joi, martie 28, 2024

Confirmarea tendințelor europene în alegerile din Suedia. Scad partidele mari tradiționale, cresc partidele noi dar și extremismul anti-UE

Puncte cheie:

  • Alegerile din Suedia au confirmat tendințele politice europene din ultimii ani, cu scăderea partidelor mari tradiționale, de centru-stânga și centru-dreapta, și creșterea partidelor noi, concomitent cu ascensiunea naţionalismului radical şi extremismului anti-UE;
  • Apar aceleaşi dificultăţi de formare a majorităţii parlamentare (la fel ca în Germania, Olanda, Austria, Italia, Cehia etc.) date de existenţa a două Blocuri relativ egale dar care nu au obţinut, niciunul, majoritatea în legislativ, în cazul Suediei centrul-stânga şi centrul-dreapta atingând fiecare în jur de 40%, şi de un partid extremist, anti-imigraţie şi anti-UE, cu influenţe neo-naziste (Suedezii Democraţi), care va avea aproximativ 18% din locurile noului Parlament, în creştere cu aproape o treime faţă de cele 13 procente din 2014;
  • Continuă, așadar, schimbarea de adâncime a politicii în Europa, accentuată după cutremurele politice britanic și american din 2016, o schimbare care arată tot mai clar că oamenii își doresc o altă politică în țările lor și că nemulțumirile sunt în creștere, odată cu divizarea societăților și radicalizarea ideologică apărută pe axa liberalism-protecționism (alegătorii de esență liberală își doresc partide noi, curate, credibile, iar cei de esență iliberală își doresc partide cât mai radicale, mai ferme și mai autoritariste);
  • Social-democrații, partidul de guvernământ, care domină democrația suedeză din 1930, au scăzut cu aproximativ 3-4% față de alegerile din 2014 (de la 31% la 28%), cam tot atât cu cât au scăzut și Moderații de centru-dreapta (de la 23,3% la 19,8%);
  • Formarea guvernului va fi așadar dificilă şi în cazul Suediei, existând două soluţii teoretice: fie o Mare Coaliţie între centru-stânga şi centru-dreapta, ca în Germania, fie o cooptare la guvernare a Suedezilor Democraţi, pe care deocamdată toţi liderii din mainstream o resping categoric. La limită, poate fi luat în considerare și un guvern minoritar al Social-Democraților, cu susținerea punctuală, condiționată de negocieri și compromisuri, a 1-2 partide mici din actuala Alianță de centru-dreapta, dar, ca orice guvern minoritar, această soluție ar fi imediat asociată cu instabilitatea politică;
  • La 50 de ani de la Revoluţia Libertăţilor din 1968, iată că reversul ei, Revoluţia Conservatoare, cuprinde treptat întreaga Europă şi lumea occidentală. Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie. Este o „Revoluţie” care se asociază cu un nivel crescut de agresivitate și ură politică, discursivă şi societală, aproape generalizat, şi cu un val iliberal care se extinde ameninţător din Statele Unite până, iată, în blajinele ţări scandinave.

*

Rezultatele alegerilor din Suedia nu sunt, la urma urmei, catastrofale. Dimpotrivă, faţă de estimările prăpăstioase din ultimele zile ale campaniei, care dădeau Suedezii Democraţi (extrema-dreaptă) pe primul loc, cu scoruri de până la 25%, ceea ce a ieşit duminică la urne este doar o nuanţă diferită a vechii culori de fond a tabloului politic suedez. Şi totuşi, nuanţa contează, aşa cum înserarea întunecă cerul treptat, aproape insesizabil, iar cei neatenţi pot spune că nu văd nicio diferenţă faţă de lumina care fusese cu câteva minute înainte. Până se face întuneric complet.

Scrutinul suedez a fost tipic pentru alegerile din care nimeni nu iese încântat. Social-democraţii şi Moderaţii au scăzut faţă de 2014, e drept nu foarte mult, iar cei care mizau pe o creştere spectaculoasă, la cel puţin 22-25%, adică extrema-dreaptă intitulată, culmea!, Suedezii Democraţi (bineînțeles, și ei au propus „to make Sweden great again”), au obţinut şi ei un rezultat sub aşteptări, de doar 17,6%, ieşind pe locul al treilea, chiar dacă numărul votanţilor lor a crescut cu o treime faţă de precedentele alegeri. Se prea poate ca tocmai faptul că au plusat și au propus spre finalul campaniei un Swexit (referendum pentru ieșirea Suediei din Uniunea Europeană) să se fi întors împotriva lor și să fi oprit câteva procente de alegători să le dea până la urmă votul.

Au crescut puţin şi partidele mici precum Centrul, Stânga şi Creştin-Democraţii, care însă, la fel ca şi Liberalii, se mulţumesc cu trecerea pragului electoral de 4% (la fel și Verzii, aflați la limită) şi cu rezultate oricum sub 10%. O parte dintre aceste partide mici sunt incluse în Blocul de centru-stânga, altele în Alianță (blocul de centru-dreapta), aflate aproape la egalitate, se pare cu doar un mandat în plus pentru Social-democrații aflați la guvernare. Mai sunt de numărat aproximativ 200.000 de voturi ale suedezilor care au votat în alte țări, dar ordinea partidelor și procentajele sunt, în esență, greu de modificat.

Astfel, cele două Blocuri, Centru-Stânga şi Alianţa (de centru-dreapta) adună în jur de 40% şi nu pot forma singure guvernul. În aceste condiţii, se revine la dilema deja clasicizată a regimurilor parlamentare europene din ultimii ani: ori Marea Coaliţie, cu riscul trecerii peste identităţile doctrinare tradiționale şi a lăsării opoziţiei în mâinile extremiştilor (ca în Germania), ori cooptarea extremei-drepte la guvernare, ca în Austria sau Italia. Guvernul minoritar este doar teoretic posibil, căci nu este dorit de nimeni, fiind asociat în general cu instabilitatea politică și fragilitatea actului de guvernare.

Suedia este una dintre țările cele mai dezvoltate ale Uniunii Europene, cu o economie robustă și o calitate a vieții foarte ridicată, cu un stat al bunăstării care era considerat prin anii 70-80 un adevărat model de studiu pentru politicile sociale. Aderarea la UE a avut loc abia în 1995, odată cu Austria și Finlanda, într-o perioadă de entuziasm post-Război Rece și de triumf al ordinii politico-economice occidentale liberale.

Din nefericire, tema imigrației a lovit, se pare, și politica suedeză, în special după 2015. Suedezii Democrați au crezut chiar că vor obține un scor mult mai bun, mizând intens pe această temă. Sondajele dinaintea votului îi arătau de-a dreptul în fruntea listei de partide, cu aproximativ 25%. Teoretic, ar fi putut pretinde postul de premier, dacă ieșeau pe primul loc, chiar dacă s-ar fi dovedit ulterior că nu pot forma o majoritate parlamentară. Rezultatul final, de 17,6%, este însă destul de mult sub ce și-a imaginat liderul Jimmie Akesson. Originile neo-naziste ale partidului, datând din anii 80, par să excludă pentru moment Suedezii Democrați de la o formulă de alianță cu blocul de centru-dreapta.

Se prefigurează, așadar, un impas politic. Și negocieri prelungite, posibil de câteva luni, așa cum s-a întâmplat recent în Germania și Olanda, unde s-a evitat cooptarea partidului de extremă-dreapta la guvernare, spre deosebire de Austria, unde combinația se pare că a fost inevitabilă.

Cred că partidele de esență liberală din Suedia vor reuși să negocieze în cele din urmă o majoritate parlamentară, chiar dacă nu le va fi ușor, pentru că nu erau pregătite să facă acest lucru. Este o premieră faptul că niciunul dintre marile partide și alianțele lor compatibile din punct de vedere doctrinar nu pot guverna. Vor face, probabil, un guvern al unei coaliții și mai mari. Dar însuși faptul că Blocurile tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta nu mai reușesc să formeze majorități parlamentare, ca în trecut, este un semnal de alarmă că sistemele politice occidentale sunt în criză și că marile partide postbelice nu mai reușesc să satisfacă așteptările electoratului.

Orice criză și orice înnoire aduc însă, deopotrivă, amenințări și oportunități. Amenințarea principală este ca pe acest val iliberal să se cațere lideri autoritariști, care să distrugă Proiectul European și valorile liberale, sau, din contră, tocmai ca erodarea partidelor tradiționale să deschidă calea apariției unor platforme noi, curate, convingătoare, capabile să propună soluții de refondare a Uniunii Europene și de recâștigare a încrederii, fără distrugerea a ceea ce s-a făcut bine în ultimii 70 de ani de integrare europeană. Ambele perspective sunt posibile.

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Suedia…din9 mil 3 milioane sunt veniti in ultimii 40 de ani. Ei au fost reeducati in un sistem cunoscut noua mai demult. Estr un articol foarte interesant pe politico.eu scris de un irakian kurd absolvrnt al unei univetsitsti mari din suedia ci titlul cevs de genul the dangers of the sweedish silent consent…in care omul demasca dictatura ideologica care domina inca suedia de multe zeci de ani. Democratii suedezi au niste radacine maligne dar astszi par condusi de bin simt. Afs altetnativa pentru suedia este poate radicals pt ca militeaza pt repatrieri. Daca eztsblishmentul nu tine cont fe sd forte mai radicale o sa creasca. Socialistoi cu verzii comunisti si cu comunistii adevarati au peste 40 la suta. Nu ne miram pt ca suecia voia sa fieodelul luo nenea ilici.

  2. Totusi este un succes pt establishmentul suedez pt ca sd era cotat cu pana la 25 iar verzi rosii totusi au intrat in parlament. Socialisti au scazut infim de la 31 la 28 dupa ce suedia a ajuns intro situatie foarte delicata ca si pace sociala si nu numai.

  3. Ceea ce Dvs numiti ” Revolutia libertatilor din 1968 ” a fost in realitate cel mai negru eveniment din istoria politica a civilizatiilor de tip european. A insemnat inceputul sfirsitului pentru evolutia intelectuala si sociala a acestor civilizatii , inceputul darimarii tuturor valorilor care au marcat lumea nostra de sorginte elino-romano-iudaica timp de peste 2500 de ani. A fost o victorie , nu intimplatoare, ci bine dirijata a comunisto-anarhismului, bazata pe valorificarea si stimularea celor mai josnice instincte animalice al fiintei umane: ura, violenta si sexul drept scop al vietii.
    ” Revolutia conservatoare ” nu exista nici ea, desi bine ar fi fost sa existe. Sint numai incercari disperate si necoordonate ale unor personalitati sau grupuri distincte de a intoarce inapoi lumea din drumul spre reintoarcerea la animalitate.

  4. 1. „Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie.”– atat de adevarat, deoarece aceasta libertate poate fi pierduta foarte usor si ar fi cea mai mare suferinta umana. De aceea trebuie sa avem grija de ea si s-o pastram indiferent de ce fel de partide vin la guvernare si indiferent ce jocuri politice se fac pe deasupra noastra.
    2. „Orice criză și orice înnoire aduc însă, deopotrivă, amenințări și oportunități.”–> exact cum ati afirmat, reformarea Uniunii Europene trebuie facuta fara a distruge ceea ce s-a realizat bun de-a lungul timpului, respectiv libertatea de a lucra oriunde in UE, de a face comert oriunde in UE fara alte taxe, libertatea de a ne deplasa oriunde in UE, libertatea de a vota si de a ne exprima, etc. Asadar, totul graviteaza in jurul „libertatii”. Izolarea nu cred ca ar duce la nimic bun. Singuratatea nu cred ca este ceea ce ne dorim.

    • @mike – libertatea a cam început să fie confiscată peste tot, iar asta tocmai de către apologeții ei. Când Germania lui Mutti, cu socialistul Heiko Mass la Justiție, introduce cenzura pe Internet, după care același Heiko Mass ajunge Ministru de Externe și încearcă să îi dea lecții lui Trump despre valorile democratice, libertatea ajunge doar un cuvânt golit de conținut.

      Astăzi, AfD nu se află mai la dreapta decât se afla CDU pe vremea lui Helmut Kohl. Apariția AfD a fost doar o manifestare democratică a unei societăți în care electoratul tradițional al CDU nu mai era reprezentat de nimeni. Fără nicio glumă: un socialist ca Gerhard Schröder, cu toate păcatele lui, înțelegea mai multă democrație și mai multă economie de piață decât Mutti. Pentru că fusese crescut și educat într-o țară normală, nu într-o țară comunistă și nu ca un activist care se pregătea să conducă în viitor Partidul Unic.

      • Tocmai asta am incercat sa afirm, faptul ca UE ar trebui reformata din temelii, iar actualii lideri nu ar mai trebui sa ia decizii stupide. Insa acest lucru trebuie facut fara a afecta anumite principii de baza ale acestei uniuni de state si fara a uita scopul initial al acestei Uniuni Europene, acela de a avea libertate si pace. Sunt de acord ca Merkel reprezinta „arhitectul” ruinarii Uniunii Europene si un om fara viziune , iar noua constructie va fi ceva confuz, inestetic, un amestec de libertate si autoritarism, insa daca un stat va accepta izolarea va fi mult mai vulnerabil si va putea fi „inghitit” de puteri si mai mari, lucru care deja se intampla in Europa. Desigur, mai exista posibilitatea de a crea o Europa concentrica (cu viteze) sau zone in care statele sa aiba interese diferite politice, economice si de securitate (ex. Visegrad), insa in acest caz Europa se va sparge. Deja astazi PE voteaza daca sa activeze sau nu Articolul 7 impotriva Ungariei, iar Ungaria (!) le acorda unor fosti oligarhi si politicieni rusi, aflati sub sanctiuni UE/USA, drept de sedere prin programul Visa Gold.

        • Nu este propriu-zis nevoie de o reformă a UE, este nevoie de câțiva pași înapoi. Pentru a crea o federație e nevoie de două – trei generații, iar actuala UE ar trebui să rămână ce era înainte de Maastricht.

          Germania operează cu mai multe realități diferite, îi vinde Greciei submarine pe care asta n-avea bani să le plătească, după care ajută Grecia ca să nu dea faliment băncile germane finanțatoare. Asta nu e o uniune de state, ăsta e hinterlandul Germaniei de-acum.

          Iar povestea UE cu mai multe viteze e de fapt un eufemism pentru a-i ceda Rusiei vechea ei sferă de influență.

          • „Iar povestea UE cu mai multe viteze e de fapt un eufemism pentru a-i ceda Rusiei vechea ei sferă de influență.” @Harald Sincer, comentariile tale ma inspira uneori si le citesc cu mare atentie. Nu spun ca nu ai dreptate, insa zilele astea m-a strafulgerat o teama care nu-mi da liniste. Am vazut cum rusii pregatesc cel mai mare exercitiu militar de la Razboiul Rece incoace si am realizat ca, in cazul unui conflict de mare amploare, doar uniti in cadrul UE si NATO am putea rezista. Este limpede ca actuala structura si politica a UE trebuie schimbate, insa aceste schimbari as vrea sa mentina pacea pe acest continent si in Romania, daca altceva nu se poate. Macar atat. Pe de alta parte, nu inteleg de ce Europa ar vrea sa ne abandoneze din moment ce scopul a fost integrarea cat mai multor state in UE, tocmai pentru a contracara in viitor orice amenintare ruseasca. De ce nu reformeaza cat mai curand Uniunea acesti lideri? De ce nu se aseaza la masa negocierilor cu Ungaria, de exemplu, pentru a gasi solutii la aceasta criza a migrantilor? In schimb, UE si Parlamentul pedepsesc Ungaria si Polonia si nu incearca sa inteleaga nevoile acestor state. Uitati-va la reactia Uniunii Europene in momentul in care un stat derapeaza de la politicile sale. Aplica direct pedepse, nici macar nu discuta. Din pacate UE nu este precum SUA, iar fiecare stat trebuie inteles si ascultat pentru ca fiecare stat este independent, cu o cultura proprie, cu mentalitatile sale, politicile sale, intreresele sale. Stiu , e greu, insa liderii UE si liderii din vest ar trebui sa inteleaga mai bine estul.

            • Există scopuri concurente: o tabără vrea ca Europa să integreze cât mai multe state, dar o altă tabără vrea ca structura asta integrată (UE) să fie cât mai controlată de Rusia. Iar din nefericire pentru ea, România e muult mai aproape de Rusia.

              Soluția e evidentă, România trebuie să joace cartea americană, altfel ajunge pe mâna Rusiei, prin bunăvoința Germaniei.

            • @Harald 1000% de acord. Trebuie sa tinem aproape de SUA si intotdeauna ar trebui sa facem asta. Europa joaca la doua capete si nu prea imi place; nu este corect pentru romanii care chiar au sperat intr-o viata mai buna in UE.

  5. După numărarea voturilor prin corespondență, ca. 60.000 de voturi, se va vedea care din grupările socialdemocrații/ stânga- conservatorii va forma noul guvern minoritar, o tradiție suedeză. Va fi dificil de format un nou guvern dar nu va fi imposibil.

    …. „……Suedia este una dintre țările cele mai dezvoltate ale Uniunii Europene, cu o economie robustă și o calitate a vieții foarte ridicată, cu un stat al bunăstării care era considerat prin anii 70-80 un adevărat model de studiu pentru politicile sociale. Aderarea la UE a avut loc abia în 1995, odată cu Austria și Finlanda, într-o perioadă de entuziasm post-Război Rece și de triumf al ordinii politico-economice occidentale liberale….. „…..

    Pensiile în Suedia sunt mai mici decât în alte țări UE (Franța 14 % BIP, Germania 10 %, în Suedia mai puțin). Pensionarii nu mai sunt de acord ca 40- 50 de ani contribuții mari, impozite dintre cele mai mari din UE, să sfârșească cu pensii mici (1.100 Euro pe lună, în Franța până la 6.200 Euro pe lună) și acordarea unor privilegii masive imigranților. Am văzut la TV interviuri în această direcție.
    Problematic va deveni componența noului Parlament European PE 2019. Extremele dreapta – stânga anti-UE vor avea o pondere mult mai mare. PE 2019- 2023 în mare parte pe poziții anti-UE? Budgetul UE 2021- 2027 devine un obstacol masiv pentru noua formație UE: Comisia, Parlamentul European, etc.

  6. „Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie”.
    Fals. Oamenii țin la libertate.
    Cînd corectitudinea politică amenință libertatea de exprimare iar cenzura e în creștere, a vota împotriva acestor tendințe însemnă tocmai apărarea libertății.
    Tocmai fiindcă libertatea nu e deloc garantată și trebuie apărată. Inclusiv prin vot.

    • Ai dreptate, corectitudinea politica te impiedica sa-ti imprastii mizeriile in public, iar populismul primitiv de grota iti ofera senzatia sa te simti mai puternic (sau mai superior) ofensandu-i pe altii.

      • @Viviana – câte nickname-uri permite corectitudinea politică într-o singură săptămână? Ai văzut ce face corectitudinea politică din personaje ca Serena Williams? Pe asta se bazează toată corectitudinea politică, pe a impune celorlalți reguli. Uite că lumea s-a cam săturat de reguli impuse de o minoritate neomarxistă și a cam venit vremea să ne întoarcem la democrația autentică: devin reguli doar cele acceptate de o majoritate reală din societate.

      • Patrick J. Buchanan isi incheie astfel un articol, publicat in 2003, pe tema Razboiului Civil:
        In waging cultural war to abolish the West, Gramsci and his Marxist comrades dictated that all social institutions should be captured to advance the revolution – from children’s classrooms to college seminars. Now, Civil War battlefields are to become indoctrination centers of Political Correctness, unless we stop it.

        Au trecut 15 ani de atunci si nimeni nu a oprit marsul neo-bolsevicilor prin scoli si universitati. Tot mai multi tineri spalati pe creieri, chiar si intr-o tara ca Romania unde ar fi fost de presupus ca „anticorpii” produsi de boala care ne-a doborit ca popor vreme de 45 de ani, pina in 1990, sa fi inzestrat populatia cu o imunitate solida si durabila.

        Se pare ca doar 45 de ani de „frica, foame, frig”, de jaf, teroare si exterminare nu au fost suficienti pentru imunizarea romanilor. Nu-i nimic, vine repriza a doua.

      • Doamna Viviana, parerea mea e ca politica corecta benevola nu e suficienta pentru a-i potoli pe oamenii de grota sa se simta „mai superiori”.
        Acesti infami iliberaliă pur si simplu nu inteleg de vorba buna si politic corecta.
        Cel mai bine dati de acolo de la Bruxelles un decret care sa interzica pur si simplu mizeria numita libertate de opinie.
        Si sa ne dati niste directive clare ce avem voie sa gandim, la ce ore sa ne rugam de 5 ori pe zi scl.
        Multumesc mult!

  7. @mariusmioc. Din pacate unii chiar nu știu sa voteze. Am vazut cu totii cat de bine s-au „exprimat” britanicii la referendum. Daca maine s-ar exprima si francezii mu cred ca ar fi prea bine. Suedezii sunt sigur ca ar părăsi UE. Cine a dorit sa destabilizeze Uniunea Europeana aproape a reusit, prin influențarea maselor de europeni si prin inducerea ideii ca UE este ceva diabolic.

    • @Mike – destabilizarea Uniunii Europene a început-o ea însăși, la Maastricht, în 1992. Excesele la care s-a ajuns ulterior (obligativitatea monedei euro pentru țări ca România și Bulgaria, obligativitatea adoptării de către țări ca România și Bulgaria a unei constituții europene fără un referendum intern) au fost doar manifestări anti-democratice ale aceleiași Uniuni Europene.

      Democrația nu este un moft pe care Berlinul sau Bruxelles-ul să-l ajusteze din mers, pe baza puterii de a o face, democrația este un armistițiu între forțele sociale. Odată ce Germania și Comisia Europeană au încălcat în mod repetat acest armistițiu, în special începând cu 2005, reacțiile ostile din partea societății au fost pe deplin justificate. Un singur exemplu: nu stabilește Mutti cine e imigrant și cine nu e. Polonia primește prin proprie decizie sute de mii de ucraineni, are perfectă dreptate să refuze miile de sirieni impuși de Mutti.

  8. Este o minciuna ca in occident exista libertate, Ceausescu ar invidia rafinamentul tiraniei politicii corecte si succesul ei. In 2019 voi vota la europarlamentare aici in spania cu partidul VOX. In suedia un partid fondat in 1988 nu poate avea origini naziste.

    • „Este o minciuna ca in occident exista libertate…”

      Și eu cred la fel, adevărata libertate este în Orient.
      În Rusia și Turcia, spre exemplu, există libertate de exprimare, într-adevăr, nu în Occident. Cel mai bun argument este susținerea masivă din partea populației a liderilor celor două state.

      Iar UE, așa cum bine observă mai mulți colegi comentatori, cam deranjează „libertatea orientală”, după cum se vede treaba în politica globală.

      • Iata cateva personaje care au experimentat libertatea occidentala pe propria piele:
        Robert Spencer, interzis in Marea Britanie, pe Patreon si la MasterCard, supravietuitorul unei tentative de otravire in Islanda si a unui atac islamist in SUA
        Lauren Southern si Martin Sellner, arestati si intorsi inapoi cand incercau sa intre in Marea Britanie
        Richard Spencer, intrarea interzisa in UE
        Alex Jones si multi altii interzisi de pe marile monopoluri de internet
        Lauren Southern si Stefan Molyneux, conferinta anulata in ultimul moment
        Ben Shapiro, Milo Yiannopoulos, Ann Coulter, si multi altii cu evenimentele la fel anulate in ultimum moment

        • Uitati-va la recomandarile politiei din South Yorkshire Police! (Rotherham e in parohia lor!!!)

          https://twitter.com/syptweet/status/1038891067381350401/photo/1

          Asta e deja nebunie si sfirsitul nu poate fi departe.

          „Invataturile” politiei din South Yorkshire catre enoriasii ei imi amintesc de Rafael Trujillo, Republica Dominicana si unul din primele lucruri pe care le invatau copiii dominicani inca din primul an de scoala: „Cel mai bun prieten al copiilor e politistul. Ori de cite ori vezi ceva, auzi ceva, se intimpla ceva – acasa, la scoala sau pe strada -, spune-i primului politist care iti iese in cale!”

          Si, desigur, de vremurile lui Stalin, in care copiii erau incurajati sa-si toarne parintii la militie.

          • Așa e cam din 2006 încoace în Anglia. Rămân infracțiuni serioase nerezolvate, chiar omucideri, în schimb delațiunea e la mare preț și se dau pedepse draconice cu închisoare pentru infracțiuni inventate. De exemplu, unul a luat 4 ani de închisoare doar pentru că s-a întâlnit cu o feministă într-o stație de metrou. Ea pretinsese în conversații pe Internet că are 16 ani, deși avea peste 30, iar asta a fost suficient pentru ca tolomacul să ajungă condamnat pentru pedofilie (?!) deși nu a existat nici victima și nici infracțiunea.

            La școală, copiii sunt întrebați dacă părinții fumează în mașină (e ilegal, dacă sunt în mașină și persoane sub 18 ani) sau dacă trec pe roșu la semafor, sunt întrebați dacă părinții au făcut comentarii rasiste etc. Iar școala începe la 4 ani în UK, ca să nu fie timp pentru cei 7 ani de-acasă.

  9. Priviti si la participarea la vot: peste 84%!
    A fost o mobilizare masiva a oamenilor, mai ales a suedezilor get-beget pentru ca surprinzator (sau nu) rata de participare a fost mai mica in randul imigrantilor care dupa 5 ani au primit cetatenia, in favoarea optiunilor normale, responsabile, in momentul in care sondajele au aratat riscul de a scoate pe Sweden Democrats la 25% si pe unul din primele doua locuri la nivel de partide.
    In rest, analiza este corecta, iar impartirea prea simetrica intre cele doua blocuri foarte problematica. Ramane de vazut daca este util ca cele doua blocuri de cate 3 si respectiv 4 partide sa ramana unite. Desi de cele mai multe ori suedezii nu au multa imaginatie, s-ar putea ca arhitectura sistemului politic sa ne ofere noutati.

  10. Toţi constată că partidele naţionaliste(unele de extremă-dreapta) sunt în ascensiune în Europa, dar nimeni nu vrea să recunoască cauza care a produs acest fenomen. Iar cauza este numai una: multiculturalismul devenit o ideologie de stat în toate statele europene. Iar răspunsul la această ideologie se numeşte, impropriu, i-liberalism, un fel de anti-liberalism. Pe fond nu este decât o reacţie în contra multiculturalismului generalizant care distruge identitatea culturală şi civilizaţională a Europei. I-liberalismul este doar o găselniţă lingvistică a liberalilor-progresişti pentru a nu o numi simplu conservatorism. O parte a Europei refuză o altă identitate pe care o promovează în mod agresiv multiculturnicii progresişti.

  11. De cand Internationala Socialista a monopolizat termenul de „liberal” pe care il manipuleaza grosolan substituindu-l cu neoliberalismul comercial post-belic, ne-am trezit in bataia pustii internationalismului migrationist asistential, aceasta „capodopera” de gandire economica „liberala” si capitalista care crede ca sustinand cererea interna prin importul de sclavi economici poti sa concurezi economic cu SUA si China.

  12. Titlul articolului conține un fals. Nu este vorba de o reacție anti EU ci anti mondializare (sau globalizare in new speak). Europenii au descoperit mecanismele perverse ale globalizării: delocalizarea, emigrația economică mascată drept azil politic ca mijloc de presiune salarială, evident in jos, deschiderea unilaterală a piețelor, masiva evaziune fiscala a multinationalelor si a unor smenuri de tip disrupting technologies, transferul de valori via Cayman Is, etc.
    Partidele tradiționale pierd teren pentru ca au îmbrățișat cu entuziasm acest smen sau l-au acceptat din lașitate.

  13. Cred ca se vor intelege social-democratii si Alianta sa formeze un guvern de coalitie ca sa reduca influenta acestui partid de extrema-dreapta. Ar fi pacat pentru asa o tara ca Suedia sa cada sub influenta extremei-drepte.Inca este bine in Suedia si sper sa ramina asa.

  14. Dacă iliberalismul este un pericol, atunci liberalismul propovăduit și practicat până acum, care ridică în slăvi individualismul și neagă societatea, ce-a fost? Iliberalismul a renăscut în Occident pe ce sol? Nu cumva iliberalismul este chiar eșecul liberalismului? (La noi și alții ca noi, e continuarea firească a feudalismului.)
    Liberalismul ideologic, nu cel economic este deficitar profund și dureros. Între ele este diferență ca între un vraci care te pune să reciți formule magice și un doctor, în caz de durere de dinți. Ideologia nu prea este izomorfă realității, uneori nici realităților modificate chiar de ea.
    Liberalismul este o doctrină a expansiunii, or noi suntem în criză: am fi fericiți să păstrăm ceea ce avem. Mai precis, vrem să conservăm (în caz că nu suntem africani doritori de emigrare). Unii numesc asta conservatorism, alții survivalism. Doar 1% sunt optimiști că vom trăi într-o minunată lume nouă și tot 1% vor fi fericiți dacă ceea ce planifică ei se va întâmpla – coincidență, aceiași compun procentul!
    Prea târziu pentru măreața noastră civilizație elino(?)-creștino-iudaică. Dar, pentru stil, blazon și efect, se poate cânta cu măiestrie pe coarda liberalismului ca la vioară, pe puntea Titanicului.

    • Neoliberalismul ultimelor doua decenii a ucis liberalismul. Noile tendinte nu sunt anti-liberale (sau iliberale, un cuvant lipsit de sens) ci anti-neoliberale. Cetatenii din Suedia, Italia, Francia, Austria, Grecia, Ungaria, UK, voteaza impotriva neoliberalismului agresiv si globalizari si nu impotriva liberalismului.
      Vad ca puneti un semn de intrebare foarte bizar in „elino(?)-creștino-iudaică”. Eu l-as fi pus la sfarsit. Civilizatia europeana este de sorginte elinistica si crestina. Nu prea a existat o solida civilizatie iudaica, iar cat a fost a avut o influenta minima aspura Europei. Tare as vrea sa stiu cam ce datoram civlizatiie iudaice, ie civilizatiei pre-crestine din Greater Israel. Filozofie, arhitectura, muzica? Un singur exemplu ar fi util.
      Crestinismul a pornit si s-a dezvoltat in lumea elinistica (Saint Paul a scris si propavaduit in greaca si in special pentru greci si romani), fara civilizatia greaca crestinismul ar fi ramas o secta oarecare de care am fi putut afla doar din Flavius Josephus. Fara arta si filozofia greaca lumea de azi ar fi, in cel mai bun caz, dominata de pragmatismul si cruzimea romana.

      • Aș fi fost gata să ofer multe exemple, in special din filozofie, dar se solicită, modest, unul singur. („Tare as vrea sa stiu cam ce datoram civlizatiie iudaice, ie civlizatiei pre-crestine din Greater Israel. Filozofie, arhitectura, muzica? Un singur exemplu ar fi util.”)

        Oratoriul Elijah / Elias / Ilie de Felix Mendelssohn. Bazat direct pe Tora.

        (Pentru studioșii elino-ortodocși, a nu se confunda cu filmul despre Al Doilea Război Mondial „Tora, Tora, Tora”)

        • Daca taceai, filozof ramineai. Chiar daca unul de cafenea. Si, in plus, trecea neobservata intrebarea aceea… incomoda.

          Sa-ti fie de bine! :-)

          • Celor interesați de subiect, nu de pseudo-replici de mahala, le sugerez citirea traducerii lui Petru Creția a cinci dintre „capitolele” Tora: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth și Cîntarea Cintarilor.

            Traducerile sînt magnifice ca și studiile introductive.

            Petru Creția numește Tora „o colecție de cărți, cea mai importantă din cîte au fost”.

            Dar ce știa Creția, săracul?

            • Torah a fost rescrisa dupa exilul babilonian. Unele din evenimenele din Torah sunt copii ale unor mituri babiloniene (de exemplu episodul vanzarii lui Iosif). Cultura elinistica a propagat cunoasterea Torei. Daca Torah nu se traducea in greaca la Alexandria probabil ca nici diaspora evreiasca n-ar fi avut acces la ea.

  15. @viviana, stimata doamna, in primul rand calcati in picioare libertatea deschizand poarta si pentru altii ca prin decret sa interzica sa cea ce ii deranjeaza pe ei. Pentru un islamic „mizerie” inseamna sa contrazici coranul, pentru un ortodox biblia, pentru un bolsevic sa critici marea revolutie iar pentru un nationalist sa i critici grupul etnic. In suedia s a ajuns pana la punctul ca mediile sa nu comenteze nimic despre delincventa emigrantilor, adica, in tara ta nu poti sa dezbati decizii politice ? Ca sa nu mai zic ca au trecut de la o extrema la alta, de la protejarea excesiva a femeilor, iar acum sa nu zica nimic cand un refugiat violeaza o autohtona.

    • Deși poate părea greu de crezut, actuala situație din Suedia devine baza pentru primii pași spre normalitate. Suedezele vor reîncepe să învețe ceea ce femeile altor națiuni nu au uitat niciodată: că e nevoie de proprii bărbați ca să le apere. Chiar dacă statul suedez le-a promis că le va apăra el și le va oferi și satisfacția de a se ocupa el și de castrarea psihologică a bărbaților, realitatea a dovedit că statul nu e capabil să-și țină promisiunile.

      Ca o comparație cât se poate de trivială, așa s-au prăbușit și regimurile comuniste: le promiseseră oamenilor că nu vor avea niciun fel de griji economice și s-au dovedit incapabile să-și respecte promisiunea.

  16. „La 50 de ani de la Revoluţia Libertăţilor din 1968, iată că reversul ei, Revoluţia Conservatoare, cuprinde treptat întreaga Europă şi lumea occidentală. Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie. Este o „Revoluţie” care se asociază cu un nivel crescut de agresivitate și ură politică, discursivă şi societală, aproape generalizat, şi cu un val iliberal care se extinde ameninţător din Statele Unite până, iată, în blajinele ţări scandinave.”

    1. Revoluţia Libertăţilor din 1968? Cu carticica lui Mao in mina? cu lozinci si graffiti ca „Marx, Mao, Marcuse!” (sau simplu, pour les connaisseurs, „3M”)? Cu bolsevikul Daniel Cohn-Bendit, a.k.a. Dany le Rouge, in fruntea razmeritei, care a facut tot atita puscarie pentru pedofilie (nici macar o zi) cit a facut si alt degenerat, regizorul Roman Polanski, chiar daca pina si presedintele curtii constitutionale din Germania a confirmat ca bolsevikul Cohn-Bendit e puscariabil pe motiv de pedofilie, refuzind deschis si explicit sa aiba de-a face cu el cu ocazia unei ceremonii la care fusese invitat?

    2. Cititi notele lui Cioran din „CAIETE” despre nebunia bolsevika din Parisul anului 1968! La un moment dat il suna Eugen Ionescu. Era turbat de furie, socat de ce vedea la televizor si pe strazi si total incapabil sa reactioneze. Ii spune ca incearca de citeva zile sa scrie un text pentru Le Figaro despre demența marxisto-maoisto-marcusiana din universitati si nu e in stare. E atit de perplex si de socat incit pur si simplu nu poate sa scrie.

    Da’ ce stiau astia doi batrini ramoliti? Li se nazarea ca ii revad pe bolsevici „la treaba” cind, in realitate, acolo se desfasura, minunată, Revoluţia Libertăţilor.

    3. Despre restul citatului reprodus mai sus nu pot sa scriu nimic. Sint socat si blocat. N-a putut el, Eugen Ionescu…

    • Tare! Oare de ce dl Naumescu scrie aşa de apreciativ despre nebunia din 1968 care a pus bazele distrugerii democraţiei clasice( ceea ce se întâmplă acum….)?

  17. “La 50 de ani de la Revoluţia Libertăţilor din 1968, iată că reversul ei, Revoluţia Conservatoare, cuprinde treptat întreaga Europă şi lumea occidentală. Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie. Este o „Revoluţie” care se asociază cu un nivel crescut de agresivitate și ură politică, discursivă şi societală, aproape generalizat, şi cu un val iliberal care se extinde ameninţător din Statele Unite până, iată, în blajinele ţări scandinave.”
    Un citat de manual, care certifica monstruozitatea: comunismul nu e invins, ci s-a deghizat.
    Pai, cine conduce cel mai mare stat din UE? si care vrea sa-i dea directiea? nu mama Angela formata in DDR? unde acum neomarxistiii si neonazistii sint toti o apa si-un pamint. Unde e sarbatorit Marx pina si de boss-ul UE, Juncker?

  18. O formă de abuz a limbajului este să pretinzi că, vorba lui Orwell, „Războiul înseamnă pace. Libertatea înseamnă sclavie. Ignoranța înseamnă putere.”

    În aceeași manieră, în Europa de astăzi, se pretinde, la nivelul așa-numitelor elite, că grupuri crescinde de musulmani atacînd, violînd, ucigînd, dînd foc nu trebuie băgate în seama, că orice formă de reacție reprezintă fascism, nazism și – barbarismul suprem – „iliberalism”.

    Se pretinde că, în vreme ce crimele, asasinatele în massa, impilarile produse de regimurile cu adevarat naziste, fasciste, legionare u.s.w de altădată sînt de neuitat și de neiertat (cu această parte SÎNT de acord, a propos!!), inumanitatea, genocidele și „măgăriile magistrale” (cum zicea Marquez) create de comuniști și de urmașii lor Bruxellezi sînt cumva scuzabile, ignorabile, de înțeles ca „o etapă” către fericirea comunală a viitorului de aur, prescris de satrapii elitisti, nealeși, aroganți, incompetenți, distrugători, pretinzînd că „Europa sîntem noi”.

    Donald Trump este „inamicul” nu pentru că se angajează în „agresivitate și ură politică, discursivă şi societală” ci pentru că NU TACE cum a tăcut mai toată centru-dreapta pînă acum, pentru că răspunde exact acestor agresiuni și uri din partea stingii deșănțate, care îmbracă tot felul de măști, de la anarhismul deschis pînă la calpul „liberalism” care este de fapt un marxism distrugător, abia spoit cu un strat subțire de banalități ipocrite.

    Chestiunea care îi deranjează cel mai tare pe „formatorii de opinie” (cum se cred) este faptul că s-a cam terminat cu epoca pusului pumnului în gură în stil Vîșinski. „Plebea”, din ce în ce mai mult, nu îi mai crede, nu se mai lasă înșelată, forța propagandei devine din ce în ce mai amenințată de faptul că oamenii se informează din multe surse, iar „liderii de opinie” nu mai posedă monopolul punctelor cheie.

    Acesta e numai începutul.

  19. „…vorba lui Orwell, “Războiul înseamnă pace. Libertatea înseamnă sclavie. Ignoranța înseamnă putere.””

    Extraordinar Orwell…Și mereu actual.
    Nu demult, pe 19 august mai exact, avocatul d-lui D. Trump, Rudy G, spunea la NBC cu entuziasm „Truth Isn’t Truth”.

    Cetățenii americani par că nici nu au sesizat când au alunecat în epoca actualității owelliene. Dar înjură vârtos la europeni…

    • Rudolph Giuliani s-a referit clar la faptul că, într-o investigație în care doi martori la o discuție oferă versiuni cu detalii contradictorii, nu există o metodă infailibilă de stabilire a exactității fiecărui detaliu.

      Bineînțeles că media coruptă și răuvoitoare a scos cuvintele din context, într-o campanie de demonizare tip Antena 3. Președintele s-a obișnuit de mult cu acestea. „Cîinii latră, caravana trece.” El e prea ocupat cu avansuri economice pe care nici măcar votanții lui nu le-au crezut posibile.

      În rest nu înjură nimeni „europenii”. Sîntem și noi europeni. A nu se confunda Europa cu niște lideri de mucava care distrug Europa, într-o Bachanală a nebuniei suicidare.

    • A iesit Giuliani pe strada si a inceput sa strige “Truth Isn’t Truth”? Rîdea ca prostul și trăgea un șoșon după el în timpul ăsta?

      E atit de ieftin si a devenit atit de obisnuit in lumea asta prost facuta sa extragi o afirmatie din context si sa il declari iremediabil timpit pe autorul ei atunci cind e vorba de cineva care nu iti place sau pe care esti platit, ca jurnalist sau ca troll, sa il hăituiesti, incit ma intreb daca genul asta de propaganda mai are vreun efect. (Eu sper să aibă doar „efectul bumerang”.)

      Oricine apare frecvent in interviuri televizate in direct comite gafe, bîlbe, inexactitati, formulari confuze, imprecise sau interpretabile etc. Fiecare dintre noi are scapari de genul asta chiar si in bucatarie in tip ce curata ceapa. Nimeni nu-i perfect. Cu exceptia, desigur, a hienelor de pe margine platite sa scormoneasca prin gunoaie, care iau transcriptul interviului si culeg gafele, bîlbele, inexactitatile, formularile confuze, imprecise sau interpretabile etc. si le arunca, victoriosi, in ventilatoarele de fake news al MSM sau, daca sint trolli de 2 bani, se tavalesc pe jos de ris pe tot soiul de site-uri citîndu-l trunchiat pe cel pe care trebuie sa il ridiculizeze contra cost.

      Oricine a citit transcriptul acelui interviu a inteles exact cum a ajuns Giuliani sa spuna “Truth Isn’t Truth”. E vorba de o formulare ELIPTICA si se intelege foarte clar despre ce e vorba in propozitie.

      Dar, daca scoti din context afirmatia “Truth Isn’t Truth” si o trintesti, cu aer perplex, subtextul fiind
      – „Poftim, asta pretinde avocatul lui Trump! Mai aveti si alte intrebari?!”
      tu spui, de fapt, „tel maître, tel valet”. Fiindca tinta ta adevarata e Trump, nu Giuliani.

      Asta se numeste un „cheap shot”, Constantine.

      P.S.
      *elíptic, -ă adj. Prescurtat, care conține o elipsă: frază eliptică. Adv. În mod eliptic: a vorbi eliptic.

      ELÍPSĂ, elipse, s. f. 2. (Gram.) Omiterea din vorbire a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sînt absolut necesare pentru înțelesul comunicării.

      • „O formă de abuz a limbajului este să pretinzi că…”

        Aha!…Deci ați înțeles cum vine treaba cu „abuzul de limbaj”.

    • Constantine,
      cetatenii americani e prosti ::P nu au ei norocul sa te citeasca pe tine.
      Si pe alti sfatosi la ora de munca voluntara :D

      • Mai @Pictor_l, sau Victo_ashi,

        Matale si acolitii (Absurdistan & Svejk) infestati acest forum cu propaganda agresiva si tendentioasa, sarind ca haita de hiene pe oricine va pare a nu adula personajul cel mai
        contestat (de americani prosti, damboviteni cu closetu’n curte, comunisti, marxisti, KGB-isti,
        europeni degenerati etc), pe care il visati a fi cel mai minunat presedinte din istoria USA.
        Incurajati de profu’ de geologie politica, care va permite orice, contra limbutelor pe care i le
        aplicati fara pic de jena, in „vazul lumii”.
        Acesta fiind un fapt constatat temeinic de oricine citeste aceasta platforma, doream doar sa
        subliniez ca, macar aici, la articolele dlui Naumescu, SA FACETI BINE A NE SCUTI DE FORMULARI PRECUM „SFATOSI LA ORA DE MUNCA VOLUNTARA”. PENTRU CA VIN DE LA UNII „SFATOSI LA ORA DE MUNCA PLATITA”!!!

        PS Originile Europei sunt Greco-Romane si Iudeo-Crestine; si asa ar fi trebuit ADMISE EXPLICIT in fundamentarea UE.

  20. Consider că titlul articolului este inexact. Există, intr-adevăr, două tendinţe dar ele se referă la atitudinea faţă de neomarxism, adică faţă de revoluţia sexuală, revoluţia culturală, politica faţă de migranţi, toate acestea înglobate în conceptul PC (political correctness). El a devenit aproape o religie pentru elitele ce se cred ultraprogresiste. Cei care acceptă religia PC sunt consideraţi liberali, buni, democraţi, ceilalţi răi, extremişti, iliberali, retrograzi, populişti, etc. Din fericire propaganda neomarxistă a început să dea rateuri tot mai des, iar păcălirea şi manipularea să fie din ce în ce mai mult demascată. Ea încerca să determine masa populaţiei să renunţe la propriile lor valori şi să adopte valori ce vin din neomarxism şi sunt văzute de elite ca fiind cele mai înalte.
    Ex. Spania a reprimat cu violenţă referendumul şi protestele catalanilor dar niciun oficial UE nu a comentat negativ acţiunea, nici nu a cerut sancţionarea Spaniei. De ce? Simplu, Spania a adoptat „religia PC”, deci e liberală, democratică, bună, e OK.

  21. Adevarul e că în loc să devină un spațiul al ,,LORZILOR” Europa devine un spațiul al ,,MITICILOR” mă întreb ce infuență va avea orice națiune europeană singură cât de puternică ar fi în actualul scenariu geopolitic mondial. Nu-i fain…. dar insist. CIORAN zicea referindu-se la europeni ,,NU AVEM NICI UN MOTIV SĂ NE INVIDIEM URMAȘII”. Cum zicea el am fost purtați în acest punct de libertatea fără frâni și tabuuri. Suntem în punctul din care numai un miracol ne poate salva, eu vorbesc din punct de vedere european. Din păcate România e una din pietroaiele legate la grumazul Europei.

  22. Extremismul anti-UE ? Dar de ce nu si fanatismul pro-UE. Haideti se nu mai demonizam opiniile si sa le luam ca atare. Altfel ajungem iar la gulaguri si lagare de reeducare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro