joi, martie 28, 2024

Comentarii la cateva stiri recente din cercetare (din presa sau pe surse)

Cea mai proaspata stire, aparuta pe G4MEDIA:

„EXCLUSIV Marcel Boloș: România pregătește patru proiecte strategice de cercetare din fonduri UE – Institut de Inteligență Artificială, Institut de medicină genetică, tehnologiile viitorului și vaccin tetravalent” (stire aparuta pe 21 ianuarie 2020)

Din articol aflam ca Ministerul Fondurilor Europene are in pregatire nu mai putin de patru proiecte axate pe cercetare si tehnologie, proiecte care prevad infiintarea a patru noi institute/centre de cercetare:

– Un centru de cercetare care sa lucreze pentru obtinerea unui vaccin multi-tulpina (tetravalent), localizat pe langa Institutul Cantacuzino

– Un institut de cercetare pentru medicina genetica

– Un institut de cercetare pentru Inteligenta Artificiala aplicata in robotica, automatizari industriale si IT

– Un institut pentru tehnologiile viitorului (nanotehnologii, microelectronica, fotonica, materiale si tehnologii de fabricatie avansata)

Este treaba actualului Guvern daca vrea sa mai infiinteze inca 4 institute de cercetare, in conditiile in care buna parte din comunitatea academica din Romania sustine, pe buna dreptate, ca este nevoie de o reforma profunda a sistemului pentru a-l repune pe baze meritocratice si de excelenta, eliminand acele componente care nu produc nimic relevant pentru cercetare dar care consuma semnificativ din bugetul (si asa foarte anemic) al cercetarii.

Supriza vine cand se mentioneaza suma alocata fiecarui proiect: in medie, 150 milioane euro!!! Pentru linistirea comunitatii de cercetatori, se mentioneaza ca ar fi o parte din cele 8 miliarde de euro (te ia cu ameteala cand auzi o astfel de suma) alocate cercetarii din fondurile structurale pentru exercitiul financiar 2021-2027!?? Cred ca domnul Ministru Bolos este dator cu niste explicatii si amanunte:

1. De unde cele 8 miliarde pentru cercetare alocate cu acceptul Comisiei Europene (CE) pentru perioada 2021-2027? Care este documentul care prevede aceasta suma? Sa spuna cand au fost semnate protocoalele de alocare si sa le faca publice. Dupa umilele mele cunostinte, CE nu arunca cu bani in stanga si in dreapta dupa cum cere unul sau altul. La CE trebuie sa te duci in primul rand cu o strategie nationala pentru domeniul cercetaredezvoltare-inovare (SNCDI), coroborata cu o strategie de competitivitate, in care sa argumentezi solid pentru ce domenii de cercetare vrei sa investesti banii si ce avantaje de competitivitate vrei sa obtii in felul acesta. Ori, dupa stiinta mea, in momentul de fata nu exista nici o SNCDI (sau altfel de strategie pentru 2021-2027) aprobate prin documente oficiale (de regula Hotarare de Guvern-HG). Exista doar un draft, rezultat in urma unui proiect SIPOCA, nefinalizat si nici macar discutat in comunitatea academica. Despre acest draft am scris intr-un articol anterior.

2. Cu cine s-a consultat domnul Ministru cand a luat decizia lansarii acestor proiecte? In cele 2 luni de zile de la instalarea Guvernului nu cred ca a fost lansat in discutie publica nici unul din cele 4 proiecte. Au fost ele pregatite anterior accederii la guvernare? Stia domnul Bolos ca va fi numit Ministru, asa ca a venit pregatit deja cu proiecte? Ar putea domnul Ministru sa faca publice somitatile academice cu care s-a consultat cand a luat decizia infiintari celor 4 noi institute? Nu cred. Pentru stiinta domnului Ministru, as vrea sa mentionez unele aspecte (plus o sumedenie de alte intrebari, la care domnul Ministru sper sa aiba amabilitatea sa raspunda):

a. In ciclurile 2007-2013 si 2014-2020 s-au derulat programe speciale pentru infiintarea de noi infrastructuri de cercetare sau de modernizare a celor existente (programele POS-CCE si POC-F). Sute de milioane de euro au fost deja invstiti in crearea de noi centre de cercetare, cu echipamente moderne, unele din ele unicat in tara sau in Balcani. Ce se va intampla cu ele? De ce nu aloca domnul Ministru o parte din fondurile structurale pentru a mentine operationale infrastructurile deja existente, in care lucreaza deja sute, poate chiar mii de tineri?

b. Nu sunt specialist in medicina, probabil ca cele doua investitii ar fi utile. Ceea ce stiu este ca Institutul Cantacuzino a trecut de la Sanatate la Aparare pentru ca era in pragul falimentului, ca urmare a unui management defectuos (vezi aici si aici). Nu stiu daca situatia s-a imbunatatit dupa aceasta schimbare petrecuta in 2017, cand au fost sterse si datoriile si s-au alocat sumele necesare pentru plata salariilor, dar se pune intrebarea, cine garanteaza ca cele 150 de milioane de euro vor fi investite eficient si nu vor dispare ca apa in nisip? Nu ma pricep nici in medicina genetica, stiu ca exista insa cativa specialisti romani care lucreaza in acest domeniu, atat in tara cat si in strainatate (ex. Dr. Florina Raicu, membru Ad-Astra, cadru didactic la UMF „Carol Davila”, http://www.spitalulcolentina.ro/proiecte/ped141/materiale/06-02- 2018/CV%20Raicu%20F%20%202018%20.pdf; Dr. Mihai Miclaus, membru AdAstra, cercetator la Institutul Național pentru Științe Biologice, filiala din ClujNapoca, https://unibuc.ro/despre-genetica-si-pop-corn-cu-cercetatorul-mihaimiclaus/; sau Cristina Banila, doctoranda la Oxford, https://viitorulromaniei.ro/2019/11/11/cristina-o-romanca-absolventa-de-oxfordcercetator-in-genetica-tanara-cauta-tratamentul-pentru-cancerul-de-col-uterin/). Laboratoare de genetica exista la multe unitati medicale publice sau private, dupa cum exista si laboratoare de cercetare in domeniu in institutii de cercetare sau de invatamant superior. Au fost acesti specialisti consultati pentru elaborarea proiectului pentru un institut de medicina genetica? Unde va fi el amplasat?

c. Sunt la curent cu faptul ca domeniul IT in Romania este in plina dezvoltare, producand in jur de 6-7 % din PIB daca am retinut bine datele statistice. In general este vorba de dezvoltare de aplicatii sofware (programe) pentru jocuri, telefonie mobila, contabilitate, si alte tipuri de programe pentru aplicatii diverse. Se pune deci intrebarea: ce va face in Romania un institut pentru Inteligenta Artificiala aplicata in robotica, automatizari industriale si IT? Dupa stiinta mea, in Romania nu exista o industrie de inalta tehnologie autohtona, care sa produca parte hardware (dispozitive, exemplu roboti). Industria de inalta tehnologie cea mai bine reprezentata in tara este cea de automotive, insemnand nu numia Dacia sau Ford, ci si toate unitatile care produc componente auto. Va lucra acest institut in colaborare cu Dacia, Ford sau Continental?

d. Am ajuns si la tehnologiile viitorului. Aici chiar ca nu mai inteleg nimic. Din cate stiu cercetarea in nanotehnologie, microelectronica, fotonica, materialele avansate, se defasoara deja in tara de cel putin 20 de ani (nanotehnologie, fotonica), si de mai mult de 40 de ani in microelectronica si materiale avansate. Am avut fabrici de componente electronice pasive, precum si de componente electronice active, inclusiv microprocesoare (IPRS Baneasa, Microelectronica, ambele disparute in anii tranzitiei; exista o capacitate de productie si la Curtea de Arges, nu stiu in ce masura mai este functionala). Exista si functioneaza institute de cercetare in domeniul microelectronicii, nanotehnologiilor, al materialelor avansate (IMT Bucuresti, https://www.imt.ro/; INCDFM Magurele, https://infim.ro/; IFT Iasi; https://www.phys-iasi.ro/; INFLPR Magurele; http://www.inflpr.ro/ro; INCEMC Timisoara, https://www.incemc.ro/; ITIM Cluj, https://www.itim-cj.ro/; ICPE-CA, http://www.icpe-ca.ro/, poate mai sunt si altele), exista si institutii private de cercetare in domeniu, plus noile centre de cercetare create pe langa institutiile de invatamant superior. In toate aceste organizatii de cercetare lucreaza sute de specialisti de reputatie internationala, si majoritatea s-au dotat prin programele derulate din fonduri structurale in anii anteriori. Au fost acesti specialisti consultati asupra infiintari unui nou institut?

Iata deci un al doilea caz de lipsa de transparenta din partea componentelor Guvernului, prima oara a fost vorba de elaborarea primei variante SNCDI 2021-2027, sub Guvernarea PSD, acum este vorba de 4 proiecte majore, sub Guvernarea PNL. In ambele cazuri, comunitatea academica nu a fost consultata, si nici ceilalti actori importanti care ar putea avea un cuvant de spus in ceea ce priveste definirea domeniilor majore de cercetare pentru urmatorii 7 ani si a infrastructurii necesare pentru implementarea lor (ex. mediul privat, societatea civila). Este probabil o meteahna a politicienilor nostri, de a sti ei ce e mai bine pentru toata lumea si de a lua decizii unilaterale pentru care insa vom plati cu totii.

Mai voi limita deocamdata la aceasta stire (sau fake news), pentru ca este mai proaspata. Nu voi mai comenta si articolul aparut in ziarul Gandul despre ELI-NP, fara semnatar (https://www.gandul.info/stiri/extreme-light-infrastructure-eli-cel-mai-puternic-laser-din-lume- este-fabricat-la-magurele-18721564; apropos, cel mai puternic laser nu se fabrica la Magurele, el se fabrica in Franta si se instaleaza la Magurele; la fel si sursa gama, se fabrica in strainatate si se instaleaza la Magurele; nu de alta, dar ar putea cineva sa creada ca am ajuns sa fabricam in tara laseri mai performanti decat in SUA, Germania sau China, ori, dupa stiinta mea, in tara nu prea se mai fabrica nici un fel de laseri, nici macar pointere pentru conferinte). Astept sa vad daca se materializeaza un zvon care circula prin comunitatea de INCD-uri, acela ca se lucreaza la un act normativ care sa prevada aplicarea legii salarizrii unitare si la INCD-uri, respectiv pentru Programul Nucleu (considerat finantare din fonduri publice), incalcand in acest fel OG57/2002 cu toate modificarile ulterioare (care prevede ca INCD-urile sunt organizatii de cercetare de drept public, si ca finantarea pentru Programul Nucleu se acorda prin competitie si are ca scop implementarea unui plan de dezvoltare), HG 751/2017 si HG8/2018 care prevede alinierea plafoanelor salariale pentru Nucleu si PN3, precum si Contractele Colective de Munca (CCM) existente in majoritatea INCD-urilor.

In loc de astfel de actiuni arbitrare si abuzive, mai bine s-ar aplica bunele practici din alte tari: la munca si pregatire egala, salariu egal, adica, indiferent ca lucrezi in mediul academic sau in INCD-uri (nu am idee de ce INCD-urile nu sunt socotite a face parte din mediul academic) ai acelasi salariu indiferent cat predai si la cate proiecte de cercetare lucrezi. Un salariu decent pentru un profesor sau cercetator senior in alte tari UE poate varia intre 2000 si 3000 de euro in mana. Ramane problema cat de atractiv este un astfel de salariu, in conditiile in care in mediul privat sa pot castiga 2000 euro pe luna net fara efortul pe care il depune un cercetator de a publica, breveta, aplica pentru proiecte, etc. Pentru cei mai tineri nu va fi deloc atractiv. Numai ca, cei care vor sa impuna abuziv masura mentionata mai sus, uita sa spuna ca, in institutiile de invatamant superior, un profesor poate castiga, pe langa salariul pentru norma didactica, pana la 8000 euro brut pe proiecte de cercetare. Asa se poate ajunge si la venituri nete de 4000 pana la 6000 euro pe luna. Smecheria este ca se trece cu vederea ca si fondurile pentru PN3 sunt tot fonduri publice, ca si cele pentru Nucleu. Si atunci, de ce sa aplicam masuri discriminatorii? Nu ar fi mai bine sa avem aceeasi norma orara pentru toata lumea cu aceleasi studii, cu aceeasi pregatire, si care presteaza activitati asemanatoare, indiferent de sursa de finantare? Legea invatamantului prevede echivalenta intre profesor universitar si CS1. Si intr-un caz si in altul activitatile de baza sunt cercetarea si formarea resursei umane. Deci, daca toata lumea este in fapt platita din fonduri publice, de ce sa nu se aplice aceleasi plafoane orare, suficient de atractive ca sa nu plece oamenii din cercetare?

Inchei referindu-ma la ultima postare de pe blogul Mic-Mic-Anc. Corecta observatia dintr-un comentariu ca o prezentare trunchiata a realitatii se numeste manipulare. Corecte si unele sugestii din articol, cum ar fi limitarea la doua mandate si incetarea automata a mandatului la indeplinirea varstei legale de pensionare. As mai zice ca si mandatele membrilor CA ar trebui limitate la doua, respectiv maxim 8 ani. As mai adauga si necesitatea schimbarii metodologiei de organizare a concursurilor pentru ocuparea postului de DG si deschiderea catre personalitati din strainatate (selectarea unui director de departament Max Planck poate dura si cativa ani, si are la baza excelenta in cercetare si planul de cercetare-dezvoltare propus pentru o perioada de 7 pana la 14 ani, iar cei selectati nu trebuie sa fie obligatoriu cetateni germani), De acord si cu declaratiile de avere, prin 2010-2011 au fost obligatorii pentru directori si membrii CA, numai ca adresele primite de la fostul MCI, interpretand recomandarile ANI, mentionau ca tot personalul din INCD-uri care este platit din fonduri publice trebuie sa completeze declaratia de avere. Cum, pana la urma, cea mai mare parte a finantarilor in INCD-uri provin din fonduri publice (Nucleu, proiecte PN3, fonduri structurale, etc.), iar din aceste finantari sunt platiti toti angajatii unui INCD, rezulta ca toti angajatii trebuie sa isi faca publice declaratiile de avere, de la portar si femeia de serviciu, pana la DG si membrii CA. O astfel de interpretare mi se pare complet aiuritoare si abuziva.

Ceea ce mi se pare ciudat este ca Mic-Mic-Anc sustin aplicarea legii 153/2017 doar pentru Programele Nucleu, nu si pentru proiectele PN3, desi toate sunt finantate din fonduri publice. Oare de ce aplica o dubla masura, pentru a lasa loc abuzurilor prin care un director de proiect isi ia 50 euro/ora, platind restul membrilor din echipa cu cativa firfirei? Cercetarea desfasurata prin Programele Nucleu este mai altfel decat cea desfasurata pe proiecte PN3? Un cercetator care este platit numai din Nucleu dar publica lucrari in jurnale Q1 este mai prost decat unul platit din proiecte PN3 si cu rezultate similare?

Cei 3 spun ca au lucrat in strainatate. Si eu am lucrat in strainatate. Nu stiu daca dumnealor au lucrat pe baza de contract, eu am lucrat pe baza de contract la institut de cercetare din Berlin si la un institut Max Planck din Halle. In ambele cazuri am avut salariu la fel ca si colegii mei germani care aveau aceeasi pregatire (studii superioare si doctorat, plus vechime). Nu conta pe cate proiecte lucram, ce rezultate produceam, salariul era acelasi pentru toti cu aceeasi pregatire, aceeasi vechime, si care desfasurau acelas tip de activitati. Se aplica doar principiul „la muna egala, remuneratie egala”. Este drept ca o astfel de abordare poate sa nu fie cea mai fericita pentru a stimula performanta, mai ales in cazul celor cu pozitii permanente. La institutul Max Planck la care am lucrat doar 30 % din personal era cu pozitii permanente, inclusiv administratia si personalul tehnic auxiliar. Dintre cercetatori, poate 15 % aveau pozitii permanente si asta se vedea in rezultate, unii dintre ei fiind putin intersati sa publice sau sa obtina noi finantari. Stiau ca indiferent ce fac, salariul vine. Altii erau activi, pentru ca din banii de proiecte putea angaja doctoranzi, post-doci si chiar cercetatori seniori care sa produca rezultate pentru institut. Ca sa obtina proiecte aveau nevoie de publicatii, deci erau activi si pe aceasta directie. Ca sa nu o mai lungesc, grosul rezultatelor (circa 90 %, insemnand in primul rand publicatii) era produs de personalul ne-permanent, pentru ca acesta avea tot interesul sa produca rezultate cat mai bune in vederea prelungirii contractelor. Numai ca in Germania, la vremea aceea, nu existau restrictii pentru contracte ne-permanente, se putea sta si 20 de ani pe astfel de contracte, numai sa fie bani din proiecte. Daca erai bun, atunci erai automat trecut in lista de personal de catre cei care aplicau si castigau proiecte. La noi dupa 3 ani trebuie sa decizi daca transformi contractul din nepermanent in permanent. Riscul este sa ramai in batatura cu cineva care timp de 3 ani lucreaza pe branci si produce rezultate pentru a face impresie buna, dar care nu mai pune osul la treaba dupa ce se vada cu sacii in caruta, adica cu pozitie permanenta. De aceea, in conditiile de la noi, este esential un mecanism de evaluare profesionala care sa permita stimularea performantei, adica remunerarea cat de cat diferentiata in functie de rezultate, cantarite calitativ si cantitativ. Cum competitii de proiecte nu prea exista, si daca se organizeaza cate una, sumele alocate sunt infime, permitand rate de succes ridicole, singura solutie de a stimula cat de cat performanta este o remunenerare cat de cat diferentiata din Nucleu. Aplicarea legii salarizarii unitare nu va face decat sa niveleze remuneratiile, eliminand orice posibilitate de stimulare a performantei. Nu cred ca o remunerare de 1000 euro pe luna va convinge cercetatorii performanti sa ramana in sistemul de cercetare. Ori vor pleca in strainatate, ori la firme private. Nu va fi neaparat un brain-drain, dar va accentua lipsa acuta de resursa umana de calitate din institutiile de cercetare, inclusiv din universitati. Nu mai vorbesc ca 1000 euro pe luna este complet neatractiv pentru cineva din strainatate sau din diaspora sa vina sa lucreze in organizatii de cercetare din Romania. Nici macar chinezii si indienii nu se mai misca pentru astfel de remuneratii, din moment ce o bursa de doctorat poate ajunge la 1500 euro pe luna. Si atunci, ce vor sa promoveze actualii conducatorii de la MEC si cei de la Mic-Mic-Anc? O organizare a cercetarii fara INCD-uri, in care o asa-zisa fundatie aloca niste proiecte pentru grupuri de 2-3 oameni? Nu vreau sa mai repet ce am scris in alte articole, dar nu asa se consolideaza institutii puternice de cercetare. Sa se uite in jur, Germania, SUA, Marea Britanie, Franta, Italia, Spania, in toate aceste tari exista retele de institute de cercetare, acolo se cladesc si marile infrastructuri, acolo se face cercetarea de frontiera, nu in universitati. Ca se colaboreaza cu universitati, asta este altceva. O resursa umana performanta pentru cercetare se formeaza in universitati de prestigiu, in care cercetarea este pe primul plan si care au nevoie de marile infrastructuri din institutele de cercetare pentru a derula proiecte. De ce nu se aplica si la noi aceste reguli de bune practici? Pana la urma cauza primordiala a problemelor din cercetarea romaneasca, canibalismul la care s-a ajuns, se datoreaza bugetului sub orice critica alocat acestui domeniu. Am vazut ca exista opinii ca si acest buget este prea mare si ar trebui redus cu 90 %, ca si asa nu se face cercetare in tara. Probabil ca cei care produc astfel de ineptii au interese sa mentina Romania in stare de colonie de consumatori.Si asta poate fi o consecinta a sistemului de educatie si a sistemului de valori rasturnat care guverneaza societatea romaneasca, in care vedetele fara scoala fabricate de massmedia sunt considerate personalitati de succes, popularizate pe retele de socializare, posturi TV si presa, iar cei care muncesc onest in orice domeniu, inclusiv cercetare, sunt considerati fraieri buni doar pentru plata taxelor.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Dle Pintilie,

    Programul Nucleu este o pseudo competitie. Sumele se dau din pixul ministrului. Apoi, mai sunt si alte probleme.
    Haideti sa ne uitam cine cat isi ia de pe Nucleu in fiecare institut. Sa vedem cat isi ia conducerea comparativ cu palnasii. Apoi mai discutam.
    Da, haideti sa depunem toti declaratiile de avere (eu nu am absolut nicio problema cu asta) si sa vedem diferenta intre cat castiga cercetatorii de rand si conducerile. De fapt o farama din asta se vede din bugetul de venituri si cheltuieli. Acolo gasiti salariul mediu in INCDuri si salariile DGilor. O analiza completa ar necesita insa declaratiile de avere.
    Apoi, discutam detalii.
    Legat de banii pe proiecte, aia sunt castigato pe merit. Ma rog, in unele cazuri/competitii. Si acolo se umbla la evaluatori, apoi unele competitii sunt de fapt pseudocompetitii, ca proiectele se dau pe ochi frumosi si prietenii.
    Bun, hai sa facem un sistem ca in Germania. Dar nu pastrand pe toti cei care au intrat in sistem fara a dovedi performanta. Resetam sistemul, angajam permanenti doar cercetatorii buni si alora le dam salarii decente garantate si uniforme ca in TvL13. Va spun eu de pe acum cine se va opune. Cei care acum iau acasa cat nu pot duce cu sacul. Conducerile care sunt pe multe proiecte si pe tot felul de finantari. Lor le vor scadea veniturile, celorlalti le vor creste. Da, facem asa. Bring it on!
    Dar in Germania nu ati vazut nici inbreedingul din INcDurile tarii. Vorba unora de pe platforma. Daca in curtea institutelor strigi “Nepoatee!”, se umple imediat curtea. Cate familii intregi ati vazut sa lucreze la acelasi institut in Germania. Si in acelasi domeniu?
    Da, facem un sistem ca in afara, dar nu cu exceptii mioritice de la reguli.
    Scuze pentru eventualele typos, dar scriu in tramvai pe tel.

    • Domnule Micu,
      Stiti foarte bine ca salariul DG il stabileste autoritatea publica care organizeaza si concursul, fost ANCS/ANCSI/MCI actual MEC. Membrii CA primesc indemnizatie proportionala cu salariul DG, cred ca 20 %, deci au un interes ca acest salariu sa fie cat mai mare, in special reprezentantii impusi in CA de MEC, Finante si Munca. Pot sa fiexeze ce salariu vor, dar sa il plateasca MEC, nu institutul. Contractul de management este cu MEC, nu cu institutul. Asta este problema, de ce sa plateasca institutul salariul DG daca acesta este impus de MEC? La fel si in cazul CA, membrii vin de sus, nu sunt propusi de institut. De ce sa platim noi indemnizatia pentru niste persoane care nu au nici o legatura cu institutul, si care de multe ori nici nu vin la sedinte?
      Eu asa as pune problema. In rest, nu cunosc ce se intampla in curtea altor institute, dar la noi nu exista discrepante mari in remunerarea unui director si un CS1. Ca idee, raportul salariilor brute intre un „palmas” cum spuneti dumneavoastra (un ACS angajat anul trecut, pe care trebuie sa il pregatim 3 ani sa fie acceptabil pentru cercetare) si un CS1 este de 1/5 in medie, iar fata de DG este 1/8.5. Cantarind raspunderile fiecaruia, mi se pare echitabil.
      Nu ati raspuns insa la intrebarea din articol: un cercetator care a avut nesansa la competitii, dar publica un PRL pe Nucleu, este mai prost decat unul care castiga cumva in PCE si publica tot un PRL? De ce ar fi unul platit mai prost decat altul?
      Numai de bine
      Lucian Pintilie

    • Cu scuze că intervin din exterior, dar va risipiți energiile și focusul ‘batandu-va’ între voi. Dpmdv, cred că sunteți parte a aceeași baricade. Sunteți că o ‘armata’ in lupta cu ‘sistemul’. Sau așa ar trebui să fiți.

      Problema apare din faptul că ‘armata’ dumneavoastră are ‘capii’ plătiți de ‘sistem’. Și ‘capii’ sunt nemulțumiți pentru că nu își pot plăti ‘soldatii’, și ‘soldatii’ sunt nemulțumiți pentru că remunerarea este inegala și ‘capii’ înfipți acolo de prea mult timp.
      „Dezbina și cucerește” este prea clasic românesc.

      ‘sistemul’ ii spune ‘capului’: „te plătesc, descurca-te!”. ‘armata’ e rațională și cere ‘capilor’ să facă ceva. Și uite cum va ciondăniți între dumneavoastră de la orgolii inutile și probleme ‘ne-probleme’.

      Nu care PRL e mai valabil este problema, ci ‘sistemul’ care nu este identificat corect, care nu are regulile clar și corect stabilite pentru toată lumea, care are ‘parazitii’ și gauri in sac de care pare să nu ii pese nimănui. Sau mă rog, 2M1A îmi vor răspunde cu un link, cum că au scris de ‘gauri’ și ‘paraziti’ in alte părți.

      Sunt curios cat la suta din bugetul cercetării merge direct în institute, dar mai ales la cercetatori. Probabil s-a mai scris undeva, voi primi iar un link. Apoi unde se pierde restul și de ce?

      Nu pe ‘firfireii’ care vin în institute trebuie bătălia, ci pe ‘firfireii’ care NU vin la institute trebuie focusul. De ce nu vin aici, de ce sunt favorizate alte structuri când deja exista acestea? De ce nu exista reguli că institutele să poată deveni și ele „ale academiei” (aici sunt ‘privilegiatii’)? De ce discriminarea între institute și universități, cum bine spunea domnul Pintilie?

      Dar cine sunt exact cei care distribuie și stabilesc? Cine hotărăște cât și cum da de mâncare ‘armatei’? Structurile lor ce oameni au în componență? Ei cu cat sunt plătiți din bugetul cercetării? Cât sunt sume din buget care se duc direct pe cercetători și cât sunt sumele care merg pe parte administrativă/ birocratică a structurilor superioare? Exista un procent de peste 50% favorabil cercetătorilor, sau vom constata că 70% din bugetul ‘cercetarii’ merge la structuri birocratice și administrative și abia 30% ajunge direct la plata cercetătorilor? Probabil iar un link.

      Nu cu „dezbina și cucerește” veți reuși în demersurile dumneavoastră. Întâi duceți ‘batalia’ cu ‘dusmanul comun’ = ‘sistemul’ și apoi faceți curat in ‘armata’. Identificați exact mărimea ‘sistemului’, oamenii ‘sistemului’, structura ‘sistemului’. Punctualiza-tii. Ministrul este trecător, pus politic, probabil nici el nu știe și nu înțelege ce i se întâmplă, după alegeri sigur va fi schimbat.

      Asta doar dacă veți hotăra de comun acord că sunteți de aceiași parte a baricadei, dacă aveți un scop comun și un focus comun. Daca nu, sigur, continuați ‘nimicul’ de bătălie, a cui PRL e mai important. Noi, cititorii, avem popcorn. Și ‘sistemul’ nu citește Contributors. Risipiți! pe orgolii și nimicuri!

  2. Referitor la remunerații, consider ca sunt total neadecvate realității actuale a pieței de munca din România. În cazul particular al platformei de la Măgurele, ma pot gândi la sub 10 persoane cu adevărat promițătoare care au intrat în sistem (Acs masterand/doctorand) în ultimii 4-5 ani. Lucru care nu ar trebui sa fie surprinzător, având în vedere mediocritatea promovata în Facultate, unde se fraudează ~80% din examene, inclusiv examenul de licența. Trebuie multă pasiune sa înduri toate astea ca apoi sa mergi sa lucrezi pe 4-500 euro

  3. Puteți să dați niște exemple de rezultate concrete ale cercetării finanțate public din România? În afara articolelor din revistele cotate ISI…

    Părerea mea e că indiferent cum învârtim organizarea cercetării, în 4 institute sau în 20 de institute sau oricum altfel, sunt bani aruncați. Pe de o parte impostura academică și nepotismul sunt prea extinse, pe de altă parte mediul economic nu este atât de dezvoltat încât să susțină și să folosească rezultatele cercetării finanțate de la buget.

    • Daca va referiti, prin „concret”, la ceva existent pe piata, nu as sti sa va dau un raspuns la zi. Este posibil ca in 1-2 ani sa apara unele produse de nisa, cum ar fi energimetre pentru masurat energia laser, pe baza de senzori produsi aici. Ma stiu ca la Iasi se produc fire magnetice, din cate stiu chiar au avut si export. Mai stiu ca la IFIN se mai produc izotopi pentru medicina. Au mai fost executate si testate clinic acoperiri biocompatibile pentru implanturi dentare. Si cred ca mai sunt si alte rezultate concrete, posibil ca unele sa fi ajuns si in piata.
      Daca „concret” inseamna ceva executat fizic si functional, atunci va invit sa ne vizitati pentru a vedea modele functionale, ce pot fi preluate oricand de o firma care doreste sa le fabrice si sa le vanda.
      Permiteti-mi sa va pun si eu o intrebare: pentru ce finanteaza Germania, SUA, Franta si alte tari infrastructuri si experimente la CERN, NIF, ITER, Desy, Bessy? ca nu produc nimic concret, vandabil. Produc lucrari ISI, dara asta inseamna cunoastere. Fara progres in cunoastere nu vom avea nici progres tehnologic si nici produse din ce in ce mai bune pe piata. Si cum traim intr-o lume globala, putinul ala de cercetare care se face aici, dar rezultatul este publicat in jurnale respectabile, poate avea impact in alta parte. Poate ca o idee dintr-o lucrare rezultat al cercetarii din Romania are impact in Coreea, Japonia sau SUA si duce la un progres in IT, medicina, etc.
      De ce nu avem si noi industrie high-tech, intrebati-i pe cei care ne conduc si care tin cu orice pret sa fim doar consumatori sau furnizori de mana de lucru ieftina. Ca asta suntem. Privit asa, nu avem nevoie de cercetare. Consecinta? Aceia care vor sa faca cercetare si au idei vor pleca si vor contribui la dezvoltarea altor tari care ne vor vinde nou produsele, care vor include si inteligenta celor plecati din tara pentru ca tara nu ii vrea.

  4. Octav Onicescu: ” Veţi crea, veţi avea. Nu veţi crea, nu veţi fi.”
    Cam ăsta trebuie să fie dictonul acum în preajma celei de a patra Revoluţii Industriale( care de fapt a început deja!)

  5. tin minte ca imediat dupa 90 niste baieti destepti (nepeiorativ) care puteau ramine asistenti, conferentiari etc au ales sa faca piloti automati de navigatie, semafoare inteligente, afisaje electronice etc. oamenii creativi recuperau inapoierea provocata de dictatura prostilor. „naivi” fiind credeau intr o schimbare si ntr un viitor. au venit securistii resapati (interesi nationali) si au facut firme sub „acoperire” . ele (jivinele semianalfabete) nu romania, prospera. intre timp milioane de oameni activi si inteligenti au parasit tara. s au inmultit si mai abitir militienii si sereistii (la fel de prosti si amorali precum predecesorii). mult succes in cercetare !

  6. Se pare că boala asta de a acumula echipamente de cercetare scumpe, performante ce-i drept, este contagioasa și se transmite de la simplu cercetător la ministru.
    Noi nu suntem în stare să utilizăm macar la un sfert din potențial echipamentele existente deja și care se uzează pasiv. A făcut cineva o statistica, să masoare randamentul infrastructurii acumulate în ultimii zece ani, să constate cate milioane a costat o lucrare științifică elaborată cu aceasta.
    Știu personal un institut care a declarat că face precursori de medicamente într-un spațiu în care cânii, pisicile și șobolanii trăiau în armonie printre fiare vechi și deșeuri…
    Ar fi bine, până nu e prea târziu, ca cercetarea romnanrasca sa aibă parte de un conducător vizionar și nu de aventurieri, de visători.
    Dumnezeu să vă ajute.

  7. Domnule Lucian Pintilie,

    Mă bucur mult că luați atitudine atunci când este cazul. Mi-aș dori ca și alte persoane cu influență de pe platforma de la Măgurele, și nu numai, să-și exprime public punctele de vedere atunci când domeniul cercetării este supus unor dificultăți atât de mari.
    Nu pot să nu apreciez schimbul de replici dintre dvs și autoriii blogului Mic-Mic-Anc, pe care-l găsesc foarte sănătos, cumva o întoarcere pe mai multe fețe a cercetării românești.

    Domnilor Octavian Micu, Mihai Miclăuș și Lucian Ancu deși vă înțeleg perfect lehamitea față de acest sistem corupt, și-mi dau seama că vă doriți o schimbare la față a cercetării către un model cu adevărat european, totuși nu pot să agreez ideea că cercetătorii sunt plătiți cu prea mulți bani, că legea salarizării unitare ar fi bine venită, că măsurile luate de actualul ministru al Educației și Cercetării sunt OK etc.
    Nu faceți abstracție că cercetătorii, ca și dvs, sunt mai înainte de toate oameni dintr-un sistem social, care trebuie să-și crească copii, să-și plătească credite la bănci, să mănânce, să se îmbrace….să trăiască în mod decent . Cred că sunteți de acord cu mine că pentru un tânăr CS, cu un salariu lunar de 3000 lei (în cel mai bun caz), conform legii salarizării bugetare, banii nu ajung nici pentru nevoile de bază (nu mai vorbesc de cei nou angațați și încadrați ca ACS).
    Cum credeți dvs că cineva va mai dori să activeze în domeniul cercetării-inovării pentru astfel de sume derizorii? Vă pun și eu aceași întrebare ca domnul Pintilie: de ce credeți că cineva ar mai fi motivat să se zbată să participe la depuneri de proiecte dacă salariul de bază ar fi acoperit numai prin Nucleu?

    După cum prea bine știți, situația din cercetare nu este singulară. Aceleași lucruri se regăsesc și în Sănătate, Învățământ, ca să nu mai vorbesc de dezvoltarea infrastructurii.
    În condițiile în care statul român alocă 0.17 % din PIB pentru cercetare, un domeniu care ar trebui să fie prioritar, cum credeți dvs că nu vor exista grupuri de interese care să lupte pentru această sumă ridicolă. Din punctul meu de vedere societatea românească reflectă în toate domeniile de activitate o lipsă de pregătire. Deci, ce alți oameni minune credeți că va recruta cercetarea românească pentru a ajunge la nivelul unor țări din Occident?

    Personal consider că sunt suficiente departamente, grupuri de cercetare care-și fac treaba cu profesionalism și se apropie mult de standardele europene. Este la fel de adevărat că sunt mulți care nu au ce căuta în INCD-uri, cum la fel de mulți sunt cei care ard gazul degeaba în Institutele Academiei și în sistemul universitar.

    Cred că ar trebui să priviți lucrurile într-un context mai amplu și să raportați situația cercetării din România la nenumărați indicatori care sunt total diferiți față de statele europene.
    Vă apreciez demersurile și cred că și dvs și domnul Pintilie doriți mai binele cercetării.

  8. Programul Nucleu (PN): Dle Pintilie, oare cât timp o să vă mai amăgiți cu apă chioară sau veți încerca să faceți asta cu cititorii dvs.?! „Competiția” prin care se alocă banii în PN este o bătaie de joc. Punct. Banii în PN se alocă din pix, în funcție de lobby-ul fiecărui INCD pe la Înalta Poartă. Faceți vă rog, atât dvs. cât și comentatorii de mai jos, un exercițiu de imaginație: uitați-vă în ochii unui bugetar din România și spuneți-i că dvs. meritați mai mult la salariu (adică 50 euro/oră), prin acest PN, iar el, muritorul de rând, trebuie remunerat în baza grilei unice.

    Iar cu asta chiar m-ați enervat: „Ceea ce mi se pare ciudat este ca Mic-Mic-Anc sustin aplicarea legii 153/2017 doar pentru Programele Nucleu, nu si pentru proiectele PN3, desi toate sunt finantate din fonduri publice.”
    Unde naiba am susținut noi asta, dle Pintilie?!?! Ca să fie clar: Doi Mici și un Anc susține aplicare grilei unice pentru fondurile din PN, nu și cele din PNCDI 3 sau orice alte proiecte atrase prin competiție reală. Ne înțelegem sau mai este nevoie de lămuriri? Odată ce înțelegeți asta, restul polologiei din articol nu-și mai are rostul.

    Alte comentarii:

    1. Ar dori și muritorii de rând să știe cine au fost experții din cadrul proiectului SIPOCA 592, în primă fază. Apoi așteptăm numirea membrilor în Consiliului Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei

    2. Referitor la „somitatile academice cu care s-a consultat cand a luat decizia infiintari celor 4 noi institute”: e timpul ca România să treacă de faza fundamentării oricăror decizii cu ajutorul Academiei Române. Am arătat și noi într-un articol anterior, la Doi Mici și un Anc, că AR este departe de a fi „cel mai înalt for de consacrare …”

    • Scuze, am citit în grabă mesajul dvs. referitor la PN. Aveți dreptate, susținem aplicarea grilei unice doar pentru PN, nu și pentru proiectele atrase prin competiție reală. Ultima categorie merită remunerată cu tarif diferențiat tocmai pentru că este competiție (cu rate de succes de 10% sau mai puțin).

    • Domnule Miclaus,

      1. Cred ca generalizarile pe care le faceti nu sunt corecte si se bazeaza pe unele exceptii legate de remuneratiile Directorilor Generali. Repet inca o data, aceste remuneratii nu se stabilesc la nivel de INCD ci la nivel de autoritate publica CDI, cum s-o fi numit ea la momentul respectiv. Aceasta autoritate organizeaza concursul, dupa reguli fixate de ea, tot aceasta autoritate numeste comisia de concurs, in care se regaseste un singur reprezentant de la INCD-ul in cauza, respectiv Presedintele Consiliului Stiintific, tot autoritatea intocmeste contractul de mandat/management si criteriile de performanta, si tot aceasta autoritate stabileste salariul DG. Nu cred ca este corect sa penalizam tot personalul din INCD-uri pentru cateva exceptii.
      2. Plafoanele prevazute pentru Nucleu si proiecte PN3 sunt plafoane maximale. Cum se aplica, depinde de fiecare INCD. Nu mi se pare corect sa se aplice cand unica sursa de finantare este Nucleul, cum nu mi se pare corect sa se aplice pentru directorii castigatori de proiecte la PN3. Sa luam ca exemplu un proiect TE, de 400.000 lei, aproximativ 80.000 euro pentru 24 luni. Daca directorul de proiect ia 50 euro/ora, deci aproximativ 8.000 euro pe luna, in 10 luni termina banii numai pe salariul sau, fara alte cheltuieli. Deci, despre ce discutam? O conducere onesta si cu scaun la cap se intinde cat ii este plapuma, avand grija sa nu produca disparitati/discriminari intre persoane cu acelasi grad si cu rezultate similare, lasand si putin loc pentru stimularea performantei. Va rog deci din nou sa nu generalizati, plafoanele din HG 751/2017 si HG8/2018 nu se pot aplica decat daca exista suficiente proiecte castigate la competitii.
      3. In loc sa demonizati Nucleul, incercand sa reduceti fondurile la acest program pentru a face mai mare pusculita pentru PN3, adica suma care merge la UEFISCDI, mai bine am vedea cum putem face si aceasta competitie transparenta si „mai” obiectiva. Tinand cont ca progarmul Nucleu este pentru implementarea unui plan de dezvoltare, calitatea sa si a rezultatelor promise ar trebui sa fie evaluata de o comisie mai ampla, de 8-10 personalitati, preferabil si din strainatate, care sa judece atat aspectele legate efectiv de cercetare, cat si aspectele legate de resursa umana, infrastructura, inovare, administratie, management, etc. Este un lucru perfect fezabil, care ar pune Nucleul la acelas nivel cu PN3.
      4. Legislatia la care faceti referire cu atata ardoare promoveaza discriminarea pe fata. Se pare ca INCD-urile au ajuns oaia neagra a cercetarii, motivul principal pentru care nu merge treaba in cercetarea romaneasca. Doar INCD-urile trebuie evaluate, de la ele trebuie taiat Nucleul, lor sa li se aplice salarii diferentiate, si alte asemenea. Nu ne atingem nici cu o floare de calitatea cercetarii in universitati sau Academia Romana, nu le facem evaluare pe aceleasi criterii cu INCD-urile, lasam sa aplice discretionar plafoane orare in remunerarea cercetatorilor, nu ne uitam pe ce criterii aloca banii CNFIS, lasam cercetatorii din institutele AR sa ia cu 15 % mai mult decat muritorii de rand, si altele asemenea. M-as gandi sa fac o plangere la Consiliul pentru Combaterea Discriminarii, sa se corecteze legile care prevad astfel de discriminari.
      5. Va ca ceea ce va intereseaza este Nucleul si numai Nucleul, nici un cuvant despre tocarea a 600 milioane euro pentru 4 institute SF.
      6. La final, mai precizez inca o data ca prevederile HG 751/2017 si HG 8/2018 se refera la plafoane maximale pentru salariul brut!!!. Nu stiu la altii cum e, dar la noi se aplica grila din CCM, document inregistrat la ITM. Aceasta grila se renegociaza la fiecare 2 ani, sau de cate ori este nevoie, in functie de modificarile legislative aparute la nivel national. Grila prevede niste salarii de baza minime si maxime, deci lasa loc si unei remuneratii pe baza de performanta, ceea ce legea 153/2017 nu face, salariul este acelasi pentru toata lumea indiferent ce si cat produce. Salariile din legea 153/2017, pentru gradatia 0, reprezinta intre 65 % si 75 % din salariul maxim in grila noastra. Daca se aplica gradatiile de vechime si doctorat, se ajunge cam la maximul din grila noastra. Nu mi se pare deci ca incalcam vreo lege si ca cheltuim nejustificat banii de Nucleu. Pentru a lamuri faptul ca banii de Nucleu nu se duc numai in salarii, mentionez ca din cele circa 25 milioane primite in 2019, circa 4 milioane s-au dus pe investitii (echipamente), circa 1 milion s-a dus pe materiale, consumabile si servicii (ca autoritatea nu ne da bani sa ne reparam cladirile, trebuie sa ne descurcam singuri), si inca circa 8 milioane s-au dus pe regii (adica plata serviciilor care sunt impuse prin lege: financiar-contabil, juridic, resurse umane, audit intern, paza, aprovizionare, etc.; plata utilitatilor, reparatiilor la sistemul de utilitati si ce mai trebuie pentru a mentine infrastructura functionala). Deci doar 12 milioane din Nucleu s-au dus pe salarii (adica manopera, nu nete, salariile nete reprezinta ceva mai mult de jumatate, restul se intoarce la stat sub forma contributiilor pentru pensii, sanatate, si a impozitelor). Cat despre regii, sunt mari la Nucleu pentru ca pe proiecte PN3 sunt ridicol de mici, in jur de 20 %. La un TE de 400.000 lei asta inseamna undeva la 60.000-80.000 lei, depinde daca ai prevazut vreo dotare sau nu. Din ce repari un echipament, de unde platesti un contabil, un jurist, etc.? Daca ai nevoie in proiect de TEM si se strica, iar reparatia costa 15.000 euro, de unde o platesti, din cei 400.000 lei? Devenim ridicoli.
      In sfarsit, fiecare cu convingerile lui. Se pare ca sunteti de neclintit in convingerile dumneavoastra. Eu as fi mai pentru dialog si echidistanta, cu aplicarea acelorasi masuri la toate componentele sistemului de cercetare, nu numai la unele.

  9. Pardon, sa avem rezon 2M+A! Si competitiile pe schemele de proiecte derulate prin PNCDI III au probleme de corectitudine si obiectiviate in evaluarea proiectelor. Credeti ca este vorba chiar de o competitie onesta in toata structura ei?Toti cei care au fost ministrii, secretari de stat, etc. au pus o vorba buna sa fie castigatoare proiectele de la univ., facultatile de unde provin. Atata timp cat nu avem cel putin 5 evaluatori, din care 3 sa fie straini, si aceste proiecte PNCDI sunt discutabile ca valoare si oportunitate pentru cercetarea fundamentala si aplicata. Ce mai este real si corect in cercetarea din Ro, cand si informatiile de la MEC despre institutele de cercetare si de pe site-urile acestora nu sunt reactualizate, corecte?!!!.

  10. Foarte buna aceasta propunere pentru proiecte strategice de cercetare din fonduri UE! Si domeniile foarte bine alese – de actualitate si cu viziune tehnologica! Nu inteleg ce nu va convine…chiar nu vreti ca sa scoatem Romania din negura de tara consumatoare si sa facem ceva pentru dezvoltare si vizibilitate pentru urmatorii 20-30 de ani??!!! Nu suntem in stare sa facem 1 km de autostrada in ani de zile…ne plangem de mila si ne vaitam pe bloguri/tv/etc dar nu se ia nici o masura … si acum daca se doreste construirea unui Centru de Cercetare de 600+ milioane Euro (care cred ca o sa fie TOP in toata Europa) nu este bine ???!!! Halal tara de incompetenti smiorcaiti! Mihai S (cercetator cu 25 de ani vechime)

  11. Da, de acord sa aplicam bani pentru ceva nou si modern in cercetare, dar mai intai sa facem ceva si cu cele existente. Pentru ca in toata cercetarea din Ro exista si persoane ce sunt buni si cunoscuti cercetatori. Nu este vorba de smiorcaieli ci de adevaruri spuse obiectiv din partea autorilor care vin cu experiente din diferite domenii de cercetare. A trage turta pe masa unora si a denigra pe ceilalti nu este corect. Exact ca in ideea ca cine poate oase roade. Iar sintagma de sanse egale ramane doar o vorba in vant.

  12. 1) Sistemul de cercetare din Romania e darapanat. Si asta e valabil pentru INCD-uri, Universitati, institute ale AR si zona privata. Peste tot sunt sinecuri, nepotisme, incompetenta si sifonare de bani publici pentru interese personale sau cheltuieli aiurea pe echipamente pe care nu are cine sa le foloseasca.
    2) Peste tot exista si exceptii, oamnei seriosi, care chiar vor sa faca cercetare de top, sa produca rezultate in beneficiul societatii. Si acestia se lupta cu problemele de mai sus pe plan local si cu prostia care se pogoara dinspre diferitii finantatori (guvern, autoritati de management si varii organisme intermediare.
    3) aceasta prostie include, fara as se limita la acestea: subfinantare in general, competitii cu evaluari cel putin indoielnice, impuneri de bugete si constrangeri de alocare fara nici o legatura cu realitatea punerii in practica a proiectelor si nici axate pe nevoi reale ale societatii. Facute ca sa fie. Sa luam de exemplu competitia curenta de tinere echipe, buget per proiect 450000 lei, sub 100000 eur, pe 2 ani. Echipa trebuie sa fie conducsa de un cercetatro tanr dar cu experienta si 3-5 alti tineri cercetatori, ing, etc. Scopul ar fi consolidarea unei echipe care sa si atinga obiectivele proiectului. Logica ar fi o implicare a acestora de 50% macar. Considerand 2000 eur pentru cercetarul experimentat si macar o medie de 1400 eur pentru ceilalti la salarii (sa luam 4 oamnei) implica deja vreo 90000 Eur. Ar trebui in zona stiintelor fizice, materiale inginerii sa poate dispune de macar vreo 20-40 k Eur pentru mici echipamente, diferite consumabile si materiale (unele pot fi chiar foarte scumpe), basca ceva service macar la intretinerea echipamentelor existente si utilizate mai intens. Adaugati 7-10 k Eur pentru participari la conferinte si o regie (in general 20% din bugetul total) si veti observa ca din start proiectul nu poate fi decat subfinantat in acest caz. Evident ca un proiectchiar foarte bun, propus de o echipa buna nu poate sa obtina rezultate similare cu cele pe care le-ar obtine acelasi tip de proiect cu finantarea adecvata. Unele vor reusi totusi sa iasa la lumina cu rezultate frumoase prin suprasolicitrea echipei, prin ciupirea de resusrse materiale din alte proiecte sau din „osanza” institutiei si vor da bine instatistici. Dar pe termen lung aceasta politica este falimentara, indiferent de institutia care gazduieste proiectul. Pentru ca cele mai multe proiecte vor da rezultate banale, vor dubla alte proiecte sau finatari de baza si peste x ani ne vom tangui la fel ca n-avem o cercetare performanta. Vechiul principiu ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca cercetam ramane din pacate valabil. ..
    4) In general referitor la rezultatele care au prin aplicatii efecte cuantificabile in societate, rata de succes este cam 5%, in cazul unui sistem de cercetare bine dezvoltat si finatat. Daca luam cazul Romaniei, cu un 0.15-0.2 % din PIB finatare si consideram ca impactul in societate s-ar vedea la o crestere pe termen scurt de 100% (evident exagerat !) plus valoare la banii investiti „cu succes”, in c ercetare ar rezulta o crester a PIB-ului cu 100 M Eur. Adica putin bagi, putin scoti. Evident ca suma e ridicola si greu de vazut intr-o tara in care pierderile unor companii de stat (care nu investesc evident in cercetare dar asta e alta poveste) depasesc aceasta suma cu usurinta.
    5) Iar pe bani putini diferitele componente ale sistemului de cercetare se bat prosteste, incercand sa mai ciupeasca ceva de la ceilalti. Universitatile care in mare parte nu sunt in stare sa produca absolventi performanti se ascund in spatele autonomiei universitare si se simt zeitati, INCD-urile si institutele AR care in mare parte sunt prafuiite stiintific se umfla in indicatori si isi cauta si ele privilegii, autoritatile se fac ca muncesc la gestionarea sistemului si mai sifoneaza pe unde pot bani. Educatia face analfabeti functionali, Sanatatea te omoara cu zile, Cercetarea (care aprins o gura de oxigen cu fondurile europene) va repica in mlastina anilor 90, iar politicul se va tangui blestemand succesiv erorile celor de dinainte. Iar noi vom vom mandri peste 20 ani ca suntem mai cu mot decat cine stie ce statulet african, caci bulgarii vor fi deja mult prea „out of our legue” O sa ajungem sa importam cuie si tehnologia de a le bate, ca nici asta n-o sa mai stim (ca apa calda si asfalt deja nu mai stim sa facem).

  13. Cu facem cu o parte personalul auxiliar caruia ii sunt bagate pe gatul fisei postului de baza, activitati care de fapt sunt finantate din diferite proiecte (surse externe)? iar cealalta parte nu numai ca nu participa dar nici nu le vezi ochii (ca sunt tinuti pentru altele) si sunt remunerati separat conform principiului finantarilor activitatilor externe?
    Aaaa sa nu uit dar cu profesorii care nu pot efectiv justifica participarea la activitati (mai ales cele din proiecte) si pe langa faptul ca sunt platiti „conform” dar sunt si trecuti in articole, rapoarte, etc?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Pintilie
Lucian Pintilie
Lucian Pintilie este Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor. Absolvent Facultatea de Fizica Bucuresti, promotia 1984; doctorat in Fizica, Institutul de Fizica Atomica Bucuresti (1995); cercetator stiintific gradul 1 din 2001; stagii de lucru la Institutul pentru Cresteri de Cristale, Berlin, Germania (2001-2002) si la Institutul Max Planck pentru Fizica Microstructurilor, Halle, Germania (2003-2007); bursier NATO la Universitatea Braga, Portugalia (2002-2003); Director General INCD Fizica Materialelor (2008-2013); sef de laborator la INCD Fizica Materialelor (2013-2016); Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor (2016-prezent); mai multe proiecte nationale si international ca director sau responsabil de echipa de lucru (ex. FP7, grant PCCE-Idei Complexe, CEEX, Parteneriate, POC- G); membru de-a lungul timpului in diferite consilii, birouri si comisii consultative, de concurs, sau ale unor asociatii profesionale; spre 200 de publicatii in jurnale international, cu factor Hirsh 28 la momentul actual.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro