Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Concurs cu un final „previzibil” la IICCMER

Dumitru Lacatusu februarie 9, 2014 Opinie, Societate/Life
1 comentariu 2,748 Vizualizari

Nici nu a început bine anul şi activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc debutează printr-o farsă magistrală: scoaterea la concurs a cinci posturi pe durată nedeterminată, dintre care două de conducere: posturile de director general şi director general adjunct, ocupate în prezent de domnul Dan Mihai Ţălnaru şi respectiv domnişoara Adelina Ţînţariu. Candidaţii „surpriză”, câştigători din start ai acestui concurs, sunt chiar cei doi titulari ai posturilor. Nu m-aş mira dacă tot ei ar fi desemnați ca membri în Comisia de evaluare şi în cea de soluționare a contestațiilor. Componenţa acestor două comisii nu apare pe site-ul IICCMER, cum ar fi fost normal, pentru a vedea cine sunt cei care evaluează candidaţii şi dacă CV-urile şi experienţa lor le îngăduie acest lucru.

Precizez din capul locului ca fac parte dintre cei care, revoltati de stilul autoritar al conducerii IICCMER instalata de premierul Victor Ponta in mai 2013, am demisionat in semn de protest. Temerile mele si ale colegilor mei s-au dovedit, iata, intemeiate.

http://www.iiccr.ro/ro/transparenta/personal/

Câteva observaţii:

Anunţul cu scoaterea la concurs a acestor posturi nu a fost publicat de IICCEMR într-un loc vizibil pe site-ul Instituţiei, cum ar fi fost normal, ci într-un spaţiu dosnic, ştiut numai de cei vizaţi. Fără îndoială că acest anunţ nu a apărut în niciun ziar naţional sau pe un site de profil. Publicarea posturilor la concurs într-un cotidian naţional sau pe un site de profil rămâne la latitudinea angajatorului, adică a domnului Andrei Muraru, nefiind considerată o condiţie obligatorie, după cum reiese din art. 7, alin. 2 din regulamentul cadru pentru ocuparea posturilor vacante de la IICCMER: „În situația în care autoritățile sau instituţiile publice consideră necesar, acestea pot asigura publicarea anunțului şi prin alte forme de publicitate suplimentare.”. O astfel de practică are rolul de a asigura instituţia şi candidaţii ideali că nimeni altcineva nu va îndrăzni să se prezinte la concurs, deturnând astfel scopul pentru care a fost organizat. Tot normal ar fi fost că acest concurs să fi fost intens mediatizat de conducerea actuală a IICCMER, mai ales după operaţiunea „Torţionarii” derulată în cursul anului trecut. Astfel, paleta de selecţie ar fi fost una mai largă şi i-ar fi permis domnului Andrei Muraru să aducă specialişti, nu doar simpli figuranţi.

Cerinţe, competenţe şi abilităţi generale specifice postului

Din anunţul publicat de IICCMER în acel loc dosnic de pe site-ul instituției aflăm că principalele cerinţe pentru ocuparea postului de director general sunt: „studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în domeniul ştiinţelor sociale (istorie, ştiinţe politice, sociologie sau specializarea management și administrație publică etc.)” şi „experiență de minimum 1 an vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice”. Aparent, cel puţin această experienţă domnul Dan Mihai Ţălnaru o are. Acesta deţine o funcţie de conducere, chiar la IICCMER, din 2012. O simplă căutare pe Google va revela că pentru un post similar din privat, experienţa solicitată candidatului pentru un post de director general este de cel puţin 7 ani. Ori pentru cea dintr-o instituție a statului, se reclamă o „vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice minimum 3 ani”.

http://www.anfp.gov.ro/concursuriconducereprogramate.aspx#

Impunerea unui prag de numai 1 an arată că această condiţie a fost trecută pentru a se potrivi cu CV-urile domnului Dan Mihai Ţălnaru şi ale domnişoarei Adelina Ţînţariu. Reducerea pragului de experienţă şi a vechimii în funcţie la un nivel corespunzător „pregătirii” candidatului ilegal reprezintă o caracteristică a concursurilor cu un final previzibil, aplicat cu succes şi în alte instituții de stat: „Din cauza vârstei fragede (33 ani) şi a lipsei de experiență, criteriul numărului de ani vechime necesari pentru a candida la funcţia de director general al institutului a fost coborât de la 9 la 3 ani de către departamentul de Resurse Umane al Ministerului Agriculturii, conform cercetătorilor contactaţi de RL. De asemenea a fost eliminat criteriul <<studii postuniversitare>>, folosit în trecut.”

http://m.romanialibera.ro/actualitate/politica/curs-de-manipulare-a-unui-concurs-de-director-general-la-stat-fiul-spiritual-al-lui-voiculescu-duce-agricultura-pe-culmi-cu-ajutorul-unei-farmaciste-pc-276732.html

Mai greu stă însă domnul Dan Mihai Ţâlnaru cu studiile cerute, el fiind absolvent de Teatru, dar acel „etc.” are o largă interpretare şi va permite, cel mai probabil, şi strecurarea studiilor domnului Dan Mihai Ţălnaru. În acelaşi timp, principalele cerinţe, competenţe şi abilităţi generale specifice postului sunt făcute pe profilul celor doi candidaţi. Domnul Dan Mihai Ţălnaru nefiind absolvent de master, în cerinţa postului său nu este trecută obligativitatea de a avea „studii de masterat sau postuniversitare în domeniul ştiinţelor sociale (istorie, ştiinţe politice, sociologie sau specializarea management și administrație publică etc.)”, după cum apare în anunţul creat pentru fizionomia domnişoarei Ţînţariu. http://www.iiccr.ro/ro/transparenta/personal/

De asemenea, criteriile, fişa postului şi bibliografia pentru cele două funcţii au fost stabilite chiar de către cei doi candidaţi, după cum rezultă din art. 5, alin. 2 şi alin. 2, litera c) din Regulamentul cadru pentru ocuparea unor funcţii din structura IICCMER „în vederea ocupării unui post vacant sau temporar vacant, structurile din cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice transmit compartimentului de resurse umane propunerea privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor”, iar „bibliografia şi, dacă este cazul, tematica stabilită de conducătorul structurii de specialitate care propune organizarea concursului de ocupare a postului vacant sau temporar vacant”. Domnul Dan Mihai Ţălnaru ocupă în prezent funcţia de director general, iar domnişoara Adelina Ţînţariu pe cea de director general adjunct. Ei sunt şefii celor două structuri de specialitate care au scos posturile la concurs.

http://www.iiccr.ro/pdf/ro/personal/regulament_concurs_120113.pdf.

Lipsa de transparenţă a concursurilor pentru ocuparea unor funcţii de conducere din instituţiile de stat (publicarea anunţului numai într-un loc nevizibil de pe site-ul instituţiei, secretul întreţinut asupra componenţei Comisiei de evaluare etc.), stabilirea criteriilor şi a condiţiilor pentru ocuparea acestor posturi în concordanţă cu CV-urile candidaţilor ideali fac parte din practicile clasice de manipulare a unor astfel de concursuri, astfel încât rezultatul să fie cel scontat de angajator. De asemenea, în cazul celor doi pretendenți există şi un posibil conflict de interese, mai ales că domnul Dan Mihai Ţâlnaru şi domnişoara Adelina Ţînţariu ocupă deja aceste posturi. Ceea ce urmăreşte actuala conducere executivă a IICCMER este permanentizarea în funcţie a acestor două persoane numite politic, astfel încât să nu mai fie schimbaţi odată cu venirea unui nou guvern, cum a fost cazul până în prezent. În mod normal, cei doi ar fi trebuit să demisioneze şi, după aceea, să-şi depună candidatura pentru cele două posturi, desigur cu respectarea tuturor condiţiilor cerute de lege.

Această preocupare ne indică faptul că domnul Andrei Muraru şi locțiitorii săi se tem de o eventuală îndepărtare de la conducerea IICCMER. Nu m-ar mira să aflăm că în următoarea perioadă chiar domnul Andrei Muraru îşi va scoate la concurs postul de preşedinte executiv, iar singurul candidat va fi chiar domnia sa.

Candidaţii:

Dan Mihai Ţălnaru ocupă din toamna anului trecut postul de director general al IICCMER. Tot de atunci, ocupă funcţia de director adjunct şi domnişoara Adelina Ţînţariu. Declaraţiile de interese ale acestora ne arată practic ceea ce îi recomandă pe cei doi, întrucât CV-urile academice sau profesionale ale celor doi candidați nu sunt publicate pe site-ul instituţiei.

http://www.iiccr.ro/ro/despre_iiccr/structura_iiccr

Dan Mihai Ţălnaru

Conform unui articol publicat de Expresnaţional, Dan Mihai Ţălnaru, actualul director general al IICCMER şi totodată singurul candidat pentru acest post la concursul din 24 februarie 2014, este „un alt fel de director general decât modelul clasic și gomos”

http://expresnational.ro/top/visinescu-si-ficior-primii-tortionari-5738.

Ceea ce îl diferențiază este  faptul că „e încă tânăr la cei 45 de ani ai săi (sic!)”, fiind „un tip roșcat, bătăios, inteligent și cu Institut de Teatru la CV.” Despre calitatea de bătăios, mai bine spus „bătăuş” a domnului Dan Mihai Ţălnaru, poate să depună mărturie un fost angajat al IICCMER, dl. Gabriel Marin, care a fost bruscat, îmbrâncit şi ameninţat chiar de către acest roşcovan bătăios.

Oare ce caută un absolvent de teatru candidat pentru o astfel de funcţie, lipsit de expertiză şi experienţă în istorie, sociologie, ştiinţe politice sau management și administrație publică? A absolvit recent o astfel de facultate domnul Dan Mihai Ţâlnaru? Dacă da, când a dobândit experienţa necesară ocupării funcţiei de director general? Este greu de răspuns, mai ales că CV-ul dânsului nu este public.

Să nu uităm că în ultimul timp, guvernanții ne-au obişnuit cu promovarea unor persoane necalificate in functii publice (vezi si cazul de la ICR unde un fost gazetar de tabloid a ajuns să coordoneze programe culturale in spatiul nord american http://www.catavencii.ro/Senzational-de-a-dreptul-cultural-cum-sa-te-transferi-de-la-libertatea-tv-direct-la-icr-new-york_0_10124.html

De ce nu ar fi atunci posibil ca un personaj care nu are nici in clin nici in mânecă cu managementul unei instituții cu profil academic şi de investigare a crimelor comunismului sa ocupe o funcție de conducere la IICCMER.

Din declaraţia de interese, completată în 2012 la intrarea în funcţie, reiese că domnul Ţălnaru era în 2012 vicepreşedinte la Econsens, o organizaţie nonguvernamentală ecologică înfiinţată în 1992 şi care avea ca obiect de activitate principal „promovarea principiilor dezvoltării durabile la nivel local, naţional şi internaţional”.

http://www.iiccr.ro/pdf/ro/transparenta/Declaratie%20interese%20D.%20Talnaru%20intrare%20in%20functie.pdf

Surse neoficiale spun despre „încă tânărul” şi roşcovanul director general al IICCMER că ar fi finul lui Crin Antonescu, preşedinte PNL şi copreşedinte al USL. Aparent, această înrudire a fost principalul criteriu pentru numirea domnului Dan Mihai Ţălnaru într-o funcţie de conducere la IICCMER. Totodată, acesta este coleg de stradă şi de bloc cu actualul preşedinte executiv al IICCMER, domnul Andrei Muraru (!). Nu fac decat sa notez aceste lucruri pentru a accentua ca lipsa de transparenta publica este dublata, se pare, de existenta unor afinitati private.

Adelina Ţînţariu

Domnişoara Adelina Ţînţariu este o supraviețuitoare! Ea a dovedit în ultimii ani o capacitate uluitoare de adaptare şi supravieţuire în timpul mandatelor lui Marius Oprea şi Stejărel Olaru, tandemul Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir, şi mai nou Andrei Muraru – Dinu Zamfirescu. Absolventă de ştiinţe politice, domnişoara Adelina Ţînţariu a fost adusă de Marius Oprea şi angajată în baza unor contracte de prestării-servicii. Ea şi-a depăşit condiţia în timpul domnului Andrei Muraru. Acesta a numit-o în 2012 în funcţia de director de departament, iar în toamna anului trecut a promovat-o în cea de director general adjunct. Promovarea ei, ca şi a domnului Dan Mihai Ţălnaru, s-a făcut printr-o rocadă birocratică. Fostul director executiv al IICCMER, domnişoara Luciana Marioara Jinga, a fost retrogradată în funcţia de şef serviciu, ca urmare a desfiinţării postului şi apariţiei unui nou post: director general. În acest nou post, a fost numit fostul actor şi ecologist de circumstanţă, ajuns director de instituţie în timpul guvernării USL. Iar postul vechi de secretar general al domnului Dan Mihai Ţâlnaru a fost transformat în cel de director general adjunct. Despre domnişoara Adelina Ţînţariu, actualul director general adjunct, se mai cunoaşte că este născută în fieful lui Liviu Dragnea, judeţul Teleorman, oraşul Alexandria, una dintre principalele pepiniere de cadre ale USL. În ultimii ani, s-a remarcat în mod special prin organizarea unor evenimente „ştiinţifico-politice” în urbea lui Liviu Dragnea.

http://www.iiccr.ro/ro/evenimente/conferinte/conferinte_2012/interne_2012/conferinta_de_ce_trebuie_condamnat_comunismul/

În prezent, este doctoranda domnului Daniel Barbu, fost ministru, actual profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice şi proaspăt membru în Consiliul Ştiinţific al IICCMER (!).

Ne întrebăm dacă această farsă magistrală, orchestrată chiar de către preşedintele executiv al IICCMER, domnul Andrei Muraru, este cunoscută de Consiliul Ştiinţific, şi care este poziţia domnului Dinu Zamfirescu, preşedintele acestui organism, dar şi a celorlalţi membri? Oare ce cred domnii Dinu Zamfirescu, Constantin Pârvulescu, Lukasz Kaminski, Maria Schmidt, Hubertus Knabe, Dennis Deletant, Adrian Cioroianu, Nicolae Manolescu, Zoe Petre, William Totok, Daniel-Constantin Barbu, Stephan Courtois, Matei Cazacu despre această mascaradă? Au cumva intenţia să-l „atenționeze” pe tânărul preşedinte USL-ist al IICCMER, domnul Andrei Muraru?

Oare va demisiona vreun membru al actualului Consiliul Ştiinţfic al IICCMER în semn de dezaprobare faţă de această farsă ordinară? Va cauţiona CS al IICCMER acest comportament al domnului Andrei Muraru, făcându-se că nu-l observă? Cel puţin, o explicaţie formală este necesară din partea Consiliului Ştiinţific. Este timpul ca domnul Dinu Zamfirescu, dar şi ceilalţi membri ai CS, să-şi spună părerea publică despre ce se întâmplă la IICCMER.

Fără îndoială, remanierea conducerii executive a IICCMER şi trimiterea ei în alte sectoare de muncă este imperios necesară, dacă se mai vrea ca această instituţie să existe şi să-şi facă treaba. În caz contrar, IICCMER va rămâne o instituţie demodată, clientelară şi care nu îşi mai are rostul. Ea trebuit regândită şi populată cu specialişti, nu cu finuţi antonescieni, metrese şi prieteni de partid, stradă sau de afaceri.

Dacă astfel de concursuri trucate şi cu un rezultat previzibil se petrec la o instituţie precum IICCMER, oare ce se întâmplă în celelalte instituţii, în care se şi învârt milioane de euro. Probabil, în aceste organisme ale statutului român, candidaţii „surpriză” îşi ocupă funcţiile chiar înainte de scoaterea lor pe taraba unui „concurs trucat”, cum este cazul acum la IICCMER. Să ne amintim și de concursul organizat de Andrei Marga pe vremea când conducea ICR-ul, când anunța câștigătorii înainte de încheierea oficială a „competiției”… La așa surprize, nicio surpriză!

Despre autoritarismul d-lui Andrei Muraru:

http://www.lapunkt.ro/2013/03/25/scrisoare-deschisa-catre-andrei-dan-muraru-presedinte-executiv-al-iiccmer/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. As avea si eu intrebare poate naiva: Ce-a ramas din protocolul de colaborare intre IICCMER si ICR semnat solemn de domnii Andrei Marga si Andrei Muraru?

    http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Actualitate/8100



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dumitru Lacatusu


Dumitru Lacatusu

Dumitru Lacatusu este doctorand al Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. A publicat numeroase studii legate de istoria Securitatii. In prezent, lucreaza la o teza de doctor... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)