Home » Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

Cînd Casa Albă e disputată între Trumpenstein şi familia Clinton-Borgia

Tereza-Brindusa Palade octombrie 27, 2016 Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine, Reactie rapida
14 comentarii 2,640 Vizualizari

Alegerile prezidenţiale din SUA de anul acesta seamănă cu un vodevil în care se confruntă cu atacuri murdare doi reprezentanţi la fel de impopulari ai puterii americane. Donald Trump, cu cazinourile şi hotelurile sale de lux, reprezintă puterea economică, ”the art of the deal”. Hillary Clinton este o parte a establishment-ului politic, reprezentînd sistemul de la Washington DC, dominat de altfel de Partidul Democrat, chiar dacă, în Congres, republicanii deţin încă majoritatea. Nici una din aceste puteri nu este “angelică”. Se vorbeşte de business-as-usual (lăcomie, şiretenie şi corupţie economică), la fel cum se vorbeşte de politics-as-usual (ipocrizie, cinism şi calcul politic). Competiţia actuală este însă una politică și numai unul dintre candidaţi este mai versat în materie. Gafele politice ale lui Donald Trump de a-şi înstrăina din start electoratul feminin, hispanic şi musulman cu ofense care îl vor costa, în mod cert, mai multe voturi decît dezvăluirile hackerilor despre ce gîndeşte contra-candidata sa cu privire la catolici şi evanghelici, vădesc lipsa de obișnuință a excentricului miliardar de a evalua consecinţele politice ale afirmațiilor sale.

Pe de altă parte, Clinton nu face decît să promită continuitatea de fapt cu politicile preşedintelui Obama care, în ciuda retoricii egalitare din ultimii 8 ani, n-au avut ca efect, de pildă, sporirea nivelului de trai al african-americanilor – grupul etnic defavorizat pe care, intuitiv, îl putem considera principalul beneficiar al Administraţiei Obama. Dimpotrivă, în epoca Obama procentul săracilor în rîndul acestei populaţii a crescut. În plus, sistemul asigurărilor medicale (Obamacare) instituit prin legea “The Affordable Care Act” se dovedeşte în realitate scump şi restrictiv (în 2017 poliţele de asigurare obligatorii urmînd a se scumpi cu 25% faţă de 2016), deşi asigură, într-adevăr, o parte a populaţiei care n-a avut anterior acces la asigurări medicale. Preşedintele Obama, cu talentul sau tipic de a diminua problemele reale cu ajutorul unui discurs fantezist (ISIS ar fi Varsity Team, Obamacare ar fi asemenea smartphone-urilor de ultimă generaţie) încearcă să ascundă adevărul despre dificultăţile acestui sistem. Dar faptul este că ghetourile (populate în general de negri) sînt în continuare locuri ale mizeriei şi violenţei și că efectele dezindustrializării în statele din Midwest sînt resimţite mai ales de populaţia fără educaţie universitară. Aceste realități sînt speculate copios, deşi nu foarte “tehnic”, în discursul electoral populist al lui Trump, care promite să creeze magic locuri de muncă în aceste zone, să scoată ghetourile din sărăcie (asociindu-i simplist şi comic pe african-americani cu “inner cities”) şi să-i redea Americii “grandoarea pierdută”.

Profilul megaloman al lui Trump, combinat cu spiritul său practic şi talentul de a face investiţii profitabile, l-au ajutat să-şi construiască cu succes imperiul economic. Magnatul demonizat în timpul campaniei prezidenţiale cu porecla Trumpenstein – o creatură monstruoasă a Partidului Republican, scăpată de sub control – are, cu siguranţă, meritele sale într-o economie darwinistă, în care “peştele cel mare îl înghite pe cel mic”. Dar analogia între extinderea unei corporaţii imobiliare şi guvernarea politică a unei ţări ca Statele Unite este deplasată. Statele Unite joacă, în plus, un rol politic şi militar global pe care Trump nu dă semne că-l înţelege (deşi nici preşedintele Barack Obama n-a părut să-l înţeleagă în totalitate). SUA nu sînt doar o mare putere economică, ci şi o putere politică şi militară globală.

Hillary Clinton, ca politician cu experienţă, pare a înţelege mai bine acest rol, deşi soluţiile ei la crizele internaţionale sînt iremediabil hazardate. Ea are, în plus, la fel ca și adversarul său, serioase probleme de ethos, fiind deja compromisă în scandalurile de corupţie ale Fundației Clinton, în afara unui track-record plin de gafe şi erori în funcția de șefă a diplomației americane. Dacă va deveni preşedinte, se pare că îi va înarma, aşa cum a declarat într-una din dezbaterile prezidenţiale, pe kurzii care luptă împotriva ISIS-ului. Dar kurzii luptă şi împotriva Turciei. Nu e exclus, aşadar, să asistăm în viitor, la graniţa de sud-est a României, la un conflict între Turcia (o ţară membră NATO) şi Statele Unite. Cu un preşedinte turc precum Erdogan şi un preşedinte american ca Hillary Clinton, o asemenea perspectivă nu este imposibilă.

O răsturnare a situaţiei şi o victorie în alegerile prezidenţiale a lui Donald Trump este, după cei mai mulţi observatori, puţin probabilă. În luna august, cînd Trump conducea în sondaje, existau alte circumstanţe (efectul Brexit-ului, care acum pare să anunțe destrămarea Regatului Unit, ce ar putea pierde Scoţia, Irlanda şi controlul asupra Gibraltarului, valul de atacuri teroriste din Europa). Trump promitea atunci o securitate sporită şi o independenţă economică benefică pentru Statele Unite. Dar, în acest moment, securitatea nu mai apare ca o urgenţă, iar autonomia economică nu poate fi un proiect realist într-o lume globală. Dacă, Doamne-fereşte, un atac terorist ar fi comis pe teritoriu american în scurtul interval rămas pînă la alegerile din noiembrie, situaţia ar putea fi dramatic răsturnată, nu numai din cauza panicii, ci şi din pricina saţietăţii populaţiei de a vedea cum mainstream-ul politic de la Washington şi presa care îi cîntă în strună evită să spună pe nume actelor de terorism, folosind tot soiul de eufemisme. De pildă, după explozia bombelor din Manhattan şi New Jersey din luna septembrie, reacţia promptă a candidatului republican la preşedinţie care a vorbit despre “o bombă” a fost mai apreciată de populaţia panicată, cu excepţia democraţilor fideli, decît cea a preşedintelui Obama, care a aşteptat trei zile pînă să intervină cu un speech vag şi corect politic.

Discursul electoral al lui Trump este însă, în marea lui parte, bombastic, inadecvat şi datat. Viziunea sa despre America ideală e blocată undeva prin anii ’50, cînd mesajul top-down avea succes, femeile nu se afirmaseră încă în viaţa publică şi societatea nu era la fel de multiculturală ca azi. Lumea s-a schimbat. Iar succesul său în afaceri, ce a contribuit la schimbarea profilului unor mari oraşe americane, nu poate fi tradus în politică – mai ales în politica de azi, unde identităţile şi minorităţile contează atît de mult. Trump a făcut nişte tentative destul de stîngace de redresare a imaginii sale rasiste, apărînd de curînd în Florida în faţa unui grup de hispanici ce lucrează la unul din hotelurile sale, lăudîndu-i şi schimbînd cu ei mesaje exaltate în faţă camerelor. Too little, too late. În faţa efluviilor de emoţie cu care Michelle Obama a energizat un public din New Hampshire împotriva sa, după difuzarea unei înregistrări cu comentariile vulgare ale lui Trump despre “dreptul seniorului”  (bărbatului puternic) de a hărţui sexual femeile, aceste tentative de a face publice chipurile radioase ale angajaţilor săi hispanici – în majoritatea lor, femei – nu îi pot restabili convingător ethos-ul. Campania sa electorală, deşi a avut momente de succes şi a entuziasmat în mod real un public pauperizat care preferă simplificările, vorbele mari şi promisiunea unui “viitor sigur”, nu pare a avea totuşi mai multe şanse de reuşită ca renumitul său hotel şi cazino Trump Taj Mahal din Atlantic City, care, deşi impozant şi plin de ornamente exotice, a ajuns la un moment dat în pragul falimentului.

America are ca alternativă doar reinvestirea cu putere a cuplului Clinton, comparat de criticii săi de dreapta cei mai virulenţi cu familia Borgia. În raport cu o victorie a lui Donald Trump pe 8 noiembrie, acesta ar fi doar “coşmarul cel mai mic”. Bill Clinton, ce a fost la un pas de a-şi încheia mandatul înainte de termen din cauza declaraţiilor false în timpul celebrei Sexgate, ar urmă să revină la Casa Albă ca un fel de “preşedinte consort” care se va ocupa de economie. Şi, după multe neglijențe şi erori, Hillary Clinton ar deveni preşedinte şi comandant suprem al armatei americane. Fără a recurge la argumente de tip slippery slope, ne putem întreba realist ce gafe şi scandaluri mai urmează din partea acestui “cuplu prezidenţial”, în ipoteza foarte probabilă a întoarcerii lor la Casa Albă.

În fapt, insiderii republicani de la Washington se pregătesc deja pentru o victorie a candidatei democrate şi îşi fac bagajele şi în perspectiva foarte probabilei reveniri a majorităţii democrate în Congres. După decenii în care Hillary Clinton şi-a construit imaginea autorităţii şi a puterii, eşuînd să se impună în 2008 din cauza carismei superioare a rivalului ei de atunci, Barack Obama, se pare că visul ei politic major se apropie de împlinire.

Victoria “doamnei de oţel” nu este, totuşi, 100℅ sigură. Adversarul ei, chiar dacă demonizat de toată mass-media liberală şi renegat de o parte din elitele republicane (GOP fiind un partid aflat într-o evidentă criză), rămîne totuşi întruparea carismatică a unei poveşti de succes americane ai cărui susţinători vor vota mai energic şi optimist ca electoratul lui Hillary Clinton, care a trebuit convins împotriva evidențelor că ”lucrurile merg bine” și că linia politică a lui Obama trebuie continuată. Foarte probabil, dată fiind lipsa de entuziasm pentru candidata democrată, mulţi americani nu vor vota deloc. Colegiile electorale nu vor putea oferi destule voturi “albastre” dacă nu va exista o mobilizare concretă pentru Hillary Clinton. Un factor ce ar putea contribui la eşecul ei este şi insistenţa presei de mainstream de a distorsiona mesajul rivalului său. Vă mai amintiţi de televiziunile care s-au străduit insistent să-l defăimeze pe Traian Băsescu, la alegerile din 2009 și înaintea referendumului pentru demiterea sa din 2012? În faţa atîtor atacuri orchestrate de presă, reacţia adversă a publicului este uneori “mila” faţă de obiectul lor. La ora actuală, ziare centrale ca New York Times, Washington Post şi The New Yorker, revista The Atlantic, televiziuni ca CNN, MSNBC, NBC şi ABC News decupează conştiincios numai fragmente cu impact negativ din discursurile și declarațiile lui Donald Trump şi s-au înrolat, fără nici un scrupul de obiectivitate, într-o campanie neobosită pentru adversara sa. Două din cele trei dezbateri prezidenţiale au fost moderate de jurnalişti ce aparţineau canalelor de presă angajate activ şi partizan în susţinerea electorală a lui Hillary Clinton. E oare de mirare că lamentaţiile lui Trump despre “conspiraţia mediatică împotriva lui” sînt luate în serios de susţinătorii săi?

La toate astea se adaugă manierele cam artificiale ale “doamnei de oţel”, zîmbetele ei false, scăpărările de priviri cinice, stilul calculat şi evidenta duplicitate. Dacă ea va cîştiga alegerile, e posibil să nu fie o victorie uşoară. Hillary Clinton va fi, probabil, cea mai antipatizată persoană care a ocupat Biroul Oval în istoria contemporană. America va scăpa de mesianismul patologic al lui ”Trumpenstein” doar cu preţul de a readuce la Casa Albă repulsiva familie ”Clinton-Borgia”. Iar milioanele de susţinători ai lui Trump, nemulţumiţi că muncesc din greu fără a putea duce o viaţă decentă (într-o ţară în care părinţii lor au trăit mult mai bine) vor privi cu şi mai multă tristeţe ca pînă acum spre Washington DC, unde va guverna doamna ce i-a numit odată “deplorabili”. Această doamnă va arunca doar cîte o privire metalică spre aceste “grupuri bigote” ce au putut cădea victime discursului “rasist şi fascist” al fostului ei adversar. Ei vor fi “dăscăliţi” probabil de presă să nu mai cadă în eroare, dar frustrarea lor nu va dispărea.

Aşa cum s-a mai observat pe  parcursul acestei campanii, retorica în alb-negru şi demonizările auto-descalificante folosite de cei doi candidaţi n-ar fi avut succes dacă America n-ar fi fost deja divizată. Polarizările sînt mai vechi, fiind formate în timpul mandatului lui George W. Bush şi accentuate în epoca Obama. Este puţin probabil că viitoarea “Madam President” (Clinton) sau, cu atît mai puţin, improbabilul “Mr. President” (Trump), va putea vindeca societatea de uri şi diviziuni interne. Se pare că ascensiunea politică a unor figuri atît de candid-agresive şi antagonice este un simptom ce trădează tocmai o Americă divizată maladiv. Războiul cuvintelor din această campanie a fost probabil cea mai abjectă confruntare politică  din istoria care a urmat Războiului Civil American (1861-1865).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Anton C spune:

    Deşi vă respect iniţiativa de a realiza o analiză imparţială, observ că persistă o neconcordanţă care a primit valoare de adevăr doar din cauză că a fost repetată şi răs-repetată ad nauseam de prozeliţi.
    Mă refer la dezvăluirea wikileaks care arată “ce gîndeşte” Hillary Clinton “cu privire la catolici şi evanghelici”. Mă gândesc că faceţi referire la e-mailul unuia dintre aghiotanţii candidatei, care făcea o observaţie privind trendul recent printre unii conservatori bogaţi de a poza în catolici doar pentru a-şi putea motiva religios unele opinii retrograde, fără a accepta însă principiile democraţiei creştine. Cred că acceptaţi faptul că e un salt logic imens de la premiza oferită de acest mail, repet – scris de unul dintre aghiotanţii candidatei, până la concluzia că “Hillary Clinton urăşte/dispreţuieşte catolicii”.
    Aş mai face o scurtă critică afirmaţiei că 2 dintre cele 3 dezbateri au fost moderate de jurnalişti ce aparţin canalelor pro-Hillary. Să nu omitem faptul că a treia dezbatere a fost moderată de un jurnalist Fox News. De asemenea, toate cele trei dezbateri au fost moderate profesional. Dacă Donald Trump a fost tras la răspundere mai des pentru afirmaţiile sale, asta e doar din cauză că Trump a făcut mai multe afirmaţii scandaloase decât contracandidata sa.
    Ca să închei, am observat că nu aţi făcut nici o referinţă la faptul că ambii candidaţi sunt suspectaţi a fi compromişi anumitor interese străine. Reticenţa lui Trump de a-şi publica declaraţiile fiscale şi relaţiile obscure de afaceri pe care le-a întreţinut cu oligarhi ruşi precum şi donaţiile substanţiale în conturile fundaţiei Clinton din partea unor prinţi ai petrolului pun sub îndoială faptul că cei doi reprezintă strict interesele electoratului pe care doresc să-l conducă.

  2. euNuke spune:

    “Discursul electoral al lui Trump este [...] datat”.
    Probabil ati dorit sa aratati ca discursul este invechit sau vetust sau demodat sau depasit. Sau: “americanismele astea mi se par deja anacronice, fiind expresia unui nationalism de grota in raspar cu deschiderea progresista a Occidentului [european]“.

  3. Viorel.G spune:

    As vrea si eu sa stiu ca recunosc nu ma pricep la alegeri in general si la astea in special:Trump chiar este un populist?Tot ce propune din punct de vedere economic este irealizabil?Nu ma refer la politica externa pentru ca aici imi pare si mie ca sta rau.De asemenea sunt impotriva politicilor sale privind imigratia!Dar trebuie sa recunosc ca sunt de acord cu reducerile de taxe,politica anti-avort,rediscutarea relatiilor din interiorul NAFTA,TPP si o mai atenta negociere in ce priveste TTIP!Clinton mi se pare ca condamna America la declin iremediabil!! Multumesc pentru o lamurire de la cineva de pe Contributors!

    • roadrunner spune:

      Tot ce propune din punct de vedere economic este irealizabil?… Dar trebuie sa recunosc ca sunt de acord cu reducerile de taxe,politica anti-avort,rediscutarea relatiilor din interiorul NAFTA,TPP si o mai atenta negociere in ce priveste TTIP!

      Nu, ce propune Trump dpdv economic este impotriva intereselor elitelor conducatoare globaliste, atit cele din America, cit si din restul lumii a-ntiia, Europa de Vest, Canada, Australia, etc., o patura conducatoare pe care cineva a numit-o “davosie”: o calchiere a termenului “burghezie”, Davos fiind localitatea din Elvetia unde se string anual ca sa puna tara la cale sus-pomenitele elite: o “unholy alliance” formata din conducatori politici de virf, reprezentanti ai marii industrii financiare, plus reprezentanti ai marii mass-media.

      “Davosia” militeaza:

      - pentru globalizare economica (in principal relocarea productiei in lumea a treia) pentru ca asa maximizezi cel mai simplu profitul,

      - pentru imigratie rapida, necontrolata si covirsitoare, pentru ca asa distrugi caracterul etnico-national si coeziunea sociala a tarilor gazda, ergo mentii mai usor controlul,

      - si pentru interventie politico-militara in restul lumii, pentru ca asa poti sa-i aduci/mentii mai sigur la sapa de lemn.

      Evident, toate vorbele nobile cu care isi justifica “davosia” actiunile: democratie (si raspindirea fericirilor zisei democratii in toata lumea), drepturile omului, clasa de mijloc, stabilitate economica, cooperare politica, “free trade”, etc. sint “pure hogwash”. Esalonul unu al propagandei stie precis ce face. Esalonul doi preia argumentele pe nemestecate, multi de buna credinta, convinsi ca asta este “drumul luminos acatre progres al intregii omeniri”.

      Cineva m-a intrebat odata, bine, si de ce Trump? Cum se face ca un miliardar ca Trump este impotriva agendei expuse mai sus? (“A traitor of his class”, asa l-au numit.) Raspunsul este ca specialitatea lui Trump nu este in marea finanta, ci in antreprenoriatul de constructii (“real-estate” cum zice vorba aici, in SUA). Antreprenoriatul de productie si de constructii este nemijlocit “legat de pamint”, este direct dependent de cit de bine (sau rau) traieste populatia locala. Daca populatia o duce prost, o duc si ei prost.

      “Davosia”, in special marea finanta, vrea doar sa scoata rapid banul, nu o intereseaza consecintele. Ce conteaza ca in urma ei ramine praful si pulberea? Ei se pot retrage oricind in Elysium-ul (ai vazut filmul?) lor. Dupa ce sug totul dintr-un loc, isi aleg alta tinta in alta parte. Mitt Romney, candidatul republican de acum 4 ani era un astfel de specimen. De aici si succesul pe care l-a avut.

      Trump stie ca valoarea de “real-estate” sta in “location”. Un palat intr-o mahala nu valoreaza nici cit o ceapa degerata. Daca vrei sa mentii valoarea unei investitii de real-estate trebuie sa intretii valoarea locatiei. Cind cartierul, orasul, tara se duc de ripa, asa se duce si valoarea investitiei.

      Trump chiar este un populist?

      Aici putem sa discutam o zi intreaga. In esenta este vorba de faptul ca mass-media “davosiei” le spunea oamenilor ca totul este bine, roz, perfect, in timp ce oamenii stiau pe pielea lor ca nu-i adevarat. In conditiile astea este suficient sa le arati oamenilor citeva cauze majore pentru care ei o duc prost, clar, limpede, si raspicat. Astea au fost: relocarea productiei (tratatele de “free trade”), imigratia necontrolata (care tine salariile jos), si interventiile militare externe care risipesc trilioane (un trilion este o mie de miliarde) de dolari fara nici un rezultat palpabil (singurul rezultat este directionarea fondurilor catre “davosie”). Odata ce le-ai spus asta, te urmeaza pina-n pinzele albe.

      (Interesant este ca si socialistul Bernie Sanders, challengerul lui Hillary Clinton in primare, a pus degetul pe exact aceleasi probleme. Drept urmare, adunarile electorale ale lui Trump si Sanders au batut recorduri de audienta, zeci de mii de oameni, in timp ce la ceilalti nu veneau decit 2-3 sute. Nici acum Hillary nu stringe mai mult de 500 de oameni).

  4. radustroe spune:

    –Victoria “doamnei de oţel” nu este, totuşi, 100℅ sigură.

    Doamna de “otel” de abia se tine pe picioare, si nu poate urca scarile neajutata Dupa cum stim din Wikileaks are momente cand e “confuza si nu stie pe lume se afla”, le-a declarat celor de FBI ca are probleme cu memoria in urma unui accdient vascular cerebral, iar cei din jurul ei trebuie sa ii stie mai intai starea mentala inainte de a aborda o problema.

  5. Nadia Ramasawmy spune:

    Sunt o multime de argumente pentru a justifica slabiciunile celor doi candidati – articolul acesta e o spoiala. In forma deranjeaza si anglicismele folosite excesiv.

    Cateva inadvertente:

    Donald Trump nu detine cazinoul Taj Mahal din Atlantic City. Compania care il detinea a intrat in faliment, a fost cumparat de alta companie si s-a inchis.

    http://www.usatoday.com/story/money/2016/10/10/trump-taj-mahal-closes-after-years-losses/91845566/

    Procentul saracilor de culoare nu a crescut intre 2013-2015.
    http://federalsafetynet.com/us-poverty-statistics.html

    Mai informati-va despre cum cresc politele de asigurari medicale. 25% este o medie (sunt si cresteri de 60% dar si scaderi). Majoritatea cresterilor sunt acoperite de subventii (omul nu plateste din buzunar dar banii vin tot din niste taxe colectate de guvernul federal si deficitul de buget creste. Cei care nu primesc subventii sunt cei ce au un venit de peste 90000 de dolari pe an si care trebuie sa isi cumpere polita de asigurari prin acest sistem (sunt liberi profesionisti sau angajati la firme foarte mici).

    Dl. Obama este alb pe jumatate. In analogie cu lipsa dumneavoastra de rationament domnia sa nu ar trebui sa avantajeze si majoritatea alba ?

    Va fi fost Hillary Clinton un secretar de stat teribil dar analiza dumneavoastra despre kurzi si un eventual razboi turco-american e de domeniul imaginarului. Bine ca nu v-ati aventurat sa puneti Romania ori de-o parte ori de alta a conflictului.

    In ce mod s-ar ocupa dl. Clinton de economie intr-o administratie Hillary Clinton? Post de ministru in guvern nu poate ocupa deoarece ar exista o posibilitate ca sa-i mai revina un mandat daca mor simultan toti cei ce ar putea sa ocupe functia (presedinte, vice-presedinte, presedintele camerei reprezentantilor, …etc)

    E foarte usor sa arunci fraze de genul – muncesc din greu si traiesc mai rau decat parintii lor doar despre suporterii domnului Trump.
    SUA e in razboi din 2001, a trecut printr-o recesiune teribila in 2008. Rata somajului e 5%. Multi suporteri ai doamnei Clinton pot fi descrisi la fel ca cei ai domnului Trump.

    N-am gasit in articolul dumneavoastra ideea cea mai periculoasa pe care a avansat-o domnul Trump – de a se rafui cu presa care nu il prezinta intr-o lumina favorabila.
    Nu am gasit in articolul dumneavoastra bizantinismul Clintonilor reflectat si in descrierea colaboratorului apropiat al lui Bill Clinton.”Aschia nu sare departe de trunchi, Chelsea iti infige un pumnal pana cand iese pe partea cealata si apoi il rasuceste in rana cu zambetul pe buze asigurandu-te ca totul merge struna.”

    In schimb am dat de gaselnite – Trumpenstein, Clinton Borgia, “doamna de otel” . Brava.

  6. Paul P. spune:

    Politic, Clinton reprezintă utopia morală și ingineria socială, un totalitarism la scară globală, și mijloacele polițienești și militare de a-l impune. Când HRC spune ”we are good”, asta dă fiori reci pe șira spinării. Neo-mccarthysmul democraților americani – orice opinie critică este propagandă rusă – nu anunță nici el nimic nimic bun. Etc.
    Greu de spus răspicat, pentru că execrarea mediocrului a luat proporții… apocaliptice (Huysmans), dar adevărul este că Trump reprezintă un rău mult mai mic, și valorile pieței libere.

  7. Eneas spune:

    Cand nu mai credeam ca sunt analisti politici veritabili in Romnaia ,am citit acest articol exceptional!Alegerile americane intereseaza pe toata lumea ,miza fiind pentru romani,pacea Europei!Sunt fan Trump pentru ca am convingerea ca este mult mai important ca SUA sa fie condusa de un antreprenor care a construit de la zero,decat de un politician care a parazitat banul public toata viata si a primit bani nemunciti de la diversi lobbysti,straini de interesele SUA!
    Doamna Palade are multa dreptate,dar trebuiie sa spun ca alegerile americane sunt o problema de mobilizare a electoratului si daca este adevarat ca “ajuns cutit os”ar trebui sa iasa Trump!daca castiga complexul militaro-industrial ,chiar impotriva votului populat (ca in 2000 cand a castigat Al Gore procentual vorbind ,dar a fost ‘selectat’ Bush)atunci aceasta familie Clinton care a nenorocit SUA va apuca iar presedentia!Dupa ce Clintonii se vor repauza, se pregateste Michelle Obama,care si-a facut mana anul asta cu o campanie desantata pro Hitlerica si tot asa!Americanii,daca mai au cat de cat liberul arbitru,trebuie sa inteleaga ca epoca in care exista un control intern asupra deciziilor liderilor lumii,a disparut si omenirea e la discretia unui Putin,Erdogan si altii ca ei, si ,daca nu exista intelepciune ,SUA va trebui sa faca fata unor razboaie care o vor ruina!

  8. un_batrin spune:

    Sa nu uitam totusi de al doilea amendament.

  9. ion adrian spune:

    Nu stiu cat are corectitudinea politica legatura cu aceste alegeri dar neindoelnic ca o influenta va avea asa ca pot sa va amuz cu o stire care daca este adevarata este nostima, dar tot asa este si daca ar fi inventata:

    La un concurs de definitii in SUA:

    Definitia care a luat premiul anului 2016 !

    În SUA s-a organizat o competitie pentru cele mai adecvate definitii
    Pentru competitia din 2016 termenul de definit a fost “corectitudinea
    politica” .
    Câstigatorul a dat urmatoarea
    definitie: “Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o
    minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care
    sustine ca este posibil să apuci o bucată de c…t de partea curată”.

  10. Îl știți pe Michael Moore spune:

    Știți că e un milionar socialist fanatic (votează Democrat de-ar fi să piară lumea) și că e un suporter al lui Hillary. În ciuda acestor infirmități intelectuale, omul are momente de mare luciditate.

    Aș fi vrut să traduc în română ceea ce a avut de zis Michael Moore acum cîteva zile, dar:
    1. Nu ar fi trecut de cenzură (din cauza limbajului violent sau, asa, pur si simplu fără nici un motiv).
    2. E păcat să traduci așa ceva. :-)

    Dacă vreți să aflați de ce va cîștiga Trump (eu cred că Michael Moore are dreptate de data asta), citiți:
    http://www.zerohedge.com/news/2016-10-25/michael-moore-trumps-election-will-be-biggest-fuck-you-ever-recorded-human-history

    Bonus:
    http://www.theburningplatform.com/2016/10/27/clinton-foundation-they-call-this-a-charity/

    • ion adrian spune:

      Sunt eu mai putin “pudica ” asa ca totusi cateva :

      Trump’s election is going to be the biggest fuck ever recorded in human history and it will feel good.

      Pentruca:

      Donald Trump came to the Detroit Economic Club and stood there in front of Ford Motor executives and said “if you close these factories as you’re planning to do in Detroit and build them in Mexico, I’m going to put a 35% tariff on those cars when you send them back and nobody’s going to buy them.” It was an amazing thing to see. No politician, Republican or Democrat, had ever said anything like that to these executives, and it was music to the ears of people in Michigan and Ohio and Pennsylvania and Wisconsin – the “Brexit” states.
      So on November 8 the dispossessed will walk into the voting booth, be handed a ballot, close the curtain, and take that lever or felt pen or touchscreen and put a big fucking X in the box by the name of the man who has threatened to upend and overturn the very system that has ruined their lives: Donald J Trump.

      They see that the elite who ruined their lives hate Trump. Corporate America hates Trump. Wall Street hates Trump. The career politicians hate Trump. The media hates Trump, after they loved him and created him, and now hate. Thank you media: the enemy of my enemy is who I’m voting for on November 8.

      Yes, on November 8, you Joe Blow, Steve Blow, Bob Blow, Billy Blow, all the Blows get to go and blow up the whole goddamn system because it’s your right. Trump’s election is going to be the biggest fuck ever recorded in human history and it will feel good.

      PS Multumesc caci acest text m-a luminat .Asa am rationat eu in 2009 cand toate taraturile si dusmanii Romaniei si a mei se unisera contra lui Basescu si fara nici-o indoiala l-am votat a doua oara si tot din acelasi motiv (caci cativa snobi nu pot sa ma influenteze0 l-as vota si a treia oara. Asta este

      Dar pe Trump totusi nu caci Basescu imi inspira incredere adica as avea curaj sa-mi las familia in grija lui daca ar fi sa lipsesc un timp dar in a lui Trump nu cred ca as face-o si asta este testul politic fundamental pentru cei ca mine. Apropo, cred ca si in grija lui Becali as avea curaj sa o las . Asta este …:)

      .



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tereza-Brindusa Palade


Tereza-Brindusa Palade

Profesoară de Filosofie și Etică Politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă. A publicat numeroase volume de eseistică f... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)