Home » Opinie » Citesti:

Controversa „Șora”

Mircea Morariu octombrie 8, 2019 Opinie
14 comentarii 3,171 Vizualizari

Obligații profesionale concretizate prin prezența seară de seară la spectacolele aflate pe afișul Festivalului de teatru de la Galați m-au făcut să reduc drastic orele petrecute în fața micului ecran.
Așa se face că am aflat relativ târziu și, în principal, grație controverselor și replicilor agitate de pe rețelele sociale despre apariția mai mult decât controversată a filosofului Mihai Șora într-o reclamă a emag. Care, ca orice reclamă, are drept scop sporirea cifrei de afaceri a firmei. După ce, în sfârșit, mi-am aflat timpul necesar și am văzut-o mi-am dat seama că reclama în care apare dl. Șora se folosește de o dramaturgie bazată pe conexarea unor detalii din biografia filosofului cu altele din tragica istorie României din secolul al XX lea. Toate aranjate într-o simetrie, s-o recunoaștem, oarecum forțată. De aici și controversele stârnite.
Nu știu ce onorariu a primit dl. Șora pentru prezența în filmulețul cu pricina, știu doar că apariția în cauză i-a adus o nouă și, după părerea mea, nedreaptă răscolire a unor fapte demult trecute și de multă vreme asumate din biografia personală. Și anume adeziunea, pe atunci, a tânărului Mihai Șora la Partidul Comunist Francez, participarea activă la Mișcarea de Rezistență, revenirea în țară și înscrierea în rândurile PCR, activitatea în aparatul Ministerului de Externe, condus la vremea respectivă de Ana Pauker, sau anii petrecuți la conducerea unei edituri importante. Fapte care, în opinia celor care îi contestă astăzi orice legitimitate morală filosofului ajuns la venerabila vârstă de 102, nu i-ar da acestuia dreptul de a vorbi despre suferințele îndurate de români în vremea comunismului sau despre libertatea cucerită în Decembrie 1989.
Nu știu ce fapte rele ar fi comis dl. Șora pe vremea în care a lucrat sub conducerea Anei Pauker. Din câte se pare, domnia-sa avea doar funcția de traducător de limba franceză ceea ce nu prea îi putea da posibilitatea să ordone și să coordoneze nenumăratele crime comise în numele luptei de clasă a cărei propagandistă înfocată a fost tovarășa Ana alături de tovarășii Luca Teo, Dej. Sigur, în vremea în care dl. Șora traducea din franceză în română și invers mulți intelectuali de rasă își pierdeau nu doar slujbele, ci și libertatea. Putea oare dl. Șora să oprească genocidul cultural abătut asupra României? Oprea demisia unui traducător Gulagul? Mă îndoiesc că s-ar fi putut întâmpla asta.
Mai știu că d-lui Mihai Șora îi revine meritul de a fi readus la viață, în vremea în care a condus cea mai mare editură din țară, celebra colecție Biblioteca pentru toți. De care am beneficiat cu toții.Și pe care nimeni după 1989 nu s-a dovedit capabil să o readucă cu adevărat la viață. Cât despre adeziunea d-lui Șora la PCF, reamintesc că în rândurile partidului în cauză s-au aflat, într-un anumit moment al vieții lor, mai toți mari reprezentanți ai intelectualității franceze. De la Albert Camus care s-a dezvrăjit încă în 1936 la Jean-Paul Sartre care, în realitate, nu s-a despărțit de comuniști și de stânga franceză niciodată, dincolo de nenumăratele lui declarații de ruptură mai mult sau mai puțin teatrale.
François Furet căruia îi datorăm nu doar o solidă istorie a Revoluției franceze, ci poate și una dintre cele mai complete istorii a comunismului (cf. Trecutul unei iluzii, carte masivă apărută și în limba română la editura bucureșteană Humanitas) a explicat în corespondența lui cu Ernest Nolte (reunită înt-o carte apărută în traducere la editura ART) motivele adeziunii sale la PCF. S-ar putea ca dl. Șora să se fi înscris în același partid din motive similare.
Toți cei care îl atacă astăzi ignobil pe dl.Șora se fac că uită ce a urmat în viața filosofului după debarcarea din fruntea ESPLA. Fapte rezumate de însuși dl. Sora într-o postare pe contul domniei-sale de facebook din data de 29 noiembrie 2017. E vorba despre o postare în care filosoful vorbește, între altele, despre șocul avut în clipa în care a aflat că a fost turnat “organelor specializate” chiar de fiul domniei-sale  Am consacrat postării în cauză un comentariu apărut pe site-ul contributors.ro la data de 7 decembrie 2017. Tocmai de aceea nu insist acum asupra respectivului detaliu.
Se mai uită, desigur că nu fără intenții rele, și că dl. Șora, ca și dl. Andrei Pleșu, de altfel, a condamnat public mineriada din 13-15 iunie 1989 din postura de membru al guvernului condus de Petre Roman. Dl. Șora nu a mai făcut parte din cel de-al doilea Executiv Roman care a primit votul de învestitură după mineriadă. Acuzatorii publici ai d-lui Șora mimează, de asemenea, strategic uitarea participării active, implicate a filosofului la nenumăratele mitinguri antiguvernamentale și adeziunea acestuia la mișcarea #rezist. Mișcare în absența căreia Dragnea, PSD și șleahta lor de hoți la drumul mare ar fi scos România de pe traiectoria europeană. O mimează cu gândul nu doar de a-l compromite pe dl. Șora, ci și mișcarea în cauză și rolul ei în salvarea țării de la primejdia reîntoarcerii la un totalitarism cu față pretins umană și la populismul de cea mai joasă speță. Și cu intenția de a mai da astfel o șansă de supraviețuire mega-minciunii pogorâte asupra României îndată după alegerile din decembrie 2016. Atunci când urmașii PCR, pesediștii, au speculat în cel mai ticălos mod posibil votul greșit al unei consistente părți a românilor, cu gândul de a impune țării regimul iliberal. La fel ca în Rusia, Ungaria, Turcia.
Bun. Să admitem totuși că dl. Șora ar fi greșit în anii tinereții sale. Dar oare nu și-a răscumpărat greșeala prin ceea ce a făcut după aceea? Nu sunt oare cam mulți Robespierii și Saint-Justi pe rețele sociale și prea puțini oamenii angajării reale? Și oare nu am tăcut cam mult și prea mulți și înainte, și după Decembrie 1989? Lăsându-i să vorbească în locul nostru pe Dej, pe Ceaușescu și mai apoi pe Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea, Șerban Nicolae, Nicolicea, Vasilescu, Carmen Dan și alți inși și inse din aceeași joasă categorie?
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Oroles spune:

    Domnule Morariu, nu este vorba de greșelile de tinerețe. Oricine poate face alegeri care ulterior se pot dovedi nefericite.

    Dlui Șora i se reproșează că se prezintă drept o victimă a regimului, când el nu a făcut o singură zi de pușcărie. Nu a fost anti-comunist, nu a fost anchetat, bătut sau închis pentru convingerile sale. Sunt alte persoane mult mai în măsură să fie modele de rezistență anti-comunistă. Într-un fel, toți cei care am trăit în acele vremuri am fost victime ale regimului, dar nu toți am suferit în aceeași măsură. În timp ce unii au făcut compromisuri cu regimul sau au băgat capul în nisip, alții au luat calea codrilor sau s-au opus deschis comunismului și au suferit pentru asta.

    Dacă domnul Șora este modelul reprezentativ de victimă a regimului comunist. Atunci cei din închisori, de la Aiud, Gherla, Pitești, Canal ce mai sunt? Niște profitori ai regimului, că doar aveau pat și mâncare gratis. În plus primeau și (re)educație fără să plătească.

  2. Dl Şora este atacat pentru protestul anticorupţie de “la girafă”. E drept că pentru clip erau de ales Dan Petrescu sau Radu Filipescu sau alţi disidenţi cu imagine clară.

  3. ion adrian spune:

    Nicio “controversa”. Doar porcaria si ticalosie!

    • Adrian spune:

      Se tot scrie pe-aici despre bpt. Nasol. Îi va veni așadar și ei vremea analizei la rece. De pildă, mie mi se părea, copil fiind, imaginea fidelă a tNC.

  4. Alin spune:

    Vorba multă sărăcia omului.

    1. nu avem nimic cu Mihai Șora DAR
    2. de aici nu rezultă că omul e simbol al luptei anticomuniste. Chiar din contra!

    Mizeria aparține Papaya, pentru bani au vrut să lipească 2 lucrui opuse, un fost comunist și lupta anticomunistă, murdărind memoria adevăraților luptători uciși in munți și in inchisori. Totul pentru o campanie electorală fără scrupule, un mic sprijin dat USR-ului (probabil la cerere)

    Kharma s-a intors pentru Mihai Șora deoarece acum toți au aflat cum scria el in tinerețe că a inceput să iubească idealurile comunismului fix atunci când comunismul măcelărea milioane de oameni in toată lumea.

    Restul e gargară electorală si damage control..

  5. andreea spune:

    Cred ca ne-am pierdut cu totii simtul ratiunii si al bunului simt daca ne putem lua pana si de domnul Sora.
    Eu personal il apreciez enorm si mi se pare uneori incredibila implicarea lui in evenimentele de strada, avand in vedere ca la varsta dansului, aproape ca ar trebui sa nu-ti mai pese de ce se mai intampla maine…

    Ca sa nu mai zic de puterea exemplului pe care ne-o da aproape zilnic.
    Eu pentru toate acestea si nu numai, va multumesc Domnule Sora.

    • Alin spune:

      andreea – pe nimeni nu interesează ce simti tu, aici e vorba de o simplă constatare de fapt – că un membru al partidului comunist nu este un simbol al luptei comuniste. vina e a firmei publicitare care l-a folosit mincinos pe Șora intr-o postură care nu îi revine jignind martirii din inchisori si din munți care chiar au luptat cu arma in mână. In rest numai sănătate domnului Șora.

  6. JK spune:

    Ce bine-ar fi fost să fi avut acum (și-n anii din urmă) câțiva Robespierri! Oh, Doamne, cât mi-am dorit să văd la colțul străzii, cerșind, pe securistul cartierului! Pe toți secretarii de partid, cu pensii reduse la minim! Pe toți milițienii care-au bătut pe cine-au vrut ei, când au vrut ei pentru c-așa au vrut ei! Și pe toate javrele care-au contravenit demnității, sănătății, minusculelor agoniseli ale românilor, care-au subminat și mai subminează viitorul, adunate într-o adevărată carte neagră a comunismului, cu nume și prenume. Un fel de Secupedia (uite-o idee bună pentru doamna căreia Șora îi produce scârbă, dar doar când acesta se produce public – în rest, e OK).
    Să nu mai iluzionăm: n-avem nici iacobini, nici girondini, nici măcar indulgenți. Avem mâini lungi și capul-plecat-sabia-nu-l taie. Și vom avea, după cum se-arată, caricaturi de Robespierre, precum Câțu și Caramitru, care vor tăia și-i vor beli tot pe cei mulți (atâția câți au mai rămas după deșertificarea demografică).

  7. Sasarman spune:

    Simplificand la maximum lucrurile, as zice ca idealul comunist in care multi oameni au crezut s-ar putea rezuma in celebra fraza: ”De la fiecaruia dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi.” O lume ideala care in practica s-a dovedit ca nu poate exista. Pe drumul de la teorie la practica, lumea si-a pierdut idealurile comuniste. E cineva care se indoieste ca cei care au plans cand a murit Stalin nu au fost sinceri? Si ca aceiasi oameni au plans pentru milioanele de oameni pe care acelasi om i-a condamnat la moarte, cand au aflat realitatea? Cautam o explicatie? Manipularea si lipsa de informare. Unii au crezut sincer in idealuri. Oportunistii s-au atasat idealurilor ca sa fie aproape de butoiul cu miere. Apropo de cei din urma, proverbul ”Dupa razboi multi vitezi se arata” iti vine in minte cand vezi acum luarile lor de pozitie. Iar cei care nu au vrut sa faca compromisuri intre un loc langa butoiul cu miere si constiinta si-au vazut linistit de munca pentru a-si afirma talentul si capacitatile incercand sa evite un conflict cu realitatea. ”Chapeau”, domnule Sora.

    • crs spune:

      Lumea si-a pierdut idealurile comuniste.

      Si le-au cam pierdut polonezii de pilda la Katyn.

      Nasol.

      Faci gargara cu Noviciok ? Da si pe gat un strop.

  8. Sasarman spune:

    Simplificand la maximum lucrurile, as zice ca idealul comunist in care multi oameni au crezut s-ar putea rezuma in celebra fraza: ”De la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi.” O lume ideala care in practica s-a dovedit ca nu poate exista. Pe drumul de la teorie la practica, lumea si-a pierdut idealurile comuniste. E cineva care se indoieste ca cei care au plans cand a murit Stalin nu au fost sinceri? Si ca aceiasi oameni au plans pentru milioanele de oameni pe care acelasi om i-a condamnat la moarte, cand au aflat realitatea? Cautam o explicatie? Manipularea si lipsa de informare. Unii au crezut sincer in idealuri. Oportunistii s-au atasat idealurilor ca sa fie aproape de butoiul cu miere. Apropo de cei din urma, proverbul ”Dupa razboi multi vitezi se arata” iti vine in minte cand vezi acum luarile lor de pozitie. Iar cei care nu au vrut sa faca compromisuri intre un loc langa butoiul cu miere si constiinta si-au vazut linistit de munca pentru a-si afirma talentul si capacitatile incercand sa evite un conflict cu realitatea. ”Chapeau”, domnule Sora.

  9. feral spune:

    Dl. Sora este un adolescent in varsta de 103 ani; scandalul Papaya, aparitiile spectaculare pe scena protestelor antipesediste, activitatea febrila pe Facebook, toate sunt din registrul activitatilor juvenile. Chiar si reprosurile care i se fac se refera tot la alegerile sale iresponsabile marcate de imaturitate. Dl. Sora pare o intruchipare a idealului forever eighteen. Asta se potriveste cu profilul lui de revolutionar permanent, instalat ferm la stanga.

  10. ISTORIC spune:

    Dl.Şora a cunoscut un adevărat filosof anticomunisr , dr.ION D.VULCĂNESCU, cu 17 ani de închisoare poltică, despre care nu a suflat o vorbă.

  11. Vasile spune:

    Să ne imaginăm că un intelectual german, membru al partidului nazist încă dinainte să ajungă Hitler la putere, lucrează ca traducător în Ministerul de Externe condus de Ribbentrop. Nu împușcă pe nimeni, nu bagă niciun oponent la închisoare și nici nu este condamnat la Nuremberg. A fost un simplu traducător care și-a văzut de munca lui până a ieșit la pensie. La 30 de ani după căderea fascismului, apare într-o reclamă în care se prezintă ca o victimă a lui Hitler și a nazismului. Dacă el a fost o victimă, atunci cei de la Auschwitz ce au fost?

    Nu este vorba de jocuri politice, de girafă sau de rezist, ci de o flagrantă lipsă de bun simț.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


E randul tau

Cateva observatii,ca unul care am aplicat la modul cat se poate de concret ai am luat-o in freza de...

de: MirceaM

la "Cum e să te dai la infinit cu capul de același zid? Cristian Ghinea despre absorbția fondurilor europene si bugetul european. Interviu, prima parte"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)