vineri, martie 29, 2024

Cine urmează după Liviu Dragnea în fruntea PSD?

Deși a condus partidul la cea mai categorică victorie electorală, Liviu Dragnea este pe cale să-și încheie cariera politică. El este principalul responsabil nu doar pentru erodarea capitalului electoral al partidului și șubrezirea propriei guvernări, ci și pentru afectarea imaginii externe a României. A dat cu oiștea în gard și a făcut-o în cel mai rău mod posibil pentru toată lumea, cu excepția poate a lui Klaus Iohannis.

Chiar dacă momentan este încă președinte al PSD și președinte al Camerei Deputaților, sunt șanse mari ca aceste poziții vor fi ultimele din parcursul său politic.

Emiterea OUG 13/2017 și tot ce a urmat este o greșeală neprovocată. O greșeală politică care pe lângă consecințele în plan politic național sau internațional are efecte și asupra poziției lui Liviu Dragnea în PSD. Asupra acestor consecințe mă voi concentra în acest articol și asupra opțiunilor care există pentru PSD. Dar, mai întâi, să înțelegem momentul Liviu Dragnea în istoria PSD.

Liviu Dragnea nu este o personalitate carismatică, o „locomotivă” capabilă să tragă un partid după el, așa cum au fost la vremea lor Ion Iliescu sau Traian Băsescu. Astăzi, forța PSD o reprezintă structurile locale, primarii, organizațiile județene. Însăși faptul că Liviu Dragnea a ajuns din lider județean președinte al partidului este un argument în acest sens. El nu și-a făcut un nume la centru, ci și-a făcut un nume din ce a făcut în Teleorman. Din alianțele pe care și le-a creat cu alți lideri locali a reușit să promoveze la centru. Ca ministru în guvernul Ponta, a deținut portofoliul Ministerului Dezvoltării Regionale, adică una din principalele surse de bani pentru organizațiile locale. Baronii locali l-au susținut pe Dragnea, iar el i-a răsplătit în schimb și prin asta și-a consolidat poziția în partid. A fost trambulina lui spre conducerea PSD. Ascensiunea sa însă a mai dezvăluit un fapt. Rezerva centrală de cadre a partidului s-a epuizat. Liderul local Liviu Dragnea a putut face pasul către politica la nivel național în PSD pentru că scena a fost eliberată, fie de epuizarea politică a unor lideri precum Mircea Geoană sau Victor Ponta, fie de condamnările pe bandă rulantă suferite de alți lideri PSD. Ascensiunea lui Liviu Dragnea este un simptom al unei crize de resurse umane.

Consecințele în plan politic și social generate de OUG 13/2017 au dat naștere sau poate doar au dezvăluit anumite fisuri în aparenta unitate de monolit a partidului afișată după alegerile parlamentare de anul trecut. Presiunea publică pusă asupra coaliției de guvernare, dar în special asupra PSD și a liderului său a provocat apariția unei pluralități de opinii în cadrul acestui partid. Pe de o parte, câțiva lideri locali au părăsit partidul, iar alții s-au distanțat de decizia adoptării OUG 13. Dintre ultimii, cel mai vocal și cel mai important este primarul Iașului, Mihai Chirica. Primarii sunt baza partidului și ei sunt cei care aduc voturi. Aceste mișcări la nivel local au transmis un semnal de alarmă pentru Liviu Dragnea: o parte din baza partidului nu acceptă ușor efectele acțiunilor centrului. La următoarele alegeri locale, primarii nu vor fi aleși de Liviu Dragnea, ci de cetățenii din localitățile în care acum s-au produs proteste masive. Primarii sunt sensibili la opinia publică din localitățile lor și înțeleg că realegerea lor depinde mai mult de cetățenii care au demonstrat pe străzi, decât de sprijinul conducerii centrale a partidului.

O altă tabără care s-a manifestat în ultimele zile în PSD a fost cea a „talibanilor”, după cum chiar unii dintre ei s-au auto-identificat. Persoane ca Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu sau Ovidiu Buzatu (președinte PSD Vaslui) au promovat ideea contra-manifestațiilor și a unei linii mai dure față de contestatarii guvernului Grindeanu. Dacă ei au fost la originea manifestațiilor de la Palatul Cotroceni, atunci au făcut o greșeală politică, prin eliminarea argumentului celor trei milioane de voturi pe care PSD le contrapunea în discursul său sutelor de mii de manifestanți ieșiți în stradă împotriva sa. Deodată, scorul a devenit zeci de mii contra o mie sau câteva sute. Total defavorabil pentru PSD în ansamblu, dar șubrezirea poziției lui Liviu Dragnea în fruntea partidului poate fi însă un lucru pozitiv pentru cineva care vrea să-i ia locul.

Un alt moment semnificat a fost părăsirea sălii de către parlamentarii PSD în timpul discursului președintelui Klaus Iohannis. Nu cred că acțiunea a fost premeditată și nici nu cred să fi avut girul lui Liviu Dragnea. Acesta și-a pus mâinile la ochi când a văzut ce se întâmplă. Când parlamentarii PSD acționează mai radical decât el sau fără acceptul său, acest lucru nu poate fi ceva bun pentru Liviu Dragnea. O priveliște pe care involuntar a preferat să nu o vadă.

Nu în ultimul rând, premierul Sorin Grindeanu dă semne că ar vrea să iasă de sub tutela președintelui PSD. Există câteva gesturi ale premierului care ne sugerează că acest lucru este pe cale să se întâmple:

  • Abrogarea OUG 13/2017 pare să se fi făcut la inițiativa sa și nu la indicațiile lui Dragnea, după anumite surse din presă, însă neconfirmate;
  • Demisia lui Florin Iordache și numirea Anei Birchall ca interimar la Justiție fără acceptul lui Liviu Dragnea[1];
  • Afirmația că ia în calcul numirea unui ministru independent la Ministerul Justiției;
  • Demiterea rapidă a Ionicăi Sfetcu (vicepreședinte ANSVSA) după ce presa a dezvăluit că este anchetată pentru luare de mită.

Pe de o parte, Dragnea și-a pierdut susținerea celor din PSD care consideră că a acționat unilateral, în propriul beneficiu și a periclitat nu doar imaginea, ci și interesele partidului pe termen lung. Pe de altă parte, el este sub presiunea radicalilor care consideră că în această criză politică nu a acționat suficient de ferm. Probabil există în PSD și foarte mulți oameni care aprobă modul de gestionare a crizei și încă nu se gândesc la schimbarea lui Liviu Dragnea, mai ales că partidul nu are încă o alternativă conturată în acest moment. Atunci când liderul sângerează, cei aflați în expectativă se pot afilia rapid uneia dintre tabere.

În perioada următoare Liviu Dragnea are în față o serie de provocări dificil de gestionat simultan. Trebuie să facă ceva pentru a calma baza partidului, iar cheia pentru acest lucru este la guvern. Trebuie să gestioneze și relația cu tabără mai dură din PSD care probabil insistă pentru suspendarea Președintelui Iohannis concomitent cu promovarea unei legislații și a unor măsuri menite să anihileze frontul „anticorupției”: controlul sau anihilarea DNA, modificarea Codului Penal, grațierea, etc. În același timp trebuie să-și rezolve cumva probleme din Justiție, dacă dorește să-și întrețină iluzia că mai are un viitor în politica românească. Încercarea de a rezolva acest lucru pe „cale legislativă” pare să fi eșuat.

Creșterea gradului de autonomie al premierului și distanțarea treptată a acestuia de Liviu Dragnea, în cazul în care va avea loc, va alimenta lupta pentru viitoarea conducere a PSD. În cazul unei guvernări nereușite, aceasta se va deconta în dreptul lui Liviu Dragnea, cel care și-a asumat deschis rolul de supervizor al guvernului. În cazul unei guvernări cu un bilanț pozitiv, în special din punct de vedere economic, de acest lucru va beneficia în primul rând premierul. Acest lucru îi va da argumente pentru a solicita șefia partidului înainte de încheierea actualului ciclu electoral. Dacă Liviu Dragnea nu este o locomotivă și nici nu mai controlează resursele financiare și administrative prin care poate da satisfacției bazei partidului, atunci ce nevoie ar mai avea partidul de el?

După dispariția sau scoaterea din scenă a lui Liviu Dragnea, PSD are puține opțiuni și nu foarte bune. Cum ar putea arăta viitorul președinte al partidului?

  • Unul europarlamentar precum Sorin Moisa sau Cătălin Ivan sau chiar primarul Iașului Mihai Chirica ar beneficia de avantajul vârstei, al unei imagini necontaminate de scandaluri și ar avea potențialul de a redresa imaginea partidului pe plan extern. Principalele dezavantaje ale unei opțiuni de acest tip sunt slaba racordare cu structurile de putere locale și notorietatea redusă. Poate fi o opțiune viabilă doar dacă schimbarea lui Liviu Dragnea se produce rapid, iar viitorul lider va avea doi-trei ani la dispoziție pentru a crește.
  • Premierul Sorin Grindeanu, în cazul în care reușește să depășească presiunea străzii și să se mențină în fruntea guvernului, ar fi o altă opțiune. Avantajul său ar consta în controlul resurselor de care liderii locali sunt interesați și al rezistenței în fața unei presiuni uriașe. Poate să nu fie agreat de o mare parte din public, dar pentru PSD este relevant dacă el poate capacita bazinul electoral al partidului. Ar conduce, așa cum este fi și firesc, la suprapunerea responsabilității guvernamentale peste cea politică. Dezavantajul său principal este reputația de complice al lui Liviu Dragnea. Dacă dorește să aibă vreo șansă, este important să se delimiteze cât mai rapid și mai drastic de actualul președinte al PSD.
  • Un lider conflictual care să pedaleze în continuare pe teme ca „Soros”, „România colonie a multinaționalelor”, „DNA instrument politic” și care să escaladeze conflictul pe care partidul și coaliția de guvernare îl are cu președintele Iohannis are puține șanse de reușită. Partidul în ansamblu are nevoie de pace socială, căci abia a ajuns la guvernare.

Pe lângă variantele de mai sus, întotdeauna mai există cel puțin o variantă pe care analistul nu a întrevăzut-o sau pe care a omis-o. Dincolo de discuția asupra persoanelor, principala opțiune a PSD este între a unifica puterea guvernamentală cu cea politică sau de a reconfirma existența a doi poli de putere: unul la partid, iar altul la Palatul Victoria.

Posibilitatea spargerii partidului în urma viitorului congres nu este exclusă, dar este puțin probabilă. Toate dizidențele și partidele „aripioare” care au apărut de-a lungul timpului în politica românească au eșuat. Unele au jucat însă un rol temporar, strict oportunist, de „soluții” mai mult sau mai puțin morale. Ar vrea președintele Iohannis să forțeze un scenariu de tip UNPR pentru crearea unei alte majorități? Înclin să cred că nu, dacă dorește să afișeze „un altfel de politică”.

Criza de leadership a PSD nu este însă o veste bună, pentru că reprezintă doar un caz particular al crizei de leadership politic cu care se confruntă România. Nici celelalte partide nu o duc mai bine, iar acest lucru este grav. O democrație are nevoie de partide solide, capabile să recruteze, să formeze și să promoveze lideri. „Anticorupția” a curățat mare parte din scena politică. Deși necesară, este insuficientă pentru a schimba modul în care se face politică și felul în care are loc socializarea politică în interiorul partidelor. În democrație, schimbarea partidelor poate veni doar din interior. Ori, în acest moment, nu există suficiente stimulente pentru ca acest lucru să se întâmple. Îmi doresc ca realitatea să mă contrazică.

P.S. Persoanele carismatice pot fi periculoase pentru o democrație. Nu acesta este însă pericolul care planează asupra României. Una din problemele sistemului nostru politic este că fiecare nouă generație de politicieni este mai slabă decât precedenta.

NOTE


[1] http://adevarul.ro/news/politica/demisia-iordache-sparge-unitatea-psd-1_58a07ee65ab6550cb867a984/index.html

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Vocile tacerii soptesc ca Partidul va incerca iarasi trucul ”tanarului lider”. Cu Victor Viorel Ponta a mers foarte bine, ca strategie electorala, dar personalitatea tembela a tanarului lider a stricat totul. Zice-se ca Georgian Pop si Ionut Vulpescu ar fi variantele cele mai interesante, in caz ca Partidul decide sa-l sacrifice pe Sorin Grindeanu odata cu mentorul sau, ceea ce nu-i deloc sigur. In plan personal, mai am un singur dor: ca cei de Ladbrokes sa includa in oferta lor si ”cote” pentru succesiune in PSD. Pai nu pretinde Partidul ca e partid european?!

  2. Am mari indoieli ca dupa Dragnea va putea veni cineva diferit de el si inaintasii Iliescu, Nastase, Ponta.
    PSD nu ar mai fi PSD.
    Premierul Grindeanu, o solutie de inlocuire? pai, n-a facut si el parte din ceata lui pitigoi?
    In relatiile internationale, pentru Romania, Grindeanu conteaza, nu Dragnea.
    Normal, protestatarii din strada nu pot cere capul lui Dragnea, e problema partidului, dar capul lui Grindeanu da, e seful guvernului care a generat tarboiul.
    Aici stau in dubiu „Una din problemele sistemului nostru politic este că fiecare nouă generație de politicieni este mai slabă decât precedenta.”
    Oare generatiile (de alegatori)care vin si ele nu sint mai „deschise”, mai cu pretentii decit cele anterioare? S-ar putea ca ele sa nu genereze politicieni pe masura, caci nu importam politicieni.
    S-a cam incetatenit acuza ca politica e o mizerie; vezi ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ai.
    Revenind, nu cred inr-un lider diferit la PSD.

  3. Toți conducătorii [de partid] se află pe calea către încheierea carierei politice (mai devreme sau mai târziu), însă în acest moment cea a d-lui Dragnea nu pare a se încheia foarte curând din alte motive decât de ordin legal.

    Capitalul electoral al PSD este încă solid, iar refacerea lui până la viitoarele elegeri este posibilă pe seama deficitului bugetar, inflației și deprecierii monedei naționale. Imaginea externă contează mai puțin, “nu doamna Merkel votează în România”. Dl Dragnea este pus acolo unde este de către oligarhi pentru a le apăra interesele și rămâne în funcție cât timp spun aceștia, adică, atât timp cât își poate îndeplini eficient misiunea.

    Birocrația de partid cere mai degrabă eficiență decât carismă. Dl Dragnea a “urcat pe scenă” atunci când scena a fost eliberată. Înlocuirea unui președinte PSD s-a făcut întotdeauna după ce partidul l-a îndepărtat pe cel aflat în funcție și “a eliberat scena”, nu a existat o mișcare constructivă în sânul partidului. Nu a existat până acum o construcție interioară care să dea un program (moțiune) promovat de un viitor președinte etc. Așa-i pe la liberali, spre exemplu. La PSD “se curăță scena”, se face o ședință într-o noapte, iar dimineața este anunțat noul președinte, cum s-a întâmplat în cazul d-lui Ponta, spre exemplu. Dar, niciodată după o victorie în alegeri!

    O construcție în interiorul PSD cu d-nii Chirică (supărat că regiunea sa nu a primit bani), ori Grindeanu este improbabilă. Vor primi bani și Moldova și Ardealul. Dar, un test electoral ar putea fi apropiatul Referendum. Depinde de Președintele Republicii și de cetățeni dacă va fi o înfrângere a d-lui Dragnea. Abia atunci ne-am putea gândi la schimbări la vârful PSD.

  4. Hm…., ce repede a fost propulsat Chirica drept „pesedistul bun”! Si va fi si seful PSD!?
    Pana acum 1 an era de rasul Iasiului, a fost ales ca raul cel mai mic. Cititi presa locala, Ziarul de Iasi, de ex.!
    PS.
    Sper ca veti publica postara mea.

  5. Sunt ff atent dar si ff circumspect la cei ca tov. Chirica sau tov europarlamentar Catalin Ivan, deoarece consider ca picam toti intr-o mare capcana psd-ist bolsevica, aceea de a crede ca partidul excretat /emanat din pcr/fsn ar putea contine si alt fel de lighioane decit haiat hrapareata securista si politruca ce o cunoastem.
    A deveni membru (precum imaculata tovarasa Aurelia Cristea, acum demisionara si pocaita) in „ceva” ce pute si miroase asa preganant a pcr/fsn – formatiunea politica nasita de Iliesc si agatata de vena jugulara a puterii in ultimii 27 de ani este de la sine o abdicare de la conditia de cetatean. Daca a fost facuta din naivitate- denota o saracie menatala abisala. Daca te raliezi partidului din motive de arivism, pofta de putere si capatuire..nici nu mai trebuie comentat. Ambele versiuni sunt descalificante pentru oricine.
    In consecinta…sa nu „punem botul” la declaratiile tovarasilor Chirica & comp…”dizidentii” psd..sunt convins ca baietii vorbesc „cu misiune” in incercarea de a deturna si deconstrui opozitia societatii civile indreptate impotriva psd si a guvernului sau de marionete.
    Mai simplist (imi asum) – nu exista psd-ist bun. singurul psd-ist bun e cel de dupa gratii sau cu drepturile civile /electorale suspendate. sau mai bine…sa ocupe doar 2 m2 de pamint…sfintit.
    PSD e un cancer, nu un partid politic…si merita si trebuie sa dispara.

  6. Dragnea e puternic sustinut de partid. E cel care a transformat un drum national intr-unul european, iar mai apoi l-a integrat unui CORIDOR de transport PANEUROPEAN – performanta remarcabila!
    Cand vreodata vreunul ca vlase ar face asta pentru Bacau, pe E85?
    Tot el va trage autostrada pe bani europeni pe culoarul cernei la craiova, taman pana in Galati ca sa dubleze actuala Autostrada Albastra – io personal cred ca se va opri la buCUResti.

  7. Oameni buni, am si eu o intrebare: la ce trebuie PSD in Romania?

    Deci foarte serios, care e raison d’etre/ business benefit pt Romania ca PSD sa existe?

    Am auzit axioma ca ne trebuie ‘social-democratie’, ca asta e stanga romaneasca.

    Nu. Curentul ‘social-democrat’ a murit in Occident, elementele bune au fost preluate de liberalism. A se vedea tendintele in N. America: stanga e liberalismul/democratii. La fel si in Romania, stanga ar putea fi un PNL resapat. Problema e ca nu avem Dreapta.

    Iar PSD? Sorry, dar nu vad la ce e bun pt Romania.

  8. perfect adevarat. criza de resurse umane se va accentua, deja se resimte cam in totate sectoarele romaniei dar f important: educatie, sanatate, cultura, magistratura. se observa din limbajul suburban si un parlament plin de tigani. dracnea nu va lasa partidul din mina decit daca va fi fortat. atita timp cit detine cheile visteriei si imparte unde trebuie va fi lasat in pace chiar i se va oferi luxul de a face ce il taie capul chiar daca e impotriva romaniei. biserica e in cadere libera din cauza conducatorilor ei si isi va pierde irecuperabil influenta. educatia si cultura sint la pamint ca flagel al insemintarii institutiilor publice din romania cu persoane numite politic si nu pe criterii de competenta, eficienta…concurs pe bune. raul a cuprins totul….nimic nu a ramas neatins …ne indreptam rapid catre pierzanie..a sufletului, familiei, a viitorului, a…tot ce credeam ca e posibil. solutia? atragerea celor plecati, a celor cu experienta si nu prin a spune…’ah, si-a pus cariera -on hold- la londra ca sa vina in romania sa preia un minister’. as vrea sa vad romani care spun: ptr tara mea las totul blata si vin in secunda 2 ptr onoarea de a fi public servant. pina atuncii infractorii si tiganii va vor pune pielea pe bat si o sa ajungeti mai batjocoriti decit pe vremea lui ceasca.

  9. Criza de cadre este specifica tuturor partidelor. Ea este, dupa mine, cauzata de lichelizarea partidelor, astazi grupuri infractionale organizate piramidal si care au propulsat politruci verosi a caror singura abilitate este de a-si prezenta faradelegile intr-o cheie populista.
    Partidele s-au descotorosit de oamenii cu idei, de indivizii integri si de cei care voiau sa faca ceva pentru cetateni. Sistemul lor este acelasi de 27 de ani, un sistem clientelar de trafic de influenta in care oamenii „de bine” s-au descurajat treptat si au iesit din politica la fel cum au intrat: membrii de rand, cu exceptia celor cu notorietate gen cantareti si ziaristi pe care partidele ii folosesc drept „idioti utili” a caror popularitate e devorata de partid.

    Azi, legitimitatea lui Dragnea este data de baronii locali, esalonul II ca sa zic asa, a caror legitimitate „mai jos” este data de primari, cei care scot lumea la vot, primesc fondurile si sunt la talpa furtului din banul public. Avem cel putin 3 „layere” de clientelism si furt, desi in realitate legaturile sunt mai complicate iar imoralitatea in care partidele isi trag electoratul este de-a dreptul ingrijoratoare.

    Este putin probabil ca acum, in punctul asta, lideri politici de pe layerele astea sa inteleaga unde se afla organizatia lor si nevoia paritidului pe termen lung de a propulsa oameni noi gen Chirica, cu alt discurs si alta ganidre. Dragnea, spre deosebire de Ceausescu are un mandat de la esalonul doi pentru a-i scapa de puscarie, nazbatia asta de DNA care le tulbura linistea… Pentru asta s-a salvat pe el intai si partidul stie ca asta e drumul de urmat. Cateva voci pe ici pe colo nu schimba situatia fiindca da, asemenea oricaror clanuri mafiote, ei stiu ca puterea lor de intimidare ( pana la urma asta e politca lor: „nu ne votati, nu mancati” ) vine din faptul ca sunt uniti. Instinctul lor de animale de haita va fi mai puternic la nevoie si se vede din plin acum… Dizidentii vor pleca, reformistii la fel, la fel s-a intamplat si in PNL, PDL, etc, au ramas cele mai anoste si comunistoide figuri gen Blaga, varianta PNL a lui Dragnea, un om fara idei, fara umor, fara suflu intelectual, dar bun „organizator” si care a dus partidul unde stim cu totii…
    Vestea buna e ca cei ca Dragnea si Blaga nu genereaza lidership, ei trebuie sa promita marea cu sarea ca sa devina populari si ajung la promisiuni care nu pot fi respectate si care vor crea dezamagire pana la urma. Nici retorica lor nu are resurse nelimitate. Aducerea unor PRM-isti gen Olguta, Codrin sau Bolcas pe „sticla” a facut ca oamenii sa se radicalizeze si mai mult. Batranii care sunt decuplati de la realitati ( de ex. ei cred ca intr-o multinationala vine seful si te scoate la protest si tu trebuie sa te duci, ca pe vremea comunistilor ) pe de o parte, si restul lumii pe de alta parte…
    Vom avea prezenta tot mai mica la vot, dar votantii PSD, spre deosebire de cei ai altor partide vor merge in continuare la vot, e singura lor sansa de supravietuire. Dar anul asta au fost votati de 18%, anii urmatori vor ajunge poate la 15%. Dar ce se intampla cu celelalte partide versus probabil 85% de oameni care nu se regasesc in PSD ?
    Nu ne-reformarea PSD este drama noastra si nici faptul ca PSD a ajuns la putere, democratic pana la urma, ci nereformarea opozitiei este ceea ce ne costa enorm. PSD are tupeul acesta fiindca stia ca nu are cina sa i se opuna in plan politic. Oamenii din strada, tinerii frumosi si educati n-ar vota azi pentru alt partid si pe buna dreptate. Ei bine, tocmai aici e marea problema a noastra.
    Daca as fi in locul PSD as face tot posibilul ca sa nu existe un partid de oameni imaculati, in care cei care au iesit in strada sau care macar s-au simtit indignati de ce au facut sa se regaseasca. Faramitarea dreptei, popularea cu personaje dubioase, batalia lor pentru ciolan ( inclusiv in servicii despre care nu stim mare lucru ) si nu pentru stabilirea unor principii noi de societate ( adica fix ce ne lipseste de 27 de ani ), sunt dupa mine mai grave decat ceea ce se intampla in PSD sau cu electoratul lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Emil Tarala
Emil Taralahttp://contributors
Licențiat în Științe Politice al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, cu studii postuniversitare în Managementul Public și Sociologie. A urmat și cursuri de Formator și Management al Calității. A activat în administrația centrală (2003-2007), după care a lucrat în domeniul cercetării sociale, a elaborat și implementat proiecte co-finanțate din fonduri europene, inclusiv în calitate de manager de proiect. Este membru fondator al Asociației EXE - Expertiză pentru o Societate Bazată pe Cunoaștere.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro