număr virgulele și păcatele intelectualilor, mă ambalez echidistant și dau cu toți de pereți, deconspir, demontez, dezvrăjesc. Mă fac baubau de forum, cerber volubil, tribunal. Cer argumente pentru orice interjecție, practic fente nemaivăzute, rîd, dejoc, te scot de sub plapumă, te jumulesc, te psihanalizez…

    Nu știu, dragul meu intelectual, de ce ești vînat cu un arsenal atît de bogat, de ce nu te poți plimba printre noi ca un leu robust și legitim. Pesemne zodia dumitale se stinge ireversibil pe aceste meleaguri. Intrăm, buluc, în semnul acrobatic al maimuței domestice.

    • Argumentele dumneavoastră sunt strict de ordin logic şi cultural pentru că doriţi să puneţi între paranteze opţiunile dvoastră. politice. Nu acesta e jocul pe aici şi cu siguranţă nu acesta e jocul pe care îl face dl. Liiceanu în textul pe care îl apăraţi. Aici se practică ceea ce s-ar putea numi tranferul de autoritate dintr-un domeniu într-altul. Dumneavoastră stăpâniţi, cred eu, destul de bine domeniul filosofiei şi al culturii generale, şi doriţi să rămâneţi în aceste domenii fără a vă aventura prea mult în alte spaţii de discuţie. Respect asta. Ceea ce se practică însă pe aici este, repet, diferit: capitalul simbolic căpătat de un autor într-un domeniu, capitalul reprezentat de cultura sa generală este folosit pentru a-l legitima ca autoritate cam în orice domeniu îşi dă cu părerea şi, cum domeniul de predilecţie de pe aici este viaţa politică şi publică în general, nici nu prea are cum să fie taxat pentru asta (nu e ca şi când ar vorbi de inginerie aerospaţială sau medicină).
      Asta e opinia mea, cel puţin.

    • „mă ambalez echidistant și dau cu toți de pereți, deconspir, demontez, dezvrăjesc”

      Pentru fraze ca acestea (si pentru oamenii care le scriu) intru pe Contributors, draga Vali, nu pentru Liiceanu.

      Numai bine, cu admiratie si respect,

      PM.

      • Vă mulțumesc, oarecum stingher, pentru credit și cordialitate. Îmi pare însă cel puțin excentric să aflu că frecventați acest platou virtual doar pentru a degusta niscaiva produse de cofetărie retorică. Nu e cam puțin? (Apoi, urmărindu-vă, inevitabil, parcursul de comentator, n-am cum să mă las convins că veniți aici strict pentru oarecari bucurii estetice. E limpede, din ce și cum scrieți, că aveți și satisfacții din altă specie, de pildă, aceea a torpilei „obiective” sau a spinului în coastă…)

        Have a nice weekend!

        Vali

      • ” Pentru fraze ca acestea (si pentru oamenii care le scriu) intru pe Contributors, draga Vali, nu pentru Liiceanu.”

        Cât de mult gresiti, domnule Manu ! Cultura româna e una inchisa, nu deschisa ca acelea cu care v-ati obisnuit pe acolo pe unde sunteti. Asemenea fraze in cultura româna nu sunt expresia libertatii, ci a conformitatii si, implicit, a dependentei fata de modele. Ca sa recompuneti omul din spatele lor, trebuie sa acceptati la pachet si modelul. Iar dvs. vreti sa-i disociati. Nu merge.

        • Înțeleg că o cultură zdravănă e una în care fiecare creator se ia pe sine de muză, de instructor, de portret superlativ. Carevasăzică, e suficient să ai o dexteritate oarecare și o sală de oglinzi… În schimb, culturile opace, anoste, previzibile sunt cele în care generațiile mai fragede dau în patima admirației, îi frecventează pe bătrîni, se lasă modelate. Dacă te formezi în preajma unui Liiceanu (sau Noica), se cheamă că ești bleg, incolor, simplu purtător de ștafetă. Dacă, în schimb, fluieri precoce în biserică, refuzi tradiția și mănînci intelectuali pe pîine, e semn de maturitate, de autonomie spirituală, adică ești copt și de capul tău. Ești ca americanii…

          • O cultura zdravana e una libera si increzatoare in sine. O cultura inchisa e una care se simte atacata in orice moment fie de oameni care gandesc altfel, fie de alte culturi care functioneaza dupa principii diferite. Tot o cultura inchisa e si aceea in care creatorii sufera de cosmarul modelelor si de aceea sunt fie prea supusi acestora, fie prea pusi pe gâlceava.
            „Produse de cofetarie retorica” se gasesc si intr-o cultura si intr-alta. Oameni liberi nu exista decat intr-o cultura libera.

            • Am priceput. Deci tot găsiți domnia voastră în cultura română (recentă sau dintotdeauna?) e un amestec nefericit de servitute, alergie și pleoape grele. E îmbucurător, totuși, că alții dau planetei culturi valide, bine rumenite. Ce ne-am fi făcut într-o lume în care admirația ar fi fost la chose du monde la mieux partagée ?

            • Da, Cioran a avut o delicioasă șarjă timpurie. Dar nu fluiera Cioran iubindu-i pe Nietzsche, Otto Weininger, Șestov etc.? N-a dat el culturii europene o superbă cărticică pe nume Exercices d’admiration, unde își deconspiră și autorii îndrăgiți în adolescență? N-avea Cioran repere în asceza negativității, modele în materie de urlet, patos contestatar și blasfemie?

            • Cine spune sa n-ai modele de tricotat vorbe si argumente ? Le ai, le declari, le admiri, dar nu incui usa si inghiti cheia ca sa fii sigur ca nu mai ai cale de scapare.

            • @Cornel

              Bine dom’le, ai lămurit toată suflarea de aici cum e cu cultura română : o monadă populată cu idoli, calfe leșioase și epigoni…

  52. Abia azi am citit articolul d-lui Liiceanu.Am citit si primele comentarii, legate de acordarea premiului Nobel, dupa care nu am mai rezistat. M-a apucat o lehamite de nedescris!
    Cum e posibil ca reactiile la articol sa fie cele mentionate?
    Nu ma socotesc nici pe departe a fi, ca nivel de pregatire intelectuala, la nivelul celor care doresc sa arate cat de multe lucruri stiu, dar ma ingrozeste tipul lor de reactii. Nu la asa ceva ma asteptam! Nu asa imi imaginez contributia elitei romanesti la salvarea noastra din mizeria in care ne aflam.
    Va rog, domnule Liiceanu, sa acceptati scuzele mele pentru felul in care v-au intampinat „colegii” dvs. Sa nu va apuce si pe dvs. aceeasi lehamite, va rog!

  53. Domnule Liiceanu, respectul meu pentru acest text si nu numai. Sa nu fiti trist pentru unele comentarii din aceasta pagina. Atata au putut. (Pariez ca in pagina asta exista cel putin unul care va poarta sambetele de mult timp, un „intelectual” usl-ist cu rang inalt, un frustrat, un calorifer-ist).
    Iisus spune Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi (Evanghelia dupa Matei). Este o cale. Dar eu sper sa ramaneti „in cetate” si sa continuati sa spuneti lucrurile cu limpezime, tare si fara sa va lasati vreodata intimidat.

  54. Cu tristete observ ca unele comentarii sunt mai realiste si nepartinitoare decat textul dvs. Si cu siguranta mai sincere, pt ca trebuie sa recunoasteti ca, de exemplu, primul paragraf este o poveste. Cum ar fi putut o „prietena” sa va sune ca sa va invite in piata in 2012, sa strigati impotriva celui pe care l-ati sustinut mereu, indiferent de actiunile dubioase pe care le-a intreprins de-a lungul mandatelor sale? Sa fim seriosi, daca chiar a fost asa, a vrut doar sa va ironizeze…

  55. Domnule Liiceanu nu sunteți singurul care simte gustul otrăvitor al cianuri. Suntem destui. Chiar credeți că ceea ce i sa întâmplat ultimului dictator nu se mai poate repeta ? Totuși avem nevoie de un strigăt comun. Cel care ar trebui să dea tonul trebuie să aibă puterea de difuzie ca și cea pe care o aveți d-neavoastră. De acolo trebuie să vină strigătul de luptă. Agenții Felixi pot fi învinși ! Otrăvitori principali au nume. La Antena 3 avem nomenclatorul complect. Există ceva mai cianură în România decât Antenele Agentului Felix. După el desigur vin listele electorale USL. Scrieți despre ei. Aveți puterea. Eu sunt un pur viețuitor care își caută „armele” D-neavoastră puteți și trebuie să-i descalificați. Ei nu pot învinge !

  56. Stimati forumisti (multi sub protectia unui anonimat de neinteles pentru mine), eu cred ca nu are niciun rost galceava asta continua dintre dvs. pentru excelentul articol al d-lui Liiceanu. Mai degraba ar trebui sa subscriem toti in a-l considera „cavaler” alaturi de cei doi propusi de domnia sa.Punct. Multumesc domnule Liiceanu pentru desfatarea de cateva minute bune de lectura.Si atatea adevaruri (pentru pregatirea mea modesta) conturate cu maiestria dvs. cunoscuta.

    • Sa-i uram dlui. Liiceanu cat mai multi cititori de buna credinta ca dumneavoastra. Pentru cei ca dumneavoastra ar trebui sa scrie si cred ca o si face.

  57. Sunt economist, angajat si fost-intreprinzator cu S.R.L, impozite si taxe platite. Nu ma recomanda vreun merit rasunator, scriu pentru prima data unei publicatii on-line si o fac doar din postura de admirator si, mai nou, de cavaler al capitalismului. Va rog sa-mi publicati scrisoarea.

    Stimati domni, ca majoritatea de aici (contributors.ro) v-am citit de la descoperire , undeva prin 1995 (aveam 18 ani), cu consecventa, cu sete. Mi-ati fost ghizi spirituali, mentori, prieteni, m-am certat cu tata pentru pentru domniile voastre. Stiu ca asta nu ma indreptateste sa va scriu. Totusi, din aceasta postura, a admiratorului, vreau sa va adresez o rugaminte. Daca doriti sa aflati doar rugamintea puteti sari de-aici direct la sfarsitul textului.

    Pe intreg parcursul anului trecut am asteptat cu sufletul la gura o interventie, un articol, ceva din partea dumneavoastra vizavi de proiectul RMGC si protestele anti. Am asteptat asta ca admirator al domniilor voastre, al posibilitatilor dumneavoastra retorice, stilistice, argumentative. Interventia nu a aparut.
    Domnule Plesu, dumneavoastra, dispus sa scrieti un articol la fiecare scobeala-n nas a cate unui PontaBasescuAntonescu, taceati malc asupra celui mai mare protest din ’90 incoace. Sau cand, parca “in trecere”, venea vorba de Rosia Montana, cu eleganta care va insoteste tot timpul reuseati sa puneti din pacate doar o placa obosită a unei echidistanţe perdante, de care insa, cu bucurie aflu acum ca vreti sa va lepadati. Sa fie intr-un ceas bun!

    Domnule Liiceanu, dupa un 2013 petrecut in jocul lânced al resemnărilor dezabuzate scrieti acum un articol cu cavaleri, Nietzsche, Schopenhauer si Dürer in care diluati, diminuati nu numai cianura exploatarii RMGC, dar si modelele enumerate. A pune semnul egal, chiar si voalat, intre un lac de cianura propriu-zis si balacareala ignobila a parlamentarilor, mass-mediei, etc e periculos. E ca si cum ai pune semnul de egalitate intre tortura fizica practicata in inchisorile comuniste, vai, acum stim, si-n cele capitaliste (caci un lac cu cianura asta e, tortura fizica!) si revolta cauzata de imposibilitatea de a gasi un parizer bun in oferta de 30 de branduri de parizer ale unui supermarket.

    Unde sunt cele cateva zeci de mii de oameni care au protestat impotriva exploatarii RMGC si de ce nu ies toti sa protesteze anti-coruptie? In opinia mea, raspunsul e simplu: exasperarea e la fel de mare si printre ei in ceea ce priveste minciuna si hotia ca si pentru dumneavoastra, dar un protest serios, asa cum l-am vrea cu totii, anti-coruptie, ar insemna o revolutie; ar insemna blocarea tarii, caci o astfel de miscare nu s-ar multumi cu noi rocade psd-pnl-pdl-ppdd-pmp-udmr-antena3-b1tv, o astfel de miscare ar vrea reprezentanti noi. Iar noi, rafinati manifestanti postmoderni, avem firme, familii, suntem angajati in proiecte, platim taxe, impozite si pensii si consideram ca nu suntem pregatiti pentru o noua revolutie, noii lideri ies cu greu la suprafata, iar sa ne facem doar rau noua si tarii, blocand-o, nu vrem. Desigur, vor fi fost si alte explicatii.
    Daca aveti solutii logistice, materiale si spirituale, credeti-ne, le asteptam cu sufletul in mana.

    Va rog cu toata sinceritatea sa cititi cea mai buna carte de investigatie si istorie recenta a Romaniei aparuta din “89 incoace. Se numeste AFACEREA ROSIA MONTANA, autor Mihail Gotiu, editura Tact 2013.
    http://edituratact.wordpress.com/?s=rosia+montana
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pai-nu-suntem-de-acord-domnilor-andrei-cornea-si-andrei-plesu-cu-statul-de-drept-rosia-montana-si-incomparabilii-gadea-si-badea-102503.html
    Va rog sa ne spuneti ce credeti fara menajamente.

    Cu stima,
    Alex

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro