Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Complicata primăvară europeană şi capcanele dorinţei de schimbare politică

Valentin Naumescu martie 21, 2019 Analize, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
103 comentarii 5,618 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Suntem la startul campaniei electorale pentru alegerile europene. Competiţia din această primăvară se suprapune, printr-o coincidenţă despre care nu ştim deocamdată dacă este de bun augur sau rău prevestitoare, cu o perioadă încărcată de tonuri aprinse pe tot continentul, de căutări febrile ale unui nou drum, de multiple dezacorduri şi falii identitare ce par să se adâncească şi să dividă societăţile, de radicalizări şi polarizări ideologice (de exemplu, liberali-iliberali, globalişti-naţionalişti, progresişti-conservatori, secularişti-creştini militanţi, proeuropeni – antieuropeni, pro-Brexit – anti-Brexit, macronişti-Vestele Galbene etc.) dar, mai important decât orice, se suprapun cu o perioadă dominată de sentimentul general că suntem la finalul unui capitol al istoriei şi începutul altuia nou, care nu ştim cum va arăta. S-ar putea ca această competiţie să tranşeze disputele şi să hotărască o direcţie nouă pentru Uniunea Europeană, după cum este posibil să nu se clarifice nimic iar politica europeană să rămână blocată;
  • În Europa, nimeni nu se mai înţelege cu nimeni. Toată lumea desfide pe toată lumea. Fiecare crede că el are dreptate, că opțiunea lui este cea mai corectă, că judecata lui este cea mai bună, că el este cel mai îndreptăţit să conducă, fiind desigur deţinătorul adevărului absolut, al soluţiilor ideale, al programului perfect. Fiecare crede că intenţiile pozitive sunt de partea lui iar intenţiile negative de partea celorlalţi competitori. De fapt, nici nu mai există competitori, ci doar duşmani. Antipatiile şi idiosincraziile prevalează. Discursurile urii şi exaltării „fac legea”, fiind mereu cele care se aud cel mai tare pe scenă. Moderaţii şi lucizii care văd „crăpăturile” din spatele sloganurilor nu au loc pe nicăieri. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră. Fiecare în bula lui. Se caută „fundamentalişti”. Apar partide şi platforme noi, pe măsură ce cele vechi se erodează şi se prăbuşesc sub povara frustrărilor şi aşteptărilor redeşteptate ale oamenilor, respectiv ale neputinţei sistemului de a se reforma în pas cu dorinţa de înnoire a votanţilor. Nimic nu mai e pe placul votanţilor care nu fac parte din propria bulă. Politicienii vechi sunt corupţi sau plictisitori, cei noi sunt exaltaţi şi cam naivi;
  • Uneori, exact cei care promit cele mai radicale schimbări şi vin cu proiectele cele mai spumoase şi mai colorate îşi trădează, dacă sunt priviţi de aproape, cele mai mari doze de exaltare, naivitate şi uneori ignoranţă istorică, politică şi doctrinară. Exemplele abundă, în toată Europa, de la Vest la Est. Revoluţionarii şi revoluţiile au oferit întotdeauna cele mai mari capcane şi cele mai mari surprize în istoria Europei pentru că, nu-i aşa?, diavolul se ascunde în detalii, nu în principii, şi, aşa cum am mai spus-o şi nu voi obosi să o repet, în politică nu tot ce zboară se mănâncă. Amestecul de bune intenţii şi populism, de oameni integri şi de oportunişti, de principii corecte şi detalieri greşite par să caracterizeze partidele şi platformele noi;
  • Ne-am săturat, zic tot mai mulți, de politica şi Europa actuală. Vrem schimbare! Trăim aşadar, cel puţin aici pe continent, dacă nu în lumea întreagă, sub semnul unei puternice dorinţe de schimbare, de înnoire politică, chiar dacă vedem, înţelegem şi proiectăm fiecare în alt fel „schimbarea politică” pe plan naţional şi european, având prea puţine în comun cu alte proiecte de schimbare a ţărilor noastre şi a Europei în ansamblu. De la Macron la Orbán, toată lumea vrea schimbări în Uniunea Europeană. Opţiunile şi viziunile schimbării sunt însă divergente. De cele mai multe ori, nici cei aflaţi teoretic de aceeaşi parte a baricadei nu se înţeleg între ei şi se dispreţuiesc, având percepţii mult prea bune despre ei înşişi şi mult prea critice despre ceilalţi;
  • Fiecare generaţie îşi trăieşte, probabil, propriul timp al schimbării politice, în care se satură de ceea ce a fost până atunci şi crede că schimbarea este necesară (şi nu mă refer aici la simpla alternanţă la guvernare dintr-o societate democratică, în interiorul aceleiaşi paradigme), în care o masă critică trece de la un set de valori la altul, de la un tip de sensibilitate politică la alta, de la o stare de spirit la alta. Precedenta mare schimbare politică în Europa s-a derulat în 1989, acum 30 de ani, când generaţia tinerilor adulţi de atunci, din Vest şi din Est, însufleţită de valorile liberale şi dorinţa de deschidere, a dărâmat Zidul Berlinului, a măturat regimurile comuniste, a pledat pentru adâncirea integrării şi unificarea continentului, a desfiinţat graniţele, a extins Uniunea Europeană, a gândit moneda Euro, a adoptat Tratatul de la Maastricht, a sporit drepturile şi libertăţile individuale etc.;
  • Astăzi, se vorbeşte din nou despre schimbare. Din alte perspective, însă. Declinul liberalismului a fost evident în ultimul deceniu, în special după criza globală din 2008-2009. Oamenii par că vor mai degrabă protecţie decât libertăţi. A reapărut tentaţia autoritarismului şi a închiderii. Tensiunile şi nervozitatea socială s-au acumulat din nou. Fragmentarea societală şi politică este la ordinea zilei. Tot mai greu se încheagă majorităţi parlamentare şi tot mai dificilă este formarea guvernelor (a se vedea, în ultimii doi ani, Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia, Austria, Cehia, Republica Moldova etc. –şi a se prevedea totodată coşmarul formării noii majorităţi şi noului guvern din România, în decembrie anul viitor, când fiecare partid va vorbi „pe limba lui”);
  • Dorinţa de schimbare politică ascunde însă şi capcane. Nu puţine şi nu mici. De la distanţă, totul pare simplu. Principiul e mare şi clar. Ştim ce vrem! Dar cu cât te apropii de „idolii” vechi şi mai ales de cei noi, vezi că detaliile devin confuze şi derutante, lacunele şi derapajele îngrijorătoare, lipsa de experienţă descumpănitoare, tentaţiile exceselor şi radicalizărilor (discursive, dacă nu şi practice) inacceptabile, şi înţelegi dintr-o dată că nu mai există alb şi negru decât în teorie, în timp ce realitatea politică europeană este un spectru complex al tonurilor şi nuanţelor de gri, mai închise sau mai deschise, din care va trebui totuşi să alegem, pentru simplul motiv că altfel nu se poate.

*

Trăim un timp al marilor schimbări. Politice, economice, sociale, tehnologice, culturale, tot mai intense şi mai accelerate sunt transformările Europei şi lumii de astăzi. Reţelele sociale şi comunicarea online au schimbat în ultimul deceniu, profund şi dramatic, cu părţi bune şi cu părţi nocive, modul în care comunică, se informează, se asociază şi se exprimă oamenii în societate, inclusiv politicienii.

Paradoxurile sunt la tot pasul. Aparent, accesul şi nivelul de informaţie a crescut, deşi în realitate nivelul cultural a scăzut. Pe de altă parte, deşi reţelele sociale sunt deschise şi globale, în practică au favorizat populismul ieftin şi atitudinile iliberale sau chiar agresivitatea şi violenţa. Declinul informaţiei tipărite, al lecturii de carte, s-o spunem direct, implicit al (auto)cenzurii şi cenzurii calităţii, bunului simţ şi credibilităţii informaţiei livrate pe piaţă, precum şi iluzoria înlocuire a informaţiei tipărite cu informarea rapidă şi facilă din mediul online, au împins politica spre un tip de comunicare agresivă, bazată pe mesaje scurte şi tari, pe exagerări deliberate, în căutarea obsesivă a chintesenţei, maximizării impactului emoţional şi mobilizării bulelor de susţinători, deci spre polarizare şi radicalizare ideologică. Fără reţelele sociale, de exemplu, alegerea lui Trump şi Brexitul ar fi fost de bună seamă imposibile. Cărțile și ziarele tipărite, și chiar televiziunile și posturile de radio, cu multele lor slăbiciuni, nu ar fi condus la asemenea majorități în 2016, în SUA și Marea Britanie. Dar nu uităm şi de lucrurile bune pe care aceste instrumente ale mediei sociale le-au făcut și le fac pentru noi. Paradoxurile şi contradicţiile, spuneam, fac legea în comunicarea actuală.

Dorinţa oamenilor de înnoire politică a devenit în prezent o forţă decisivă, irezistibilă dar totodată volatilă şi imprevizibilă, uneori bine fundamentată, alteori isterică, uneori bazată pe proiecte îndelung elaborate, alteori consumând pasiuni scurte şi emoţii populare trecătoare. Criza migraţiei din 2015. Puteai să crezi că e sfârșitul lumii. Brexitul din iunie 2016. Curentul a durat un an, maxim doi. Vestele Galbene din Franţa, alt exemplu. Vârful mişcării a durat câteva luni. Oamenii serioși s-au retras, au rămas derbedeii. Ce este sau pare astăzi un mare val, se dezumflă mâine. Dar o altă emoţie, o altă furie sau o altă idee radicală îi va lua locul, arzând ca o vâlvătaie și lăsând în urmă consecințe greu de reparat.

Acesta este contextul în care începe complicata primăvară electorală europeană. Brexitul a devenit treptat tragi-comic, ca o aventură a unor copii politici răsfăţaţi scăpată de sub control, în care tot ce vedem astăzi este jalnic. Un mare, admirabil şi altminteri inteligent popor dus de nas şi intrat într-o încurcătură fără precedent în istoria sa, din cauza scăderii calităţii politicienilor şi liderilor săi, în epoca internetului, mediocrităţii şi comunicării superficiale.

Italia, la rândul ei, cu o politică lamentabilă şi un guvern care nu ştie cum să mai justifice eşecurile economice şi ce mesaje populiste să mai „livreze”, pentru a părea cel puţin că satisface dorinţa de schimbare a italienilor, manifestată la votul din martie anul trecut. Experimentul populismului italian unit (stânga-dreapta) și guvernarea aceasta însăilată pe butaforia Italy First se vor termina prost.

Guvernele de la Budapesta şi Varşovia, clamându-şi cu aroganţă caracterul central-european și superioritatea, sunt blocate în discursuri de secol XIX (sau amintind chiar de vremea cruciadelor), şi, mai grav, par că adăpostesc oficial cuiburi de antrenament ale facţiunilor paramilitare, a căror ură, șovinism, xenofobie şi energie negativă se va descărca la un moment dat, în evenimente regretabile pentru aceste țări și pentru Europa.

De guvernul şi majoritatea parlamentară de la Bucureşti („patrioţii în Europa”), ce să mai vorbim?, nu ştim dacă trebuie să râdem sau să plângem ca primă reacţie. Inepțiile, ipocriziile şi abuzurile curg cu nemiluita. Prioritatea guvernului, aflat, culmea!, la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, este o combinaţie nefericită formată din eforturile de blocare a candidaturii unui procuror român apreciat pe plan intern şi internaţional la şefia Parchetului European, modificarea legilor justiţiei în favoarea inculpaților și infractorilor şi acoperirea golurilor bugetare prin suprataxarea sectorului privat profitabil. Şi guvernanţii, la urma urmei, vorbesc tot de „schimbare”, referindu-se însă la lupta lor cu „statul paralel”, la „abuzurile justiţiei împotriva cetăţenilor” şi la „atitudinea suverană” pe care cred ei că guvernul României ar trebui să o arate în relaţia cu valorile şi standardele Uniunii Europene. Și de partea cealaltă, opoziția promite schimbare, sloganurile sunt în cuvinte mari însă programul concret lipsește. Semnalele sunt deocamdată neconvingătoare, gafele apar periodic în ceea ce face și spune „omul nou”, indiferent cum s-ar numi (câtă neinspirație să preiei un concept sovietic din anii cei mai negri și să te mai și mândrești cu cei ai „brevetat”!) iar toate indiciile sunt, din păcate, că PNL și Alianța USR-PLUS, între care se instalează o aversiune tot mai clară şi un dispreţ reciproc, vor avea dificultăți majore de a guverna împreună. Vor trebui să o facă, dar le va fi greu. Cunoaștem de altfel bine drama aceasta, am mai experimentat-o în 1996 și 2004. Dar, spunem şi în acest caz, schimbarea puterii actuale trebuie făcută.

Republica Moldova şi Ucraina se află şi ele în contexte politice dificile, cu partide şi lideri fără credibilitate europeană ajunși pe prima poziţie (socialiştii proruşi, respectiv un actor de comedie independent, cu un discurs ultrapopulist și o susținere financiară dubioasă) şi cu perspective politice incerte în privinţa viitoarelor guverne. Situaţia este tulbure şi în Franţa, cu un președinte carismatic proeuropean promiţând să ia „măsuri dure” împotriva rămăşiţelor mişcării Vestelor Galbene, care incendiază Parisul, și să refondeze spectaculos Uniunea Europeană, dar cu un suport popular intern prăbuşit sub jumătatea nivelului din mai 2017, de la 70% la 31-32%. Slovacia pare în schimb să dea o veste bună (rămâne de văzut), cu o avocată proeuropeană militând împotriva corupţiei, venind din zona civică, ieşită pe primul loc în primul tur al prezidenţialelor şi cu şanse reale de a fi aleasă pe 31 martie. S-a întâmplat așa și pentru că un jurnalist slovac din domeniul anti-corupției a fost asasinat anul trecut, stârnind mânia întregii țări. Angela Merkel, aşa cum ştim, a intrat în etapa finală a carierei ei în calitate de cancelar al Germaniei, dar nu este exclus să o revedem, nu peste multă vreme, într-o importantă poziţie a Uniunii Europene, pe care ar şi merita-o. După alegerile regionale din Olanda, s-ar putea ca guvernul lui Mark Rutte, oricum făcut cu greu în toamna lui 2017, după aproape şapte luni de negocieri, să înceapă să aibă probleme în Senat. Iar lista schimbărilor poate continua…

Da, ştim că urmează mari schimbări politice în Europa. Au început deja și vor continua. Ştim că dorinţa de schimbare politică este irezistibilă şi va avea câştig de cauză în următoarele luni și ani, în Parlamentul European (care se va restructura masiv după alegerile din 23-26 mai), apoi la nivelul întregii Uniuni Europene şi, fireşte, în politica naţională din majoritatea ţărilor de pe continent. Este inevitabil. Dar cu un ochi râdem şi cu altul plângem, căci nu avem deloc garanţia că toate schimbările care vor veni ne vor face mai fericiţi.

Forrest Gump ne-ar fi spus, în felul său, că revoluţiile şi schimbările politice „sunt ca o cutie de bomboane de ciocolată, nu ştii niciodată ce găseşti înăuntru”. Şi totuşi, ele trebuie făcute, pentru că timpul lor a sosit, cu bune şi cu rele. Peste 20 sau 30 de ani, generația copiilor noștri va lupta din nou pentru o schimbare profundă, pentru o nouă Europă, pentru o nouă ordine politică și pentru noi (sau vechi dar reinventate) valori.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "103 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Autorul face o panoramă tulburătoare a “Europei noastre”. Şi totul din cauza noii Ere a informaţiei care produce anarhie socială, deteriorarea instituţiilor şi agitaţii sociale. Trebuia să vină şi momentul ăsta, respectiv Revoluţia Informaţională să producă şi o Revoluţie Social-Politică. Vrem nu vrem, trebuie să constatăm că “democraţia clasică” a devenit aproape inoperabilă, ceea ce agită mari mase de oameni care vor altceva, nu se ştie ce.
    Pe de altă parte, anarhia informaţională şi instituţională produce contra-reacţii, de felul conservatorism/naţionalismelor care, la rândul lor pun în discuţie existenţa STATELOR-NAŢIUNE. Or asta, respectiv anarhia socială vs. instituţiile statelor-naţiune poate duce la efecte foarte periculoase, ca de exemplu:
    -pe plan intern la creşterea autoritarismelor pentru a bloca anarhia socială
    -pe plan extern la creşterea conflictelor internaţionale între statele-naţiune.
    Vin vremuri grele şi periculoase. Lumea este în schimbare şi nu se ştie varianta viitoare de stabilitate socială internă şi internaţională.
    Şi tocmai acum România şi Moldova, care încă nu reuşiseră să asimileze mecanismul democraţiei clasice, trebuie să se adapteze la o altă lume pe care Elitele româneşti o ignoră sau nu o înţeleg.
    Să-i mulţumim domnului Naumescu pentru acest text-avertisment.

    • Harald spune:

      Hai să mai discutăm și dpdv practic: libertatea de circulație e bună, iar o țară ca România a profitat de ea din plin. Problema este că eliminarea vizelor a avut totuși loc mult înainte de aderare, iar în cadrul negocierilor de aderare nu s-a discutat niciodată că Germania va șterge pe jos cu acordul de la Dublin când va avea ea chef, iar România va trebui să primească obligatoriu un număr de migranți impus de Germania.

      Din punctul ăsta de vedere, Polonia are dreptate: a primit sute de mii de imigranți ucraineni doar în 2017 (se pare că peste 2 milioane în total, din 2014 încoace) pentru că așa a decis ea, dar a refuzat orice cotă de imigranți sirieni impusă de Germania. Definiția imigrantului e stabilită de Germania, s-a discutat așa ceva în timpul negocierilor de aderare?

      Există exemple din astea cu zecile, dacă scriu despre câte unul în fiecare săptămână, nu le termin până la Crăciun.

    • Hantzy spune:

      Lucifer,
      Din câte înțeleg, bănuiești că informația declanșează anarhie și agitație, iar asta e rău. Pentru reforme este însă condiția esențială să existe convulsii, agitație, un fel de mișcare browniană, astfel încât interacțiunile din societate să poată produce schimbarea în sensul optim, acel “ceva, nu se știe ce”.
      Nu știu ce înțelegeți prin “democrație clasică”, devenită inoperabilă. Dacă e vreun concept opus democrației liberale, care susține îmbinarea între echitate și libertate, atunci e bine că a devenit inoperabilă. Responsabilitatea și libertatea sunt complementare, iar susținătorii doar a uneia din cele două valori, sunt dezechilibrați ce n-ar trebui să ocupe funcții publice sau să devină influenceri în comunități.
      Dacă România și Moldova aveau în vedere orice altceva decât democrația liberală, atunci era oricum degeaba.

      Harald,
      Situațiile excepționale cer măsuri excepționale. Acordul de la Dublin nu era gândit pentru emigrație în masă, pentru refugiați de război. Viktor Orban nu mai voia să îi țină în lagăre pe refugiații, care se aflau deja în Uniune, motivând că aceștia nu vor nicicum să rămână în Ungaria și amenința Bruxellesul cu eliberarea lor. Oricâtă bunăvoință ar fi avut autoritățile ungare, le era imposibil să administreze criza din vara lui 2015. Iar în Uniunea Europeană membrii se ajută intre ei, ăsta e scopul principal al creării ei. Să te baricadezi în spatele vreunui acord devenit superfluu intr-o situație excepțională nu e nici fair, nici eficient. Tocmai pentru că lumea e în schimbare, înțelegerile de altădată trebuie reluate, iar cine face asta merită respect. Nu trăim pentru promovarea unui acord în detrimentul unor drepturi fundamentale.

      • Harald spune:

        @Hantzy – eu aș zice să revezi articolele din presa de la vremea aceea și să nu mai cosmetizezi post-festum faptele. A fost vreo reuniune europeană la vremea aceea sau a ieșit Angela Merkel singură la televizor?

        Dincolo de asta, dacă Germania a hotărât că-i primește pe toți, n-avea decât să-i și păstreze pe toți. Ai un pic răbdare, să plece ea de la putere, să vezi atunci câte dedesubturi ies la iveală.

        • Hantzy spune:

          Harald, tocmai că din presa vremii am aflat de iminenta “invazie” (termenul e cel folosit de Orban), pe care Ungaria urma să o declanșeze asupra Europei. Ce ați fi vrut să mai aflu?! Despre garniturile de tren pline cu refugiați, oprite între Budapesta și Austria sau despre autocarele cu plinul făcut ce așteptau doar semnalul de plecare? În acest timp prin media controlată de autoritățile ungare, populația afla despre blocajele create de refugiați și de impasibilitatea europenilor, care îi lăsau pe unguri să se descurce singuri. Imaginile cu refugiați în gaea keleti sau refuzând sticlele cu apă după zile de așteptare în gări secundare au făcut înconjurul lumii.
          Sau despre Feymann al Austriei înroșise telefonul lui Merkel, disperat și el că, în momentul când Orban își va îndeplini amenințarea va rămâne singur? Că Seehofer nu voia să răspundă la telefon, susținând apoi că îl avusese închis, ar fi trebuit să mai aflu din presa vremii?!
          Dacă aveți alte informații, ce relevă “dedesubturile” , nu va sfiiți și faceți-le publice. Cu indicarea sursei, căci dacă e doar vorba de proverbiala dumneavoastră perspicacitate, vă anunț că la 007 prefer originalul britanic.

          • Harald spune:

            @Hantzy – tocmai încercările jalnice de a recurge la sarcasm demonstrează lipsa de argumente. În esență, misiunea ta e să justifici tot ce face Merkel, la fel ca și a lui @JB.

            Astfel de dedesubturi or să iasă la iveală după ce pleacă Merkel, cifrele privind postacii trimiși pe diverse forumuri. Dar dacă au șoriciul destul de gros, trec ei și peste asta, nu-i bai.

            • JB spune:

              @Harald
              Wow!!! ce perspicace ești….. Eu gata, negociez deja severance package……. We’re in big money here!!!!
              Ești bizar. Pe bune. Tu nu ai auzit de convingeri, argumente, principii ?!?!

            • Hantzy spune:

              Ai vrea tu să fie sarcasm! Dar oricine citește comentariile, constată că ale tale sunt cele lipsite de argumente. Căci bănuielile tale nefondate privind “misia” mea, nu le-ar putea califica nimeni astfel.

            • marian spune:

              @Harald, cotele de imigranti au fost propuse de Comisie, nu de Germania, si acceptate de statele membre potrivit regulilor de decizie ale procesului legislativ al UE, pentru a atinge un obiectiv de bun simt: toate tarile UE trebuie in mod egal sa dea dovada de solidaritate in fata valului de migranti, si nu sa le lase doar pe cele aflate in linia intii (Italia, Grecia, Ungaria) sa se descurce cu toti.
              Ce e asa monstruos in ideea asta? Daca o tara UE e lovita de o calamitate naturala, UE declanseaza mecanisme de ajutor. Cu migrantii a fost la fel.

            • Harald spune:

              @Hantzy – când scrii lucruri pe care alți 20 de inși le-ar scrie absolut la fel, distorsionând logica și legile fizicii după aceleași metode, nu mai e vorba de ”bănuieli”, e vorba de un pattern.

              Toată strategia lui Merkel cu postacii (sau a Elenei Udrea, for that matter) pe asta se bazează, pe a crea falsa impresie că foarte mulți oameni văd lucrurile în același fel. Scopul fiind ca omul decent care gândește în afara șabloanelor regimului să fie timorat, să-și pună la îndoială propria gândire și să accepte linia oficială.

            • Harald spune:

              @marian – pentru a atinge un obiectiv de bun simt

              Veșnica virtute morală …

              Scria ceva în acordul de la Dublin despre bun simț? Te-a investit cineva cu definirea obiectivelor ”de bun simț”. Te-ai auto-investit post-festum?

              Vouă nu vă e un pic rușine? Aveți impresia că e o dovadă de bun simț să vă auto-declarați autoritatea societății în materie de bun simț?

            • Hantzy spune:

              Harald spune:
              26/03/2019 la 9:33
              @Hantzy – când scrii lucruri pe care alți 20 de inși le-ar scrie absolut la fel, distorsionând logica și legile fizicii după aceleași metode, (s.m.) nu mai e vorba de ”bănuieli”, e vorba de un pattern.

              Harald, afirmatia asta ai mai emis-o de cateva ori, referindu-te la ceea ce scriu. Dar niciodata, absolut niciodata, n-ai putut oferi un exemplu din care sa rezulte clar ca stii despre ce vorbesti. Nici acum nu poti, dar insisti sa fii penibil.

          • Harald spune:

            @Hantzy – exemplele sunt în comentariile tale, în special cele de la articolele Dl.Crânganu. În comentariile tale Pământul e în echilibru termic în raport cu Soarele, moleculele de CO2 formează un perpetuum mobile și genrează energie de capul lor, tot ele urcă de la câmpie la munte, deși sunt mai grele decât moleculele înconjurătoare etc.

            În rezumat, nu există politică a regimului Merkel despre care tu să ai vreo opinie diferită de cea oficială, despre asta e vorba în propoziție. Toate aberațiile la care apelezi asta au drept scop, să justifice politicile Berlinului în diverse domenii.

            • Hantzy spune:

              Harald, dacă știi și unde, atunci n-ar fi prea greu să găsești acele comentarii în care eu să fi făcut acele afirmații. Deși e obligația ta să îți dovedești acuzațiile la adresa interlocutorului, până acum n-ai reușit să oferi niciun exemplu. Corect ar fi să te abții până când o poți face.

              Cât despre “poziția oficială”, nu înțeleg logica dumitale: sunt adevărate doar opțiunile ce o contrazic?! Sau cele care îți susțin teoriile conspiraționiste?! Dovedește că poziția oficială e bazată pe minciuni și abia atunci poți interpreta evenimentele altfel.

            • Harald spune:

              @Hantzy – nu ne aflăm în sala de judecată și nu trebuie să-ți dovedesc ție nimic. Știi și singur ce-ai scris în decursul timpului, iar ce faci acum e doar trolling ieftin, ca să lași impresia că ai ultimul cuvânt.

      • Lucifer spune:

        Hantzy: Am vrut să spun că internaţionalizarea/globalizarea informaţiei produce o anarhie care se opune “statului de drept” democratic, aşa cum este el definit în sistemul democraţiei clasice (a liberalismului clasic). Ca urmare, statele pierd autoritatea asupra conducerii sociale, şi ca reacţiune amplifică măsurile autoritariste (de ex. limitarea Internetului, a Facebook, etc). Pe de altă parte, mişcările sociale nu se agregă în structuri sociale cu fundament politic, ceea ce poate deveni periculos pentru stabilitatea statelor. Aceasă luptă dintre anarhie şi stat începe să devină o caracteristică a noii Ere Informaţionale. Ca părere, pentru popoare este obligatorie o structură statală care să asigure câteva necesităţi de bază (securitate, educaţie, sănătate, alte servicii publice). Statul democratic, pe baza contractului social, ar trebui să asigure aceste servicii. De aceea ziceam că suntem la un moment de cotitură: vrem un stat slab şi cu anarhie /libertate mare, sau vrem un stat tare, dar cu restrângerea libertăţilor sociale şi individuale. E veşnica problemă….

        • Hantzy spune:

          Lucifer, înțeleg implicit că e vorba de “democrație liberală” când o numiți “clasică”. Dacă e așa, e bine! Nu pricep însă cum poate informația denatura statul de drept, provocând anarhie.
          În rest, admit că eterna dilemă între statul minimal, văzut și el de unii ca pe un rău necesar, și etatizarea generalizată își face și în actualitate simțită prezența.
          Personal, pledez spre un stat minimal, cu legiferare preponderent centrală, dar cu administrare regionala. Statul trebuie să răspundă cât mai bine nevoilor cetățenilor săi, acordând prioritate drepturilor fundamentale și majoritatilor rezultate în procesul democratic. El nu este un dat, o condiție existențială pentru națiuni, pentru a putea fi considerat scop irefutabil al potentatilor vremelnici.

          • Lucifer spune:

            Hantzy: Informaţia liberă prin Internet, Facebook, etc produce agregări sociale independente şi aceste grupuri organizate ad-hoc devin astfel grupuri de putere, care apoi au relevanţă în alegeri sau mişcări de stradă. Aproape TOATE guvernările, inclusiv cele aşa zis democratice, au luat poziţii contra Facebook, tocmai din cauza de mai sus. Este doar un exemplu, mai sunt şi grupările teroriste, etc.

  2. xolv spune:

    Aroganta si demagogia elitelor care au “rezolvat” criza economica prin marirea datoriilor publice si imigratia ieftina in galop se pare ca nu are limite. E atat de greu sa recunosti ca modelul post-2008, de fapt o integrare est-europeana cu muncitori din Africa si Asia fara investitii si transfer de tehnologie a esuat ? NU. Plutocratia eurosocialista si american-democrata incearca sa ne convinga ca fara internet, lumea civilizata (Europa si America N), aflata in maximul de educatie si dezvoltare economica din istoria umanitatii, ar fi votat tot socialisti-globalisti care vor sa continue revolutia socialista mondiala de unde a lasat-o Stalin in 1953.

    • JB spune:

      @xolv
      Bănuiesc că aveți la îndemână soluția alternativă ptr.rezolvarea rapidă a crizei dn 2008. Nu?!?
      Argumente, ceva….??!?

      Curios e că “prietenii” dvs. stângiștii euro-americani reproșează exact rezolvarea crizei prin creșterea datoriei publice…..

  3. Biz spune:

    Până la un punct observațiile autorului sunt corecte, trăim schimbări majore pentru că este o schimbare fundamentală de paradigmă. După eșecul uriaș al multor lideri occidentali precum Obama, Merkel, foștii și actualul președinte francez, lumea și-a pierdut în mod firesc încrederea pentru că au eșuat în dezvoltarea și apărarea Occidentului in fața a două pericole majore, cel economic numit China și cel militar numit Rusia. Scena politică s-a complicat pt că somnul liderilor menționați a născut monștri prin Iran, Coreea de Nord, ISIS. Adăugați la asta eșecul structural al UE, care a funcționat o vreme până și-a aratat limitele când a ajuns la gestionarea unor provocări noi precum migrație, frustrarea unor membri UE că dincolo de centrul de putere franco-german țări mari că UK, Italia sunt in liga a doua, că țările est-europene și Grecia sunt tratate ca tari din lumea a treia, și nu ca membri egali, toate astea au adus brexit, poziționarea radicală a grupului visegrad, depărtarea Italiei de UE și apropierea de china și Rusia samd. Greșiți și jigniți când spuneți că Trump și brexit nu erau posibile fara social media. Oamenii s-au săturat de eșecurile unor lideri care au înșelat grav încrederea oamenilor, iar consecințele sunt grave. Nu Trump este problema, nici Brexitul, problemele sunt listate mai sus și au fost create de liderii nesăbuiți, care păreau progresiști și care au lăsat în urma lor o lume periculoasă, desenată de eșecurile lor, inclusiv criza economică globală din 2008 care a arătat hibele dereglementării. Ce îi lipsește analizei altfel parțial corecte este că oamenii au ajuns insule, trăim o criza a încrederii în celălalt, iar soluțiile alese sunt pure încercări, unele merg, altele nu. Cred că depinde de experiența liderilor, uitați-va că Orban câștigă în Ungaria alegeri de un deceniu, că e populist sau nu, e o temă greșit împinsă de oameni ca dvs. Oamenii judeca rezultate, efecte, schimbările bune sau proaste din viața lor, e singura unitate de măsură valabilă pt lideri. Ce urmează e complicat pt că Franța și Germania desfid SUA și dau sentimentul aproprierii de Rusia, ceea ce din păcate confirmă teoria lui Putin că suntem într-o lume multipolară, ceea ce înseamnă că trendurile mondiale sunt afectate de cei trei mari lideri, Trump, Xi și Putin.

    • Lucifer spune:

      Bună postare, în mare măsură sunt de acord cu Dvs.

    • Cinicul spune:

      Faceti unele afirmatii tendentioase si neacoperite de fapte in comentariul dvs.
      ISIS este rezultatul invaziei Iraqului de catre Bush jr si a gestiunii dezastruase a ocupatiei si nu datorita lui Obama.
      “pt că Franța și Germania desfid SUA ”
      Pana una alta nici Francia si nici Alemania nu au ascultat telefoanele de la Casa Alba, ci invers.
      Declaratiile anti-EU ale lui Trump nu sunt in masura sa cultive prea multa dragoste la Paris sau Berlin. Cand Mme May spune:
      “He told me I should sue the EU – not go into negotiations.” nu mai e vorba de un aliat.

      • Harald spune:

        Corect. Adevărații aliați pentru UE în ansamblu sau pentru Franța și Germania în particular sunt Rusia, China și Iranul.

    • Constantin spune:

      ” țările est-europene și Grecia sunt tratate ca tari din lumea a treia…”

      Mă iertați…NU “sunt tratate” la modul impersonal. De către cine? În UE sunt egale prin Tratate și sistem de vot. Ele se comportă uneori “ca țări din lumea atreia”. Dar asta este altceva. Să nu amestecăm cauza cu efectul.

    • JB spune:

      @Biz
      Citez “dincolo de centrul de putere franco-german țări mari că UK, Italia sunt in liga a doua, că țările est-europene și Grecia sunt tratate ca tari din lumea a treia, și nu ca membri egali”.
      De unde rezultă acestea?!? Aveți niște exemple concrete?!?

    • Biz spune:

      @Cinicul
      Nu e nimic tendentios, daca nu va displac faptele. ISIS a fost originat in 1999 in curentul Al Qaida, dar in 2014 a devenit cunoscuta global datorita anvergurii pe care a capatat-o si a celebrelor executii. Coroborati anul 2014 cu razboiul din Siria si ar trebui sa corespunda perioadei lui Obama (in functie in perioada 2008 – 2016). Franta si Germania vorbesc despre lucruri grave, gen crearea armatei europene, ceea ce pune sub semnul intrebarii NATO pt ca Trump le cere sa isi plateasca (atentie!!) contributia de 2% stat membru semnata si asumata cu mult inainte de fiecare stat membru. Franta e preocupata de a raspunde Americii si de a tolera Iranul, actiunile Rusiei, de Germania nici nu mai vorbim – in loc sa isi plateasca contributia la NATO de 2% fiind unul dintre cele mai bogate state ale lumii, prefera sa raspunda public impotriva SUA si sa sprijine fatis proiectele Rusiei (inclusiv schimbarea legislatiei UE pt noua conducta Gazprom). Ce uita si Franta si Germania este ca ambele s-au refacut dupa WW2 cu sprijin american, nu rusesc, ca sa nu mai vorbim ca e aberant sa contesti rolul de unica putere reala a SUA din Occident, oricat sunt de frustrate pe acest subiect Franta sau Germania

      @Constantin
      @JB

      Cum a aparut Brexitul stimati domni? Asa, din seninul cerului, brusc, englezii au zis ne-am cam saturat de UE? Credeti ca schimbarile de pozitie din UK, Italia, Ungaria, Polonia, Cehia sunt niste intamplari? Cum oare si-a terminat Merkel cariera politica cand era cel mai puternic lider occidental?
      Este evident ca nucleul franco – german, sprijinit de alte state precum Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg, sunt cele care si-au impus de prea multe ori vointa in fata altor state enumerate mai sus. Apoi, politicile duse si modul in careau razbatut public negocierile cu Grecia au aratat un stat umilit de asa-zisii lui egali. Astea nu sunt fapte? credeti ca ele nu se deconteaza?
      cand polonia si ungaria sunt aratate cu degetul, cand italia este luata de urechi, cand grecia a fost umilita, cand uk spune adio, in timp ce macron a pus politia pe strazi impotriva vestelor galbene, iar germania schimba legislatia ue potrivit intereselor sale economice, despre ce vorbim aici? despre membri egali? eu nu cred asta. si, sigur, sunt doar o parte din probleme. uitati-va la cum a fost salvat alstom de statul francez in urma cu niste ani, cand franta cu ajutor de stat a trecut peste regulile ue samd. exemple sunt multe.

      • JB spune:

        Dacă exemple sunt multe vă rog expuneți câteva dintre cele relevante?!? Să ne ferim de cele retorice. Ok?!?

        De ce Ro., etc ar trebui să respecte ținta de 3% deficit dar IT nu?!? Si asta in condițiile in care gradul de îndatorare e net inferior in Ro. …..
        De ce spuneți că Grecia a fost umilită?!? Concret. Că nu a scăpat cu cifrele deficitelor falsificate perfid. Spuneau 3% și aveau 15%. Falsificau in complicitate cu Goldman Sachs.
        Dacă orice cetățean/companie face așa ceva e infracțiune. Oriunde pe lumea asta.

        La ce politici UE vă referiți?!? Concret.
        De unde rezultă că DE schimbă legislația europeană in funcție de interesele (doar ale) sale?!? Aveți niște exemple?

      • Cinicul spune:

        Tocmai de fapte vorbeam si vad ca treceti cu usurinta peste ele. Fara invazia in Iraq nu ar fi existat ISIS.
        Ca si americanii europenii isi vad de interesele lor si nu intentioneaza sa-i dea in judecata pe cei de peste garla, sport practicat cu mare placere de un fost agent imobiliar azi ajuns presedinte. Vad ca si peste acest fapt ati trecut cam usor.
        Europenii nu-i spioneaza pe aliatii de peste garla pentru ca nu le sta in caracter (poate si pentru ca nu pot).
        Abia astept sa aud concluziile raportului lui Robert Mueller. Sper sa dormiti bine pana le aflati.

        • Biz spune:

          Mie imi este greu sa urmez aceasta logica, pe care o urmati. Am crezut ca doriti exemple cu fapte, v-am dat fapte, nu vorbe goale. Repet, ISIS a devenit o problema in contextul razboiului din Siria in jurul anului 2014. Nu are niciun fel de relevanta ca s-a nascut in 1999 sub aripa Al Qaida dupa invazia din Irak pentru e ca atunci vom vorbi de aparitia Al Qaida, asa cum si invazia din Irak a avut o cauza si, in felul acesta, vom cobori pe un lant de tip cauza – efect din ce in ce mai discutabil probabil pana la aparitia Islamului sau mai stiu eu unde.
          Asa cum si cu Coreea de Nord si alte exemple concrete pe care le-am evocat, trebuie sa urmarim cred momentele de declic, asa cum momentul invaziei din Crimeea din 2014, al razboiului din Siria, al ridicarii Coreei de Nord la statut de putere nucleara au avut loc inainte de Trump. Eu dorm bine noaptea indiferent ce se intampla cu Trump, dar ca sa putem discuta trebuie sa urmarim impreuna logica nu devieri de tipul fost jucator imobiliar, Muller samd. Multumesc.

        • Harald spune:

          @Cinicul – ei, acum aveți și concluziile raportului Mueller. Cui ar trebui să-i fie un pic rușine pentru colportarea de zvonuri despre care orice om de bună credință a înțeles încă de la început că erau false?

      • Constantin spune:

        “Cum a aparut Brexitul stimati domni? ”

        Nu știu, și eu mă mir.
        Dar știu pe cineva, ușor accesibil, pentru că se află la dispoziția cetățenilor europeni în calitate de parlamentar euroean, care v-ar putea lămuri. Și nu pe degeaba, ci pe banii veniți din Est.

        Domnnia-sa zicea, fără a detalia, dar cu multă convingere, că Marea Britanie trebuie să se izoleze de Europa pentru că altfel pierde câte 55 milioane de lire pe zi! Nu râdeți, știu că e o prostie, dar chiar așa a spus, iar britanicii l-au crezut, pentru că manipularea bine făcută este eficientă.

        A mai spus că Regatul Unit poate avea relații comericale mai bune în afara Uniunii Europene, iar acum vedem că se negociază acorduri de nu se mai ajunge la niciun rezultat în parlamentul britanic. Iar “majoritatea legilor în Marea BRitanie sunt făcute de UE” ! Chiar și cele în vigoare de acum 200 de ani, tot de UE sunt făcute!

        Și în plus, niște funcționărași din Bruxelles pot anula deciziile Curții Supreme de la Londra, în condițiile în care legislația europeană împiedică dezvoltarea micilor afaceri britanice. Iar, cea mai convingătoare prostie este că apartenența Marii Britanii la UE o face vulnerabilă la terorism.

        Cum o fi apărut Brexitul? Majoritatea celor cu mintea la ei spun că apărut ca necesitate a unei puteri din Est de a destructura și slăbi Uniunea Europeană. Și a plătit pentru asta. Dar cel mai bine o știu promotorii acțiunii, care pot fi întrebați și care pot oferi detaliile pe care nu le-au oferit până acum. Poate că vreun procuror îi va întreba cândva.

        • Biz spune:

          Sunteti modest, iata dvs. ati putut stabili pe baza informatiilor pe care le aveti ca Rusia a produs Brexitul. Recunosc ca nu am reusit sa stabilesc astfel de raport cauza – efect. Desigur, daca producem opinii pe baza de speculatii am putea obtine noi speculatii.
          Daca alegem sa credem ca a venit Farage cu campania lui si i-a ametit pe britanici, ma rog pe cei 52% care au votat Brexit, inseamna ca Uk, US si toti care nu au votat “cum trebuie” sunt niste oi pe care le manevreaza Rusia. E convenabil sa gandesti asa cand nu sprijini niciun fel de schimbare. 49% din votanti Brexit au spus ca vor suveranitate si ca deciziile UK sa se ia in UK, pe locul 2 migratia (ce surpriza cred a fost pentru Merkel sa isi termine cu acest factor si ea cariera politica). Faceti putin research si veti gasi studiul respectiv.
          Cei pe care ii considerati, probabil, ca nu fac parte din majoritatea cu mintea la ei, nu s-au uitat la treaba cu pierderile UK pe zi in UE. Ca, daca e sa vorbim fara misto-uri, am putea observa ca astfel de decizii strategice cum e si Brexitul nu se judeca dupa impactul pe termen scurt, cand e logic sa ai pierderi plecand de la un sistem de comert (administrativ, etc) la altul. Eu, personal, cred ca Brexitul se intrezarea cu niste ani inainte, cam de cand Cameron nu se mai intelegea cu Merkel, si au inceput sa apara anumite conditionari in peisaj.
          Si tot, personal, cred ca Brexitul este o decizie buna pentru UK, daca nu va grabiti foarte tare, poate apucam sa discutam despre UK, UE (sau ce va mai fi ea) peste vreo 5, 10 ani, mult pentru noi, dar probabil un etalon mai potrivit pentru a aseza acest eveniment pe traiectoria pe care au simtit englezii ca e nevoie. Istoria a fost aproape mereu de partea lor.

          • Constantin spune:

            “Desigur, daca producem opinii pe baza de speculatii am putea obtine noi speculatii.”

            Domnule, așa cum am zis, nu știu, dar eu n-aș relativiza chiar într-atât lucrurile, pentru că cei care au luat bănuțu’ pentru lobby au recunoscut, pen’ că chitanțele nu mințește. Iar manipularea de felul ăsta merge proibabil la organizația de pensionare PSD din județul Teleorman.

            Pentru prostia pe care au făcut-o nu era necesar să fie convinși 52% dintre britanici, ci numai 2% plus un fraier. Și l-au găsit și pe ăla. Și, ca să nu vă obosiți, unii dintre britanici aveau oricum unele frustrări. Că toți avem. Jmekerii doar le-au exploatat contra cost. Acum fraierii plătesc. Pentru că cel care a dat bănuțu’, cum ziceam, cândva trebuie să și-l recupereze…

  4. MariS spune:

    Da, o analiza complexa, in mare sunt de acord cu ea, doar ca lasa lucrurile tot asa fara sa ne lamureasca asupra viitorului. Asta din cauza prea multor detalii, cred eu. Mie imi place matematica asa ca voi simplifica fractiile astea mult prea incarcate. Spuneti ca ordinea liberala se clatina. Aici vad prima aproximare inexacta: nu ordinea liberala se clatina, ci ordinea neoliberala, caci liberalismul a fost corcit de neomarxism si rezultatul a fost neoliberalism. Dar hai sa o luam cu inceputul, ca atunci totul devine mai clar. In secolul trecut (XX) boala cea mai mare a politicii mondiale a fost Marxismul. Binenteles cu forma acuta Comunismul. Ideologia opusa era Liberalismul. Atentie insa, e vorba de liberalismul clasic, cel inventat de mari si adevarati economisti. Dar incepand cu a doua jumate a secolului XX, mai precis, dupa revolutia sexuala din anii ’68, a inceput sa apara o noua ideologie, tot de sorginte marxista, numai ca mult spalata si fardata si data cu sclipici: Neomarxismul. Noua ideologie nu si-a format un partid propriu, lucru mai dificil de facut, ci a preferat sa-si depuna ouale in vechile partide traditionale, liberale, democrate, social democrate, socialiste sau chiar conservatoare (aici mult mai greu dar nu imposibil). Astfel am intrat in secolul XXI cu o ideologie muribunda, marxismul, dar si cu o noua boala, ideologia neomarxista. Si, evident, cu pericolul de a infesta toate celelalte ideologii cu aceasta boala foarte contagioasa. Astfel Liberalismul devine Neoliberalism, Socialismul devine Neosocialism, etc, etc, Prefixul NEO din numele ideologiei arata tocmai boala cu care a fost infestata vechea ideologie. La inceput oamenii de rand au privit indiferenti, unii chiar cu simpatie, fenomenul, dar incet, incet, pe masura ce aberatiile neomarxiste ieseau la suprafata si erau impuse societatii, au realizat marea pacaleala in care au fost indusi Asazisa innoire a paridelor, mult trambitata de noii politicieni, proveniti din scolile conduse de anumite ONG-uri, s-au dovedit a fi, de fapt, o contaminare a vechilor ideologii cu una singura noua, cea care se dorea a fi propagata in toate societatile prin intermediul noilor activisti, comisari, propagandisti, revolutionari, toti scoliti la acele ONG-uri sprijinite din exterior cu miliarde si miliarde de euro, cu fonduri dubioase si netransparente venite in special din zona persoanelor cu sorturi, persoane ce se vor discrete, dar ubicue.
    In concluzie acum asistam la agonia acestei ideologii toxice, la fel de nocive ca si cea din secolul trecut si revenirea la normalitate. Acest proces va mai dura ceva timp, dar directia e deja luata. Daca primei boli ii vom zice CIUMA ROSIE, noii boli ii spunem CIUMA ROZ. Prima utilizeaza fortele burtii, a doua se foloseste de fortele partilor de sub burti.
    Cand folosim sloganul “Jos CIUMA ROSIE” ar trebui sa adaugam si “Jos CIUMA ROZ”, altfel doar vom inlocui una cu cealalta.

    • Lucifer spune:

      Acest neo-marxism se numeşte pompos “progresism” şi a infestat social-democraţia, liberalismul, ecologismul, etc. Din fericire (sau nefericire….), apare re-acţiunea la “progresism”, respectiv “conservatorismul / naţionalismul. Pe fond, cele două ideologii opuse progresismul globalist vs. conservatorismul naţionalist nu anunţă nimic bun pentru popoare, ba dimpotrivă este posibil ca anarhia socială să crească şi ca reacţiune să crească şi autoritarismul.

      • MariS spune:

        Foarte corect, Neomarxismului i se mai spune de catre elite, progresism, asta doar pentru ca sa ascunda provenienta marxista a ideologiei. E mai cool sa-i zici progresism. Dar indiferent de ambalaj continutul e acelasi.
        Solutia la problema dvs as vedea-o in revenirea la liberalismul clasic, pe care l-as denumi Conliberalism in contrast cu Neoliberalism, adica un liberalism clasic in economie dublat de o morala conservatoare, crestina, in viata sociala. Asa vad eu normalitatea.

        • man of war spune:

          clasic music, clasic movies, clasic liberalism, clasic….
          hai sa luam un pletos cu evazati ce asculta rock si un emo cu bracinari n vine caruia i susura n urechi snoop dogg sau copchilul minune. pot fi compatibili ? sau ma rog, pot ajunge la un compromis ? nivelarea nu urmeaza virfurile ci scursurile, se muleaza pe legile lui murphy, populatia creste iar inteligenta ramine constanta (pentru romania i si mai rau, prostia creste evident, dar scade si populatia !)

        • John Doe spune:

          @MariS.

          Normalitatea pentru cine? Vii si spui de valorile crestine, insa iata, in Statele Unite, crestinii declarati incep sa devina o minoritate (cam un sfert sunt agnostici, si restul atei sau alte religii). Si atunci cu ce indrazneala vii sa spui ca vrei valori crestine in SUA, cand valorile curente ale populatiei americane nu le sustine? Nici nu mai vorbesc de cele din Europa, cel putin din cea de nord. Tarile nordice nu mai sunt crestine de ani multi. Bisericile sunt vandute sau transformate in muzee.

          Nu pot decat sa iti doresc multe vise frumoase, ca relitatea le contrazice.

          Singurele tari din Europa cu ceva valori crestine sunt cele din estul Europei. Daca vrei sa vorbesti in numele lor, be my guest.

          Nu mi-o lua in nume de rau, nu am nimic impotriva oricarei religii, insa sa vii sa le impui tuturor valori religioase, chiar cu pumnul in gura daca trebuie, nu e normal.

        • Lucifer spune:

          Este ceea ce vrea să facă PNL, dar este foarte greu, mai ales în condiţiile actuale. Aparent, între conservatorism şi liberalism este o oarecare contradicţie, iar intersecţia lor este dificilă, ideologic vorbind. Au apărut şi oameni de cultură de bună calitate care susţin asta: Papahagi, Neamţu, Baconski, etc

        • JB spune:

          @MariS
          Să avem pardon, “neoliberalism” are exact sensul contrar celor susținute de dvs.
          Check this out : https://en.m.wikipedia.org/wiki/Neoliberalism

          Poate că folosiți sensul american al termenului “Liberal” unde e asimilat “stângii” prin opoziție cu “conservative”….
          Bine și in Ro.in sec.XIX Partidul național liberal era văzut fiind la stânga și chiar era poreclit “roșu”. Partidul conservator era dreapta.

          • MariS spune:

            Nu ma ghidez dupa Wikipedia, caci multe din definitiile lor sunt date dupa metoda: de ce sa explicam simplu cand se poate complicat. Asta e, dupa opinia mea, cea mai buna definitie a elitismului.
            E mult mai simplu: liberalismul de dupa WWII a adunat mai multe aluviuni de la alte curente, da, in special din zona stangii si ca sa se deosebeasca de liberalismul clasic, i s-a zis neoliberalism, unde prefixul “neo” insemna nou. Astazi cele mai multe aluviuni in liberalism vin din zona neomarxismului, zis pompos si progresism. Astfel acum prefixul specifica in plus si curentul de unde vin principalele aluviuni. Treaba cu stanga – dreapta s-a complicat si ea un pic pentru ca doctrinele politice nu mai acopera doar domeniul economic, unde distinctia era clara neo\marxisti – stanga, liberali – dreapta), ci acopera acum si domenii soft, social, cultural, sexual, si aici stanga si dreapta au alte semnificatii.
            Am sa exemplific cu situatia de la noi. PNL se revendica a fi liberal, dar in perioada de concubinaj cu PSD, recte acel USL atat de blamat acum, el era mai degraba neoliberal asa cum este acum ALDE, partidul lui Tariceanu. Tariceanu se vrea progresist, pentru ca accepta idei neomarxiste. PNL sub Ludovic Orban a revenit cat de cat la vechiul liberalism, numit de mine CONliberalism. Am vazut asta cu ocazia referendumului din toamna trecuta si acum cu noua achizitie a lui Rares Bogdan. Chiar Alina Gorghiu sustinea intr-o perioada ca familia traditionala face parte din doctrina PNL, ca mai apoi sa se suceasca si ea, influentata de o grupare progresista (citeste neomarxista) din PNL. Eu m-am bucurat de achizitia lui RR doar pentru ca il vad ca o piedica in transformarea PNL in partid neoliberal. Poate ma insel si nu va face asta. De aceea i-am cerut ca atunci cand utilizaeaza sloganul “jos ciuma rosie” sa adauge si “jos ciuma roz”. Deocamdata nu o face, asa ca el joaca pentru USR + Plus, o alianta a progresistilor (recte neomarxisti), la care formatiunea lui Ciolos vrea sa aduga o “plusvaloare”, propunand idealul neomarxistilor: renuntarea la proprietati, la agricultura (mai ales la fasole, adaos usr), traiul nu in cuplu, ci in grupuri, carduri, hoarde si vanarea in haite. Curat progresism, monser!

            • JB spune:

              Ok. Am înțeles. E o definiție pur personală a termenului de “neoliberalism”.
              Raționamentul privind meandrele politice, deturnările de la aspectele ideologice si doctrinare asociate numelui reflectă o realitate controversată, totuși.
              Dar folosirea termenului de “neoliberalism” crează confuzie ptr.ca in utilizarea dvs.nu are sensul obișnuit ci unul chiar contrar.

  5. Ghe. spune:

    Observații la fraza “…generaţia tinerilor adulţi de atunci, din Vest şi din Est, însufleţită de valorile liberale şi dorinţa de deschidere, a dărâmat Zidul Berlinului, a măturat regimurile comuniste, a pledat pentru adâncirea integrării şi unificarea continentului, a desfiinţat graniţele, a extins Uniunea Europeană, a gândit moneda Euro, a adoptat Tratatul de la Maastricht, a sporit drepturile şi libertăţile individuale etc.;”
    - generația tinerilor adulți din Est era însuflețită de scăparea de comunism. Dacă aveți fotografii de pancarte de-atunci, pe care apar LIBERALISM …, PIAȚĂ LIBERĂ …., CONCURENȚĂ …., postați-le aici – au valoare istorică. Generația tinerilor adulți din Est era însuflețită de viață, voiam să trăim, să respirăm, să fim respectați ca oameni;
    - generația tinerilor adulți din Est nu prea avea habar de integrare europeană (care, fie vorba între noi, a rămas și-acum doar economică și cam la început). Așa de bine-a mers integrarea că am ajuns la Brexit, Viktor Orban, Europa cu două viteze etc!;
    - generația de tineri din Vest, în unele țări, nici n-a votat pentru Maastricht, dar l-a avut!
    - Euro, ca monedă, a fost gândit de meseriași, adică de oamenii banilor. Nu-mi aduc aminte de vreo inițiativă populară / civică avant la naissance de l’euro…

    Peste 20 sau 30 de ani, generația abia născută azi, poate va lupta (numai lupte neterminate, istoria noastră!) pentru aceleași valori: viață, respect, umanism, mediu sănătos. Poate vor fi mai deștepți și nu vor mai învesti cu puteri mesianice orice construct de vorbe frumoase și pe șmecherii care le rostesc. Dacă, între timp, Thanatos nu se afirmă iar…

  6. ion adrian spune:

    S-a brevetat oare un aparat de masurat stupiditatea care uneori este si agresiva?

    • Lookin' for stupidity spune:

      “Irrespective of all its flaws, mistakes and sins, it is sad to see how a civilization which gave the world the likes of Newton or Bach now rots away while being led by a gang of evil, arrogant, clowns. There have been plenty of villains in the history of Europe, but never such a gang of clueless and yet fantastically arrogant rulers. Just look at Trump, Macron or May – these are non-entities which pale in comparison to such leaders as Reagan, Mitterrand or even Margaret Thatcher (hardly a hero of mine, but the lady was smart, no doubt about that).

      Now, with the likes of Pompeo in charge we can only pray that the losers running this dying Empire will not trigger a nuclear holocaust, whether by design or by sheer stupidity.”

  7. mike spune:

    Ideologia progresista nu reprezinta astzi decat un paravan, o acoperire pentru totalitarismul ce va urma. Acest curent progresist nu mai are legatura cu liberalismul autentic si cu progresul social, tehnologic si politic.
    Eu nu cred ca Brexitul si indiferenta Americii fata de Europa sunt intamplatoare. Valorile democratice reale pe care se sprijina America nu se mai regasesc demult in Europa si nu ar trebui sa ne mire abandonarea Europei de catre America si chiar Marea Britanie. Nu prin consolidarea puterii in mainile unei administratii parazitare Bruxelleze se poate consolida democratia in Europa, ci dimpotriva, prin reforme ale politicilor europene si prin schimbari ale tratatelor europene adaptate vremurilor actuale. Federalizarea Europei, atat de des invocata de unii si altii, nu se poate realiza in Europa, oricum nu in aceste vremuri tulburi. Daca proiectul european in ansamblul sau se clatina, cum va imaginati ca va putea exista o Europa federalizata avand o administratie centrala care va coordona statele nationale. Practic, in acel moment vom asista la disolutia autoritatilor si institutiilor statelor nationale.
    Solutia o reprezinta reformele si schimbarile de tratate in Uniunea Europeana, adaptarea din mers la toate aceste transformari din societatile europene.
    Nu as da vina pe retelele sociale, pentru ca la fel de bine Brexitul sau alegerea lui Trump ar fi putut fi influentate de presa sau televiziuni. Doar ca informatia ajunge mai repede la noi prin internet , iar ca urmare consecintele apar mult mai repede. Ce este incredibil, este viteza cu care au loc toate aceste reactii si transformari. Uneori imi este si frica sa deschid telefonul pentru ca nu stiu ce evenimente au avut loc peste noapte. As fi preferat sa merg pana la coltul strazii, sa cumpar un ziar , sa schimb doua vorbe cu vanzatorul, iar apoi sa ajung acasa sa-l citesc. In acest mod as fi aflat treptat orice stire rea.

    • Harald spune:

      Dimpotrivă, progresismul a trecut deja de punctul culminat, de-acum merge la vale, iar la totalitarism nu va mai apuca să ajungă niciodată. Alegerea lui Trump a reprezentat ”cumpăna apelor”, lumea se întoarce la bunul simț social. Germania se va întoarce și ea destul de repede (e deja overdue de vreun an). E posibil ca România să mai întindă pelteaua până prin 2025, că așa a fost ea mereu decalată, a început în 1997 reforme pe care alții le-au început în 1989. Dar asta nu schimbă tendința mondială.

      Invers, dacă progresismul insistă să-și mențină controlul asupra societății, urmează câteva asasinări de lideri politici și nu cred că vrea nimeni să ajungem acolo.

    • PAFI spune:

      Parca-i aud pe contestatarii puterii “federalilor”, parca-l vad pe Donald atacand birocratia de la Washinton. De ce adica numai in Europa ar fi birocratie? Oare rusii nu au si ei birocratia lor? Pe americani tocmai ce i-am amintit, ca sa-i scuture nitel Trump i-a tinut fara salariu mai bine de o luna, da’ n-a plecat nici unul…Nu mai vorbesc de chinezi, sistemul partidului unic chiar are nevoie de birocratie, sunt uimit cum puteti pune problema in legatura cu UE dar nimic despre restul lumii!

    • JB spune:

      @mike
      De unde rezultă că “Valorile democratice reale pe care se sprijina America nu se mai regasesc demult in Europa si nu ar trebui sa ne mire abandonarea Europei de catre America si chiar Marea Britanie.” ?!? Aveți niște exemple?!?

      “Nu prin consolidarea puterii in mainile unei administratii parazitare Bruxelleze se poate consolida democratia in Europa, ci dimpotriva, prin reforme ale politicilor europene si prin schimbari ale tratatelor europene adaptate vremurilor actuale.” Regret să constat dar această frază denotă că nu știți mai nimic despre funcționarea UE. Cu atât mai puțin despre tratate. Darmite să afirmați că ar trebui schimbate. Poate ar trebui dar dvs chiar nu știți despre cum ar trebui să fie acestea.

  8. Kurt spune:

    World-Happiness-Report

    Autorul scrie şi vede numai pe cei din estul UE.27, are o vedere specifică autohtonă care diferă fundamental de cea a cetăţenilor în Finlanda, Danemarca, Norvegia, diferă de cei care în World-Happiness-Report ocupă primele locuri? Sentimentul apertenenţei, sentimentul mulţumirii cu propria soartă şi democraţia în ţara lor e puternică.

    Ce lipseşte în România de ieri, azi şi mâine pentru a ocupa unul din primele locuri în World-Happiness-Report?

    …”… De guvernul şi majoritatea parlamentară de la Bucureşti („patrioţii în Europa”), ce să mai vorbim?, nu ştim dacă trebuie să râdem sau să plângem… „….

    Rămân constatările pesimiste ale autorului. De ce “estul” UE.27 a ajuns în starea politică, economică, culturală de azi? Presa occidentală şi analiştii din vest au ajuns la unele concluzii.(….“… Dass der Rechtsruck in Polen, Ungarn, Tschechien einem Pendelumschwung gleichkam, nachdem diese Länder nach der Wende Testgebiete für das neoliberale Reformpaket eines Milton Friedman mit Austeriät, Privatisierung, Marktöffnung und Deregulierung waren, skizzierte der in New York lehrende Historiker Philipp Ther. Es sei bezeichnend gewesen, dass Friedman bei seinem Besuch in Prag sich mit Václav Klaus und nicht mit Václav Havel traf, sagte Ther. Die wirtschaftliche „Schocktherapie“ sei gut gewesen für die Eliten und für anschlussfähige Zentren, sie ließ aber Provinzen brachliegen, schuf Armeen prekär Beschäftigter und Arbeitsmigranten.
    Der ungarische Historiker Krisztián Ungváry, dessen Heimat nach der Wende anderthalb Millionen Menschen verließen, betonte darüber hinaus kulturelle Faktoren, die europäische Transferleistungen kaum beeinflussen könnten. Viele seiner Landsleute regten sich über die Entleerung ihrer demokratischen Institutionen nicht auf, so Ungváry, da sie ihrer Meinung nach nur für Reiche da seien. Umgekehrt finanziere der ungarische Ministerpräsident Viktor Orbán seine rechtspopulistische Anti-EU-Politik entscheidend mit Hilfe der üppigen Brüsseler Subventionen.
    Außer in Ungarn seien die Vorstöße des chinesischen Seidenstraßen-Programms vor allem in europäischen Ländern jenseits der EU, etwa im Balkan, erfolgreich, vermeldete der Warschauer China-Spezialist Jakub Jakóbowski…“… ).

    Eliberarea esticilor 1989 din dependenţa nedorită nu a dus 1989- 2004-2007-2019 la o stabilitate politică cum se poate constata înaintea legerilor PE Parlamentare Europene 2019. Terapia de şoc (Friedmann la Praga/Vaclav Klaus) economic a avantajat elitele (de ieri) din est. Transferurile financiare din vest/UE nu au influenţat “factorii culturali” cum constată istoricul Krisztián Ungváry despre situaţia în Ungaria iliberalismului ui Victor Orban (suspendat din PP).

    … “..În Europa, nimeni nu se mai înţelege cu nimeni… „…

    Altfel e în domeniul culturii. La Buchmesse Leipzig 2019 Cehia a ţara invitată şi se prezintă cu 60 de scriitori şi peste 70 de traduceri în germană. Scriitorii cehi de azi nu cunosc tabuuri, scriu despre present şi trecutul recent
    (…. …. Der Blick der Autoren geht oft zurück, auf Bereiche, die früher weniger beleuchtet wurden wie etwa das Schicksal der deutschsprachigen Bevölkerung in der Tschechoslowakei vor und nach 1945. So erzählt die 1980 geborene Kateřina Tučková in ihrem Roman „Gerta. Das deutsche Mädchen“ von der Tochter eines deutsch-tschechischen Elternpaares, die den berüchtigten Brünner Todesmarsch überlebt und ihrer Herkunft wegen in der Tschechoslowakei diskriminiert wird. Bereits vor einigen Jahren erschien Jakuba Katalpas Roman „Die Deutschen. Geographie eines Verlusts“, der eine junge Tschechin nach ihrer deutschen Großmutter suchen lässt und die Traumata schildert, die in beiden Zweigen der Familie bestehen. Und der tschechische Autor Jaroslav Rudiš schickt in seinem Roman „Winterbergs letzte Reise“ (F.A.Z. vom 16. März) zwei in Berlin lebende Exiltschechen aus dem ehemaligen Grenzgebiet durch Mitteleuropa und lässt sie eine historische Schicht erkunden, die von Mehrsprachigkeit bestimmt ist.
    „Wenn wir uns hier um 1918 getroffen hätten“, sagt Rudiš beim Mittagessen im Café Louvre in Prag, „dann wären wir hier lauter Menschen begegnet, die mühelos zwischen Deutsch und Tschechisch wechselten.“ Das Café mit seinen hohen Räumen und riesigen Fenstern, begründet 1902 und wiedereröffnet 1992, liegt einen Steinwurf vom noch berühmteren Café Slavia entfernt in der Prachtstraße Narodni. Franz Kafka und sein Freund Max Brod waren hier oft zu Gast,… ).

    Jaroslav Rudiš constată diferenţa între azi şi ieri în Cehia/Praga unde 1918 mulţi locuitori vorbeau curent două limbi, limba cehă şi germană.

    Cum e la Sibiu in Mai 2019 în momentul Preşedinţiei româneşti UE 2019? Cine vorbeşte azi în Sibiu curent două- trei limbi?
    Cine nu?

    • neamtu tiganu spune:

      Dass der Rechtsruck in Polen, Ungarn, Tschechien einem Pendelumschwung gleichkam, nachdem diese Länder
      Tarile din estul Europei au fost, in istoria lor, extrem de rar suverani. Romania de ex. a fost bea sub turci , ba sub austro-ungari, ba sub rusi. Cind au iesit si ei cu capul la lumina au dat de EU si i-a prins frica. S-au speriat ca din nou vor avea o suveranitate limitata, s-au speriat ca din nou va veni cineva sa le spuna cum sa taie porcul, cum sa faca tuica, cu ce masini sa mearga, cum sa faca focul.
      Vesticii, in aroganta lor, s-au simtit totdeauna datori sa dea lectii, sa impuna totul. Culmea arogantei e ca bruma de bani pe care o primesc tarile estice de la Eu sa ajunga un fel de Pesches, iti dau bani daca iei refugiati…

    • Cinicul spune:

      Am citit si eu World Happiness Report si situatia este mai nuantata. In majoritatea tarilor dezvoltate tendinta ultimilor 10 ani este de crestere a sentimentelor negative fata de viata lor. Tarile nordice sunt doar o exceptie.
      Nici nu e de mirare ca nici una din marile tari dezvoltate nu intra in primele 10 locuri la categoria de fericire. Cea mai sus este UK, abia pe locul 15, urmata de Germania pe 17 si USA pe locul 19. Romania este pe locul 48, inaintea a doua tari baltice, Rusiei, Coreii de S, Japoniei, Portugaliei, Ungariei, Croatiei, etc, dar in urma Kosovo, Uzbekistan sau Nicaragua.
      De remarcat ca GDP/capita nu este factorul diferentiator in perceptia de fericire, ci suportul social, sanatatea si capacitatea de a-ti decide viitorul.
      Tarile nordice, in care oamenii se simt cei mai fericiti (si sunt si mai sanatosi) sunt cele pe care talibanii neoliberalismului le acuza ca sunt prea progresiste.
      Parafrazandu-l pe Nea Iancu:
      Li se face imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresiste… că sunt liber-schimbiste… că vor progresul cu orice preţ.
      Da, da, da, de trei ori da!

    • j001 spune:

      ..”Ce lipseşte în România de ieri, azi şi mâine pentru a ocupa unul din primele locuri în World-Happiness-Report?”…

      …xanax !…pentru azi…

      • Harald spune:

        Excelentă subliniere! :)

        De câte ori se publică / menționează indexul fericirii, detaliile despre consumul de anti-depresive din țările scandinave sunt trecute discret sub tăcere. Dar neo-marxismul nu e despre fapte, e despre sentimente și senzații până la urmă, așa că e scuzabil :)

        • Cinicul spune:

          Cred ca faptele spun si mai mult. Criminalitatea in tarile nordice este mai mica decat in majoritatea tarilor asa zis-dezvoltate. De standardele de sanatate nu mai vorbesc.
          Cat despre antidepresante, ele au fost inventate in USA nu in Scandinavia. Consumul lor este determinat in principal de cat la suta din pret este subventionat de stat. Acesta este motivul pentru care Islanda, Canada, Australia, Portugalia, Suedia si UK ocupa primnel 6 locuri. In toate aceste tari pretul medicamentelor este cel putin partial acoperit de stat.

          • Harald spune:

            @Cinicul – ne uităm la statistica violurilor din Suedia sau scriem ca să ne aflăm în treabă?

      • Constantin spune:

        Eu cred că nu ar trebui să fiți cinic. Dl Gigălău a declarat că începe demersurile pentru legalizarea marijuanei.

        • Kurt spune:

          @Harald
          Go vest!
          Emigrarea după 1989 a peste 4 milioane români, a 2,5 milioane polonezi, a 1,5 milioane unguri, bulgari, cehi, etc în vest vorbeşte de la sine. Brexit e şi „anti-românesc/polonez” cum ar putea acuza patrihoţii dâmboviţeni teleormanizaţi, penalii patrioţi de ieri, azi şi mâine.

          Cine va reprezenta România în PE 2019- 2023? Cine dintre reprezentanţii în PE va propaga interesele românşti în UE.27? Care interese? Cine le formuleaza? Când se supun la vot dacă nu 2019 la alegerile libere, secrete, egale pentru PE 2019?

          Românizarea 1918- 2018 are rezultate bine cunoscute (locul 48 e numai un indice, o cifră?). Eliminarea minoritarilor (evrei, saşi, şvabi, etc) a dus la „omogenizare” mai mare a locuitorilor ţării. Asimilarea copiilor la scolile româneşti, la cei fără tradiţie scrisă, la copii romi/ţigani e un succes.

          Copii sunt tezaurul ţării, sunt viitorul României.

        • Cinicul spune:

          Cinicii in cautare de marijuana sunt deja in Olanda, Canada sau USA. Cei inca lucizi umbla cu o lumanare la amiaza mare cautand oameni adevarati (chiar si pe Contributors).

  9. r2 spune:

    Vorbeam dimineata cu un coleg turc care imi spunea ca a inceput sa-i fie frica sa se intoarca acasa chiar si in vizita datorita vederilor lui politice, cam critice la adresa marelui lider si salvatorului natiunii. Poate fi luat drept dusman al poporului, iar ei au trecut deja de la faza pe acuzatii si insulte la urmatoarea. Asta ca sa ne facem o idee unde pot sa duca tendintele de divizare a societatii si de schimbare a paradigmei actuale, cam tolerante cu tot felul de “nelegitimi”, cu alta mai in ton cu vointa poporului. Majoritati la limita cer ca fundamentele sistemului sa fie schimbate in mod radical, in numele democratiei, iar cine nu e de acord cu asta trebuie sa taca, pentru ca e un birocrat neales care n-are nici un drept sa stea in calea dorintei celor 51%.

    • Harald spune:

      Concret, să-l dăm jos pe Trump și să o instalăm în loc pe Hillary, fiindcă a câștigat votul popular ?!

    • JB spune:

      @r2
      Despre ce fundamente vorbiți? Aveți niste exemple?

      • r2 spune:

        ideea de echilbru al puterilor in stat este treptat inlocuita cu controlul total al politicului asupra statului, lucru realizat prin schimbari legislative corecte procedural si cu sustinerea electoratului partidului majoritar. despre asta vorbesc. cu 50% + 1 poti ajunge sa controlezi tot statul daca pensionezi anticipat prin lege pe cine trebuie si controlezi mecanismele de numire, (polonia, ungaria, romania). sau daca obligi prin lege pe toata lumea sa faca campanie electorala numai in presa de stat (ungaria) pe care tot partidul aflat la putere o controleaza. sau daca folosesti forta statului pentru a prelua controlul asupra presei si economiei. iar cand controlezi tot, de la justitie pana la banca centrala, ai multe mijloace sa-ti asiguri realegerea. tot democratie e si asta, dar una care o sa semene din ce in ce mai mult cu altceva.

        • JB spune:

          @r2
          Sunt de acord 100% cu pct.dvs.de v.
          Merci.

        • Harald spune:

          @r2 – cu 50% + 1 poti ajunge sa controlezi tot statul

          Așa e, ar trebui interzisă expres o astfel de posibilitate. În mod normal, statul trebuie să poți să-l controlezi și cu 50% – 1, pe bază de superioritate morală auto-proclamată (virtue signalling e termenul consacrat). Să legifereze judecătorii, ca pe vremea lui Obama, acela e adevăratul stat de drept!

  10. neamtu tiganu spune:

    Se spune ca batrinii sunt impotriva schimbarilor. Eu, desi fac parte din aceasta categorie, cred ca schimabarile fac parte din viata, chiar daca am aceeasi nefasta de peste 40 de ani. Nu trebuie sa ne fie frica de schimbari, desigur schimbarile nu sunt intotdeauna in bine, mai merge si cis, in fiecare moment insa, trebuie sa iei in considerare ca se va schimba ceva.
    Pe mine ma preocupa, in moment, EUul, mai ales ca vin in curind alegerile si iluzionindu-ma ca EU ar putea juca un rol pozitiv.

    Eu, nu EU, as reforma aceasta organizatie din temelii:
    1. As reduce nr europarlamentarilor, functionarilor, comisarilor EU la jumate.
    2 As desfiinta sediul de la Strasburg care costa peste110 milioane euroi anual, numai prin naveta. Interesant ca nimeni nu a indraznit sa socoteasca cite emisiuni CO2 se produc prin naveta Bruxel-Strasburg.
    3. Europarlamentarii trebuie sa dea examen de lb engleza, se reduce nr de traducatori.
    4. infiintarea unui consiliu al inteleptilor, dupa modelul german https://www.zeit.de/1964/10/die-fuenf-weisen/seite-2 (scuze, azi nu merge Wikipedia), si asta o realizare a birocratilor EU. Inteleptii ar trebui sa fie personalitati din toata lumea, nu numai europeni, pe cit posibil neutrii. Acestuia ar trebui sa emita periodic rapoarte cu recomandari.
    5. editarea unei noua carti, constitutii EU, care sa incapa pe un carton de halba de bere. Activitatea EU se va limita la probleme de uniune, granite, Schenken, comert… etc. Eu nu trebuie sa creeze norme, legi europene, etc.

    • JB spune:

      @N-T
      “Activitatea EU se va limita la probleme de uniune, granite, Schenken, comert… etc.” Tocmai de aceea EU trebuie să facă legislatie……ca uniunea să fie ceva real si nu fake, comerțul să fie liber (realmente) si nu doar in mod declarativ liber prin denaturare cu ajutorul barierelor netarifare. Schengen exact același lucru. Ptr.a funcționa trebuie legislație.

      Ce nevoie ar mai fi de Parlamentul european daca “Eu nu trebuie sa creeze norme, legi europene, etc.”?!?

      Nu știu cum de sunteți așa de sigur de justețea măsurilor pe care le propuneți.
      D-le N-T, vă văd preocupat de chestiunile astea. De ce nu citiți, la sursă, despre ele?!? Sau de ce nu citiți un tratat/un curs/o lucrare despre “arhitectura” instituțională europeană?!?
      Găsiți la anticariate N lucrări pe tema asta. Nu contează că au câțiva ani vechime.
      https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_de

      Nr. funcționarilor CE este cam la fel de mare cu cel al angajaților primăriei Parisului. Vi se par așa de multi?

      p.s.d-le N-T credeți-ma că: Svejk, Absurdistan, euNuke, VictorL sunt, luati la un loc, Zero la ce înseamnă și ce face UE. Nu sunt decât niște polemiști lipsiți de argumente concrete. La ei totul se rezumă la retorică și pure afirmații.

      • Neamtu tiganu spune:

        JB, esti plictisitor ca in politician, nu spui niciodata nimic concret ci doar vrajeli, ca cestia e complicata si imbolduri la chipurile invatat.
        Legislația simpla necesară poate fi scrisa pe un A4, fara sa fie nevoie de 26000 de functionari.
        Exemplu Schengen, toți europenii pot circula si muncii unde vrea mușchii lor.
        Ich habe fertig

        • JB spune:

          @N-T
          D-le N-T, regret să vă spun că iritarea dvs.este complet nejustificată.
          Chestiunile despre care vorbim sunt realmente complexe ptr.ca trebuie să țină seama de interese f.diverse ale statelor membre, de concepții diferite, etc.
          D-le N-T, avem experiență milenară referitoare la legislație/reglementare de orice tip. Cu cât societatea e mai complexă/evoluată cu atât legislația tinde să devina mai complexă. Nu trăim in mediul rural al unei societăți pastorale, oricât ne-am dori asta.

          Nu, legislația, privind chestiunile complexe, nu poate fi scrisă pe un A4. Aveți o imagine să simplistă asupra problemei. Istoria si realitățile contemporane demonstrează că NU aveți dreptate.

          Ptr.ca simpla intuitie in cazul dvs.nu e suficientă v-am recomandat să verificați la sursă.
          Dar ptr.curiozitatea dvs.rasfoiti legislația germană sau reglementările municipale și o sa va convingeți.
          Verificați de câți funcționari au nevoie guvr.germane la nivel de federal și de land. Vedeți câți funcționari lucrează ca sprijn/suport ptr.Bundestag. E instructiv
          Aveți o abordare inginerească a chestiunilor acestea sau o neînțelegere funciară.

          Zău că nu înțeleg de ca spuneți că aș spune “vrăjeli”. Verificați și o sa vă convingeți. Nu e greu.

  11. Stefan spune:

    Criza economica a încheiat perioada de aur. A scuturat oamenii de rând și i-a scos din zona de confort. I-a făcut neîncrezători.
    Timp de aproape 2 generații, viață a curs aproape lin, predictibil. Globalizarea a adus creștere, bani făcuți ușor, lărgirea piețelor de desfacere. Până când, cei care nu s-au adaptat globalizării au fost luați prin surprindere de criza. Afacerile nu au mai mers, puterea de cumpărare a scăzut, locurile de muncă s-au împuținat. Rozul a devenit gri. Ochii s-au deschis.
    Chiar daca afacerile au revenit la nivel din 2008, cicatricile au rămas si oamenii încă își amintesc. Migrația a făcut că refacerea sa nu se vadă imediat în buzunarele lucrătorilor traditionali ci în salariile scăzute ale imigranților ieftini. Sigur că lumea este nemulțumită și devine naționalistă.
    Politica urmează economia in toate tarile vestice. Angela Merkel protejează cat poate industria auto pentru că dacă oamenii au de lucru , ei sunt mulțumiți. Trump, venind din economie, înțelege cel mai bine că o țară puternica economic este și puternică politic. Orban și el, atrage cat poate investițiile străine în Ungaria. Atâta timp cât oamenii au unde munci și câștigă bine, naționalismul este rezonabil.
    Dar nu poți fi naționalist cu burta goala, evident. Se vorbește de naționalismul grec, de naționalismul italian sau chiar spaniol. Dar nu se vorbește de migratia greceasca de după criza, migrația italienilor școliți către Germania și țările nordice, migrația spaniolilor către țările din America Latină, migrația ungurilor in Austria.
    Nu e (doar) internetul și facebookul. E economia și nivelul de trai.

    • Kurt spune:

      @Stefan
      Mai e şi comerţul global.

      China a încheiat acum la Paris un contract cumpărarea a pentru 300 avioane Airbus (Toulouse-Franta). De reţinut: acum 10 ani a încheiat un contract cu Siemens pentru trenuri cu viteză rapidă de 250 km/oră. Azi China (are azi 16.000 km de căi ferate cu viteză mare) e cel mai mare producător şi exportator de trenuri cu mare viteză. La fel a fost cu celule fotovoltaice unde China este azi cel mai mare producător şi exportator de celule fotovoltaice (randament 19 %) din lume. China ca cel mai mare producător şi exportator de avioane 2030…. ….

      La Paris s-a semnat acum un acord între Bundestag /W. Schäuble şi Parlamentul Francez/Richard Ferrand pentru cooperare, pentru două întâlniri anuale (fără drept de decizii). Simbolurile politice nu pot înlocui substanţa comunitară în UE.27. La Berlin CDU a anunţat acum: după 2030 se va crea o apărare UE, o armată Europeană, deci după termenul anunţat de E. Macron la Aachen 2019 unde a garantat suveranitatea statelor naţionale până 2030.
      Prognosele despre viitor sunt ca cititul în ceaşca de cafea….

      Nivelul de trai în zonele UE o problema cheie? Da, aşa e, de acord.

      La Berlin s-a anunţat acum de către M. Weber /CDU candidat PP şi de către CDU/CSU Vorsitzende, de cei doi de la conducerea CDU/CSU că nu vor sprijini un budget comunitar de şomaj şi un salar minim în UE, cerut insistent de E. Macron. Noua conducere CDU oferă azi mai puţine concesii lui E. Macron decât actuala cancelară A. Merkel (pâna 2021).
      Un motor franco- german arată altfel. E azi deja o piesă de muzeu.

      Incotr-o UE 2019-2023?

      • Stefan spune:

        @Kurt, asa este. China sufla intregii lumi in ceafa.
        Trump, ca om de afaceri, vede mai bine si corect lucrurile acestea. Intelege de ce e nevoie de ‘America First’. Din pacate, politicienii UE sunt de moda veche, putin ancorati in economie. Cat timp economia duduia, ei au fost apaludati. Acum, cand economia scartie, ‘vestele galbene’ dau tarcoale si Brexitul este pus sub semnul intrebarii.
        Sigur ca germanii nu mai au timp de Macron. Fiecare sa isi salveze propria barca. Industria auto este deja in recesiune :|
        Aveti dreptate, ape tulburi!

        • Kurt spune:

          @Stefan
          De acord cu toate.

          Care UE.27 vrem. Cred că de aici ar trebui să pornească campania electorala PE pentru Parlamentul European 2019. PE are competenţe foarte limitate, mai mult simbolice. Nu va primi mai multe competenţe cu extremele stânga/dreapta mai numeroase în PE 2019-2023.
          China (Rusia nu e în GAT/WTO) a profitat de WTO, de comertul global liberalizat fără să-şi schimbe sistemul naţionalcomunist represiv. Asiatici au succese economice considerabile în Japonia, Coreea de Sud, Singapur, acum China. Altfel e în Africa, America Latina etc.
          SUA/D.Trump a făcut cea ce E. Macron a cerut 2017 la Sorbonna: UE să apere interesele cetăţenilor UE.27. Mai dificil e calea aleasă de Franţa de mult timp: “economie politică (socialistă) planificată centralizată”. Rezultatul? Gilets jaunes!

          Cred că se va impune în UE.27 on zonă economică- politică continentală (Europa Napoleonă?) ca în SUA, care îşi apără interesele în comerţul global. Problema e cât mai asteptăm şi cum se va ajunge la o astfel de coeziune europeană continentală. Unanimitate de voturi nu mai merge.
          Dieselgate loveşte industria de automobile în UE.27 şi în special în RFG. Limitele NOX impuse sunt reale sau excesive (statistici aiurea)?

          Motorul franco- german în UE.27 nu mai există, ev. la muzeul din Aachen 2019. RFG are alt sistem economic decât cel francez, de fapt mai aproape de UK şi incompatibil cu cerinţele franceze ale lui E. Macron 2017 (budget separat ZE).

          Ramâne întrebarea încotr-o UE.27 după PE 2019?
          Vrem o piaţă comună (Common Market britanic), o uniune vamală şi faorte puţine alte elemente comunitare cum cere azi Roma/Salvini şi esticii de la Vişegrad?
          Vrem o integrare treptată mai puternică după 2030, cum prevede conceptul francez? Vrem UE.27 împărţită azi în “două viteze (F.Hollande 2016 ca răspuns la Bratislava 2016)”? România nu e în ZE şi Schengen.

          Cum va decurge aderarea statelor din balcani (Montenergro, Albania, Serbia, Macedonia de Nord, Kosovo, Bosnia-Hertegovina) şi a estului (Moldova, Georgia, Ucraina, Armenia, etc) Europei. Când va începe noul val de aderare la UE.27? După 2027 (mandatul II al lui E. Macron)?

          Britanicii vor avea care formă de asociere cu UE.27 după Brexit?
          Apărarea Europei fără UK e acel “vierme militar” care e UE de la început 1957.
          Sunt mai multe întrebări decât răspunsuri.

          In cabina de vot se decide.
          Bucureştiul are de ales.
          România are azi cele mai bune condiţii din istoria sa, Preşedinţia UE 2019 e un moment istoric solemn.

  12. euNuke spune:

    “Revoluţionarii şi revoluţiile au oferit întotdeauna cele mai mari capcane şi cele mai mari surprize în istoria Europei pentru că, nu-i aşa?, diavolul se ascunde în detalii, nu în principii”

    Sunt intru totul de acord, numai ca rasturnarile de regim/ordine constitutionala nu sunt intotdeauna sangeroase si nici rapide: actuala Revolutie europeana se desfasoara in slow motion, a inceput in 1992, a produs deja vreo 3 Constitutii nelegitime [incepind cu Tratatul de la Maastricht] si continua sa rapeasca lent, pe nesimtite, drepturile si libertatile cetatenilor fostelor state nationale. Iar detaliile diabolice sunt mii si ies pe banda rulanta din Uzina Europeana de Reglementari de la Bruxelles. Altfel da, principiile europene suna foarte frumos. Iar surprizele ar fi trebuit sa fie deja descoperite de orice bun intelectual, de pilda faptul ca seful Comisiei Europene a participat dezinvolt la dezvelirea statuii chinezesti a lui Marx, un “filozof” de renume mondial dar de trista amintire pentru noi, esticii sositi la spartul targului. Zic ca oricine poate banui ce fel de revolutie se intampla acum in Europa si care’s capeteniile ce ne arata calea..

  13. Constantin spune:

    De obicei dl V Naumescu scria articole bune în spațiul acestei platforme…

  14. victor L spune:

    Orice schimbare prezinta un risc. Dar nu orice schimbare e rea.
    Atunci cind ceva scirtiie, e clar ca e nevoie de schimbare, macar pe ici pe colo, prin partile esentiale. Ca sa-l parafrazam pe un simpatic personaj.
    Ceea ce da de gindit, este convingerea (unora) ca tot ce fac progresistii e bine, iar initiativele celorlati sint rele.
    Peste poate.

  15. Caliman Eugen spune:

    1.Dezvoltarea si evolutia economica a determinat schimbari continue in lume, de natura politica, ideologica, culturala, sociala, etc. cu etapele ideologice cunoscute.
    Prima revolutie industriala (si perioada preindustriala) a nascut marxismul, care corespundea analitic starii grave a muncitorului englez care se rascula la fel ca iobagii nostri ( vezi rascoala lui Watt Tyler de pilda).
    In perioada industrializarii miscarea muncitoreasca s-a rupt de marxism, evoluind in directia social-democratiei, drept ,,compromis” social cu capitalistul (,,fizic) de la locul de munca (in uzina), la poarta caruia muncitorul putea demonstra si cere conditii de munca ori salariale mai bune.
    Dupa al doilea razboi mondial rivalitatea dintre comunism si capitalism (si razboiul rece) au mascat schimbarea devenita evidenta abia dupa 1989, care consta in globalizarea economica a pietelor nationale de catre un Capitalul ,,impersonal” reprezentat prin întreprinderile nationale sau multinationale pe actiuni, care au in comun actiunea si depersonalizarea lor.Salariatii au devenit universali, stergindu-se mult diferenta social-economica dintre intelectuali, muncitori si gulerele albe, care facea distinctia ideologica pina la globalizare.
    Social-democratia si liberalismul, ca ideologii si tipuri de administrare politica, economice si sociala a natiunilor nu mai au continut economic, fiindca Capitalul exploateaza astazi pe toata lumea.Asta este natura sa, dar diferit fata de epocile trecute – ofere si bani pentru dezvoltare economica si sociala tarilor, fireste ca pentru a cistiga si mai mult dupa aceste investitii.
    Ca forta comparabila cu a naturii, Capitalul prezinta pericole si neajunsuri care pot fi eliminate sau diminuate, fie beneficii majore prin utilizarea resurselor alocate dezvoltarii daca exista interesul national pentru aceasta.
    Aceasta schimbare a raportului capital – salariat, capital – tara sau intre capitalul unui bloc economic (formal) ca UEsau informal ca in Asia emergenta este cea mai vizibila in UE!
    2.Schimbarile principale trebuie sa se desfasoare in relatia salariat – bogat, cu diminuarea uriasei diferente de avere, intre capital si natiuni, prin crearea proiectelor nationale de dezvoltare (de ajungere din urmaa tarilor dezvoltate) care sa elimine stagnarea Estului, crearea unor mecanisme noi de participatie si decizie politica nationala a catateanului, dupa diluarea ideologiilor – prin cercetare stiintifica, sustinerea directa ,, in termeni absoluti” a natalitatii in Europa pentru a limita si apoi elimina migratia persoanelor aflate cultural in inceput de ev mediu, tinerea sub control a extremismului, etc.
    Asa cum arata un comentator, odata cu dezvoltarea instrumentelor de comunicare si disparitia treptata a culturii ,,scrise”, erodarea culturala a continentului face improbabila gasirea de adevarate solutii de schimbare pozitiva, iar surogatele ori improvizatiile cunoscute urmind sa faca legea…
    3.Analizele nu pleaca niciodata de la conditiile economice si sociale noi ale epocii globalizartii care au golit de continut ideologiile clasice, au creat necesitatea depasirii lor prin altele adecvate epocii, iar din pacate cercetarea stiintifica nu are in obiectiv economia si dezvoltarea ca determinari absolute ale viitorului si viziunilor asupra unei schimbari operationale, in locul celor pur teoretice…

    • JB spune:

      @Caliman Eugen
      Dacă subscriem opiniei dvs că “Dupa al doilea razboi mondial rivalitatea dintre comunism si capitalism (si razboiul rece) au mascat schimbarea devenita evidenta abia dupa 1989, care consta in globalizarea economica a pietelor nationale de catre un Capitalul ,,impersonal” reprezentat prin întreprinderile nationale sau multinationale pe actiuni, care au in comun actiunea si depersonalizarea lor.” cum explicăm (luând ca exemplu Ro.) falimentul quasi-totalitatii țărănimii române in urma prăbușirii prețurilor cerealelor in ’29 la bursa de la Chicago ??!?!? Dar marea criză din Ro.ca urmare aceluiași crah bursier din ’29 NY?!?
      Cum explicăm societățile pe acțiuni (Standard oil of NJ, Shell, etc) care exploatau petrolul românesc încă de la inceputul sec xx?!?
      De ce să apara efecte imediate si dramatice pe piețe de importantă secundară in urma unor evenimente din US, UK, FR sau DE in anii ’20-’30?!?
      In lipsa globalizării cum explicăm falimentul sectoarelor industriale exportatoare din DE, UK, FR, US prin închiderea/restricționarea importurilor pe piețele mondiale?!?!?
      Evident că GATT/WTO au accelerat globalizarea. Asta nu contestă nimeni. Ah, că noi est-europenii crescuți în comunism am simțit (direct) globalizarea după ’89 e altă discuție……

      • Kurt spune:

        @Caliman Eugen
        Da şi nu.

        Globalizarea începe cu piperul, mătase, portelan chinezesc, nu e ceva nou. Preţul ieftin pe kg de 1- 7 cenţi în transportul cu containere pe mare face posibilă ascensiunea economică fantastică ca în China secolului 21 (înainte era Japonia, Coreea de Sud, RFG, etc).
        E. Macron are un concept pentru UE de a crea zone regionale/continentale destul de mari ca UE, zone care pot impune reguli regionale/continentale proprii limitind efectele negative ale globalizării (salarii mici, precariatul lui Marx se întoarce în Europa în secolul 21).

        Cred că un impozit de 1% (Tobin, stânga) pe fiecare transacţiune financiară (speculativă în milisecunde cu computerul, jocul anglosaxon la burse de către companii cu fonduri mari, hedge fonds) merită discutată şi e o sursă posibilă comunitară de venit propriu pentru budgetul foarte mic de 1 % BIP al UE. Impozit pe „avere” (Vermögenssteuer) pentru cei bogaţi de 55% (era 75 % în SUA anii 1930 Roosvelt, marele Deal american) afectează trecutul, nu se referă la transaţtiunile financiare globale şi speculaţiile de la bursa de azi.

        UE 2019-2013 are şansa să impună regului regionale/continentale UE proprii, în interesul cetăţenilor, limitind unele efecte (gilets jauns Paris) nedorite ale globalizării. Mai multă UE în acens sens „protecţionist” în interesul cetăţenilor cred că da (E.Macron, Sorbonna 2017). Mai puţină UE în probleme locale „naţionale” mărunte (intreprinderile din gospodăria comunală, alimentarea cu apă, gaz, curent, canalizarea, etc. nu trebuie supuse regulilor pieţei libere UE) care se pot rezolva local, e o cerinţă a multora în UE. Bucureştiul, ministrul de finanţe român 2019 s-a opus în UE.27 recent unei reglementări/impozit UE în domeniul digital global.

        In momentul Preşedinţiei româneşti UE 2019 ce discută în spaţiul public românesc candidaţii români propuşi pentru alegerile PE? Ce nu discută? Cine sunt aceşti candidaţi? Prin ce se califică pentru PE, cu ce se recomandă electoratului român/UE?

        Unanimitate de voturi în UE.27 paralizează.

        Regret Brexit (apărarea Europei), dăunează mult tuturor în Europa.

  16. victor L spune:

    Nu stiu daca expresia “a ascunde gunoiul sub pres/sub coltul covorului” este neaos romaneasca. Dar asta se face cind e vorba despre politicile UE.
    De vina e mai ales Trump pentru nereusitele UE.
    La recenta intilnire pe probleme de securitate de la Munchen,. nu s-a reusit un acord asupra niciunui punct dintre cel abordate, Oricarui punct de pe ordinea de zi, daca nu s-a impotrivit Rusia, s-a impotrivit China, si invers. Daca ambele nu s-au impotrivit, s-a impotrivit Germania si Franta.
    Abordarile Germaniei si Frantei par mai apropiate de China si Rusia decit de SUA.
    Un oficial din guvernul francez spune ca pe el il intereseaza art. 5 din tratatul NATO, nu avioanele F-35; de parca apararea se poate face cu art. 5. Si cu micsorarea contributiei la bugetul NATO pentru aparare. Cum fac nemtii.
    Brexit-ul este pentru francezi si nemti ocazia de a se razbuna: unii pentru umilinta de a fi eliberati, altii pentru ca au fost infrinti.

    • Hantzy spune:

      Oricarui punct de pe ordinea de zi, daca nu s-a impotrivit Rusia, s-a impotrivit China, si invers. Daca ambele nu s-au impotrivit, s-a impotrivit Germania si Franta.
      Abordarile Germaniei si Frantei par mai apropiate de China si Rusia decit de SUA.

      Mai rar o asemenea performanță, să scrii consecutiv două lucruri care se bat cap în cap. Dar să fii și convins că ambele sunt simultan adevărate, e de-a dreptul aiuritor.

      • victor L spune:

        @ Hantzy,
        fac un efort caci mi-e mila de tine, si iti repet:
        – la punctul la care nu s-a impotrivit Rusia, s-a impotrivit China. Iar cind cele doua nu aveau obiectii la ceva, pentyru contra erau Germania sau Franta :D
        Si da, abordarile externe ale Germaniei spre Rusia si China se indreapta.
        Dar in dorinta ta de a fi un fel de Dl Vucea, nu observi ca Germania a conlucrat cu Rusia si China la esuarea conferintei de securitate a Europei. N-au fost niciodata una impotriva celeilalte, ci au fost un Gica contra pe rind.

      • JB spune:

        @Hantzy
        A-i cere argumente lui Victor L este complet inutil. Singurul lui criteriu de abordare a probl.este: folosește sau nu folosește US…..?!?! De aici născocirea conspirațiilor/coordonărilor contra, plăpândei, US merge strună. E ca și cum doar unii au dreptate.
        E total contraproductiv, periculos si nesănătos ptr.insusi obiectul adorației…… Dar să-l convingi pe Victor L e mission impossible.

        • Hantzy spune:

          JB, mă mâncau degetele să îi solicit ceva mai multe informații privind temele pe care China, Rusia, Franța și Germania au tot conlucrat, neînțelegându-se. Sau care ar fi fost poziția celorlalți membri, de exemplu a SUA, că tot aduse vorba, pentru a avea o privire de ansamblu și a remarca mai bine cum s-ar fi format grupările de opinie în varii cazuri. Altfel, poate oricine trage orice concluzie.
          Dar,… don’t feed the troll!

  17. Caliman Eugen spune:

    Stimate, JB,
    1.Globalizarea a inceput treptat inca in antichitate,sub raport fnanciar, banii fiind primul element de circulatia globala in zonele marilor imperii.
    Treptat s-a produs globalizarea comerciala si economica prin amploarea cu care au aparut bancile si circulatia marfurilor.Globalizarea indusrtriala a fost ultima, favorizata de motorul cu abur al vaporului si cailor ferate,Ele transportau minereurile, carbunii, ingredientele prelucrarii metalului si marfurile la orice distante.Pina la aparitia acestor capacitati de transport, procesele industriale metalurgice erau localizate in zonele miniere de origine din Anglia sau Germania.
    Fara indoiala ca aveti dreptate ca acele crize si fenomene aratate de dvs. sint elemente sau consecinte ale globalizarii.
    Cu toate acestea globalizarea ,,pietelor nationale” ca fenomen economic mondial si consecinta a globalizarii tuturor activitatilor umane a aparut dupa al doilea razboi mondial, odata cu incetarea ostilitatilor politice, economice, militare, etc. intre natiunile europene si asiatice.
    In vremea rivalitatilor de dinainte de al doilea razboi mondial, era greu sau existau limite ,,strategice” pentru Capitalul mondial sau al unei tari sa construiasca sau dezvolte sectoare ori domenii economice pe pietele nationale ale altora.
    Dupa 1945 si rivalitatea Est Vest a impiedicat intr-o anumita masura globalizarea pietelor nationale.Dupa caderea comunismului toate barierele globalizarii au fot eliminate, afara de cele protectioniste sau strategice…
    2.Cind ma refer la globalizare in general si la cea a ,,pietelor nationale” in special, o fac mai ales pentru a sustine concluzia privind diluarea caracterului ideologic si economic al social-democratiei aflata in ,,concurenta” cu liberalismul!Mai precis, drumul ambelor trebuie sa convearga catre ORGANIZAREA nationala a dezvoltarii economice si industriale a PIETEI NATIONALE, deoarece despre o ,,economie nationala” (pura) nu se va mai putea vorbi niciodata.
    Din pacate, liberalismul a devenit unul pur politic si teoretic, fara ca reprezentantii sai sa construiasca proiectele viitorului economic in Romania.
    De asemenea social-democratia romaneasca cauta cresterea nivelului de trai (de altfel atributie guvernamentala fireasca), dar fara a organiza la rindul ei dezvoltarea economica.
    3.In epoca moderna, fara organizarea dezvoltarii economice si asteptarea acesteia doar ca rezultat sistemic al capitalismului, Romania va ramine in urma si poate dispare ca natiune si economie….

    • JB spune:

      @Caliman Eugen
      Merci ptr.raspunsul detaliat și argumentat. Subscriu concluziilor dvs.dar cu unele observații.
      1.doctrinele politice/economice/sociale suferă schimbări firești odată cu mersul societății. Unele păstrează doar numele inițial…. Exemplu: partidul comunist bolșevic provine direct din partidul social-democrat rus (Russian Social Democratic Labour Party). Vreo legătură cu social-democrația de astăzi?!? Poate, pe ici pe colo, numele…..si cam atât.

      2. Sigur, la noi nu există (efectiv) idealuri, năzuințe, ideologii, doctrine. Politicienii sunt, in bună măsură, niște gestionari (cu halat murdar) de Aprozar, cooperativă sătească din “polurile de dezvoltare” Moldova-Tara Românească. Și subsemnatul tot acolo își are obârșia si viețuiește…. :-)
      Liberalii sunt niște năuci parazitați de dragostea contra-naturii cu PSD din fostul USL. Nu vrea (din considerente asa-zis tactice) să-si asume liberalismul.
      PSD este apologia escrocheriei partinice. Nu are nicio legătură cu social-democrația europeană. Deloc. Un grup infracțional organizat care folosește măsurile sociale DOAR ptr.a-si asigura liniștea efectuării jafului cu instrumentele legii. Măsurile lor sociale sunt dintre cele care pot fi născocite de orice ins din Scornicești la mica ciupeală si care sunt luate “din pix”….

      3. In țări dezvoltate gen FR, BE (si sigur DE, NL, etc) există Biroul plan. Un organism de planificare națională, dar nu in sens comunist. Nu CSP. Nu intru in detalii.

      4. Ca națiune e puțin probabil ca Ro.să dispară. Dacă ar fi așa ar însemna ca teoria istorică a rezistenței de un mileniu/continuitatea de după retragerea aureliană să fie o fraudă……
      E interesant de observat cum cei care fac parada cea mai aspră de vremurile glorioase, de “pieptul dârz la fruntarii in fața năvălitorilor”, de existența neîntreruptă, etc.aceia sunt cei care se dau de ceasul morții cel mai tare văietându-se de pericolul UE și dispariția neamului și țărișoarei….. Don’t worry că nu fac trimitere la dvs. Nu am motive.

      • Kurt spune:

        @Caliman Eugen
        Mai mult nu.
        România nu va dispare, nici ca stat, nici ca economie. Va fi parte din UE.27@NATO.

        E o veche “ideologie” dâmboviţeană de a privi şi de a descrie România separat, deconectat de restul lumii. Văd aici în text conceptul vechi/nou al ideologiei /teoriei naţionalismului izolaţionist (naţionalcomunismul izolaţionist autohton specific) privit fără conectarea reală cu toţi cei din jur (CAER, UE).

        a) Nici Franţa, nici RFG (la ora actuală nu are bănci “naţionale” de valoare care pot exista fără sprijinul statului, Deutsche Bank e “kaputt” la fel ca Commerz Bank) nu pot concura ca “economii naţionale” la scara mondială cu China, SUA. Preşedintele Chinez X.J. a fost acum la Roma şi a semnat un contract bilateral cu Italia: “strada de mătase” (porturile Genova şi Trieste). Cu ducatul Monaco a semnat un acord bilateral pentru era digitală G5 / Huawei. La Paris X.J. va vorbi acum cu E. Macron, asistaţi de J.C. Juncker şi A. Merkel.
        UE.27 poate urma exemlul SUA/D.Trump de a impune reguli “continentale” proprii. E încă posibil 2019-2023-2027.
        b) Motorul franco- german al UE.27 e azi la muzeul din Aachen 2019 lângă coroana lui Charlemagne (anul 800). Tandemul franco- german nu mai există, e înlocuit de E. Macron în campania electorală PE 2019 prin “concurenţă politică”. E. Macron concurează cu En Marche (preferă pe doamna Margrethe Vestager ca Seful Comisei UE) cu PP /A. Merkel (M. Weber ca candidat).
        c) Nimic din conceptul francez de la Sorbonna 2017 nu e realizat de E. Macron 2019 în UE.27. Estul s-a despărţit de idea fondatoare EWG.1957 la Bratislava 2016. Grupul “Hanseatic” iniţiat de Olanda refuză 2018/2019 un budget separat ZE cerut de E. Macron. Apărarea UE.27 e fără UK acel “vierme militar” care a fost de la început.
        d) Economia descrisă aici ca “eoconomie politică planificată (“socialistă”) de dvs. seamană cu conceptul francez. E un concept practicat în Franţa de foarte mult timp cu rezultatele cunoscute (gilets jaunes).
        e) Celălalte concepte/teorii/practici economice diferă enorm de “eoconomia politică planificată (“socialistă”) franceză”. Modelul anglosaxon practicat în UK e cu totul altceva. Modelul “Soziale Marktwirtschaft (Ludwig Erhard/CDU: Wohlstand für alle) e modelul practicat de 70 de ani în RFG. La început cu succes, cu D-Mark. Actual nu există un concept economic „naţional“ separat în RFG. A rămas ceva din “Soziale Marktwirtschaft (Ludwig Erhard/CDU: Wohlstand für alle). „Mitbestimmung“ e o parte a realităţii economice RFG.
        f) Nu ştim cum va arăta PE în vara 2019, nu ştim cum va arăta Comisia UE.27 în toamna 2019. UE.27 rămâne un uriaş economic, un pitic politic şi un vierme militar 2019-2022-2017 (mandatul II- E. Macron)?

        g) România are azi cele mai bune condiţii externe din istoria sa. Cu cine se va alia Bucureştiul 2019- 2023? Cu esticii (tovarăşii de ieri sunt fraţii de azi?)? Izolaţionism politic şi economic cum sugeraţi un pic? Teorie economică autohtonă / “eoconomie politică planificată (“socialistă”) franco-română”?

  18. Caliman Eugen spune:

    Stimate,
    d-l Kurt,
    1.Afirm ca Romania va dispare ca natiune, in urma migratiei, urmind a fi populata de vietnamezi, nepalezi si altii, adusi ca forta de munca inlocuitoare a celor plecati…
    2.Organizarea dezvoltarii economice si industriala am realizat-o ca ,,proiect de tara” dupa modelul capitalist al ,,tigrilor asiatici”, nu dupa modelul …socialist sau planificat.

    • Constantin spune:

      “Afirm ca Romania va dispare ca natiune, in urma migratiei, urmind a fi populata de vietnamezi, nepalezi si altii, adusi ca forta de munca inlocuitoare a celor plecati…”

      Mă îngrijorează ceea ce spuneți cel puțin din două motive. Primul este că nu e clar cine va aduce vietnamezii și de ce nu s-ar integra în națiunea română, că și noi i-am ajutat în anii 1960-1970, când se luptau cu imperialiștii. Și apoi, dacă România pustiită (așa cum s-a întâmplat în anii 270-300, după retragerea aureliană, de-au găsit-o maghiarii goală-goluță, ce rușine!) va fi ocupată de vietnamezi, ce se va întâmpla cu sirienii-irakienii-arabo-musulmani repartizați prin cotă de imigrație de marxiștii franco-germani din Uniunea Europeană?! Ei unde vor mai încăpea? Care va fi locul și rolul lor?

      Al doilea motiv de îngrijorare este ce oare se va întâmpla cu palatele din Strehaia?! Ele cui vor rămânea după depopularea totală a României ca urmare a migrației?

    • Kurt spune:

      Imbătrânerea locuitorilor Europei e o realitate. Demografia va schimba Europa. Tinerii sunt azi în Iran, Asia, Africa, etc. Tinerii sunt aici 40- 70 % din locuitori.

      Migrarea e o realitate de peste 12.000 de ani. Agricultura a venit din Orientul apropiat (Irak-Iran-Siria-Turcia) dealungul Dunării spre vest. Se va repeta? Genetic oamenii nu diferă decât minimal. La infăţişare e altfel. La mentalitate e şi mai diferit.

      România ca teritoriu a cunoscut valuri de migrare de peste 2000 /12.000 de ani. Românizarea 1918- 2018 a dus la o “omogenizare” mai mare a locuitorilor (eliminarea minoritarilor evrei, saşi, şvabi, etc). Nu sunteţi mulţumit cu gradul de “omogenizare” al locuitorilor ţării de azi?
      Eu privesc mai mult spre civilizaţia urbană din “provincile istorice“ Bucovina, Banat, Transilvania, etc. spre civilizaţia orăşenească de 300- 700 de ani. Aici văd şansa ca să se creeze azi “sâmburi industriale 4.0”. Mai puţin mă priveşte teleormanizarea dâmboviţenilor, ideologia tribală balcanică (naţionalismul legionar ortodox interbelic şi naţionalcomunismul autohton specific). Treaba lor. Copii din familiile fără tradiţie scrisă, copii romi/ţigani sunt “asimilaţi- românizaţi” şi fac parte din tezaurul ţării. Tinerii sunt viitorul României.
      Imigrare? De ce nu? Peste 4 milioane români au migrat în vest. Peste 10 milioane din est sunt azi în vest. De ce nu? Concurenţa este o latură a libertăţii dobândită 1989. Tinerii de azi nu mai sunt legaţi de glie, nu mai sunt “factor de producţie naţionalcomunist ceauşist“, nu mai sunt “iobagi”. Vestul e mai atractiv pentru tineri.

      Civilizaţia urbană în UE.27 în oraşe/metropole privilegiate e una, zonele de periferie în fiecare parte a UE.27 e o altă realitate. Tinerii migrează spre Paris, Bruxelles, Milano, Barcelona, Lisabona, Frankfurt, Amsterdam. Mai puţin spre judeţele “regăţene”, spre Buzău, Giurgiu, etc.
      Bucureştiul are de ales.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Multumesc pentru ambele interventii. Tot ce spuneti este corect, intemeiat. Adaug cateva accente ca...

de: Dumitru Sandu

la "De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)