vineri, martie 29, 2024

COP21/CMP11 – Conferința ONU asupra schimbărilor climatice. Câteva lucruri despre care NU se va discuta la Paris

Luni, 30 noiembrie, la Paris au început lucrările Conferinței ONU asupra schimbărilor climatice (COP21/CMP11). Lideri politici și participanți din peste 150 țări vor dezbate, până pe 11 decembrie, diverse aspecte ale schimbărilor climatice actuale – aka încălzirea globală – cu un accent special pe angajamentele fiecărei țări  de a-și reduce emisiile de dioxid de carbon. Obiectivul major al conferinței este obținerea unui document legal și a unui acord universal asupra climei, cu contribuții individuale ale tuturor țărilor de pe mapamond. De asemenea, negocierile care vor avea loc vor încerca să edifice un program prin care încălzirea globală să nu depășească 2C față de valorile -re-industriale (pre-1850).

Sunt convins de complexitatea chestiunilor care vor fi discutate la Paris, ca și de arealul lor extins. Dar mai cred că unele lucruri NU se vor discuta acolo in extenso. Din punctul de vedere al unui profesor care încearcă, din 2004, să-și educe studenții – viitorii cetățeni plătitori de taxe și cu drept de vot – despre acele aspecte controversate ale schimbărilor climatice, cred că este necesar ca, așa cum spunea strămoșii noștri, audiatur et altera pars. Deocamdată, doar trei mituri și demistificarea lor.

MIT #1 – Dioxidul de carbon în 10 imagini

REALITATE: Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz incolor, inodor, vital pentru viața pe Pământ. Toate imaginile de mai sus (plus multe, multe altele de același tip) manipulează un adevăr științific elementar folosind o tehnic[ de tip trompe l’œil: dioxidul de carbon nu poate fi văzut de ochiul uman sau camera de fotografiat.

Concentrația actuală de CO2 în atmosfera terestră este de circa 0,04% (400 ppm), reprezentând o creștere de 0,012% față de începutul revoluției industriale (în anul 1850 s-a estimat o valoare, folosită astăzi ca referință, de 0,0028% CO2). În trecutul geologic (de exemplu, acum 65 milioane de ani, pe vremea dinozaurilor), această concentrație a atins și valori absolut naturale de 0,12% (1.200 ppm). Începând din 1850 până în prezent, temperatura medie globală a crescut cu circa 0,8°C. Dacă atribuim această creștere de temperatură numai creșterii concentrației atmosferice de CO2 post-1850, pe care unii o consideră numai o contribuție antropogenică, rezultă că omenirea este responsabilă pentru o variație a temperaturii de aprox. +0,004°C/an (sub limita de detecție a termometrelor obișnuite).

MIT #2 Urșii polari și încălzirea globală


„Urșii polari și încălzirea globală: Nu vă lăsați păcăliți, se întâmpla chiar acum, îi pierdem” (Sursa)

„Urșii polari, care depind de gheață pentru a vâna, se luptă cu efectele încălzirii globale” (Sursa)

“Urșii polari și încălzirea globală” (Sursa)

“Nu există nicio îndoială că urșii polari sunt într-o situație dificilă. Deja aflați sub amenințarea umană, numărul lor scade mai rapid ca niciodată datorită retragerii gheții provocate de încălzirea globală.” (Sursa)

„Numărul urșilor polari a devenit tot mai mic în ultima vreme, astfel încât au ajuns să fie clasificați drept specie VULNERABILĂ. Cea mai mare problemă pentru urșii polari este încălzirea globală, deoarece, când temperaturile cresc, gheața oceanică se topește mai repede în decursul anului.” (Sursa)

„Pentru prima dată, urșii polari s-au înecat în număr semnificativ.”

Sursa: Gore, A. & Melcher Media (2006). An Inconvenient Truth: The Planetary Emergency of Global Warming and What Can We Do about It. Emmaus, PA, Rodale Press, p. 146.

Al. Gore Jr., fost Vice-Președinte al SUA și Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, 2007.

REALITATE:

Grupul de specialiști în urși polari din cadrul World Conservation Union au declarat în 2001 că, din cele 20 de sub-populații distincte de urși polari, una, sau posibil două, erau în declin în zona Baffin Bay; mai mult de jumătate erau stabile; și două sub-populații au crescut de fapt în jurul Mării Beaufort.

Mai mult, s-a raportat că populația globală de urși polari a crescut dramatic în ultimele decenii, de la circa 5.000 membri în anii 1960 la 25.000 astăzi, datorită unor reglementări mai stricte de vânătoare.

Contrar așteptărilor – și  despre asta nu s-a scris deloc descris în articolele recente -, cele două populații în declin provin din zonele unde a fost mai frig în ultimii cincizeci de ani, pe când cele două populații în creștere viețuiesc în zonele unde este mai cald.

Cea mai bine studiată populație de urși polari trăieşte pe coasta de vest a lui Hudson Bay. Faptul că acea populație a scăzut cu 17%, de la 1.200 în 1987 la sub 950 în 2004, a fost foarte mult discutat în mass-media. Dar nu s-a menționat, totuși, că din 1981 populația a crescut de la sub 500, eradicând astfel orice pretenție de declin. Mai mult, nicăieri în știrile mass-media nu este menționat că între 300 și 500 urși sunt împușcați anual, dintre care 49 sunt împușcați în medie pe coasta vestică a lui Hudson Bay.

Chiar dacă luam de bună povestea cu declinul, asta înseamnă că am pierdut circa 15 urși anul datorită încălzirii globale, în timp ce am pierdut 40 în fiecare an datorită vânătorii.[i]

Profesoara Susan J. Crockford, University of Toronto: Urșii polari – Supraviețuitori remarcabili ai schimbarilor climatice[ii]

„Tindem să n-auzim nimic altceva decât mesaje alarmante despre statutul curent și viitoarea prosperitate a urșilor polari din partea avocaților animalelor de toate tipurile, inclusiv grupuri de lobby și cercetătorii activiști. Multe dintre aceste povești despre dispariția iminentă a urșilor polari sunt, totuși, deficitare pentru că au lasat deoparte date importante, le-au „coafat” sau le-au reprezentat greșit, iar cea mai mare parte a incertitudinilor prezente în cercetările actuale a fost minimalizată. Încă nu știm cu precizie când au evoluat urșii polari, dar nu încape îndoială că, de-a lungul mileniilor în care au evoluat ca specie separată, ei au supraviețuit schimbărilor climatice foarte semnificative. Urșii polari s-au adaptat cu succes în perioadele când gheața arctică era mult mai multă sau mult mai puțină decît este astăzi. Urșii polari au, evident, strategii pentru supraviețuire în condițiile schimbărilor dramatice ale stării gheții – noi încă nu le cunoaștem pe toate care sunt.”

Povestea urșilor polari ne învață trei lucruri:

Primul, există știri alarmiste, create de o isteria asistată de mass-media, care nu sunt altceva decât exagerări emoționale, fără suportul datelor.

Al doilea, urșii polari nu sunt singura poveste. În timp ce auzim numai despre speciile amenințate, există și certitudinea că multe specii o vor duce mai bine într-un climat mai cald. În general, Arctic Climate Impact Assessment (ACIA) prevede că zona arctică va experimenta o creștere a bogăției speciilor și o mai mare productivitate a ecosistemului. Va fi mai puțin deșert polar și mai multă pădure. Documentul ACIA arată că temperaturile mai ridicate înseamnă mai multe păsări și mai mulți fluturi. Asta nu înseamnă o compensare pentru urșii polari, dar noi trebuie să auzim ambele  părți ale poveștii.

Al treilea lucru este că îngrijorările noastre ne fac să ne focalizăm pe soluții greșite. Ni se spune mereu că situația precară a urșilor polari înseamnă necesitatea unor scăderi mai drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră, legate de încălzirea globală. Chiar dacă acceptăm ideea greșită de a folosi populația de urși polari din 1987 din jurul lui Hudson Bay ca o valoare de referință, adică pierdem 15 urși anual, ce putem face? La limită, dacă eliminăm instantaneu încălzirea globală (cu cheltuieli imense), vom salva de la înec 15 urși pe an. Dar ce vom face cu ceilalți 49 de urși, din aceeași populație, care sunt împușcați în fiecare an? Simplu, interzicem vânătoarea lor, vor zice unii. Dar cu populația locală, care depinde aproape 100% de carnea și blănurile urșilor, ce vom face? Îi facem cumva vegetarieni?!? Părerea mea este să începem întâi cu salvarea celor 49 de urși împușcați, și apoi să ne îngrijorăm de ceilalți 15. Oricum, 49 este de peste 3 ori mai mare decât 15.

MIT # 3: Încălzirea globală nu este singura problemă care ar trebui discutată de COP21/CMP11, în special pentru lumea a treia

World Health Organization (WHO) estimează că schimbările climatice omoară circa 150,000 oameni anual în lumea a treia. Dar, în aceeași parte a lumii, aproape 4 milioane de oameni mor din cauza malnutriției, 3 milioane datorită infecțiilor cu HIV/SIDA, 2,5 milioane din cauza poluării aerului din interiorul și din afara locuințelor, peste 2 milioane mor din cauza lipsei de micronutrienți (fier, zinc și vitamina A) și aproape 2 milioane mor din cauza lipsei de apă potabilă curată.

Chiar dacă încălzirea globală intensifică probabil unele dintre aceste probleme, este important de menționat că magnitudinea totală a problemelor menționate va depăși cu mult problemele legate de încălzirea globală. Cu alte cuvinte, aș dori – ca simplu cetățean plătitor de taxe – ca liderii mondiali adunați zilele acestea la Paris să se gândească la o listă viabilă, eficientă, a priorităților de cheltuire a banilor publice: Ce trebuie făcut mai întâi de toate? Există căi mai bune de a ajuta popoarele țările sărace (și nu numai acelea) decât scăderea emisiilor de CO2?

Răspunsurile sunt multiple, dar voi sugera numai unul în acest articol. (Cu studenții de la Brooklyn College, unde predau din 2004 un curs intitulat „Climate Change – Torn Between Myth and Fact”, discut un evantai mult mai larg de opțiuni, grupate tematic în trei categorii: Mitigation, Adaptation and Geoengineering).

Un răspuns (aproape) exhaustiv la „Ce este de făcut astăzi cu încălzirea globală?” a fost propus de profesorul Bjorn Lomborg și participanții la așa-numitul Consens Center de la Copenhaga.  Adunând 82 de top-experți economiști mondiali, 44 experți sectoriali, precum și multe agenții ONU și NGO, Centrul a publicat peste 100 analize peer-reviewed pentru a identifica cele mai bune target-uri în termeni de eficiență a banilor investiți. Analizele nu au luat în considerație doar aspectele economice, ci și pe cele legate de sănătate, beneficii sociale și ecologice pentru întreaga planetă.

Un panel expert, incluzând doi laureați Nobel, a identificat 19 target-uri (vezi grafic) care reprezintă cea mai bună valoare – $câștigați pentru fiecare 1$ investit- în perioada 2016-2030.

Din analiza graficului de mai sus se poate vedea limpede că opiniile experților (o analiză mai detaliată a fiecărui target și clasamentul în ordine descrescătoare poate fi citit aici), reiese limpede că prioritățile de investiții în următorii 15 ani sunt cele mai profitabile în domeniile prosperității ți sănătății individuale. Investițiile legate de schimbările climatice sunt doar trei: mai multă cercetare energetică – $11/$1,  adaptarea la schimbările climatice – $2/$1, și menținerea creșterii temperaturii globale sub 2°C – <$1/$1, singura investiție negativă.

În concluzie:

Stimați participanți la Conferința ONU de la Paris dedicată schimbărilor climatice,

În loc să faceți ceva doar ca să vă simțiți bine, faceți ceva care realmente produce bine: eliminarea malnutriției, eradicarea malariei și a HIV/SIDA, asigurarea canalizării și apei potabile curate pentru toți cetățenii lumii etc. O analiză costuri-beneficii vă va ajuta enorm în deciziile dumneavoastră.


[i] Bjorn Lomborg, Cool  It – The Skeptical Environmentalist’s Guide to Global Warming, Alfred A. Knopf, New York , 2007, p. 5-6

[ii] Media Release – Evolutionary biologist to debunk Polar Bear misconceptions at University of Toronto

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. ESTE o contributie antropogenica, domnule profesor. N-o spun „unii”, o spune raportul izotopic C12/C13 care indica provenienta CO2 din surse fosile.

    • Sigur că este și o contribuție antropogenică, 7 miliarde de oameni expiră mai mult dioxid de carbon decât 2 miliarde. Cine simte că nu mai suporta răul pe care-l produce planetei e liber să se eutanasieze. Însă nu e liber să ia decizii în privința altora.

      Ecologia militantă e o problemă care ține de psihologie / psihiatrie.

      • Se știe că SUA au cea mai rapidă rată de reducere a emisiilor de CO2 în comparație cu oricare altă națiune majoră de pe Pământ. Practic, emisiile de CO2 au ajuns la valorile dinainte de 1996. Și imensa majoritate a cercetătorilor și experților de mediu consideră că aceste reduceri se datorează fracturării hidraulice: gazul metan extras din șisturi este mult mai „curat” decât cărbunii.

        Dar… am citit undeva o opinie curioasă: o altă cauză a scăderii emisiilor SUA de CO2 o reprezintă și faptul că, începând din 2001, mii de soldați și ofițeri americani expiră în Afganistan și Irak :-) în loc de SUA, la fel ca și mașinile lor de război (avioane, tancuri, Humvees etc.).

        Așa că, ați atins un punct insolit, poate fără să vreți :-)

        • Deci cateva mii de soldati fac diferenta in comparatie cu 300 de milioane de locuitori ai SUA, respectiv o parte din flota de avioane de vanatoare, o comparati cu rutele aeriene comerciale, din punctul de vedere al poluarii? Stimate d-nule profesor nu sufera comparatie aceste doua elemente.

          • Desigur, nu se pune problema comparației, de aceea am și folosit acest emoticon :-) de două ori.

            Dar se cuvine să ne mai descrețim frunțile din când ]n când, pentru că altfel dispărem noi înainte ca planeta să se încălzească insuportabil :-)

  2. Un interesant articol a fost publicat astăzi de The New York Times:

    The Questionable Accounting Behind the World’s Carbon Budget

    Autorul, Oliver Geden, șeful Diviziei Cercetare EU/Europa de la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, argumentează împotriva așa-numitelor „emisii negative de CO2”. Este vorba despre un model teoretic, foarte improbabil, dar care „gâghilă” plăcut urechile auditoriului: extragerea din atmosferă a 660 gigatone de CO2 până în 2100. Cantitatea modelată echivalează cu emisiile curente pe 10 ani. Tehnologia propusă de IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) se numește bioenergie cuplată cu capturarea și sechestrarea dioxidului de carbon.

    Practic, se propune creșterea rapidă de biomasă (copaci, alge etc.), care să absoarbă din atmosferă CO2 emis de arderea combustibililor fosili. După ce biomasa va fi arsă, gazul carbonic degajat va trebui captat și sechestrat geologic.

    Pentru a atinge scopurile propuse de IPCC, vor trebui cultivate cu biomasă peste 500 milioane hectare, adică o suprafață o dată și jumătate ca cea a Indiei!!! Cultivarea acestei cantități enorme de biomasă va necesita cheltuieli uriașe de transport, captare și stocare a CO2.

    Expertul german conchide articolul său cu următoarea frază:
    Suntem în situația de a repeta aceeași greșeală care a condus la criza financiară: bazarea pe modele economice complet detașate de ceea ce se petrece în lumea reală/

    Sper că participanții la Conferința de la Paris vor găsi câteva minute în agenda lor supra-încărcată de „cestiuni arzătoare la ordinea zilei” și vor citi articolul din NYT.

  3. La nivelul de alfabetizare stiintifica din Romania vi se pare corect sa descrieti o crestere a concentratiei de CO2 de la 280 la 400ppm drept „o creștere de 0,012% față de începutul revoluției industriale „? :)

    • Niciodată nu mi-am subestimat cititorii, mai ales pe cei care denotă o imaginație debordantă :-) și îmi atribuie cuvinte (280) care nu apar în textul meu. Vă invit să recitiți paragraful original:

      Concentrația actuală de CO2 în atmosfera terestră este de circa 0,04% (400 ppm), reprezentând o creștere de 0,012% față de începutul revoluției industriale (în anul 1850 s-a estimat o valoare, folosită astăzi ca referință, de 0,028% CO2)

      • E o formulare nereușită și e exact genul de formulare care dă apă la moară militanților care doar argumentează, nu și gândesc. Creșterea aceea de 120 ppm reprezintă aproape 43% din 280 ppm sau 30% din 400 ppm, dar el interpretează problema ca și cum 100% (400 ppm) ar reprezenta nivelul extincției totale a vieții pe planetă. Trebuie să aveți grijă când cifrele pe care le folosiți ajung pe mâna celor care le citesc, dar nu le și înțeleg :P

          • În momentul când creșterea e ”alarmantă”, orice discuție pe baze raționale cu autorul respectivei aserțiuni este exclusă. Iar Wikipedia, care de-obicei solicită citate chiar și pentru cele mai benigne afirmații, se descalifică și ea publicând grafice cu creșterea ”dramatică”, indiferent despre a cui creștere e vorba. În momentul când începem să emitem astfel de calificative, totul devine propagandă și militantism.

            O analogie pentru oamenii sănătoși la cap: dacă în urmă cu două săptămâni aveam tipărite 280 de pagini pe contorul fuserului de la imprimantă, iar săptămâna trecută am mai tipărit încă 120, astfel încât totalul a ajuns la 400, este adevărat că 30% din numărul total de pagini l-am tipărit săptămâna trecută, dar asta nu spune absolut nimic despre numărul total de pagini tipărit vreodată și nici despre durata de viață a fuserului respectiv (100.000 de pagini în cazul concret).

            În momentul când cineva aduce în discuție creșterea ”alarmantă”, ”dramatică”, a numărului de pagini tipărite săptămâna trecută, asta înseamnă nu doar că nu înțelege semnificația cifrelor despre care vorbește și contextul în care trebuie privite ele, dar reflectă și dorința de a impresiona.puternic auditoriul, adică de a-l manipula, în esență.

            • Ghetarii se topesc vizibil, fenomenul incalzirii globale este observat si cvasi-unanim acceptat de climatologi. Cresterea concentratiei de CO2 in atmosefera contribuie la accelerarea acestui fenomen (in rindul oamenilor de stiinta exista o opinie dominanta in acest sens) si aici activitatea umana joaca si ea un rol, in special prin arderea de combustibili si fosili.

              Concentratia CO2 in atmosfera a crescut virtiginos in ultimile decenii (peste o treime), pentru tine insa nu este alarmant nici daca se dubleaza, argumentind ca este departe de nivelul la care a fost in mezozoic, cand planeta se bucura de o clima tropicala si la poli, iar nivelul marii era cu aproximativ 20 de metri peste nivelul actual (fain argument:)

            • Domnu’ economist, mai citește de vreo 5-6 orin parabola imprimantei, poate reușești să o pricepi până la urmă. Creșterea concentrației de CO2 cu ”o treime” are tot atâta relevanță ca și faptul că înălțimea vf.Moldoveanu e ”o treime” din cea a Everestului.

              Există o valoare ”corectă” a concentrației de CO2? Există un volum al ghețarilor care te-ar satisface și trebuie făcute eforturi pentru a atinge acel volum? Erau ”normale” sutele de ani când îngheța Tamisa și e anormal acum, când nu mai îngheață? N-a mai înghețat de vreo 200 de ani și e destul de greu să susții că tot ”treimea” cu care a crescut concentrația de CO2 ar fi responsabilă pentru asta.

            • Buna dimineata Herald, nu am expertiza necesara pentru a dezbate cauza fenomenului incalzirii globale. Conform climatologilor si expertilor in domeniu insa cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera contribuie la cresterea temperaturii globale si totodata este considerat un parmetru de evidenta a evolutiei acestui fenomen (alaturi de masuratorile temperaturilor). Exista un conses larg in rindul oamenilor de stiinta in acest sens.

              http://climate.nasa.gov/causes/
              http://climate.nasa.gov/scientific-consensus/

              P.S. eu sunt preocupat cu efectele si costurile fenomenului incalzirii globale. Nu cunoastem exact efectele si impactul socio-economic in cazul cresterii temperaturei globale (sa presupunem cu 1-2°°C). Frecventa evenimentelor meteo extreme (si pierderile in urma lor) ar putea creste -in mod exponential- in urmatoarele decenii.

              https://www.munichre.com/site/touch-naturalhazards/get/documents_E2080665585/mr/assetpool.shared/Documents/5_Touch/_NatCatService/Focus_analyses/1980-2014-Loss-events-worldwide.pdf

      • Inainte de revolutia industriala din sec 19, media globala de CO2 a fost de aproximativ 280 ppm (cifra la care se refera Huitzilopochtli).

        Abia in 1958 au incepput masuratori precise la obsevatorul din Mauna Loa, si se poate constata o crestere mai rapida de 100 de ori astazi decit in ultimii 800 000 de mii de ani, cind s-a produs o crestere de numai 100 ppm, de la 180 ppm in perioada glaciara la 280 ppm in epoca pre-industriala.

        Decade Total Increases Average Annual Rates of Increase
        2005 – 2014 21.06 ppm 2.11 ppm per year
        1995 – 2004 18.67 ppm 1.87 ppm per year
        1985 – 1994 14.24 ppm 1.42 ppm per year
        1975 – 1984 14.40 ppm 1.44 ppm per year
        1965 – 1974 10.56 ppm 1.06 ppm per year
        1960 – 1964 3.65 ppm 0.73 ppm per year (5 years only)

        Data is calculated by CO2Now using measurements of the concentration of CO2 in the atmosphere (Mauna Loa Observatory) that were made and posted by the Scripps Institution of Oceanography’s CO2 Program.

        • În diverse epoci în care planeta era un bulgăre de zăpadă, sigur că erau concentrații de CO2 la valori minime. În timp ce atunci când toată planeta era paradis tropical, concentrațiile de CO2 erau spre valorile maxime. Ceea ce rezultă din cifrele tale este că trăim într-o epocă de încălzire a climei. Epoca asta a început în urmă cu aproximativ 12.000 de ani și continuă și azi. Restul sunt vorbe de clacă.

          Pentru liniștea de care avem atâta nevoie (cum spunea Ion Iliescu :) ) în ce perioade era mai înfloritoare viața pe Pământ, în perioadele cu climă tropicală, sau în diverse epoci glaciare, cu concentrații de CO2 scăzute?

          • Concentratia de CO2 din atmosfera nu are ca efect numai o incalzire globala, termen de altfel preluat in derizoriu de cei care combat (cit timp inca) schimbarile climatice.

            Este vorba de inundatii in Asia de Sud, perioade de seceta din ce in ce mai lungi in Africa (si California de altfel), fenomene meteorologice extreme tot mai frecvente, cu toate consecintele respective, migrare in masa a polpulatiilor, razboi etc.

            La fel este si cu ursii polari. Nu numai numerele insiruite in articolul de mai sus conteaza, conteaza caliatea vietii acestor animale. Si ma refer la:
            – acces redus la mincare
            – pierdere in greutate/masa corporala
            – speranta de viata redusa pentru pui
            – crestere a numarului de inecuri
            – canibalism
            – pierdera accesului la zonele unde se nasc puii, etc etc.

            • Așa e, încălzirea climei presupune și creșterea nivelului mărilor, creșterea agitației maselor de aer în atmosferă etc. Ai idee că Mediterana e plină de peșteri locuite cândva de oameni, însă a căror intrare se află azi la 60-70 de metri sub nivelul mării? Ai idee ce inundații trebuie să fi fost în toată perioada asta când nivelul mărilor a crescut cu zeci de metri? Crezi că oamenii au avut vreo contribuție determinantă la asta?

              Dpdv psihologic problema e în felul următor: copiii care au avut ocazia să audă mereu din partea părinților reproșuri de genul ”m-am sacrificat pentru tine”, ”dacă nu trebuia să am grijă de tine, aș fi putut face alte lucruri în viață” etc. etc. ajung să se simtă vinovați pentru că există. Și transferă vinovăția asta absolut gratuită asupra întregii specii umane, care devine astfel vinovată pentru soarta planetei.

              În realitate, puțin îi pasă planetei de specia umană. A existat timp de miliarde de ani înainte de apariția speciei umane și va continua să existe încă alte miliarde de ani după dipariția speciei umane.

            • @Harald

              În realitate, puțin îi pasă planetei de specia umană

              Am venit acuma de la cursul de „Climate Change”, unde am discutat, printre altele, cât de falsă si nepotrivita este expresia „mama natură”.

            • @Harald

              Fenomenul incalzirii globale probabil ca nu poate fi opriit, activitatea umana insa poate accelera acest fenomen prin eliberari masive de CO2 in atmosfera (in urma arderii de combustibili si fosili). In acest context, eforturile orchestrate pentru reducerea emisiei de CO2 si de alte gaze poluante nu pot fi decat aplaudate.

              http://www.wri.org//blog/2014/05/history-carbon-dioxide-emissions

            • @ Constantin Cranganu,

              Mama natura este casa noastra, mediul inconjurator in care traim. In timp ce geofizicienii studiaza evolutille la scala milioanelor si a miliardelor de ani, noi, economistii studiem evolutiile economice la scala anilor, si a deceniilor. In ultimele doua decenii, umanitatea se confrunta cu o crestere incontestabila a numarului si a intensitatii fenomenelor meteo la nivel global (furtuni, uragane, inundatii, seceta, incendii de padure, samd). Cresterea frecventei evenimentelor meteo extreme (in umbra fenomenului de incalzire globala) are definitiv un impact dezastros asupra societatilor. La nivel global, peste 85% din catastrofele naturale care au avut loc in intervalul 1980 – 2014 au fost cauzate de conditii meteo extreme, in timp ce in Europa cifrele indica un nivel de 91%. Pierderile in ultimile decenii sunt de ordinul miilor de miliarde (in US dolari).

              https://www.munichre.com/site/touch-naturalhazards/get/documents_E2080665585/mr/assetpool.shared/Documents/5_Touch/_NatCatService/Focus_analyses/1980-2014-Loss-events-worldwide.pdf

            • @ Constantin Crânganu – depinde în ce context e folosită. Dacă se referă la o urmașă a Evei dotată în mod natural cu un bust generos, atunci ”mama natură” este o formulare cât se poate de reușită :)

  4. Si totusi la Paris s-au adunat peste 150 de sefi de state si guverne ingrijorati de problema schimbarilor climatice. Fiecare banuiesc ca are in spate o armata de consilieri, cercettori, rapoarte stiintifice etc. Si mai sunt si rapoartele IPCC realizate de o maremultime de specialisti recunoscuti din lumea intreaga . . .
    Oare chiar s-au adunat fara motiv ?

    • Oare chiar s-au adunat fara motiv?

      Am precizat care sunt motivele (după părerea mea):

      Lideri politici și participanți din peste 150 țări vor dezbate, până pe 11 decembrie, diverse aspecte ale schimbărilor climatice actuale – aka încălzirea globală – cu un accent special pe angajamentele fiecărei țări de a-și reduce emisiile de dioxid de carbon. Obiectivul major al conferinței este obținerea unei document legal și a unui acord universal asupra climei, cu contribuții individuale ale tuturor țărilor de pe mapamond. De asemenea, negocierile care vor avea loc vor încerca să edifice un program prin care încălzirea globală să nu depășească 2°C față de valorile pre-industriale (pre-1850).

      Articolul are o cu totul altă agendă, sugerată chiar în titlu, și exemplificată apoi în corpul articolului. Vă las plăcerea să o găsiți.

  5. Un accident tehnic (mea culpa!) a făcut să dispară temporar textul articolului.

    Sper ca admin-ul site-lui să-l reposteze repede.

  6. @Florin Economistul

    Mama natura este casa noastra, mediul inconjurator in care traim.

    O auto-citare despre „mama natură”:

    Nu există nici un climat în care omul să fie adaptat ideal, în sensul că i se va garanta o calitate decentă a vieții. Natura – Mama Natură, cum o alintă unii! – nu vrea ca noi să avem o speranță de viață de 75 ani sau o rată de mortalitate infantilă sub 1%. Natura, ca sumă a tuturor lucrurilor de pe Pământ, nu se sinchisește de ființele umane în nici un fel și ne atacă permanent cu ape infestate cu bacterii, călduri excesive, lipsa ploilor sau inundații, furtuni, uragane, sau tornade, insecte și alte animale purtătoare de boli, un mare număr de predători etc. Astăzi, privim moartea cuiva înainte de 30 ani ca pe o tragedie; în timpurile mai „naturale”, aceasta era speranța de viață.

  7. În opinia mea, prin omisiune, propagaţi următoarele mituri:

    MIT #1: Dioxidul de carbon este unicul gaz cu efect de seră.
    Vă amintesc că gazul metan este mult mai potent din acest punct de vedere decât dioxidul de carbon (este de peste 25 de ori mai potent ca gaz de sera in primii 100 de ani), iar concentraţiile atmosferice de gaz metan sunt estimate, în funcţie de studiul pe care doriţi să-l cităm, ca fiind de 2-3 ori mai mari decât au fost vreodată înaintea revoluţiei industriale.

    MIT #2: Urşii polari sunt singura specie care poate fi afectată de schimbarea climatică. Creşterea nivelului oceanului planetar a redus aria plajelor pe care ţestoasele marine îşi depun ouăle, spre exemplu.

    • Mitul suprem al ecologiștilor militanți – specia umană este cea responsabilă de toate efectele pe care binevoiesc ei să le considere ”negative”, ”dăunătoare”, ”alarmante”, ”critice” etc.

      În realitate, activitatea soarelui are un impact mult mai mare asupra încălzirii planetei decât ar putea avea specia umană, chiar dacă populația ar atinge 200 de miliarde de oameni. Și tot în realitate, metanul este emis în mod spontan în atmosferă, prin fenomene naturale, în cantități mult mai mari decât cele datorate activităților umane.

    • @Sergiu

      Cred că nu ați înțeles corect mesajul textului meu.

      Noțiunea de mit, în sensul folosit de mine, este următoarea: Reprezentare falsă, dar în general admisă de toți membrii unui grup.

      Când toate imaginile folosite de mine arată că membrii unui grup echivalează aburii și fumul (aerosolii) care ies pe coșurile fabricilor cu dioxidul de carbon – GAZ INCOLOR -, avem de-a face cu o reprezentare falsă a realității. Mai departe, odată ce grupul respectiv admite acest fals și încearcă manipularea opiniei publice – emoționalul colectiv – prin uz de fals, situația depășește limitele acceptate ale mitului și intră pe alte coordonate.

      Dacă mai doriți o exemplificare a modului de manipulare a opiniei publice – exploatarea unor frici ancestrale – vă sugerez primul meu articol de pe Contributors:

      Gasland sau puterea manipulării

      • D-le Crânganu, sunt de părere că enunţând mitul nr. 1 ca „Dioxidul de carbon în 10 imagini” vă falsificaţi ipoteza. Chiar dumneavoastră afirmaţi că „dioxidul de carbon nu poate fi văzut de ochiul uman sau camera de fotografiat”. Existenţa acestor imagini asociate dioxidului de carbon are mai mare legătură cu necesitatea de a reprezenta în imagini un fenomen decât cu acurateţea ştiinţifică. Cred că este incorect să le prezentăm aceste imagini drept dovada existenţei mitului nr. 1.

        Vă prezint un exemplu similar: căutând pe Google Images sintagma „fiber communication”, sau „fiber optics”, regăsim un număr mare de imagini prezentând fibre transparente iluminate. Însă, lungimile de undă utilizate în telecomunicaţiile prin fibre optice sunt în afara spectrului vizibil şi, în mod similar dioxidului de carbon, nu pot fi văzute.

        Dvs. afirmaţi că astfel de reprezentări sunt manipulări, eu consider că sunt pur şi simplu soluţii (de calitate discutabilă) în reprezentarea unor fenomene.

  8. De ce știința politizată este periculoasă

    Imaginați-vă că există o nouă teorie științifică, avertizând lumea despre o criză iminentă pentru care indică o cale de rezolvare.

    Această teorie atrage imediat suport din partea unor cercetători renumiți, politicieni și celebrități din întreaga lume. Cercetarea este finanțată de organizații filatrantopice distinse și este efectuată în universități prestigioase. Criza este raportată frecvent în mass-media. Știința respectivă este predată în colegii și licee.

    Nu am în vedere încălzirea globală. Vorbesc despre o altă teorie, care a devenit proeminentă cu un secol în urmă.

    Suporterii ei includ președinții americani Theodore Roosvelt, Woodrow Wilson și primul ministru britanic Winston Churchill. A fost aprobată de judecătorii Curții Supreme a SUA, Oliver Wendell Holmes și Louis Brandeis. Alte nume faimoase, care au sprijinit teoria, includ pe Alexander Bell, inventatorul telefonului; activista Margaret Snager; botanistul Luther Burbank; Leland Stanford, fondatorul Universității Stanford; dramaturgul George Bernard Shaw și multe alte sute de suportori. Laureați Nobel și-au oferit sprijinul. Cercetarea a fost finanțată de Fundațiile Carnegie și Rockfeller. Institutul Cold Springs Harbor a fost construit special pentru a efectua cercetările, dar contribuții importante au adus și cercetătorii de la Harvard, Yale, Princeton, Stanford și Johns Hopkins. Numeroase state, din New York până în California, au adoptat legislații menite să rezolve criza iminentă.

    Aceste eforturi au fost de asemenea sprijinite de Acadamia Națională de Științe, Aociația Medicală Americană și Consiliul Național al Cercetării. S-a spus că dacă Iisus mai trăia, și el ar fi sprijinit aceste eforturi.

    Cu totul, cercetarea, legislația și modelarea opiniei publice în jurul teorie au continuat aproape o jumătate de secol. Cei care s-au opus teoriei au fost ostracizați și numiți reacționari, orbi în fața realității, sau pur simplu ignoranți. Ceea ce este foarte surprinzător, totuși, este că foarte puțini oameni au obiectat contra teoriei.

    Astăzi, știm că faimoasa teorie, care a câștigat așa de mult suport, a fost de fapt o pseudo-știință. Criza, pe care a pretins că a descoperit-o, nu a existat. Și acțiunile înfăptuite în numele acestei teorii au fost eșecuri morale și criminale. În cele din urmă, acele acțiuni au condus la moartea a milioande de oameni.

    Teoria a fost Eugenia, și istoria ei este așa de înspăimântătoare – iar pentru cei care au sprijinit-o, atât de jenantă, încât este foarte rar discutată acum. Dar este o întîmplare care ar trebui să fie cunoscută de fiecare cetățean, pentru ca ororile ei să nu se mai repete.[…]

    După Al Doilea Război Mondial, nimeni nu a fost un eugenist, și nimeni nu a fost vreodată un eugenist. Eugenia a încetat să mai fie obiect de studiu în universități, deși unii afirmă că ideile sale continuă să aibă valoare într-o formă deghizată.

    Dar privind retrospectiv, trei aspecte se evidențiază.

    1. În ciuda construirii Laboratorului Cold Springs Harbor, în ciuda eforturilor universităților și a pledoariilor avocaților, nu a existat nico bază științifică pentru eugenie. De fapt, la vremea aceea nimeni nu știa exact ce este o genă. Mișcarea a putut să avanseze pentru că folosea termeni vagi, care nu fost definiți riguros niciodată („slabi de minte”, „degenerați” sau „nepotriviți”).

    2. Mișcarea eugenică a fost de fapt un program social transformat într-o mascaradă științifică. Ceea ce a atras a fost îngrijorarea produsă de imigrație și rasism și oamenii nedoriți, mutându-se în alt cartier sau altă țară.

    3. Cel mai dureros aspect l-a reprezentat faptul că mediile științifice din Statele Unite și Germania nu au organizat niciun protest public. Ba, din contra, în Germania, oamenii de știință s-au aliniat imediat la programul nazist [de eugenizare]… Cercetătorii germani și-au ajustat interesele lor științifice la noile directive politice. iar cei care n-au făcut-o, au dispărut…

    Acum suntem angajați într-o nouă mare teorie, care, încă o dată, a atras suportul politicienilor, oamenilor de știință și celebrităților de pe mapamond. În o dată, teoria este promovată de fundații importante. Încă o dată, cercetări au loc în universități prestigioase. Încă o dată, se adoptă legislații și programe sociale în numele ei. Încă o dată, criticii sunt puțini și puși imediat la respect.

    Încă o dată, măsurile luate au puțin suport factual sau științific. Încă o dată, grupuri cu alte agende se ascund în spatele unei mișcări care pare a fi nobilă. Încă o dată, pretenții de superioritate morală sunt folosite pentru a justific acțiuni extreme. Încă o dată, faptul că unii oameni suferă este ascuns sub covor, datorită unei cauze abstracte considerate a fi mai grandioasă decât orice consecință umană. Încă o dată, termeni vagi, precum sustenanță și justiție generațională – termeni care nu au o definiție aprobată – sunt utilizați în serviciul noii crize.

    Nu afirm că încălzirea globală este la fel ca eugenia. Dar similaritățile sunt profunde. Și afirm că cererea pentru o discuție deschisă și francă a datelor folosite și a altor chestiune este suprimată. Reviste științifice de vârf au adoptat poziții editoriale dure de partea încălzirii globale. În aceste condiții, orice om de știință care are dubii înțelege clar că ar trebui să-și țină gura închisă.

    O dovadă a acestei suprimări este faptul că mulți critici reprezentativi ai încălzirii globale sunt profesori universitari pensionari. Acești indivizi nu mai caută contracte și nu mai se confruntă cu colegi ale căror aplicații de granturi și avansări în carieră ar putea fi periclitat de criticile lor…

    Acesta este pericolul cu care ne confruntăm. Și el se datorezaă amestecului de știință cu politică, ceea ce reprezintă o combinație proastă, cu o istorie proastă. Trebuie să ne aducem aminte istoria și să fim siguri că ceea ce prezentăm lumii drept cunoaștere este dezinteresată și onestă.

    ==================================================================

    Traducere din Michael Crichton, State of Fear, New York: HarperCollins, 2004, p. 575.

    A bon entendeur, salut!…

    • Prea rațional un asemenea punct de vedere, nicio șansă să convingă pe cineva :P

      În realitate, oamenii au nevoie de satisfacție psihică. Și indiferent că obțin asta bătându-și nevasta, dându-i vecinului cu toporul în cap, propovăduind o religie sau (de)plângând soarta planetei, nicio evaluare rațională a comportamentului lor nu le poate aduce respectiva satisfacție psihică. Nu puteți combate credința unui om, oricât de raționale ar fi argumentele Dvs. Pentru că acel om își va considera credința pusă la încercare și va face orice ca să se dovedească un demn susținător al ei, obținând astfel și mai multă satisfacție psihică :)

      La modul serios, ecologiștii hardcore sunt cei mai mari adversari ai unor măsuri cu-adevărat ecologiste. Pentru că așa e credința, oarbă.

      • @ Harald: Stiti bine deci ca Ratiunea, in lupta cu „Afectele” (dupa cum le denumea Irvin D. Yalom, parafrazandu-l desigur pe Spinoza) rareori invinge.Trebuie sa fii puternic psihic ca sa iti fie suficienta ratiunea, insa afectele domina copios mintile (mintile oare?) majoritatii oamenilor.

        Dvs. insa nu incetati sa incercati sa ii luminati pe toti acesti oameni cu ochelari de cal. Tenacitatea dvs. e demna de o cauza mai buna…

        • @ George Coman – Vă mulțumesc pentru aprecieri, dar nu e cazul să mă luați prea în serios. Pentru comentatori, un forum nu e decât un loc de joacă, nimic mai mult. Și nici măcar nu pot spune că e un mod de a-mi petrece timpul liber, scriu comentariile astea în scurte evadări de câteva minute, după care răsucesc scaunul cu 90 de grade și îmi continui treaba încă o oră-două, până la următorul comentariu :)

  9. Aş dori ca la acest summit, COP21, să se ajungă la o înţelegere de cooperare între politicienii lumii. Decât confruntare mai bine cooperare. Cred că planeta este în pericol, şi nu numai datorită schimbărilor climatice, ci şi datorită agresivităţii noastre. De fapt, îmi pare că sunt trei mari factori care concură la degradarea vieţii pe această planetă: lăcomia, orgoliile şi agresivitatea. Stephen Hawking a avertizat că agresivitatea noastră are mari şanse să ne fie fatală şi cred că are dreptate. Iar dacă agresivitatea mai e însoţită de orgolii şi potenţată de lăcomie, atunci chiar nu mai avem speranţe. Ori aici liderii politici măcar încearcă un lucru bun: să fie mai responsabili de viitorul acestei planete. Sunt oarecum sceptic că vor reuşi, ar trebui o minune pentru asta, dar susţin efortul lor şi m-aş bucura să reuşească.

    • Bine ca mai sunt si oameni responsabili. Sa știți ca si la UE sunt cativa. Au restrictionat fumatul in public si in Romania!! si recent au introdus reglemetari referitoare la lumanari, care sunt menite sa atraga atentia asupra pericolului incalzii golbale. In plus, psihologii (si legile Feng Shui) spun flacăra directa redusa mărește senzația de confort, deci poate contribui la reducerea agresivității noastre.
      Cu orgoliile, de, ce sa zic? Poate ar fi bine sa organizam alt summit mondial la Moscova, ca rusii sunt cei mai smeriți.

  10. Audierea scriitorului si doctorului Michael Crichton în Senatul SUA

    După ce a publicat, în 2004, cartea sa „State of Fear”, doctorul și scriitorul Michael Crichton a fost chemat, în 2005, să depună mărturie în fața Comitetului pentru Mediu și Lucrări Publice al Senatului SUA.

    Mărturia unui simplu cetățean american, despre cum vede el problematica încălzirii globale, se poate citi aici

    http://www.epw.senate.gov/hearing_statements.cfm?id=246766

    și viziona aici

    https://www.youtube.com/watch?v=FJuWQNzBdAQ

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro