joi, martie 28, 2024

Cine le cere iertare copiilor? Scrisoarea unei profesoare de limba romana

Am primit o scrisoare. Autoarea, profesoară de limba română, a fost implicată în examenul național pe care elevii de clasa a VIII-a l-au susținut la începutul săptămânii. M-au bucurat foarte mult aprecierile doamnei la adresa capacității copiilor. În schimb, modul în care au fost tratați copiii (și) la acest examen m-a întristat. Mi se pare strigător la cer ce se întâmplă, și cred că merită să citim în întregime scrisoarea, fie că avem copii la școală, fie că nu. În fond, parafrazând-o pe doamna Carmen Stoica, aș spune că sunt cu toții „copiii noștri”, și cum îi educăm (și îi tratăm în decursul procesului de educație), așa o să-i avem! Și n-o să avem dreptul să ne văităm și să arătăm cu degetul spre profesori (iar spre copii cu atât mai puțin) dacă nu facem nimic. Să luăm aminte! Și să încercăm să facem ceva pentru a-i trezi pe cei care-și permit să-și bată joc de copii. Cum o să le explicăm copiilor asta? Și cum o să ne cerem iertare? De ce trebuie să ne cerem tot timpul iertare?!

Dragii mei prieteni,
Nu știu dacă interesează pe mulți dintre voi examenul de la sfârșitul clasei a opta, dar pentru că n-am vreun blog, ziar sau emisiune TV, vă scriu vouă, poate transmiteți mai departe… Ar trebui să schimbăm ceva, cât încă se mai poate.
Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…
Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun „proști” pentru că așa suntem mai ușor manipulabili.
Așadar, copiilor li s-a dat să-și spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de vârstă și capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-și exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…
Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar și „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.
Următorul exercițiu le cerea să prezinte rolul virgulei, iar explicația era că apărea „o construcție în cazul vocativ”. Dar mulți copii au scris „construcție incidentă”. N-au luat cele 6 puncte, deși, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2.
Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore…
Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă”!
La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca să-i folosească textul? Cerințele nu privesc înțelegerea textului, așa cum ne lăudăm că o facem, având ca model testele PISA, ci, poate, atenția. Foarte mulți copii n-au formulat enunțuri corecte, pentru că au fost induși în eroare de întrebare. Ei, ne mai încurcăm cu chestii de-astea…
La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar și ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu și acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la…” ca și „îl încurajează pentru a înțelege”.
Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleșu/Pleșa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar și cu Mihai Eminescu, Creangă, și i-au pus întrebări și au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un șoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de cașcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu știu niciun nume de scriitor – unii mai știu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.
E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri…
Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate de acest examen. Sper că nu v-am plictisit. Nu-mi spuneți că nu vă interesează, pentru că și copiii voștri o să crească.
Carmen Stoica, profesoară la Școala 99, București

Distribuie acest articol

270 COMENTARII

  1. Problema noastra este ca, dupa atatia ani in care se presupune ca am evoluat, suntem in continuare pusi in situatia de a analiza lirismul intr-o maniera matematica. Nu lasam frau liber imaginatiei, iar copiii iau de bun tot ce este scris in cartile de critica literara, desi respectivii critici si-au expus propria parere. Poezia este o arta, de ce incercam sa o transformam in stiinta exacta?

  2. Cat timp cineva se gandeste,cum ar putea fi mai complicat decat trebuie…tot asa va fi in Romanica noastra…Asa mult este de discutat pe subiectul asta ca as face o compunere cu tot cu adjectiv si genitiv intr-o singura propozitie

  3. Pacat ca aceasta scrisoare nu ajuta cu nimic copiii, care au moralul la pamant din cauza notelor prea mici si a prof care isi bat joc de ei

  4. Tocmai am terminat clasa a VII-a si ma gandesc cu groaza la examenul de anul viitor,care,cu siguranta va fii unul dezastruos precum si cele din trecut. Tin sa mentionez ca nu am Facebook si nu imi pierd timpul pe site-urile de socializare,insa,cu toate acestea,in timpul scolii e imposibil sa citesti toate cele aproape 40 de lecturi obligatorii,tinand cont ca am meditatii,am de invatat si la alte materii.In privinta asta nu sunt e acord absolut deloc.De ce ni se impune sa citim lecturi care,probabil nu sunt pe gustul tuturor? De ce nu ni se da o lista cu lecturi de mai multe genuri iar noi sa ne alegem cartile pe care vrem sa le citim? Nu toti profesorii sunt cum cred majoritatea. Profesoara mea de limba romana isi dedica tot sufletul pentru a ne invatata,insa printre astea se afla si bazagoniile pe care Ministerul Invatamantuui ni le baga pe gat,toate bazagoniile care CU SIGURANTA nu ne vor ajuta in viata. Mare parte din vina o au cei de sus,UNII PROFESORI,dar si noi,elevii. Se pune mereu intrebarea ” de ce copilul nu mai invata?”-va zic eu : Daca inca de mici avem parte de invatatoare mai comuniste ca Ceausescu care te bat doar pentru simplul fapt ca nu te comporti cum vor ele. Inafara de invatat,nu mai avem timp sa ne practicam hobby-urile,sa iesim la un film,sa facem lucruri pe care alti copii de varsta noastra din alte tari le fac.La scoala,majoritatea merg din obligatie. Toti suntem consitenti ca si cu 10 facultati nu vom ajunge ceva sau cineva in tara asta. De ce fac la scoala religie? In ora aceea pot face exercitii la matematica/romana.Sunt foarte multe ore inutile. Examenele sunt facute in asa fel incat sa ne incurce pe noi,elevii,sa ne fie noua mult mai greu.
    Nu pot decat sa sper ca macar copii mei si generatiile viitoare sa nu treaca prin ce au trecut colegii mei mai mari,si cu siguranta prin ce voi trece si eu. RUSINE Guvernului pentru ca isi bate joc de noi. Pacat ca nu avem noi vreo putere asupra lui. Respect doamnei profesoare care a avut curajul sa spuna toate acele lucruri.Sunt total de acord cu dansa.

  5. Discutia devine ridicola! Profesorii au telefon mobil, deci SUNT OBLIGATI sa sune scriitorii, profesorii SUNT OBLIGATI sa organizeze vizite, profesorii SUNT OBLIGATI sa faca si sa dreaga!

    Desigur, nimeni nu se intreaba „pe banii cui?”, toti stiu ca profesorii SUNT OBLIGATI sa devina un fel de sclavi ai scolii pentru un salariu de mizerie. In schimb, majoritatea celor care vorbesc despre obligatiile profesorilor sunt frectionari la stat, unde se revolta de indata ce sunt OBLIGATI sa renunte la prime, al 13-lea salariu, plati compensatorii si alte beneficii.
    Pai oameni buni – adica dragi frectionari – atata timp cat nu produceti nimic ci doar traiti din banii nostri va rog sa „reduceti volumul”, ca n-am vazut pe nimeni sa pretinda ca „doamna” de la ghiseu este OBLIGATA sa stea peste program, chiar daca mai exista cateva zeci de platitori de taxe aliniati frumos la coada.
    Insa profesorii sunt OBLIGATI, nu? Halal!

  6. Dacă am ajuns sa consideram ca a studia limba româna e inutil, e grav rău de tot. Pai bai, agramatilor care sunteți voi, cum spunea cineva, de unde si pana unde credeți ca orice limba de pe lumea asta se poate învața fără a iti cunoaște limba maternă,limba cu care interacționeazi zi de zi cu alți oameni. M-am saturat deja sa tot aud aceleași povesti, ca e inutil sa citim la româna, ca mai bine ne-ar lăsa sa ne concentram pe ce vrem noi. Adică ce vreți voi? Știm ce vreți voi, sa fiti următorul cocalar/pitipoanca cu ultima fiță afisata ostentativ pentru a va mai hrăni un pic ego-ul in societatea asta consumista in care ego-ul nesaturat trebuie alimentat fără încetare. E si normal sa se întâmple asta intr-o societate in care nu mai exista principii morale mutuale, toți au părerea lor despre moralitate si uite asa ajungem sa nu mai distingem pozitivul de negativ, efemerul de peren si sa ne miram la ce bun orice, cat timp nu e spre intersesul nostru, strict. Si încă o chestie, viața nu e dreapta, sau ‘fair’ si nu va fi niciodată, e o jungla, o arena in care fiecare se lupta pentru bucata lui, pe cat poate, so deal with it.

  7. Pentru Daedalus,

    Stimate domn,

    Inainte de a va exprima opiniile ‘telectuale, poate incercati sa cititi cu ceva mai mare atentie cerinta. Nu se li se cerea copiilor orice sinonim ci un sinonim pentru sensul din text al cuvantului „cer”. Domnia-voastra sa citeasca un pic textul in care Omul spune „te rog… An nou”, iar dupa cateva asemenea rugaminti il intreaba pe acelasi An nou :” ai auzit ce iti cer?” Ma intreb: sunteti oare vorbitor nativ de limba romana?

    M-as hazarda sa va rog sa ne scrieti cateva randuri despre ce ati inteles domnia voastra din poezie….acceptati provocarea? Cred ca sunt cativa care urmaresc dezbaterea care ar fi interesati sa va …noteze…

    Ati auzit ce va cer?

  8. Imi prare rau ca nu am avut o profesoara asa de sincera si de desteapta …. in fiecare scoala si am fost in 5 scolii generale si 2 licee …

  9. eu zic sa le dea la bac sa comenteze versete din biblie. asa poate se mai trezesc romanii si incep sa gandeasca si ei cu capu, nu cu…fundul :D
    bai baieti si fete, lasati povestile, atata timp cat in scoala ii invata pe copii sa creada tot felul de baliverne care nu au absolut nici o urma de dovada, deci sa faca abstract de logica, atata timp cat in scolile romanesti se promoveaza credinta oarba, goala..si nu logica, nici nu o sa vedeti cine stie ce eruditi prin aceste scoli.
    ii inveti sa fie ilogici si cu o judecata putreda inca de mici, pai asta si primesti. punct.

  10. Bravo, doamna profesoara! Ce spuneti de faptul ca in Suceava o doamna profesoara nu a acordat punctaj maxim pentru cele doua compuneri deoarece ,, nu au facut-o sa lacrimeze. ,,

  11. Este momentul să luăm atitudine noi părinţii.

    Avem deja suficiente generaţii pe care unii sau alţii le-au catalogat gen :
    GENERAŢIE DE PROŞTI . AJUNGE !!!!
    Întotdeauna în orce generaţie au existat uscături, dar de aici şi până la a eticheta an de an copii noştrii, care defapt reprezintă VIITORUL ACESTEI NAŢII DREPT PROŞTI este nedrept pentru ei şi tot ei o să ne judece pe viitor şi bine vor face.
    Le zdruncinăm încrederea şi respectul în ei, de care au atât de mare nevoie, le cerem să fie matematicieni ( la nivel de facultate), le cerem să fie critici literari dar nu-i învăţăm să vorbească, să comunice, îi învăţăm definiţii de logică, dar ni-i învăţăm să gândească logic.
    Copiii noştrii PROŞTI sunt apreciaţi la şcolile de peste hotare.
    Miniştrii, dascăli, proştii sunteţi voi ,pentu că nu a-ţi înţeles că cel ce respectă va fi respectat , iar scoţând în evidenţă lipsurile lor vă încriminaţi pe voi.
    Părinţi, nu a sosit momentul să facem o petiţie în care să spunem răspicat care este părerea noastră despre învăţământul Românesc , cu reformele ei de pe hârtie, cu materii inutile, cu lipsa lucrurilor practice care să îi pregătească pentru viaţă, cu profesori ce nu se pot numii aşa ( să mă ierte profesorii adevăraţi, ştiu şi eu câţiva, dar sunt din ce în ce mai puţini, respect pentru cei puţini)
    Învăţământul are nevoie de o REVOLUŢIE, dacă nu vrem să avem dispreţul copiilor noştrii.

  12. Stimati Domni, Stimate Doamne

    Ceea ce puteti face este sa inlesniti cercetarea si aflarea cauzelor acestei incurcaturi.
    Toata viata mea am raspuns pentru ceea ce am facut.
    De ce niciodata nu raspunde nimeni pentru acste bilbiieli?
    Toata lumea comenteaza, dar nimeni nu face ceea ce trebuie: sa ceara un raport celor care s-au ocupat de aceste subiecte, de ce nu chiar Ministerului .
    Daca oamenii care sint imputerniciti sa faca astfel de lucruri stiu ca nu vor raspunde niciodata, trateaza cu superficialitate, din lipsa de educatie si bun simt,bineinteles.
    Unii parinti se chinuie sa le explice copiilor ca exista o scara de valori…
    In ce scara de valori se incadreaza cei care sint pusi sa verifice si sa influenteze destinele tinerilor dezavantajati la primul examen din viata lor? Vor trebui sa explice de ce.
    Va rugam sa le cereti explicatii celor in cauza (care au intocmit subiectele)

  13. Buna ziua. Sunt mama unui copil care a dat examen anul acesta, si care a iesit din examen foarte dezamagit. Subiectele si baremul nu face altceva decat sa ii umileasca pe copiii care au invatat atat…. si sa le lasa un gust amar. Oare putem sa schimbam ceva in bine pentru copiii nostrii?

  14. Sunt profesoară de limba română și mă revoltă faptul că, an de an, subiectele sunt “prea grele”, “exagerate”, “peste nivelul” lor.
    Stimată doamnă, vă respect, probabil sunteți mult mai dăruită meseriei decât alții… Probabil aveți un suflet mare. DAR:
    1. De ani de zile se știe că morfo-sintaxa nu mai acoperă, ca pe vremuri, cea mai mare parte din punctaj. Așadar, procesul de predare trebuie adaptat: mai mult accent pe veșnicele probleme de ortografie și de punctuație, pe formularea clară și concisă a propozițiilor, în locul interminabilelor “analize morfo-sintactice”…
    2. Dificultatea celui de-al treilea subiect e o poveste. Copiii nu mai trebuie să memoreze „autorul și opera”. Trebuie să redacteze o compunere. Aaa, că nu li se cere, ca la clasa a V-a, „Cum ți-ai petrecut vacanța de vară…”, asta e! Tot noi, dascălii, ne adaptăm. Nu mai predăm hectare de plicticoşenii comentate, ci, iată, dezbatem, problematizăm, pregătim copilul pentru o lume a diversității și a creativității.
    3. Niciodată un barem nu poate epuiza TOATE variantele de răspuns… E absurd, mă scuzați! Faptul că unii colegi se limitează la barem nu e problema subiectelor de anul acesta.
    Sunt de acord că al cincilea item de la subiectul al doilea este interpretabil.
    Totuşi, elevii buni (aceia care citesc și ai căror părinți nu îi abandonează în fața calculatorului) au avut rezultate mulțumitoare. Sigur, există accidente regretabile, dar ele sunt excepţiile, nu regula.

    • Buna ziua,

      As dori sa raspund doamnei Oana.
      Ceea ce ati scris dumneavoastra este corect,din punctul meu de vedere,insa in realitate,eu vad ca se intampla altceva:
      -in scoala,copiii sunt invatati sa toceasca si la examene li se cere sa gandeasca.
      De aici vesnicele si interminabilele discutii.
      Fiul meu tocmai a terminat clasa a VI-a.Ceea ce face la Limba Romana in clasa este egal cu 0.
      Cand a primit tema de casa sa faca argumentatia apartenentei la genul epic,a trebuit sa caut pe net sa vad ce presupune o argumentatie,pentru ca doamna profesoara nu le-a dat o definitie,un exemplu,o schema minimala de cerinte…
      Are randuri intregi in caiet cu tema pentru acasa,fapt ce,dupa umila mea gandire,duce la concluzia ca n-a facut nimic in clasa,insa are teme de casa de 4-6 pagini de culegere,pentru ca manualele sunt depasite.

      Asa ca pe principiul ca unui flamand nu-i faci bine daca ii dai peste,ci invatandu-l sa pescuiasca…poate ca profesorii ar trebui sa se axeze pe a-i invata sa gandeasca,pentru a putea fi perfomanti la aceste examene…sau daca nu,faceti si subiectele tot pe baza de tocit.

      Totul e sa va hotarati ce vreti,de fapt.

      Pana atunci,copiii nostri sunt cobaii unor minti tulburi.

      Apropo…inca mai astept reactii de la M.E.N. referitor la evaluarile date de clasele II,IV si VI.

      Nu de alta,dar s-au dat si nimeni nu zice nimic…nici macar ce-au facut…care a fost scopul lor???

      Va multumesc pentru rabdare celor care cititi si cer scuze celor care se vor simti ofensati.

  15. In opinia mea intre cele doua pareri, cea a d-nei profesoare Stoica si cea a Oanei (de altfel tot profesor de limba romana), exista o cale de mijloc.
    In primul rand nu cred ca ar trebui sa-i victimizam pe elevi: din pacate multi dintre ei nu sunt preocupati nici de elementele de prozodie, nici de textele argumentative, ce sa mai spun de poetii contemporani. Dv. d-na Oana (scuzati-mi aceasta nefericita asociere ) spuneti ca trebuie schimbat modul de predare: cam greu in actualele conditii.
    In al doilea rand, sunt invatatoare de 32 de ani. Anul acesta am avut clasa a II-a la care s-a desfasurat pentru prima data evaluarea nationala: cea mai mare aberatie. Sa va explic de ce: testele de evaluare au fost concepute dupa modelul testelor europene de tip PISA, dar noi predam dupa programele din 2001. Din pacate evaluarea de la clasa nu se face dupa acest sistem si oricat as dori sa-mi schimb modul de predare, inspectiile de specialitate si RODIS nu apreciaza inovatiile daca nu este respectata programa sau nu sunt respectate continuturile prevazute de aceasta. Aceste evaluari nationale ar trebui sa debuteze abia la anul, cand elevii care invata conform noilor programe vor ajunge in clasa a II-a. Despre subiecte ce sa va spun: clasa a II-a este singura clasa la care s-au dat texte de creat si bilete de scris dupa toate normele scrierii functionale. Restul claselor (a IV-a si a VI-a nu au avut asa ceva). Deci nu putem vorbi despre corectitudinea formularii subiectelor. Despre barem – numai de bine. La subiectele la care raspunsurile erau de tip grila, codurile prevedeau corect, incorect dar si situatii intermediare, pe cand la texte nu prevedeau coduri decat pentru corect si incorect.
    Pregatirea acestor texte nu am putut-o realiza in timpul orelor de curs, pentru ca nu mi-a permis programa, asa ca am facut pregatire suplimentara dupa ore. E adevarat rezultatele au fost pe masura.
    In concluzie, nici elevii nu se omoara cu invatatul, nici cei responsabili cu evolutia invatamantului romanesc nu gandesc prea mult la evolutia acestuia, de aceea trebuie sa existe niste acari Paun care sa raspunda de lipsa de interes a unora si de incompetenta altora.
    Sper ca mi-a iesit textul argumentativ, dar n-as vrea sa-mi fie evaluat dupa nici un barem!

  16. http://stirileprotv.ro/stiri/social/edu-ro-rezultate-finale-evaluare-nationala-2014-notele-din-toate-judetele-din-tara-dupa-contestatii.html

    Pentru următoarea generaţie, propuneri de subiecte:
    – argumentare text poezie filosofică pentru clasa a VIII-a
    – argumentare text poezie neomodernistă pentru clasa a V-a
    – argumentare text pastel pentru clasa a I-a
    – clasici pentru grădiniţe
    – „Căţeluş cu părul creţ” pentru cei din …burtică.

    Propuneri pentru simularea examenului naţional de anul viitor:
    – notele să fie trecute în catalog
    – repartizarea copiilor să se facă la fel ca la un examen adevărat, adică după indicele alfabetic, în săli de examen.

  17. Pentru Propuneri
    Dupa fiecare inovatie din invatamant pusa in practica prin asazisele simulari, ni se cer tot felul de rapoarte, de interpretari, de fise de evaluare (la clasa a II-a am avut de scris 75 de fise deoarece au fost 3 teste), in care noi, cadrele didactice implicate sa ne spunem parerea, sa venim cu imbunatatiri. Dupa ce stai ore, poate zile, sa le redactezi, am convingerea ca nu le citeste nimeni.
    Asa ca oricat am incerca sa schimbam ceva de la nivelul de unde se munceste cu adevarat cu elevii, nu se realizeaza nimic. In urma simularilor de la clasele II, IV, VI toti profesorii au semnalat subiectele neconforme cu programele, cerintele ambigue, baremul prost intocmit,dar, nimic. Subiectele primite au fost pe acelasi tipic cu cele de la simulare.
    De cati ani se semnaleaza modul gresit in care sunt formulate si gandite subiectele la diferitele examene? Nu s-a schimbat nimic pentru ca, oricata dorinta de schimbare ar exista, inertia este si mai mare.

  18. Este incredibil cum a fost călcată in picioare munca copiilor noștri. Pe langa subiecte si bareme ce au dezamăgit vedem si contestații rezolvate intr-un mod rușinos. Poate explica cineva cum este posibil sa se mărească o nota si cu 1.45…….?????Urmăriri in acest sens rezolvarea Contestațiilor de la scoala 56!!!!! Rușine!!!!!!

  19. Această doamnă are mare dreptate față de copii,deoarece
    un profesor consideră elevii ca și copiii lui
    Cine cere iertare elevilor
    Ministerul educație=rahat,și alte sinonime contextuale
    Rușine să vă fie ați dus țara de râpă că voi ați platit examenul pentru nota 5

  20. Cu toate ca am mai postat acest mesaj odata, aparent a fost redirectionat intr-un reply pentru alt mesaj.
    Tin sa il public si de sine statator.
    Felicitari colegilor mei de clasa acum a9a care au luat 7-10.
    Inseamna ca ati muncit si ati invatat.
    V-ati asigurat un loc binemeritat la un liceu teoretic unde, indiferent de renume, daca invatati, veti lua nota mare la bac si veti merge la o facultate foarte buna.

    Ca eleva care tocmai a absolvit clasa a VIII-a, rog respectuos pe toti acesti profesori si parinti ‘ofensati’ sa faca un pas inapoi si sa se uite si la altceva in afara de copilul lor.
    Vin dintr-o familie modesta si nu am banii sa studiez cu ceva profesori buni. Si totusi am luat 9.70. Cum asa, cand la simulare am luat 7.90?
    Foarte simplu. AM INVATAT SI MI-AM LASAT LAPTOPUL INCHIS. Am fost atenta la ore si nu am frecat menta.
    Colegii mei au fost diversi si au luat note de la 3,70 la 10. Profesorul acelasi, nivel de inteligenta diferit.

    Inainte sa incep sa explic de ce scrisoarea acestei asa zise profesoare ma revolta si ma ingrozesc cand ma gandesc ca acesti profesori corecteaza subiectele in Bucuresti, dati-mi voie sa va deschid ochii la un lucru:

    Avem nevoie de copii in scolile profesionale. La Brasov, unde locuiesc in prezent, exista 7 licee teoretice, din-alea unde toti vor sa intre. Toate au intrat pe cat, 1 pagina jumate?
    Restul sunt scoli vocationale sau industriale. 3-4 pagini.
    Profesoara aceasta insinueaza ca ce, toata lumea trebuie sa ia peste 9? Atunci doar cei foarte prosti o sa devina croitori, coafezi sau mecanici. Pentru meseriile acestea ai nevoie si de creier. Ideea e sa te duci acolo pentru ca nu esti foarte inteligent, dar si pentru ca ti-ar placea o meserie in domeniu. Avem nevoie de economisti inteligenti. Prea multi teoreticieni strica.

    Dar suficient cu scolile. Vorbim de subiectele de romana aici. Subiecte concepute in asa fel incat sa masoare potentialul elevului.

    La examen te duci cu o atitudine de examen. Nu te duci cu capul in nori, ci concentrat. Daca are elevul ghinionul sa se simta rau, asta e, exista o marja de eroare in toate. Eu am o boala ce, netratata, imi poate afecta concentrarea, iar la examen ma duc cu toate masurile de siguranta luate. Daca un copil sanatos nu poate face asta, nu mai e vina nimanui decat a lui si a parintilor.
    Subiectul cu silabe e conceput in asa maniera incat acele ore in clasa a 5-a in care elevul invata ca o cratima uneste 2 silabe intr-una sa nu fie pierdute. Stiati ca pune copilul sa silabiseasca la examen? E vina lui ca nu a fost atent, nu a ministerului. Daca nu poate fi atent la o sarcina atat de importanta, inseamna ca nu merita o nota atat de mare.

    Legat de sinonime, e o diferenta stilistica mare intre cer si vreau. A cere inseamna a da glas la ceea ce vrei. Legat de locutiune, de aia ii zice locutiune, pentru ca nu e aceeasi parte de vorbire. In o gramada de manuale scrie, in fiecare an, ca locutiunea si partea de vorbire care poate sa inlocuiasca acea locutiune sunt DIFERITE. Copii sunt pisati la gramatica in acest domeniu. De ce ma puneti pe mine pe acelasi loc cu un copil care nu stie ca 2 cuvinte=/=1 cuvant? La acest item, ati fost la fel de folositoare la corectare cu o profesoara de geografie, de exemplu. De ce v-a platit statul in plus pentru acest examen?
    60 de sutimi fac diferenta mare intre un liceu si altul. La Sf. Sava se intra la diferenta de 0.10, iar dumneavoastra ati dat 12 puncte pe mila. Si apropo, ba da, SOLICIT de la Anul Nou sa fie neprihanit. Suna mai academic, dar merge.

    “conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcţia incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2″
    Dar in cazul dat, constructia nu era incidenta. Constructiile incidente cuprind vocative. Dar nu inseamna ca toate vocativele sunt si constructii incidente. Sau nu mai se cunoaste ce e aceea constructie incidenta? Nu rastalmaciti Gramatica Romana, sunteti profesoara de romana, la urma urmei.

    Diferentele de nuanta intre A.s.prep. si A.s.gen. sunt mari. De aceea am suferit-o eu 2 ani pe profesoara de romana in timp ce ne repeta a 11a oara de ele. Ca sa retin. Copilul daca nu e atent la ore, nu stie. Daca nu e atent, n-are decat sa stea la un liceu mai de jos si sa ma lase pe mine, elev care vrea sa stie, sa invat la unul mai bun. Daca nu e atent, poate sa vrea el oricat nota aia, ca tot nestiutor ramane. Mi se pare corect ca nu i-ati dat punctul acela. Multumesc ca macar acolo ati fost corecta.

    Subiectul de 12 puncte tocmai acest lucru pentru care militati dumneavoasta aparea: copilul sa nu fie robotic. Daca are o minte de robot se va uita lung peste text, va injura cum e de altfel normal ca nu are multe figuri de stil, dar se va opri aici. Poezia e una frumoasa. Firul de ata care era viata lui era chiar asa de greu de vazut ca metafora? Mesajul poeziei era destul de exact. Vreti ceva robotic pentru memorare? Aveati o gramada de marci ale genului liric. Imagini poetice erau grele de pus, sunt de acord. Elementele de prozodie v-au zburat din cap? Alea umpleau 7 randuri si mai simplu de atat nu se putea. Dar mai erau si alte lucruri, cu care se umplu 25 de randuri lejer. Nu era ceva usor. Dar daca nu stii macar sa iei 0.6 prin identificarea unor marci ale eului liric, ma scuzati, copilul nu merita 12 puncte gratuite. Atatia copii au putut. Cunosc 2 surori care de la 3.90-4.60 la simulare, au luat 8.15-8.20 la examen. Au facut aceste cerinte in loc sa se joace si uite, dom’le, la ele s-a putut, macar ca nu sunt asa destepte. Daca ati avut bani de meditatii, asa scumpa era o culegere cu astfel de subiecte de examen?

    Da, se priveste atentia copilului. Examenul implica ca el trebuie sa aiba atentia la purtator. Gramatica era rezolvabila. Nicio conditionala de scop. Nimic greu. Chiar a dat 4 propozitii, sa evite acuzatiile ca ar fi un subiect mecanic. Copilul alegea ce dorea de acolo.

    Un nume inventat, asa cum a mai zis o eleva inainte, ar fi mers la fel de bine la subiectul de literatura. Eu am scris de George R.R. Martin. Poate corectorii lucrarii mele nu au stiut cine e acesta. Dar mi-au dat punctele? Le-au dat.
    Ce ma deranjeaza cel mai tare e ca sustineti ca televizorul ar trebui sa educe copilul. De unde conceptia asta? Daca e destept, a citit si el un Harry Potter, un Twilight. Carti politiste, Agatha Christie, merg la fel de bine. Sau literatura romaneasca, desi eu recunosc ca prefer literatura straina. Incercati sa afirmati ca, uitandu-se la Guta si la Dragusanca, copilul ar trebui sa aiba note mari? Nu e vina ministerului ca unii sunt mai preocupati de lectura decat altii.

    Asa ca doamna, pentru ca profesoara de romana nu pot sa va zic, probabil ca eu as fi fost un meditator mai bun decat dumneavoastra, daca nu ati stiut ce sa ii invatati pe copii si eu am stiut ce sa invat.

    Nu mai scuzati copiii prosti. Cei care sunt creativi sa se duca la liceul de arta. Acolo media de la examen conteaza 18%. Ii place sportul? Liceele sportive ii asteapta.
    Dar pentru licee teoretice, aceste subiecte au fost ideale.

    Poate cei de la Sf. Sava (din ce am auzit, cel mai bun liceu) sunt mai destepti si au ales sa ignore acest mesaj ce aspira la distrugerea ordinii naturale bazate pe inteligenta individului.
    Subiectele nu au fost facute ca sa ia toata lumea 10. Eu meritam un 10 si am facut o lucrare de 10. Dar nu l-am luat. Daca sunt pregatiti de 10, nu imi spuneti mie ca elevii iau 5. Nu va cred.

    Din partea copiilor care au studiat cu adevarat si care sunt inteligenti, va rog respectuos sa nu ne mai furati locurile. Exista scoli suficiente pentru toti.

    La matematica, ca tot amintea un parinte mai sus de ea, s-a luat 10 din doua motive. In primul rand, datorita faptului ca elevii sunt speriati de aceasta materie si muncesc mai mult
    la ea. In al doilea rand pentru ca subiectele de anul acesta au fost relativ usoare.

    In concluzie, lasati politica si nu mai dati vina pe sistem. Depuneti contestatie daca nu va convine nota.
    Duceti-va si intrebati copilul ala de la scoala generala unde invata copilul vostru care a luat cea mai mare nota ce parere a avut de subiecte. Stati cinci minute de vorba cu el. Apoi intorceti-va aici si ziceti-mi sincer ca acel copil vi se pare mult mai prost decat copilul vostru.

    Nu am de ce sa imi cer scuze nimanui. Bine face doamna meditatoare ca isi cere scuze copiilor ei. Macar e sincera cand zice ca nu a stiut sa isi faca datoria: sa ii invete ce e ala examen.
    Anul trecut v-ati plans ca subiectele au fost prea simple. Acum sunt prea grele?
    Hotarati-va!
    Si nu mai dati vina pe niste profesori care si-au facut treaba.

    • Domnilor din minister, fapta dvs. de a va substitui in persoana unui copil de 14 ani, nu denota decat caracterul si pregatire egala cu a acestuia. dar in nici un caz intelgigenta si creativitatea.
      Intr-adevar, este un articol care va critica. Puteati sa il combateti cu argumente, nu cu atacuri demne de toata jena. Orice parinte cu minim studii medii, isi va da seama de gestul dvs. urat (asta ca sa fiu diplomat in expresie).
      Rusine !!!

  21. “Dragii mei prieteni,
    Nu știu dacă interesează pe mulți dintre voi examenul de la sfârșitul clasei a opta, … “
    Așa se pare că sună începutul scrisorii reproduse în articolul domnului Viorel Zacu “Cine le cere iertare copiilor?“, scrisoare trimisă de doamna Carmen Stoica, profesoară de limba română la Școala nr.99 din București.
    Să înțeleg din textul citat că folosirea pronumelui personal “vă“ nu mai este obligatorie?
    Noi, ăștia bătrânii, am învățat de la profesorii noștri de limba română că este obligatoriu să folosim pronumele personal într-o astfel de construcție.
    Deci, corect ar fi trebuit să fi fost scris textul astfel: “Dragii mei prieteni,
    Nu știu dacă VĂ interesează pe mulți dintre voi examenul de la sfârșitul clasei a opta, … “
    Având în vedere marele număr de comentarii venite din partea colegilor de breaslă ai doamnei profesoare, nădăjduiesc în amabilitatea și solicitudinea cuiva care mă va dumiri, adresându-i mulțumirile mele cu anticipație.
    OLIVIU TOCACIU,
    Bazna,
    30 mai 2017

    • Scuzele mele pentru greșita apariție în comentariul precedent a numelui de familie ZACU în loc de ZAICU!
      Eu am scris corect, dar claviatura calculatorului îmi joacă feste uneori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Viorel Zaicu
Viorel Zaicu
Studii de filosofie, incheiate cu un doctorat obtinut la Universitatea din Bucuresti in mai 2008.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro