vineri, martie 29, 2024

CNA, trezește-te! Organizații media, nu dormiți!

Cine zice că  presa privată, orientată spre profit, nu are aceleași obligații ca presa publică, nu știe ce vorbește. Meseria de jurnalist e una și implică responsabilități identice. Zilele acestea s-a mai depășit o măsură pe teritoriul audiovizualului: s-a trecut la instigare la ură și la amenințare asupra integrității fizice. Se știe, fiindcă e complet la vedere, că Voiculescu-Felix face agenda ”jurnalistică” a Antenelor. Dacă nu primește ce vrea, îi asmute pe madam Grecu et Co., pe Gâdea cu cohorta de păreriști, pe Badea etc. să dea la cap. Zilele trecute tocmai i s-a întâmplat lui Ponta. I s-a dat la cap. Ba mai mult, a fost dat cu capul de birou. O merită, până mai ieri Antenele, ”instrumentele de tortură” ale Varanului, lucrau și pentru el. Și vor mai lucra, după ce va ceda. Numitul Badea s-a remarcat zilele trecute prin exhibarea urii împotriva ”băsiștilor”, într-o emisiune dedicată de Gâdea demolării unor jurnaliști onorabili. Din aceia care nu pun botul. Ce-a spus el acolo este inadmisibil în spațiul public, fiind o evidentă incitare la ură, interzisă prin Constituție la art. 30, pct.7. Profesorul Tismăneanu a avertizat din nou: retorica urii naște monștri, vedeți fosta Iugoslavie. CNA să nu doarmă. Jurnalistul Robert Turcescu îl dă în judecată pe Badea. Asta ar trebui să facă și ceilalți. Nici organizațiile media să nu doarmă: s-a depășit orice limită.

Presa românească, dar mai ales publicul ei, săracul, se confruntă cu un fenomen toxic: sub acoperirea statutului de jurnalist s-au strecurat  numeroase figuri suspecte, care fac altceva decât jurnalism. O faună bogată conținând propagandiști, inchizitori, agenți de influență, țucălari, rozătoare de bani de la partid, agitatori, spălători pe creier sau spălători de cadavre, oameni de PR ai oamenilor politici, și, cu un termen nou, ivit din realitatea televizuală a talk-show-ului, numeroși ”păreriști” foșgăie mai cu seamă în televiziune. Cei mai mulți au ombilicul legat de un partid de la putere. Direct sau prin patron. Cu ei se face treaba murdară, ei îi execută public pe adversarii politici ai patronilor, ei sar cu gura când apare vreo fisură în propagandă, ei inventează psihodrame naționale pentru a acoperi adevăratele drame. Sunt gălăgioși, tupeiști, interesați. Știu să ascundă, să manipuleze, să transmită ură. Fac abuz, cum bine observa Liviu Avram într-un editorial din Adevărul, de termeni ca ”jurnalist” și ”adevăr”. În fapt, nu sunt jurnaliști. Le lipsesc trei elemente din definiția Codului Deontologic Unic, conștiința, principiile etice și servirea interesului public:”Jurnalistul este persoana care se ocupă de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă din această activitate.Jurnalistul îşi va exercita profesia în scopul servirii interesului public, conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de normele profesionale şi de Codul Deontologic”. Mai e ceva: n-au fost niciodată trași la răspundere. Știu să se ascundă sub drapajul libertății de exprimare și sub sloganul ”presa e liberă”. Dar ei nu sunt jurnaliști și diferența ar trebui făcută de toată lumea.

Dar să vedem alte exemple: e binecunoscut  cazul lui Bogdan Chireac, maestrul învârtelilor cu statul, distribuitor de bani pe la politicieni de preferință  useliști, care se prezintă ca analist politic sau jurnalist de ligă mare. N-are ce căuta în presă. Maxim la Parchet sau în boxă. Victor Ciutacu, noua achiziție de glorie a RTV, omul cu locuință socială anexă la penthouse, ar putea fi emblema acestei categorii, așa cum l-a definit pe blog o colegă de breaslă: ”Individul Ciutacu este, în opinia mea și fără pic de îndoială, un jeg uman. Un om care se tranzacționează la nesfârșit pentru un pumn de bani ca să înjure pe unul sau pe altul, în funcție de cine oferă mai mult, nu are ce căuta în breasla asta”, zice Sorina Matei.

Adesea falșii jurnaliști veghează la puritatea liniei trasate de partid, mai ales că au o dulce istorie împreună cu politicienii care i-au plătit în campanii electorale în chip de consultanți. De memorat cazul Andreei Crețulescu de la Realitatea TV, care nu s-a sfiit să facă parte din echipa de campanie a lui Geoană, pentru a se întoarce, virgină, la jurnalism. Ea, împreună cu altă prezență politicoidă, Rareș Bogdan, tocmai l-au executat pe Sorin Ioniță, analist la Expert Forum, care și-a publicat opinia despre eleva cu bentiță tricolor, acuzând educația intoleranței pe care tinerii o primesc acasă sau la școală. De ce l-au executat? Pentru că nu este în acord cu linia naționalistă a actualei guvernări. Nici Antena 3 n-a rămas mai prejos: Dana Grecu și Radu Tudor au pus urgent la cale ”o mizerie televizată”.

Să mai adăugăm categoria ținută la secret a ”agenților acoperiți” și a foștilor informatori din presă. Cu asta ne prindem urechile. În 1997, când pe ministrul afacerilor externe de atunci, Adrian Severin, l-a luat gura pe dinainte în declarația dată ziarului ”Azi” că s-ar afla în posesia unei liste de șefi redacționali și jurnaliști care lucrează pentru servicii secrete străine, scandalul a fost imens și l-a costat funcția. Dar lista nu s-a dat publicității nici până azi.  În 2006 dintr-o inițiativă a breslei numită ”Voci curate”s-a cerut oficialităților române și CNSAS să facă publice numele jurnaliștilor și patronilor recrutați de fosta Securitate și/sau de serviciile contemporane de informații. Operațiunea n-a avut un succes. Au ieșit în mai mulți ani câteva nume, déjà cunoscute și cam atât. Scandaluri iscate prin redacții au dezvelit câte un colțișor din tabloul amestecat al presei autohtone, cu turnătorii lui, foști și prezenți.

P.S. Atașez un comentariu delicios al jurnalistului Mircea Marian pe FB, fix la subiect. E formula personală, simpatică, soft, care nu trebuie să excludă măsurile obligatoriu de luat de către CNA și nici soluția apelării la justiție: ”Aud că prietenul Mircea Badea a promis – mie și la încă vreo câțiva nefericiți – că ne va „face rău. Meticulos, încet și determinant”. Yammi, apetisant. Gâdea, modest, a amenințat doar cu o calomnie, o compromitere, nimic neobișnuit pentru Antena 3. Lui Badea îi recomand „The big book of pain” (13 USD pe Kindle) – o carte despre tortura in Evul Mediu, de la fecioara de fier la tehnici de execuție prin fierbere sau eviscerare. Are multe poze cu oameni decapitați, trași în țeapă și torturați, sunt convins că o să-i placă și lui Dana Grecu”.

Articol apărut într-o altă versiune și în revista 22

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Cu caracterizări precum ”Bogdan Chireac, maestrul învârtelilor cu statul”, cu ce sunteți mai bună, dna. Armanca ? Las deoparte faptul că nimeni- dar absolut nimeni- nu vă obligă să-i ascultați pe respectivii. Așa cum pe mine nu mă obligă să-l ascult pe dl.Cristoiu sau dl.Turcescu la B1.

    • Argumente de genul „nu te obliga nimeni sa te uiti”, mi se par superficiale si fara alternative in fata cresterii la proportii alarmante a agresivitatii in programele tv.. E ca si cum un criminal dezaxat ar ingrozi trecatorii la un anumit colt de strada, insa nimeni nu ar trebui sa intervina, conform logicii „daca nu-ti convine, ocoleste-l” . I ritmul asta in cativa ani va trebui sa nu mai pornim televizorul sau sa nu mai iesim din casa.

      • Dragă domnule Dan,

        V-aș înțelege entuziasmul dacă n-am mai avea Happy Hour, Wow Bizz și Acces direct- asta ca să nu mai vorbim de inepția de Forum Monden. Atâta vreme însă cât există pe toate posturile, la toate orele, emisiuni de tâmpire acceptate public nu văd de ce ar trebui să-i crucificăm pe cei de la Antena 3- care, spre deosebire de Măruță și dna. Fried spun și lucruri interesante. Nu e nimic superficial în ceea ce am spus eu- ba chiar este un element de democrație- sper că știți ce e acest lucru. La fel cum democratic este să nu am pretenții să interzic ceea ce nu înțeleg- sau ceea ce nu-mi place. De-aceea e butonul de comutare al canalelor.

  2. Mi-am calcat pe inima si am cautat emisiunea. Imposibil de urmarit, a trebuit sa ma opresc dupa primele cateva minute. Este strigator la cer! Si cand te gandesti ca acesti indivizi au un parteneriat cu CNN si se lauda cu asta! Daca as fi in locul dvs. si al altor oameni / asociatii din presa romaneasca, as scrie CNN sa isi inceteze parteneriatul cu Antena 3. Asta i-ar durea cel mai tare. Eventual cu citate din raportul MCV.

  3. Nu am vazut emisiunea. De altfel nu ma uit la la televizor mai deloc. Prefer internetul. Daca sunt calomnii la mijloc, atunci cei afectati pot da in judecata postul de televiziune sau jurnalistii (asta este treaba avocatilor).

    Dar sa folosesti CNA-ul pentru ca niste jurnalisti sau chiar patronul nu sunt de acord cu numirea unui anumit procuror general (despre asta inteleg din articol ca a fost subiectul dezbatut) , mi se pare prea mult.

    Cred ca libertatea presei, chiar si de a spune lucruri cu care nu suntem de acord, este la fel de importanta pentru democratie ca o justitie curata.

    Cine nu este de acord cu ce aude, poate schimba canalul.

  4. Aveti mare dreptate – MARE – in ceea ce priveste caracterizarea presei actuale. Personal, cred ca e o boala fara leac deocamdata. Cred ca independenta presei si a actului jurnalistic tin de o dezbatere care ar trebui facuta, la modul realist, in primul rand de presa si apoi de societate in general. Sa vedem mai intai ca macar TV-ul public, ca radioul public functioneaza fara control politic si apoi sa cerem si sa speram si de la instituiile de presa private sa se intample acelasi lucru. Ma dezamagesc insa cateva abordari pe care le aveti in articol – sincer. Dl. Ionita a primit reactii negative inclusiv pe acest forum. Mesajul de pe FB precum si articolul dumnealui au generat o intreaga polemica. Sa intelegem ca toti aceia care l-au criticat au fost manipulati politic sau au un interes politic? Sau un alt interes…
    Cum sa numim situatia in care atasam (usor fortat pentru un cititor atent) langa un mesaj puternic, curat, corect, etic samd cateva opinii nu tocmai acoperite de realitatea faptelor/evenimentelor?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro