Home » Educatie »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Copiii, sub agresiunea unei scoli care le ignora nevoile si drepturile. Cazul dramatic al clasei a V-a

Solomon Marcus ianuarie 26, 2016 Educatie, Opinie, Societate/Life
102 comentarii 59,441 Vizualizari

O intrebare fundamentala cu raspuns negativ
Scoala este conceputa ca o federatie de discipline, fiecare mai degraba o intreprindere pe cont propriu decat una in interactiune cu celelalte discipline. Fiecare dintre aceste discipline livreaza un bagaj de cunostinte concretizat in programe, manuale si alte instrumente, cautand sa amplifice mereu si mereu prestatia elevilor. Scoala este in primul rand a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicalistilor si prea putin a elevilor. Consiliul National al Elevilor a publicat in 2015 o brosura cu titlul revolutionar “Azi vorbim noi”, cu critici aspre la adresa randuielilor actuale, dar temandu-se de represalii le-au semnat impersonal: “Elena Buzau”, “Radu Brasov” etc. E cineva printre cei care raspund de scoala in Romania care sa totalizeze pretentiile diverselor discipline si sa constate discrepanta imensa dintre ceea li se cere elevilor sa faca si mult mai putinul ce ar permite mentinerea sanatatii psiho-somatice a elevilor? Raspunsul este evident negativ. Nevoia protejarii sanatatii psiho-somatice a copiilor nu e treaba nimanui.

Cat incape in mintea unui copil?
In clasa a V-a, elevul este inca un copil, dar un copil care simte ca i se apropie trecerea intr-o alta etapa a vietii. Cum raspund acestui semnal autorii de programe si manuale scolare? .Am luat spre examinare mai multe manuale de clasa a V-a. Iata un manual de biologie, Ed All Educational, 1997, 191 pagini, autori Gherghe Mohan, Aurel Ardelean, Aurora Mihail. La sfarsit, un Dictionar de aproape 100 de termeni considerati mai speciali, care apar in manual Pentru un volum de nici 200 de pagini, am putea crede ca efortul cerut de memorie este rezonabil. Numai ca realitatea este alta. Iata, de exemplu, paginile 34-35.

Cum devine biologia agresiva?
Este vorba despre tulpini si, asociati lor, o sumedenie de termeni care rezulta din descrieri si clasificari de tot felul: tulpini principale sau laterale, noduri, intrenoduri, mugure lateral,terminal, lastar, Tulpinile se mai clasifica dupa mediul in care traiesc, in aeriene, subterane si acvatice. Cele aeriene pot fi la randul lor agatatoare, volubile sau taratoare. Fiecare din termenii spcificati comporta o definitie, o exemplificare si indicarea legaturii sale cu alti termeni. Efortul de memorie implicat este imens si niciunul dintre termenii mentionati, de la paginile 34-35 nu apare in Dictionar. Iar daca vom adauga faptul ca situatia de la paginile mentionate se regaseste aproape la toate celelalte pagini, vom realiza amploarea agresiunii comise de un manual la prima vedere rezonabil.

O tripla agresiune
Are loc o tripla agresiune: la adresa sanatatii psiho-somatice a elevilor de a V-a, copii de 11 ani; la adresa disciplinei biologice, prin incapacitatea autorilor de a opera o selectie care sa tempereze tentatia descriptiva si clasificatoare, inlocuind-o cu selectie, explicare si cu ierarhizare; la adresa limbii romane, careia i se refuza constructiile ce dau masura capacitatii sale culturale, explicative si argumentative. Multe din descrieri si clasificari pot fi plasate pe internet si naveta intre acesta si cultura pe hartie ar face posbile diferite optiuni.

O situatie similara la geografie
Dar numai biologia este in aceasta situatie? Iata un manual de geografie de clasa a V-a Ed. Teora 1997, retiparit in 2013, 192 pagini, autori Daniela Strat si Constantin Furtuna. Descrieri si clasificari care pun la grea incercare mintea copilului de 11 ani, scenariul de la biologie se repeta intocmai aici. Repartizarea informatei intre internet si manualul pe hartie se impune.

Dincolo de lucruri frumoase, manualele de romana au pacatele lor
Manualele de limba romana pun si ele la grea incercare pe copilul de 11 ani. Iata pe cel din 2004 de la Ed. Petrion, autori Marin Iancu, Ioan Dumitru, Vasile Molan si Gabriel Chelaru, 256 de pagini compacte, cu litera mica, in care gramatica si literatura se sufoca prin aglomerare, senzatia de prea mult compromite unele lucruri bune. La fel, manualul de la Ed, All Educational din 1997, autori Victoria Padureanu, Mate Cerkez, Flori Lupu. Toata lauda atentiei date literaturii, dar este literatura singura manifestare sarbatoreasca a limbii romane? Mai e apoi ramanerea intr-o istorie trecuta, se vorbeste de comunicare si despre mesaj dar nu se simte deloc atmosfera marilor prefaceri in informare si in comunicare realizate prin internet si globalizare. Se regasesc copiii de azi, cu telefon mobil, cu adresa email,si cu internet in manuale care, referidu-se la comunicare, mesaj si cod, emitator si receptor, ignora universul tehnlogic in care traim? Accentul excesiv pe definitii si clasificari este un alt factor negativ.

Un derapaj grav intr-un manual de istorie
Sunt in total vreo 1o sau 12 manuale, daca nu mai multe, care cauta sa retina atentia.copiilor de 11 ani. Le parcurge cu atentia cineva responsabil? Iata un manual de istorie, nu lipsit de calitati, publicat la All Educational in 1997 si retiparit an de an pana in 2005, dar folosit si ulterior, autori Valentin Balutoiu si Constantin Vlad, in care, la pagina 121, se afla aceasta fraza: “Crestinismul este o religie a iubirii universale, Dumnezeul crestin fiind un Dumnezeu al iubirii, spre deosebire de divinitatea suprema a iudaismului, Yahve cel razbunator”. Aceasta, intr-o tara a Uniunii Europene, o tara,din acea Europa care se reclama de la mostenirea spirtuala iudeo-crestina.

La engleza mancam dupa zodiac
Ce sa mai spunem de acel manual de engleza de clasa a V-a in care copiii sunt informati despre modul in care trebuie sa ne organizam alimentatia, in functie de zodiac (nu am putut afla autorii manualului, deoarece la scoala respectiva manualele sunt incuiate intr-un dulap al cancelariei si aduse numai uneori la clasa.)

Fraze pompoase, dar fara substanta
Boala limbii umflate, dar gaunoase vine uneori de sus, dar intre timp s-a propagat in randul elevilor, dupa cum am constatat la faza nationala a unor concursuri la care am fost invitat. Iata niste consideratii preliminare la programele in vigoare (pagina 2 din Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educatiei, cercetarii si inovarii nr. 5097/ 09.09.2009).

“Studiul matematicii in invatamantul gimnazial isi propune sa asigure pentru toti elevii formarea unor competente legate de folosirea calculelor, algoritmilor sau a ratonamentelor matematice. Totodata, se urmareste constientizarea faptului ca matematica este o activitate de descriere si de rezolvare a problemelor, folosind un limbaj unitar, aceasta facand ca ea sa fie o disciplina dinamica,strans legata de societate prin relevanta sa in cotidian si prin rolul sau in stiintele naturii, in stiintele economice, in tehnologie, in stiintele sociale etc.”

Acesta este un citat dintr-un text de 39 de pagini despre competente generale, valori si atitudini, competente specifice si continuturi, sugestii metodologice etc. Fraza reprodusa este tipica pentru stilul general al celor 39 de pagini. O fraza umflata, care nu prinde nimic din specificul matematicii de gimnaziu, care poate fi considerata o incercare esuata de prezentare a intregii matematici scolare si nu numai; o fraza fara acoperire in realitatea manualelor de gimnaziu; o fraza care macina in gol cuvinte ale limbi romane, ele nu au referent si la o analiza atenta nu ramane nimic.

Semnificatia majora a matematicii de gimnazu
Gimnaziul este perioada in care educatia matematica isi propune sa realizeze, la nivelul elevului, doua treceri care au marcat istoria: inventarea teoremei (si implicit a demonstratiei) in Grecia antica (Thales, Pitagora) si aparitia, incepand cu perioada Reasterii, apoi in secolul al XVII-lea (Galilei, Descartes, Newton Leibniz) a limbajului matematic inteles ca o structura mixta, o componenta naturala: limbajul articulat, bazat pe cuvinte, si o componeta artificiala, alcatuita din diverse semne. Elevul descopera ca se pot face calcule si cu litere, nu numai cu numere. Se intampla insa ca aceste evenimente au loc in matematica de gimnaziu, dar intr-un mod in care ele trec neobservate, nu sunt constientizate, nu sunt traite ca evenimente culturale, dupa cum nu e traita ca atare nici corespondenta dintre numere si punctele de pe dreapta, pusa in evidenta de Descartes.

Numerele sunt depozite de cultura, pe care scoala le ignora
Incepand cu scoala primara, educatia exagereaza pana la schizofrenie aspectele calculatorii ale numerelor, o parte mare a lor ar trebui eliminata sau considerabil redusa, acordandu-se in schimb atentie relatiior dintre numere, cuvinte, sunete, culori, gusturi, mirosuri, planete,corpul uman, lumea vegetala si animala, ritmurile biologice etc. Istoria abunda in astfel de situatii. Spre deosebire de matematica matematicianului, care este in primul rand o lume in sine si numai in al doilea rand o disciplina in relatie cu lumea, matematica in scoala trebuie sa acorde prioritate interactiei cu celelalte discipline.

Al doilea val al agresiunii: teme de tratat acasa si Caietul elevului
O continuare fireasca a schizofreniei din manuale. Fiecare profesor propune o cantiate imensa de chestiuni pentru a fi tratate acasa, habar nu are de faptul ca ceilalti profesori fac ceva similar si toate se strang pe lista de obligatii scolare ale copiilor, obligatii care contribuie la starea sa de incordare psihica, de depresie si stres. Evident nu le poate face pe toate, este in situatia complexului dublei legaturi studiat de scoala de psihoterapie de la Palo Alto, California, complex devenit intre timp un semn distinctiv al scolii romanesti: sa faci in aceasi timp doua lucruri care se exclud reciproc.

Al treilea val al agresiunii cu lovituri adresate parintilor, bunicilor si altor membri ai familiei
Cunosc o sumedenie de cazuri, incepand cu cele din propriul meu bloc in care in incercarea de a-l ajuta pe scolar sa-si faca temele sunt convocati cei mai destoinici membri ai familiei sa dea o mana de ajutor. Starea de stres li se trasmite si acestora. Chiar in aceste zile, o fosta studenta a mea, acum bunica a unei eleve de clasa a V-a, mi s-a plans ca a stat cu nepoata pana la ora 10 seara si tot nu au epuizat temele. Nimeni nu realizeaza imensul balast care trebuie eliminat, toti cer ore in plus.
Aceasta incapacitate de a vedea balastul si nevoia unei repartizari judicioase a lucrurilor intre manualul pe hartie si internet este o problema majora a programelor si manualelor. Suntem in stare sa apucam taurul de coarne? Nu prea se vad semne.

S-a gasit totusi ceva de scos: latina la a VIII-a; ce grozavie!
Cererea ISE de mutare a orei de latina de la a VIII-a la a IX-a arunca un blam grav asupra acestei institutii. Diferenta este uriasa, deoarece la a VIII-a latina e studiata de TOTI copiii, in timp ce la a IX-a doar de o mica parte a lor. Latina este de fapt o componenta organica a invatamantului limbii romane si a celorlalte limbi. Latina nu priveste numai latura socio-umana a educatiei, ea intervine in egala masura in stiintele exacte si ale naturii, in stiintele sociale si in umanitati stiintifice sau artistice. O mare parte din intelepciunea omenirii ne este transmisa prin expresii latinesti. Latina intervine peste tot, in terminologie in gramatica, in logica, in construirea discursului, cu latina explicam etimologia multor termeni de baza. Cultura omenesca e marcata si acum de faptul ca o buna bucata de vreme latina a fost prima limba a culturii, a stiintei. Identitatea nationala a romanilor nu poate fi inteleasa fara componenta ei latineasca. Scoala nu poate fi redusa la o intreprindere de prestari de servicii constand in livrarea unor ocupanti de locuri de munca, locuri al caror profil ar fi suficient sa motiveze ce anume trebuie sa invete un scolar. Scoala trebuie sa dea absolventului sentimentul ca viata sa are un sens concretizat intro armonie intre identitatea sa personala si nationala si apartenenta la cultura europeana si planetara.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "102 comments" on this Article:

  1. Cosmin spune:

    Dar ce spuneti despre ecuatii de ordinul intii la clasa I, inca din septembrie-octombrie (pentru ca, nu-i asa, copiii au facut clasa pregatitoare)?
    Copiii sint omoriti in Romania inca din clasele mici. Cunosc cazuri concrete in care in clasa I se fac lectii cu copilul pina la 9-10 seara, pentru ca au prea mult. Cind m-am burzuluit la parintele respectiv, mi-a spus resemnat ca nu are ce sa faca, de vreme ce toti parintii sustin politica dementa a invatatoarei, si nu vrea ca copilul lui sa ramina in urma.

    Uite-asa se creeaza generatii de copii stresati inca de la virste fragede, care nici macar nu mai au timp sa-si traiasca copilaria asa cum ar fi normal. Dupa aia ne mai intrebam de ce au traume sau clacheaza din senin…

    Aici este in principal vina profesorilor, fiecare vrea sa arate ce doct e el. Nici manualele nu sint departe… tin minte o formulare de manual de romana de clasa a IX-a (deci, pentru tineri de 15 ani): “Coborirea in infernul existential…” Pe bune? La 15 ani vii cu asemenea formulari? Ne mai miram ca nimeni nu vrea sa invete?

    Mai sint enorm de multe de spus, si despre cita scoala se face cu adevarat, si despre subiectivitatea notarii, despre coruptia din rindul profesorilor, etc., etc….

    • Vasile Liliana spune:

      Parintii nu numai ca sustin politica “dementa” a invatatoarei, profesorilor, dar sunt cei care cer aceste lucruri. Se duc, dau “spagi” secretarelor, ca sa ajunga la invatatoarea X care lucreaza muuuuult cu copiii…In fapt, lucreaza muuuult parintii cu copiii acasa, pana la 10, 11, seara. Din pacate, daca asta vor, asta au. Pacat ca unii au posibilitatea sa aleaga oamenii cerebrali, care ii lasa pe copii sa experimenteze, sa descopere si ei merg tot catre educatia invechita. Trebuie schimbata mentalitatea societati, a parintilor, nu numai programele si pregatirea profesorilor.

      • Ana spune:

        Stati sa vedeti sisteme de ecuatii cu 3 necunoscute in clasa a treia…Ca sa nu mai discutam de limbajul manualelor de limba romana unde expresii de genul proast-o, luate-ar dracu, a dracului sunt la ordinea zilei…Iar daca un parinte face observatii inseamna ca se da destept si da lectii invatatorului care le stie pe toate si nu are nevoie de asa ceva…

      • anonim spune:

        Foarte mare dreptate aveti ! si din pacate e trist ca se intampla asta. Acesti copii ajung apoi la facultate si multi dintre ei nu stiu sa gandeasca, nu stiu sa faca o sinteza; in schimb, stiu foarte bine sa “toceasca” (invata 2-3 zile si apoi sterg tot), sa copieze sau sa plagieze. Daca atat parintii cat si profesorii ar incerca sa se transpuna mental la nivelul copilului, lucrurile ar sta mult diferit. Sunt sigura ca nici macar cei care au scris aceste manuale nu pot retine/explica toate acele informatii pretinse copiilor. Sau daca acestia pot, probabil ca sunt niste genii, iar asta nici intr-un caz nu se poate generaliza. Un astfel de sistem nu poate sa duca decat la rau: toti devin mult prea stresati sau mult prea indiferenti ; si parintii, si profesorii, dar mai ales copiii.

    • Cornelia Neagu spune:

      @ Cosmin

      Elevi de varste diferite nu vad acelasi lucru intr-un exercitiiu. Exemplu:

      Sa se afle x din
      x + 6 = 8

      * Rezolvare clasa I-a:

      PASUL 1. Ce stim si ce se cere
      Avem o ADUNARE (+) in care
      CUNOASTEM un numar (6) si rezultatul adunarii, (8) si
      SE CERE sa aflam primul numar, care este necunoscut, x.

      PASUL 2. Rezolvare:
      Stim ca un numar necunoscut dintr-o adunare se afla scazand din rezultatul adunarii numarul cunoscut, ceea ce putem scrie:
      numarul necunoscut = rezultatul adunarii – numarul cunoscut

      Folosind numerele din exercitiu, avem
      x = 8 – 6, si, daca facem scaderea din dreapta, avem
      x = 2.

      PASUL 3: Raspuns:
      Numaruol necunoscut este 2.

      * Rezolvare clasa a VIII-a: a exercitiului
      Sa se afle x din x + 6 = 8

      PASUL 1. Ce stim si ce se cere
      Avem o ECUATIE de gradul I.
      Se cere se se rezolve ecatia, adica sa aflam solutia ei.

      PASUL 2. Rezolvare
      Separam termenii ecuatiei, pastrand in stanga necunoscuta x si trecand in dreapta termenul + 6, cu semn schimbat. Obtinem
      x = 8 – 6, si, daca efectuam, avem
      x = 2

      Pasul 3. Raspuns
      Solutia ecuatiei este 2.

      NOTA: In ambele situatii se poate face VERIFICARE. Pentru aceasta tnlocuim x cu 2 si, daca obtinem o egalitate adevarata, am rezolvat corect.
      Am avut
      x + 6 = 8. Inlocuim x cu 2 si obtinem
      2 + 6 = 8. Facem adunarea din stanga:
      8 = 8 Egalitate adevarata!!!! Deci am rezolvat corect! Bravo mie!

      REMARCA: Un exercitiu ca cel de sus pus intr-un manual de clasa I-a NU este ecuatie! Parintele trebuie sa stie ca micutul lui nu va intelege in veci a doua rezolvare. Care nu poate fi decat sursa de stres pentru toata lumea.

      • Cornelia Neagu spune:

        COMPLETARE

        Pentru prima rezolvare e nevoie sa se fi invatat scaderea (nu stiu cat de tarziu se invata). E posibil sa fie accesibila elevilor mai maricei.

        De remarcat ca elevul mic poate rezolva exercitiul si fara a cunoaste scaderea, cu conditia sa stie adunarea.
        Rezolvarea se face prin INCERCARI.

        Exercitiul este
        Sa se afle numarul necunoscut x, astfel incat x + 6 = 8.
        Egalitatea se mai poate citi: “Care numar adunat cu 6 da 8?” sau “Cat adunat cu 6 da 8?”.

        Rezolvare:
        Incerc, pe rand, numerele 0, 1, … etc. si ma opresc atunci cand obtin o egalitate adevarata.

        Incerc cu 0 si obtin 0 + 6 = 8 (adica 6 = 8), care nu este adevarat. Deci zero nu este bun. Incerc mai departe cu 1.
        Incerc cu 1 si obtin 1 + 6 = 8 (adica 7 = 8), care nu este adevarat. Deci 1 nu este bun, incerc cu 2.
        Incerc cu 2 si obtin 2 + 6 = 8 (adica 8 = 8), care este ADEVARAT. Rezulta ca 2 este numarul cautat.

        Raspuns: Numarul cerut este 2.

        • Harald spune:

          @ Cornelia Neagu – și dacă exercițiul este x + 6000 = 8000 ce faceți, încercați pe rând cu toate numerele de la 1 la 2000? De unde știți că dincolo de 2000 nu mai există și alte numere care ar reprezenta o soluție corectă?

          Concluzia e simplă: vă bateți joc de mintea copilului și mai și găsiți justificări pentru asta.

          • Stelian spune:

            Domnule Harald, doamna spune ca e vorba de copiii mici.
            Incercati sa va amintiti ca atunci cind ati fost copil mic ati invata de la parinti sa numarati intai pina la 2, apoi 3 apoi pina la 5.
            Numaratul inainte era usor, dar cel inapoi era mai greu. Ati invatat numaratul din 2 in 2, intai cu numerele pare, cu cele impare era un pic mai greu.
            Copiii in clasa I invata intai adunarea si scaderea pina la 10, apoi pina la 20, apoi fac adunari si scaderi fara trecere peste ordin. Si abia spre sfirsitul clasei I invata adunari si scaderi cu trecere peste ordin, intai pina la 20 si abia apoi pina la 100. Abia in clasa a II-a ajung la 1000. Si invata tabla inmultirii si fac inmultiri pina la 100.
            Cel putin asa a fost la vremea mea si si pentru copilul meu, cu amendamentul ca pentru copil a trebuit sa cumparam niste mizerii ce se chemau caiete speciale purtate in ghiozdan, dar practic nefolosite.

  2. o femeie spune:

    Daca imi aduc aminte cum era in scoala pe vremea mea, nu vad nicio diferenta: 25 ani trecuti degeaba. Atunci nu aveam manuale si profesorul preda dupa ureche, aveam teme de prin culegeri, am avut zile cu tema la mate in care am scris 20 pagini. Si eu eram din cele mai bune eleve si scriam repede… 4 ore!!!.
    Bonus mai aveam si treburile casnice si mai mergeam si la prashit.
    Si ma mai intreaba unii de ce m-am bucurat de sfarsitul comunismului: nu mai faceam scoala sambata!!

    Fata de acum, atunci nu statea nimeni sa se miorlaie verbal sau scris ca vai, ce bataie de joc este cu manualele. Bataia de joc in scoli exista de zeci ani de zile pt ca multi isi ascund incompetenta si lenea in sistemul de invatamant, iar solutia mea de atunci a fost asa: eram atenta la unele ore si eram cu lectia pe jumatate invatata; unde aveam note si nu ma interesa nu studiam (vezi istoria si limbile straine ce le uram realmente, desi uite ca de limbi straine si acum am nevoie); mai citeam in pauze si solidificam praful; pe drum la scoala mai discutam cu colega de clasa vecina si ea imi spunea ce a citit si invatat la biologie si imi trasa lectia in linii mari (ea e medic azi, eu inginera) si mai completam cu ceva din manual in pauza; la romana intrebam elevii mai mari si citeam peste vara din carti si din programa. M-am descurcat? Da. Am avut medii mari, am fost olimpica, data exemplu de profesori. Azi sunt inginera. Regret ca nu stiu limbi straine si am recuperat cu greu la ele. Din toata materia aia dusa in spate in rucsac de am o mica scolioza imi aduc aminte numai cateva exemple povestite de profesoara de chimie (ca bicarbonatul e baza si otet acid), si niste teorii predate la fizica pornind de la evenimente din viata de zi cu zi (legea actiunii si reactiunii nu se aplica daca proful da o palma elevului, pendulul, rezonanta din vibratia geamurilor cand trec masini grele, arhimede cu baia lui, marul si aruncat cu tunul ). Restul zero. Null. Inutil. Degeaba. Macar de ma invatau ceva croitorie ca asta e utila.

    • misha spune:

      Cred ca ati procedat foarte corect invatand selectiv in conditiile date. Si eu am inavta asa, dar m-am prins tarziu cum se face: abia in liceu. Pana la urma face parte din viata sa alegi si sa-ti asumi ce alegi. Croitoria se poatre invata si mai tarziu, ca sa plec de la exemplul dvs, dar anii plini de stres ai copilariei nu se mai intorc niciodata.
      Cumplit mi se pare ca exista parinti care insista prin orice mijloace sa stie copilul perfect la orice materie si il surmeneaza complet cu lectii si meditatii.

      • o femeie spune:

        Eu am ajuns asa de nevoie – timpul limitat. Din pacate parintii mei nu au inteles si mi-au reprosat continuu un 7 sau un 9. Cred ca cel mai mare stres pt mine au fost parintii si nu profesorii ( majoritatea au inteles ca pot fi no1 si la mate si la fizica dar nu si la materia lor)

    • hash spune:

      Tot ce nu e folosit se uita. Ziceti ca nu v-a folosit la nimic fizica, chimia, biologia – nu e adevarat. V-a folosit pentru ca v-a pus in fata o paleta larga de optiuni, din care ati ales ce va place.

      O materie nu poate fi invatata pe deasupra, trebuie sa patrundem si in complexitatea ei, ca sa vedem daca formalismul, metoda, stilul, ne place sau nu. Dvs. cand cumparati o casa, va uitati la ea doar pe dinafara ?! Sau, hai sa o luam altfel, cand v-ati ales partenerul de viata, v-ati ghidat doar dupa poza si CV?

      Si mai e ceva: exercitiul de a invata, chiar si ce nu ne place, la varste fragede, se numeste obisnuirea cu munca. Obisnuirea cu gasitul de strategii de supravietuire. Ceea ce, in cazul dvs., se pare ca a functionat perfect.

      • o femeie spune:

        Am invatat mate cu placere (olimpica) si inca stiu calcule de matrici, serii Fourier, Sirul lui fibonacci, integrale de volum, teoria probabilitatilor. Nu le-am folosit niciodata profesional: ore de probleme, de exercitii, de repetitii. Singura data cand am aplicat sirul lui Fibonacci a fost cand tricotam si imbinam culorile….
        Dar scoala m-a invatat ca pot sa invat orice. Ce imi foloseste azi este ce am citit in continuare singura: anatomia redirectionata pe fizica cuantica, chimia organica, flanceza si engleza dar dupa abordarea americana, pornind de la nevoie si completand cu informatie; educatia financiara si time management tot de la americani, logica cum sa ma “contrazic” etc – lucruri ce le folosesc zi de zi si care mi-au ridicat nivelul vietii acum. Astea ar trebui sa se predea, sau macar sa li se lase suficient timp tinerilor sa le studieze singuri; dupa teme de 20 pagini (cum aveam de facut la mate!! ) nu mai ramanea timp si de cele utile…

    • anca spune:

      bicarbonatul nu e bază, ci sare. soluţia apoasă de bicarbonat de sodiu e bazică. asta ţi-o spune o profesoară de limbi străine care în liceu n-a putut suferi chimia (liceu pe care l-am terminat acum 39 de ani). nu ştiu dacă e nevoie să mai insist, se pare că eşti de acord dar nu vrei să admiţi, în şcoală trebuie să înveţi bine şi la toate materiile, din 2 motive: 1. nu ştii ce te aşteaptă în viaţă (doamne, de câte ori am fost întrebată înainte de ’89: da’ la ce-mi trebuie mie, tovarăşa, engleza?) 2. diferitele materii şcolare îţi dezvoltă diferite componente ale personalităţii şi gândirii (eu am făcut la liceu secţia reală: matematica era pe locul 2 în topul personal al materiilor nesuferite; dar în facultate notiţele mele erau foarte căutate, pentru că erau foarte clare, foarte bine sistematizate.

  3. Razvan spune:

    Perfect de acord!

    Tatal unei eleve din clasa a V-a a unei scoli bucurestene

  4. Dedalus spune:

    Manualele au fost scrise pentru a adduce puncte autorilor.

    Un manual bun are nevoie de mai bine de un an pentru a fi scris, apoi se aplica la nivel pilot macar un an, apoi se discuta si se revizuieste – inca un an. La amcar 5 ani, recomandabil 3 ele trebuie oricum revizuite.

    Nimic din toate astea nu se intimpla (la modul serios).

    Din pacate (sau din fericire?) oricum vremea manualului a apus. Cunoasterea este astaqzi disponibila intr-o noua structura, nicidecum cea linear progresiva dintr-un manual tiparit.

    Manualele electronice nu sunt altceva decat manualele tiparite puse pe support electronic – o imensa tampenie, un atentat la sanatatea copiilor. NU SE FOLOSESC TABLETE pentru a citi !!! Cei din miniserul invatamantului care au dispus asa ceva ar trebui cercetati pentru tentative de mutilare. Vorbesc foarte serios.

    Acum, mai este si lenea cadrelor didactice la mijloc. Sigur ca trebuie sa aiba un manual. DAR porgrama este obligatorie, nu si utilizarea manualului.

    Din pacate, acolo unde nu sunt obligatorii nici un fel de manuale, gen Waldorf, nici porfesorii nu se ocupa la modul serios pentru a furniza material de baza, decat cu rare (si personale) exceptii.

    Chiar daca ar aparea un manual genial, degeaba ar fi pentru ca:
    - el trebuie oricum revizuit
    - va pastra structura liniara de mult depasita si mai degraba datatoare de batai de cap
    - nu va inlocui munca profesorului.

    ===
    Fiecare vede cate cedva: unul manualele, altul salarizare, altul religie, altcineva limbile straine etc. etc. etc. Dar reforma educatiei nu se face din petice, ci ca urmare a unei viziuni unitare si la zi.

    Trebuie un nou Dewey dar si partide politice care sa il inteleaga pe noul Dewey sau macar sa il accepte, fara a se baga acolo unde nu stiu.

    Ca, de fapt, adevaratii profesionisti nu mai pot scoate capul de cati pafaristi, impostori si bagatori ede seama au umplut invatamantul romanesc, la taote nivelele.

    “In tara asta stramb facuta/ etc.”

  5. db spune:

    Buna poza a situatiei! Am terminat scoala, inclusiv facultatea, de mult si, pe cand eram in scoala, pe vremea “comunismului”, ma gandeam adesea ca mai rau decat atunci, n-are cum sa fie: excesul de definitii bombastice; accentul pus pe memorare si redare automata (apropos, la unele facultati redarea ad literam era garantia absolvirii admiterii, totusi nimeni nu punea ghilimele pe teza examenului, ar fi fost, probabil, tratate ca fiind semne particulare ale tezei, dar redarea la virgula era generalizata); cantitatea mare de informatii inutile in directa relatie cu calitatea redusa a lectiilor; “ascultatul cuminte”, fara intrebari si, normal, automat, fara raspunsuri; notarea discretionara; peschesurile catre profesori; examene falsificate; lipsa de respect, empatie si placere de a preda a profesorilor, etc, etc, etc. Mai am si placerea de a fi copil de profesor asa ca stiu si cateva practici ale sistemului din interior, asa cum stiu si vorba aia ” sa nu te ia profesorul la ochi, ca el are toate instrumentele necesare sa te faca de ras si sa-ti arate ca n-ai habar de nimic”, adica, un fel de “nu te pune rau cu profesorii, daca nu vrei sa dai de dracu’”. Da, sincer credeam ca mai rau de atat, nu se poate. M-am inselat. Acum stiu clar ca se poate si cu mult mai rau. Dupa sesiunea de balalaureat la care au fost introduse pentru prima oara camerele video, (sa adaog ca doar de cine a vrut, nu de toate scolile si nu musai, cu scopul de a supraveghea clasele in care aveau loc examenele, ca unele erau amplasate doar pe holuri), dupa marea isterie generata de parintii furiosi, elevii ingroziti si profesorii uimiti de ce se intampla, intr-o noapte fara somn, urmaream la televizor, la TVR2, in reluare, emisiunea BAC, pregatirea la limba si literatura romana. La sfarsitul emisiunii, de fapt, o inscenare penibila a unei ore de clasa in care toti participantii stiau de dinainte lectia, o doamna profesoara “subliniaza” tema lectiei tv, dand definitia unei parti de vorbire pe care nu mi-o mai amintesc. Profesoara aia, o femeie tanara, statea orientata cu fata catre camera de firmare si avea in stanga ei un laptop deschis, din care citea, cu coada ochiului, o definitie a carei citare a durat minim un minut, fiind o insiruire de cuvinte “definitorii”, in termeni imposibil de retinut in mod normal si care puteau, cu usurinta, sa descrie aproape orice. Excelenta imagine a invatamantului romanesc actual – profesorul nu reuseste sa retina nici el, pe de rost, definitia, dar toata suflarea profesorala are asteptarea ca elevul s-o stie, s-o redea si s-o inteleaga. Nu e de mirare ca n-am retinut despre ce era vorba. Din pacate, norma invatamantului romanesc actual este sa ne prefacem ca facem.

  6. Fane spune:

    Intotdeauna mi-au placut textele Dvs., clare si interesante.
    Ma gandesc ca problema imbacsirii si aglomerarii programei scolare este una esentiala si care trebuie rezolvata cumva. Avem nevoie “sa facem din cantitate o noua calitate”, cum se spunea (criptic) in vremurile trecute.
    Insa “sistemul” nu va face ceva concret. Nici nu cred ca au interesul sa existe ore mai putine sau teme mai usoare. Si intrucat nu putem sta “Waiting for Superman (2010)”, cred ca e cazul unor actiuni serioase in justitie.
    1. Problema ghiozdanelor nesanatos de grele. Daca ar fi cantarite ghiozdanele in mai multe scoli din tara, iar masa acestora impreuna cu lista continutului ar fi centralizate intr-un mod transparent si verificabil, atunci se poate porni un proces impotriva Ministerului. Un expert/medic poate certifica ca sunt prea grele pentru copii la varsta respectiva (ceea ce stim cu totii), iar Ministerul va fi obligat sa reduca masa la un maxim de 3 kg (sau ce valoare este recomandata de ONU sau mai stiu eu ce organism internaational).
    2. Problema temelor ce iau mult timp. Un copil dupa orele de scoala mai poate lucra acasa timp de (sa zicem) 1-1,5 ore astfel ca sa aiva cu totul 5-6 ore de activitate (ce poate fi asimilata cu munca) pe zi. Evident, in functie de varsta. In momentul in care vor exista mii de marturii scrise ale unor parinti “calificati” in materia respectiva (dar NU profesori de scoala/liceu) – respectiv matematicieni, fizicieni, chimisti, ingineri, etc – cred ca un astfel de proces poate fi castigat.

    Conditii: vointa, adunarea unei mase critice si nu in ultimul rand in patronajul unei persoane (sau chiar institutii) de prestigiu intelectual.

    • Sofisticus spune:

      @Fane

      Problema nu este neaparat ca n-ar fi reglementari in domeniul sanatatii copiilor, ci ca toata tara este un karaoke generalizat. [Gandeste-te doar la un exemplu de care ne lovim zilnic - politia rutiera: singurul lucru pe care il fac bine este sa fie deschizatori de coloane oficiale. Nino-nino albastru-albastru! Restul, karaoke 100%, dupa cum observam fara sa fim mari cercetatori - doar deschidem fereastra si privim pe strada. Si exact asa e toata tara.]

      Iata si argumentul:
      ORDIN 1955/18.10.1995 al MINISTERULUI SANATATII
      ART. 28
      “Volumul şi greutatea manualelor, ale rechizitelor şi ale altor materiale necesare în procesul de învăţământ, transportate zilnic de elevi la şcoală şi de la şcoală, vor fi adaptate capacităţii de efort fizic corespunzătoare vârstei copiilor şi tinerilor. Elevii din clasele I – IV vor folosi ghiozdane pentru prevenirea apariţiei deformărilor de coloană vertebrală. Greutatea conţinutului ghiozdanului nu va depăşi 2 – 2,5 Kg.”

      Deci nu 3Kg cum ai accepta tu, ci mai putin! Problema este, cum ziceam mai sus, de karaoke. Adica: mai exact cine constata si cine sanctioneaza incalcarea ordinului?! Pai … nu prea se stie … mai exact NIMENI!

      Bine, ca Ordinul zice frumos el acolo: ” Art 3. Nerespectarea Normelor de igienă privind unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor atrage răspunderea disciplinară, administrativ-contravenţională, materială, civilă ori, după caz, penală a persoanelor vinovate de abaterile săvârşite, potrivit legii.”

      Asa, si mai departe!? Pai mai departe … pe fundal se aude negativul melodiei “Domnia Legii” si peste vocea din melodia “Democratia Originala” a lui D.J. Ilici. :)
      Adica, mai departe …nimic. Unii nu vor sa se puna rau cu “duoamna”, altii care s-au certat cu doamna nu vor sa se certe si cu directorul, altii care s-au certat deja si cu directorul nu au incredere ca inspectorul ar fi rezonabil … si uite asa, nu ajunge nimeni in instanta, de frica razbunarii celor implicati pe propriul copil (cu probabilitate de 99,99%!). Ca urmare, iau si ei cate un microfon de pe stativ si intra in marea orhestra populara de karaoke, numita prin manuale si natiune.

      Acum, as avea o rugaminte pentru acel cititor de Contributors/Hotnews care stie despre vreo lege (in sensul larg al termenului) care normeaza timpul alocat studiului individual al elevilor (pe varste), sa ne-o indice si noua. Ar fi foarte folositor.

      Dar nu recomandari ale Institutului de Stiinte ale Educatiei / Centrui de Resurse si Asistenta Educationala / etc. Si nici rezultate ale unor studii de incredere, caci toate acestea sunt inutile pentru rezolvarea problemei noastre. Trebuie o prevedere legala si (cel putin) un parinte indeajuns de exasperat cat sa mearga in instanta…
      Fara prevederea legala, cu sanctiune asociata, din punctul de vedere al birocratiei din Educatie avem doar un text frumos de tipul “in slujba uomului. Totul ceea ce se face, sa se tina seama de oameni, sa se discute cu ei!” ]

      # # # # # #

      PS: Sunt impotriva reglementarilor iar Romania e tara in care atunci cand Statul se dovedeste incapabil sa rezolve vreo problema, hop!, mai interzice cate ceva printr-o lege. E supra-reglementat totul, in opinia mea. Dar in privinta copiilor accept reglementarile, pentru ca nu sunt destul de responsabili cat sa ia decizii adecvate in legatura cu sanatatea proprie.

      • Vlad spune:

        Greutatatea suportului informational este diferita de cantitatea de informatii. In contextul suportului pe hartie exista o oarecare corelatie intre cele doua dar daca suportul devine electronic greutatea nu mai e relevanta.

        • Sofisticus spune:

          @ Vlad: Evident, asa este. Iar in momentul in care copiii vor avea doar un e-reader cu care sa mearga la scoala, problema ghiozdanului greu s-a rezolvat si toata lumea e multumita, inclusiv Fane. Doar ca momentan nu pare ca asta ar fi cazul…

          Sau il acuzi pe Fane ca ar continua, nerezonabil, sa fie nemultumit de ghiozdane si in acest caz?! (caci altfel nu inteleg ce anume combate raspunsul tau …)

          • Vlad spune:

            Nu acuz nimic, faptul ca se rezolva problema greutatii ghiozdanului nu inseamna ca se diminueaza cantitatea de informatii. Pe un e-reader, tableta incape o biblioteca intreaga :)

    • Viorel spune:

      @ Fane: Si care ar fi “patronajul unei institutii de prestigu intelectual… Academia Romana? O institutie pe cit de corupta pe atit de inutila?

      • ED spune:

        Ce legi sa cunoastem daca accesul la ele se face conditionat, pe baza de abonament? Monitorul Oficial nu e disponibil gratuit decat 15 zile de la publicare, in format online nemultiplicabil (adica nu poti copia-printa-salva in computer continutul unei legi). Ce daca cunoasterea legii este o obligatie constitutionala? Ai bani, respecti Constitutia. Nu ai bani, nu te agiti, nu pui intrebari. Ca doar nu degeaba nici la scoala nu prea esti incurajat sa pui intrebari… deci te-ai obisnuit. Nimic nou.

  7. ahenoc spune:

    Tot respectul pentru Domnul Solomon Marcus, care ramane unul dintre putinii profesori ai Romaniei demn de aceasta profesie.
    Am si eu un copil in clasa a IX-a si pot spune ca am trecut, atat copilul, cat si noi, parintii, prin toate traumele descrise mai sus. Uneori am avut noroc si am nimerit profesori care au avut inteligenta si curajul sa treaca peste manuale si sa le structureze ei materia, copiilor.
    Recunosc, din descrierea de mai sus, dispererea pe care am avut-o cand copilul era in clasa a v-a…
    Cred ca problema adevarata se afila in randul profesorilor. De fapt in capul lor. Din pacate, cei care sunt astazi profesori, cei care scriu manuale, au avut parte de profesorii pe care i-am avut si eu. Majoritatea niste nulitati! Imi aduc aminte cum tata, care facuse scoala inainte de razboi, se plangea de manualele mele si mai ales, de profesorii mei. El avusese interdictie in timpul razboiului sa faca scoala, fiind evreu, si recuperase cate doi ani intr-unul. Stia mai multa romana decat toti profesorii pe care i-am avut eu si care erau, de fapt, profesori de rusa!!! Ce fel de manuale sa compuna generatiile educati de acestia?
    Vorbiti de latina… Din pacate nimeni nu preda aceasta materie!!! Si in generatia mea era considerata o gluma… O ora la care faceam altceva… La fel este si acum. Pierdere de timp pentru copii. Este tratata la fel ca religia. Macar la religie poti renunta… Daca nu se face int-un mod serios, o facem degeaba.

  8. ED spune:

    Exceptional. Va multumim ca punctati aceste lucruri despre care, din pacate, nu prea vorbeste NIMENI.

    Ca parinti, ne-am intrebat de nenumarate ori daca, oare, este atat de greu de inteles ca modul cum sunt structurate manualele, informatiile, interactiunea cu profesorii (dintre care, din pacate, prea putini sunt formatori cu “har” pedagogic, sau cu o minima daruire), ii fac pe copii sa se indeparteze de scoala si produc “dezastrele” in statisticile de promovabilitate la BAC. Si mult prea putini constientizeaza ca modul in care sunt “atrasi” de “materii” a depins intotdeauna si va depinde (atat timp cat actul de “predare” are loc intre doua persoane) de doi mari factori: “chimia” pe care elevul o are cu profesorul SI modul in care le este prezentata “materia”. Al doilea poate fi influentat de primul (cu cat profesorul este mai bun cunoscator nivelului de dezvoltare al copilului de o anumita varsta, cu atat poate “re-organiza” “informatia” pe intelesul si pe “indragitul” copiilor), insa, in masura in care majoritatea manualelor sunt “deformate”, nu numai ca ingreuneaza actul de “predare”, dar duc spre maxim de impersonal cunostintele greu de evaluat conform “etalonului”: memorati, memorati, lucrati si iar lucrati, nu exista decat un raspuns bun. Ajungem astfel sa nu se para normal ca, la evaluarea competentei de a intelege un text scris (clasa a II-a), unui copil care la intrebarea: “Cine este povestitorul?” raspunde “Un copil” in loc de “Cutarica” (numele copilului care povesteste), sa i se depuncteze raspunsul. Doar pentru ca asa era “in barem”.

    Referitor la volumul de ore “dupa scoala” necesar “aprofundarii” materiei, este, intr-adevar, incredibil. As fi foarte multumit sa vad ca cineva isi pune cu adevarat problema ca un copil de clasa a II-a, de 8 ani, nu este normal sa-si petreaca minim 7 ore pe zi stand la birou: 4-5 ore in scoala si minim 2-3 ore de “lectii”. Cum sa ii facem sa indrageasca invatatura, daca tot ceea ce conteaza este cantitatea “socotelilor” pe care le facem si nu frumusetea, povestea, invatamintele pe care le impartasesc numerele, fenomenele naturale, istoria, limba romana sau orice alta limba materna sau straina… Copiii sunt curiosi iar exact curiozitatea le este anihilata prin cerintele de memorare si abstractizare dusa la extreme, inca de la varste foarte foarte mici. Memoria se antreneaza usor daca indragesti ceea ce memorezi, de aceea se memoreaza mai intai poezii si cantece si abia tarziu formule, foarte tarziu definitii, abstractizare absoluta. Cand ei traiesc intr-o lume reala, este necesar ca scoala sa abstractizeze chiar totul, inca din ciclul …primar? Cui foloseste? In niciun caz copiilor nostri, cu exceptia situatiei in care ni-i dorim fericiti intr-o lume virtuala (a jocurilor video, de exemplu), in care pot sa se ascunda si sa fie ei cei mai puternici, cei mai buni, fara esecuri. Probabil singura lume pe care “li se da voie” sa o construiasca asa cum si-ar dori-o ei, asa cum ar putea-o ei sa o perceapa si, in final, sa o accepte.

    • o femeie spune:

      Problema nu e numarul de ore ci abordarea: teorie memorata. Si in alte tari copiii lucreaza 8-10 ore, dar lucreaza in echipe, lucreaza pe proiecte, lucreaza pe cazuri practice.
      Scoala romaneasca e construita ca o imagine a celei franceze: multa teorie si reprodus, invatatorii fac la fel, profesorii au aceleasi abordari, catedra din universitatti e la fel! Pe ei cu cine ii schimbam?

      Consider ca un parinte si un copil astazi pot sa iasa din asta fie prin homeschooling fie prin cautat o scoala lejera (unde nu se face performanta) si sa lucreze in paralel pentru dezvoltarea independentei, creativitatii. Nivelul examenelor a scazut in ultimii ani astfel ca un copil ce acorda putin timp si incredere fiecarei materii si are cunostinte si rabdare si putere de concentrare pt 3 ore si curiozitate va reusi sa ia capacitatea si bacalaureatul si la facultate, fara sa fie de 10 la toate materiile.

      • ED spune:

        De acord. Dar cine are bani pentru home schooling? Antreprenorii sau cei care lucram in corporatii, ambele “categorii” petrecand acasa, sa zicem, 2-3 ore pe zi (exeptand somnul)? Restul-in trafic si la “locul de munca”? In conditiile in care nu exista niciun fel de deducere (cu exceptia “deducerii personale infime pentru venituri pana in 3000 lei”)? Asta daca “alegi” sa traiesti la oras, eventual si intr-un oras mare… Ii institutionalizezi de la varste fragede in niste conditii neconforme (da, si in “vest” ii dai la cresa de la 4 luni, ca nu “te tine statul” pana la 1, chiar 2 ani acasa, dar acolo sunt maxim 4 copii la un supraveghetor, care nu ii lasa in patuturi cu ochii-n tavan pana incep sa planga)… Iar noi concluzionam ca poate cea mai sigura solutie este home schooling, doar pentru ca nu prea avem alte alternative… Este foarte grav. Sa nu fiu inteleasa gresit, impartasesc pe deplin opinia dumneavoastra, dar nu aplicata in masa… pentru ca este imposibil. In schimb platim taxe care se aloca inclusiv invatamantului de stat (chiar daca legea spune ca pntru orice forma de invatamant finantarea urmeaza elevul, niciunul dintre guvernanti nu intelege de ce ar trebui sa aloce acesti bani unor institutii private, inclusiv, sa zicem, home schooling… doar pentru ca asa e legea, nu discrimineaza, din contra, fundamenteaza principiul ca educatia se axeaza pe beneficiar…)

        Cat despre numarul de ore, eu nu am o problema cu faptul ca sunt ocupati 7-8 ore pe zi, e absolut firesc sa fie, ei chiar nu pot “sta degeaba”, am o problema ca sunt obligati SA STEA PE SCAUNE 7-8 ore pe zi, de la 7-8 ani. Nu mai spunem ca de cele mai multe ori pe scaune care nu corespund posturii la varsta respectiva… Cate sali de sport, cate bazine de inot gasim in Bucuresti, de exemplu, care sa aiba o calitate corespunzatoare? Si cate “aproape de casa”? Si, daca nu, cat timp petrecem zilnic in trafic sa ajungeti la ele? Ni le permitem, macar din aceasta perspectiva? In cele maxim 2 ore ramase pe zi “dupa lectii” sau “inainte de lectii?”… In ce conditii se tin orele de sport din scoli? Sunt multe intrebari legate numai de faptul ca nu au timp sa “creasca” intr-un mediu corespunzator. Si cresc strambi, la minte si la suflet. Unii “se indreapta” pe parcurs, cum scria cineva, la liceu, altii deloc… Si unii dintre ei devin profesorii de maine ai generatiilor viitoare.

        • o femeie spune:

          Homeschooling nu prespune un parinte sa stea acasa non stop: cunosc grupuri de prieteni ce au ales sa scolarizeze copiii impreuna (cred ca vreo 6), astfel ca e o mama ce lucreaza de acasa part time si ea se ocupa in principal de toti (dus la ateliere, implicat la citit, etc), iar pentru anumite materii cate un parinte se specializeaza.

          Un parinte care vrea va gasi solutia potrivita. Noi am ales sa ramanem la scoala simpla, am discutat cu invatatoarea sa dea mai putine teme, completam pe rand acasa: engleza cu noi in joaca, piscina si patinat cu tati (la piscina incerc sa invat si eu), hand made si gatit si mini chimie de bucatarie cu mine, dans, franceza la un curs platit.

      • verona spune:

        este homeschooling-ul legal in Romania? Eu stiam ca nu. Asta e un raspuns de acum un an jumate. http://homeschooling.urbankid.ro/2014/08/26/cum-poti-face-educatie-acasa-legal/

  9. gigel_de_la_3 spune:

    Problemele pe care le prezentati sunt valide, dar cu tot respectul, asta e Romania, unde statului ii pasa numai de sine, ii pasa numai de modurile in care isi poate spori puterea.

    In Romania, e fiecare pentru el, un fel de “est salbatic”. Prima conditie pentru un stat bun este ca oamenilor din stat sa le pese de tara (a.k.a. de oamenii neafiliati mafiei politice), ceea ce in Romania este imposibil.

    Daca doriti un invatamant de stat de calitate trebuie obligatoriu sa il cautati in strainatate, fiindca in Romania este imposibil, oamenii din stat sunt prea salbatici, necivilizati, egoisti, inconstienti, posibil patologici. Dovada o reprezinta avalansa de dosare de la DNA. Exista scoli bune si la noi… dar costa.

    Exista, evident, copii educati la stat cu performante impresionante, dar acesta este meritul individual al copiilor, ei reusesc in ciuda statului care le pune constant bete in roate.

  10. Mihai spune:

    Școlile vor ajunge ca bisericile, goale mai tot timpul anului, pline la anumite zile festive. Profesorii vor căuta elevi , precum preoții enoriași. Secolul 21 a pierdut șansa să fie religios din cauza preoților. Nu va fi nici un secol al educației. Nu înțeleg ce plângem după educație, ca la sfârșitul secolului 19, când plângeam după Dumnezeu. Educația a murit. Trăiască Google! Elevii de azi se descurcă foarte bine, s-au născut cu tehnologia la îndemână, au Word cu corector și noi nu știm cum să îi umplem cu cunoștințe pe care nu le vor folosi. Problema sunt adulții depășiți de situație.

  11. Dorin spune:

    Ca tata de fata in clasa V-a, confirm.
    Fiind in cunostinta de cauza privind materia si comparand cu programa noastra, din anul 1983, care AVEA O STRUCTURA CLARA si metode foarte bune de invatat, ceea ce se intampla azi este o mare porcarie.
    Despre teme … ce sa mai spun ?
    De exemplu, fiica mea este sportiva de performanta, cu competitii de nivel national si international, cara necesita antrenamente zilnice, oricum minim 5 / saptamana.
    Sa trecem peste parerea mea ca temele pentru acasa sunt o prostie (mai ales cat timp in ora la scoala faci extrem de putin), dar trebuie revizuit drastic acest capitol, zic eu …
    Ce rezolvam prin teme zilnice ?
    Cum sa mai iasa copiii la joaca sau la sport ?
    Apoi ne intrebam de ce nu fac copiii sport … printre altele si acesta e un motiv, mai ales la cei mici (pana in 14 ani).
    Nici pomeneala de a tine cont de aptitudinile DIFERITE ale copiilor.
    Toti sunt o apa si-un pamant la scoala.
    Adica primii 18 ani.
    Sa mai spun de manuale ? De cum sunt facute in fusereala ?
    Nu are sens, au spus si altii si degeaba, pe an ce trece sunt tot mai slabe.
    Sunt atat de multe de schimbat in invatamant ca structura incat eu chiar nu vad cum si cand se va face.
    De ce ?
    Pentru ca oamenii sunt aceiasi si cu parere de rau majoritatea au ramas ancorati in ceva ce nu mai merge.
    Dar continua la fel.
    Mai ales cei aflati la nivel decizional.
    In 25 ani, la fel ca majoritatea societatii si scoala s-a degradat enorm.
    ENORM !!!
    Va aprob:
    “”Suntem in stare sa apucam taurul de coarne? Nu prea se vad semne.”"

  12. Lukis spune:

    Superb descrisa starea de fapt. Se perpetueaza generatii la rand, reminiscenta a comunismului (comunism 45 de ani, reminiscente 26 de ani). Totusi va dau nota 9,50 pentru incheierea cu “latina”. Latina ar trebui studiata la alt nivel, alaturi de integrale, geografie detaliata a Asiei si alte “cerinte inalte”.

  13. man of war spune:

    gradinita si sculatul dis de dimineata agatindu ti se gentuta de git. vremea explorarilor pe cont propriu luau sfirsit. anii chinuitori fortat sa memorezi poezii fara noima si trauma lectiilor unde trebuia sa scrii la fel de repede precum profesorul isi expunea cursul. mai tirziu patrundeai repeziciunea verbala a magistrului. facea invariabil acelasi lucru de ani de zile.

  14. Pe Sceptrul PrezidentiaL aLu Mihai VitezuL spune:

    Pai, de ce, statul european, multiplu membru, nu mai pregateste profesionisti profeSori in ale educatiei? Atunci, pentru ce cheltuie banii aceia si de ce mai exista atatia macatori de bani publici prin minister si inspectorate fiind inCaPabili?
    Sa se reduca personalul incompetent, sa se dea noi examene pentru o noua schema organizatorica adaptata vremurilor de azi si de maine, in fiecare an!
    Ori, sa li se taie banii alocati de la bugetul de stat.

  15. Tomis spune:

    Pot sa inteleg necesitatea limbii latine dar este greu sa ignor ca profesoarea mea de latina a fost tot ceea ce nu trebuie sa fie un profesor, starea generala in timpul orelor fiind una conflictuala (elevii impotriva profesorilor), nu o colaborare/indrumare. Sigur, in invatamantul romanesc asta este regula, nu exceptia. Simultan cu schimbarea programei (unde ar trebui sa ne intrebam ce vrem sa obtinem de la elev, si daca memorarea in vid a unor concepte chiar este ce ne dorim) avem in egala masura nevoie de schimbarea mentalitatii profesorilor (din militieni in parteneri), lucru aproape imposibil.

  16. aaa spune:

    Este perfect adevarat, programul supraincarcat si copiii obligati sa invete la toate din cauza admiterii la liceu pe baza de medie generala…de patru ani! Si sa fim seriosi, ce nevoie au in gimnaziu de 3 pagini tema la tehnologie sau referate interminabile la …educatie civica!? Oare anumite materii nu s-ar putea studia si fara tema pentru acasa? Oricum, la varsta lor nu au ce sa priceapa din tehnologie sau politica, si toate aceste aspecte vor fi reluate oricum in formele de invatamant superioare. Ca parinte as propune limitarea drastica temelor pentru acasa. Si notele la materii precum educatia civica sa nu se ia in calcul la admitere. Dar, cine ne baga in seama?
    Cum ne putem face auziti?
    aici e problema

    • o femeie spune:

      toti copiii intra la liceu si cu 7-8, fara sa invete de 10. Parintii sunt aia disperatii ce vor sa intre la cel mai bun liceu din oras! Cel mai mare dusman al copilului nu e scoala, ci mama.
      Din pacate martirizatul nu e o virtute, adaptarea da.

  17. dice spune:

    Este perfect adevarat ce spuneti si toti parintii intelegem asta.
    Problema este cum de profesorii nu inteleg.
    Reclamand profesoarei de istorie de a VI-afaptul ca dintr-o lectie in care esentialul se pierdea intr-o gramada de cuvinte dificil de inteles si o gramada de balast, replica ei a fost: cum explicati atunci ca unii invata?
    I-am cerut sa imi arate un copil, chiar pe cel mai bun din scoala, care intege toate cuvintele.
    N-a fost convinsa ca le intelege.
    I-am cerut sa-mi spuna cati copii au inteles esentialul dintr-o lectie. N-a putut sa raspunda.
    Cand mai putin de 30% nu inteleg esentialul problema este manualul, dar si profesorul.
    Iar pe profesori cine-i invata?

  18. gigi spune:

    Coruptia generalizata din statul acaparat de boierimea bugetara nu ne mananca doar prezentul ci si viitorul.

  19. Elena Stoican spune:

    Domnule Profesor Solomon Marcus, daca un om ca dumneavoastra, somitate autentica in domeniul matematicii, care legati, prin profesorii pe care i-ati avut, trei secole de invatamant romanesc (al IX-lea, al XX-lea si al XXI-lea) nu sunteti receptat de cei care decid soarta invatamantului din Romania, nu mai exista nicio speranta sa se modifice ceva in bine! Eu, o fosta studenta de-a dumneavoastra, acum bunica, nu mai am nicio asteptare!

  20. Dumitru Nuțu spune:

    Da, câtă dreptate aveți! Cum s-ar putea face ca acest material să fie adus la cunoștința tuturor celor care lucrează în învățământul nostru?

    • profesor si parinte spune:

      Cine lucreaza in invatamantul nostru? “lucreaza” politicul, ambitiile pentru ocuparea functiilor, arogantele, cumetriile, nicidecum dorinta de a descoperi o alta cale pentru ca un numar cat mai mare de copii sa plece de la scoala fericiti (macar bucurosi) ca au fost apreciati pentru ceea ce stiu si ei; sunt multi profesori care nu sunt doar executanti, insa acestia sunt risipiti printre altii, precum intr-o clasa cu multi elevi, unde exista si copii care inregistreaza false esecuri – nu mai zabovim cu insiruirea cauzelor…

  21. Sorin spune:

    Urmaresc cu entuziasm si speranta scrierile despre educatie ale domnului Solomon Marcus. De ani de zile scrie cu tenacitate texte extraordinare in care infiereaza metoda de predare folosita in Romania. Cred ca orice ministru ar trebui sa-l sune imediat dupa publicarea unui astfel de text si sa-i ceara consultanta pentru reformarea sistemului de invatamant. Oare s-o fi intamplat asta vreodata?

    • profesor si parinte spune:

      Sorin, numai cu speranta nu se poate face nimic. Speranta este un personaj trist. Sansele pentru reforma asa cum e inteles termenul sunt foarte slabe, din cauza ca nu prea ai cu cine sa faci reforma la clasa; cum vedeti dv.sa reformezi mentalitatea unei multimi majoritare de cadre didactice? cum sa faci reeforma intr-o tara in care o multime majoritara este rod al lipsei de educatie? ia ganditi-va: cate scoli ar avea acum in posturi de conducere tineri care au luat bac-ul copiind, iar apoi, dupa un parcurs rapid al facultatii, mai cu examene cumparate, mai copiate, mai una, mai alta, au facut si facultatea; apoi au trecut la asaltul pentru a ocupa o functie – “partidul e in toate” abia in ultimii cinci ani a scos coltii cu adevarat – care se pastreaza foarte usor, prin intermediul hartiilor frumoase. Ce reforma sa faci?

  22. Adrian spune:

    Discuțiile acestea au loc și-n Franța. Azi a fost grevă în preuniversitar. În particular, se plâng cadrele didactice de salarii mici (în raport cu cele ale colegilor nemți, de pildă), se plâng părinți care ar dori mai multe clase de bilingv (pe cale de a fi desființate „în provincie“, dar nu și în capitală), se deplânge și dispariția latinei.

    Comisia ministerului, din care faceți parte, ar putea să se deplaseze (nu neapărat fizic) pentru documentare în acele țări ale uniunii în care problemele reclamate în educație sunt de cu totul altă natură pentru a contura un model care să nu iște aceleași discuții (apropo și de interdisciplinaritate)

    • CID spune:

      Comisia ministerului,toti functionarii ministerului si toti directorii plus profesorii cu ceva pile,au fost fizic de nenumarate ori in tari straine pentru “a urmari”,”a studia”si altele.Ce faceau exact acolo ? Pai o ora maxim doua vizitau o scoala dupa care urmau vizite in interes turistic,chiolhanuri,petreceri tovarasesti,ca de, plateste statul,adica noi, ceilalti.

  23. si profesor si parinte spune:

    Stimate domnule Profesor, cu trei ani in urma mi-am pornit lucrarea de grad gratie unei experiente culminante: am gasit, intr-o zi, Socul Matematicii, iar mai apoi Arta si Stiinta; cum zice francezul, eu nici macar nu sunt din aceeasi parohie; in lucrarea mea scriu in primul rand despre dezvoltarea gandirii critice si despre opera lirica; cineva de aici il pomeneste pe J.Dewey, la care gasim ceva desprea dezvoltarea gandirii autonome a copilului pentru ca el sa aiba capacitatea de a identifica – mai tarziu – nonvaloarea… Oameni buni, chiar nu intelegeti ca este mult mai usor sa-i ceri copilului sa reproduca niste idei ale altora? Gandirea autonoma a copilului se dezvolta prin practica dialogului, cu rabdare si cu perseverenta. Ca parinte, acasa, fac tot ce pot pentru a-mi ajuta copiii sa inteleaga ca sunt multi adulti si profesori… nefericiti sau – altii – prea-fericiti.

    • profesor si parinte spune:

      p.s. Nici eu, ca profesor, nu mai suport sa vad in fiecare zi numere de dresura, testologism si hartie langa hartie, dosar langa dosar, “copipeisturi” care sa dea bine la biblioraft; eu insami le-am spus iintr-o zi: daca as mai avea copii nu i-as mai trimite la scoala.

  24. Vlad spune:

    Cred ca continutul educational este relativ secundar, nu in sensul ca nu ar fi important ceea ce se studiaza, dar avand in vedere viteza cu care se schimba lucrurile cred ca nu putem anticipa care vor fi necesitatile in 10-15 ani. Orientarea pe competente digitale, un trunchi comun si gandire critica vin toate din experienta relativ trecuta. Gandirea critica era buna pentru generatia nascuta in jurul anilor 70, competentele digitale pentru generatia nascuta in jurul anilor 90 iar trunchiul comun simplificat este efectul afluxului informational si este buna pentru generatiile actuale, adica ceea ce au implementat deja americanii. Deci cumva toate aceste aspecte provin cumva din trecut. In contextul IA (Deep Learning), Internetul Lucrurilor (IOT) nu stim inca ce nevoi vor exista.

    Parerea mea este ca un aspect destul de probabil intr-o lume cu populatie in crestere si foarte tehnologizata este sedentarismul si un mediu relativ nou si mult diferit de parcursul evolutiv al omului.

    Mie mi se pare ca disciplinele in acest context ar trebui sa fie axate pe o integrare armonioasa cu noul habitat, habitat care in esenta e posibil sa se schimbe accelerat si sa necesite interactiuni pe care azi nu le cunoastem inca.

    Imi vin in cap cladirile moderne cu un grad de etanseizare cu exteriorul crescut si care depind de tehnologie pentru a asigura un mediu propice. Ori acest gen de habitate or sa devina mult mai complexe in contextul accelerarii integrarii tehnologice si cred ca necesita o abordare proactiva.

  25. Victor spune:

    Te poți întreba, unde este limita între incompetență și rea intenție a celor care se ocupă (pe banii părinților !) de educația copiilor noștri. Toți politicienii implicați în destinele învățământului românesc au vrut să rămână ceva de pe urma lor, indiferent CE ……. Așa au fost promovate și manualele școlare, așa s-au luat și gradațiile în Învățământ, toate pe apucate ….. Puțini sunt profesorii care se dăruiesc cu adevărat menirii lor în societate și rezultatele se văd în competițiile internaționale la care participă elevii români.

    • profesor si parinte spune:

      Victor, de educatia – subliniez – de educatia copiilor nostri nu se (mai) ocupa nimeni. Lumea este ocupata cu ocuparea si pastrarea functiilor, cu pozitia de drepti in fata directorilor numiti de cate un primar reales…ca la congres si de cate si mai cate. Derapajele nu pornesc intotdeauna de la programa, ci de la faptul ca majoritatea profesorilor de gimnaziu complica lucrurile inutil, punand diverse bomboane pe coliva – si nu ma refer la strategii asa-zis moderne; daca citesti programa cu atentie si pui suflet in ceea ce faci, se poate ajunge la descoperiri uluitoare si te poti bucura de sclipirile de geniu care exista in fiecare minte de copil.

  26. toto spune:

    Scoala in forma actuala are un singur scop – sa selecteze varfurile – care oricum tin minte ce trebuie, sau stiu sa munceasca de mici (adica sub 10%) si se descurca si vor face facultate si au un viitor. In forma actuala scoala este ca o proba prin care cine e exceptional se descurca restul treaba lor. Nu exista interesul sa se produca copii care chiar vor stii ceva despre lume si viata.
    Chiar si cu scoala asta nenorocita tot ies de pe bancile scolii ingineri, medici, IT-isti,arhitecti – cateva sute in fiecare an -exceptionali care binenteles pleaca afara. Cu restul ce sa faci daca ar fi bine scoliti? Ce sa le dai de lucru? Ce sa faca in tara asta? De cati oameni bine pregatiti are nevoie Romania?
    Asta ar fi idealul -sa avansam, sa avem oameni bine educati si invatati si care sa contribuie la binele tarii dar cine va mai face agricultura, cine mai merge la vaci, cine se mai face zidar, lacatus, strungar etc. cine va mai furniza mana de lucru in toata UE? Voi nu vedeti ca e vorba de globalizare.
    Descoperirile si evolutia se fac in alta parte a lumii, noi furnizam mana de lucru pentru altii fie ea bine calificat, fie prost calificata. Am pierdut startul in lupta globalizarii. Noi avem alt rol in lumea asta nu sa ne dezvoltam noi ca si tara. Si de asta au grija dragii nostrii conducatori mai mult sau mai putin constienti. Credeti ca Ecaterina Andronescu nu stie ce face de 20 de ani de cand are functii de conducere in invatamantul romanesc?

  27. marius tipa spune:

    Un exemplu de mica importanta, o experienta proprie cu Ministerul Analfabetizarii: https://mariustipa.wordpress.com/2012/06/28/ministerul-educatiei-sau-ministerul-analfabetizarii/

    • profesor spune:

      Marius, am citit si, pe fondul amaraciunii mele in ce priveste chiar scoala in care lucrez, imi pare rau ca nu am plecat mai demult din invatamant, lasandu-mi, in felul acesta, proprii copii la cheremul multor nechemati.

  28. Iuliana Neacșu spune:

    Felicitări, domnule Profesor, pentru analiza pertinentă și succintă a tristei situații a învățământului gimnazial românesc! Cu mâhnire trăiesc alături de fiica mea toate aceste exagerări.

  29. Alex2 spune:

    Confirm calitatea execrabila a manualelor, în special cele de geografie și de biologie par făcute de niște idioți. În primul rand nu trebuiau sa treacă de edituri, în al doilea rand nu trebuiau sa fie acceptate de minister, în al treilea rand nu înțeleg cum de au fost selectate de profesori (dar poate ultimii au scuza ca n-au avut de unde alege). Nici cel de mate nu e bun, nu explică bine. Concluzia e ca situația e albastră – ar trebui ca ministerul sa analizeze și sa declare toate aceste manuale neconforme dpdv pedagogic. La gunoi!

  30. claudia spune:

    Sunt obosiți, nervoși, incercanati! Eu, ca părinte ,îl îndemn sa învețe ca școală e esențială dar uneori îmi vine sa ies în stradă și sa strig de furie!…ma regasesc in articol,eu si fetita am prins si ora 12 noaptea facand teme.Teoretic ar trebuie sa vina de la scoala sa manance si sa doarma o ora,doua,dar daca ar face asa in fiecare seara am termina temele la miezul noptii

  31. DH spune:

    1. “Scopul școlilor de stat nu este să îi inzestreze pe tineri cu cunoștințe și să le stimuleze inteligența. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Scopul este pur și simplu de a reduce cît mai mulți indivizi la același nivel sigur, de a produce si de a forma cetățeni standard, de a reprima opiniile divergente și originalitatea. Acesta este scopul în Statele Unite, indiferent ce ar pretinde politicienii, pedagogii și alți șarlatani asemenea lor și acesta e scopul oriunde altundeva.” – H. L. Mencken, American Journalist (April 1924).

    2. “School is the advertising agency which makes you believe that you need the society as it is.” -Ivan Illich, Austrian philosopher.
    (Școala e agenția de publicitate care te face să crezi că ai nevoie de societate așa cum e ea acum.)

    Toata lumea vede nenorocirea, toata lumea se plinge si, totusi, starea deplorabila de lucruri din INVATAMINTUL (DE STAT) romanesc se perpetueaza si se amplifica; nici o reforma, nici o lege si nici un om cu mintea limpede – dintre cei care au tot tras semnalul de alarma pentru a reaminti ca scoala exista pentru a fi in serviciul copiilor – nu au reusit sa faca o fisura cit de mica in structura birocratica osificata “a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicalistilor” care au luat in stapinire scoala si de care se folosesc pentru a face bani.

    Toata lumea vede starea deplorabila de lucruri din SISTEMUL (DE STAT) DE OCROTIRE A SANATATII din Romania. Lumea e revoltata dar, la fel ca si in cazul invatamintului de stat,… nu se poate face nimic.

    Toata lumea vede starea deplorabila de lucruri din SUPER-STATUL UE ca urmare a invaziei afro-asiatice. Lumea e revoltata dar, la fel ca si in cazul invatamintului de stat si al tuturor celorlalte calamitati pe care ni le livreaza MARIA SA STATUL (SAU SUPER-STATUL),… nu se poate face nimic.

    Ne uitam cu totii la drobul de sare (DRAGUL NOSTRU STAT DEMOCRATIC) si ne vaicarim gindindu-ne ce alte nenorociri ar putea sa ne astepte din partea lui.

    De ce sintem atit de paralizati/apatici in fata monstruozitatilor pe care le comit statele si politicienii care pretind ca ne reprezinta interesele?

    Raspunsul e evident: apatia natiunilor occidentale, in timp ce tarile asiatice preiau comanda, e un produs al centrelor guvernamentale de indoctrinare si spalare de creiere, AKA scoli de stat.

    Avem si o plansa color:
    http://i1269.photobucket.com/albums/jj586/dexterszyd1/10303448_721520117905136_5322621689180440283_n_zpseb5a332c.jpg

    “Copilul: De ce trebuie sa merg la scoala?
    Mama: Ca sa poti fi modelat pentru a deveni o drona standard aprobata de stat, care nu gindeste in afara unui cadru prescris. Vei invata sa repeti informatii si nu cum sa gindesti pentru tine insuti, astfel incit sa nu devii o amenintare pentru status quo. Cind iti vei termina studiile vei avea un job si iti vei plati taxele pentru a perpetua astfel sistemul corporativ al sclaviei contractuale.”

    Guvernul nu ar trebui sa se ocupe nici de invatamint, nici de dispensare, nici de spitale si nici de policlinici. Si nici de multe-multe alte lucruri. De importul de milioane de asiatici si africani ce sa mai zic…

    Parintii trebuie sa faca tot ce pot pentru a-si tine copiii departe de scolile de stat: scoli private in tara, in strainatate, imigrare, homeschooling… orice solutie e buna pentru a-i feri de tirania sistemului, de emasculare, de strivirea personalitatii, de traume emotionale si de transformare a lor in ovine obediente si labile psihic. Nu uitati ca la 13 ani personalitatea e o partida jucata.

  32. UnOarecare spune:

    Va multumesc, de fiecare data cand scrieti un articol imi aduceti aminte ca avem si oameni de deosebita valoare.

  33. Casandra spune:

    Nimic nu este agresiv pentru elev dacă profesorul știe cum să prezinte informația.
    Muuulte, foarte multe școli sunt dotate cu echipamente informatice, astfel încât noțuinile prezentate pot fi dovedite prin imagini, filmulețe științifice, etc.

    Și eu, și alții, am trecut prin școală și pot spune că nu m-am simțit agresată de nicio disciplină, sunt bine, sănătoasă, chiar dacă programele școlare nu au prea suferit modificări de conținut.

    Consider că aceste discipline au rolul de a crea o bază de cunoștințe, o minimă cultură generală, ca mai târziu elevul să știe în ce direcție să se îndrepte și cu siguranță îi va plăcea domeniul ales.

    Observ că astăzi “memorarea dăunează grav sănătății” … păi să nu mai învețe copiii nicio poezie, să nu mai memoreze copiii nicio teoremă, să nu mai memoreze copiii nicio definiție, să nu mai memoreze copiii nimic, căci memorarea este agresivă!

    • Adrian spune:

      Nici eu nu m-am simtit agresat, dar “bază de cunoștințe, o minimă cultură generală” e foarte departe de materia din manuale. Daca o masura a succesului e ce vor retine peste 20 de ani actualii elevi ca procent din ce se preda, o estimare optimista e ca nici macar 5% nu ramane in mintea lor la geografie sau biologie, spre 0% la latina (pentru ca poate 1 din 10.000 o sa foloseasca latina dupa aceea), spre 0% la muzica (serios, nu iti trebuie cultura muzicala ca sa NU asculti manele si chiar ca sa iti placa opera).

      Daca treci prin scoala ca pestele prin apa poate e vina ta. Daca 99% din copiii fac asta e prea mare coincidenta, nu e vina lor, e vina sistemului.

    • RaduG spune:

      Iata si vocea inconfundabila a sistemului: “Toti sinteti niste prosti. Ceea ce vedeti nu e adevarat. Hai, circulati! Nu s-a intimplat nimic si nu e nimic de vazut aici. Scoala e foarte buna asa cum e. PUNCT. Treceti la locurile voastre, miinile la spate si sa nu mai aud o vorba!”

      Vorba lui Groucho Marx cind l-a gasit nevasta-sa cu alta in pat: “Who are you going to believe, me or your own eyes?”

      Observati, va rog, si aroganta exprimarii, vorbitul de sus, bășcălia cu miinile in solduri (“păi să nu mai învețe copiii nicio poezie, să nu mai memoreze copiii nicio teoremă, să nu mai memoreze copiii nicio definiție, să nu mai memoreze copiii nimic, căci memorarea este agresivă!”), maladii profesionale dupa care recunosti imediat un profesor/invatator roman. In starea asta ajung mai toti dupa 15-20 de ani in care zi-de-zi au facut pe desteptii in fata unor copii repetind aceleasi lucruri vechi pentru ei si pentru stiinta, dar noi si necunoscute pentru copii, impunindu-si, de multe ori cu sadism, autoritatea intr-un spatiu totalitar in care au avut mereu puteri excesive, intrebarile sau opiniile divergente ale copiilor fiind interzise si reprimate discretionar. Ca si vorbitul neintrebat sau iesirea din rind.

      Nu e de mirare ca, dupa un timp, pierzind orice simt al realitatii si cu ego-urile gonflate de mentalitatea de etern invingator, facil si fraudulos dobindita in confruntarea cotidiana cu niste adversari-copii speriati, ajung sa se comporte la fel cu toata lumea, nu doar cu copiii si cu parintii timorati de tot felul de spaime ai acestora atunci cind sint in fata atotputernicului profesor al copilului lor.

      E datoria noastra sa ii mai readucem cu picioarele pe pamint pe acesti mediocri fuduli atunci cind ne ies in cale. Macar din cind in cind.

  34. Enache spune:

    Copiii sunt agresati de cum intra in gradinita. Concursuri platite cu 15 lei (nu mai brodez pe marginea trebusoarei asteia, fara chitanta, cine organizeaza, cine autorizeaza), dar intreb la ce folosesc si cum beneficiaza cu adevarat niste copii de 4 ani de pe urma lor. Le dezvolta spiritul de competitie e raspunsul standard. Aiurea, nu le dezvolta nimic, sunt pusi sa lucreze pe niste sabloane care nu ii fac deloc sa isi foloseasca mintile. Va dau un exemplu: fata mea nu a indicat ca lupul ar fi personajul negativ, ci Scufita. Ea il prefera pe lup. La 4 ani, e capabila sa explice ca nici Scufita nu s-a purtat bine, fiindca a facut ce i s-a spus sa nu faca si a incalcat regulile. Vanatorul nu ii place, ca il taie pe lup pe burta si asta o sperie. Credeti ca s-a obosit cineva sa o asculte? Nici nu ar fi avut cum, intr-o clasa cu aproape 30 de copii. Ea vine acasa spunand “eu nu stiu niciodata”. Suntem deja obositi de “lupta cu sistemul” si nu avem nici sansa de a evita sistemul de stat, fiindca nu avem bani pentru altceva. Am citit de curand ca un psiholog ne categorisea “parintii hipsteri”. Vai de mintea lui de psiholog, daca sa iti incurajezi copilul sa isi foloseasca mintea si sa aiba judecati e “hipstereala”, atunci imi pare ca si dl. Academician Marcus e hipster. Certum est quia impossibile est.

  35. silicon_v spune:

    Sunt parintele unor copii care sunt in clasele a V-a si a VIII-a.

    Am ceva de spus in plus la articol: tulipinile subterane sunt de tipul rizomi, bulbi si tuberculi. Am repetat saptamana trecuta cu fiul meu. Era pacat sa ne oprim prea devreme cu clasificarea.

    As putea sa adaug ceva si despre materia de clasa a VIII-a si la pregatirea pentru evaluarea nationala. De exemplu, pentru romana. Programa prevede acum o demonstratie obligatorie privind incadrarea unui text literar intr-o anumita categorie: basm, nuvela, doina, elegie, etc. Copiii invata mecanic zeci de astfel de scheme de clasificare. pline de puncte si de subpuncte, pline de expresii savante pentru care trebuie sa consulti dex-ul.

    Credeti ca e evident ca o poezie care incepe asa “Doina, doina, cantec dulce” e o doina? Fals, domnilor, sa ne lase pe noi autorul cu aceste pacaleli de doi bani, poate ca el a scris o fabula si ne incearca vigilenta. Noi trebuie sa demonstram asta, sa punem sublerul si micrometrul pe text si, dupa masuratori savante, sa aratam ca e chiar o doina. Minim o pagina de demonstratie, trebuie musai sa trecem prin cele 10 verificari dure, ca sa vedem daca poezia trece testul sau nu.

    Si nu suntem singurii care consideram ca asta e normal si ca asta e educatie. Va dau un link catre o scena dintr-un film excelent, Dead poets society, si anume secventa despre intelegerea poeziei.

    https://www.youtube.com/watch?v=LjHORRHXtyI

    Am stat si am privit manualele copiilor mei si am cugetat despre ce e rau si ce e bine. Cineva zice mai sus ca memorarea e buna si ca nu agreseaza pe nimeni. Da, e adevarat, copiii mei sunt inteligenti si au o memorie foarte buna, asa ca au note bune la scoala si nu se simt agresati, sunt echilibrati si fericiti. Asta si pentru faptul ca toata lumea le spune ca asta e normalitatea. Si eu am fost la fel la timpul meu si am considerat ca a fost bine.

    In fapt, se produc doua rele, majore ambele.

    1. Copiii isi consuma timpul si energie pentru a memora mecanic nenumarate chestii pe care le vor uite repede.

    2, Mult mai rau: e aproape imposibil ca unui copil sa ii mai placa vreo materie. Curiozitatea naturala a copiilor e ingropata sub tone de rizomi, zeci de date istorice, cifre privind productie sidelurgica in China, lista de orase care apartin nu stiu carui megalopolis din Japonia, asirieni, babilonieni si cei care au mai invadat Regatul Egiptului intre anii 2000 si 1000 inaintea erei noastre. E o mare pierdere, o pierdere uriasa as zice.

    Ce le lipseste manualelor? Parerea mea e ca manualele merg pe calea cea mai usoara. Stabilim un plan mare, mergem in jos si detaliem fiecare capitol, apoi fiecare lectie. In mare, fiecare lectie e tratata ca un subiect de sine-statator: bagam in el clasificari, demonstratii, informatii. Si cu asta, basta. Fiecare lectie trebuie ingurgitata fortat de catre elev si apoi . trebuie regurgitata la scoala, in ziua ascultarii.

    Autorii acesto manuale par incapabili sa aiba capacitatea unei sinteze. Sunt incapabili sa faca legaturi organice intre lectii. Sunt incapabili sa ne spuna o poveste, dupa cum zicea regretatul Dinica in Filantropica. Nici macar acolo unde se poate face asta, nu cer povesti la matematica. Desi si acum imi aduc aminte ca am vazut un curs de fizica pentru studentii de la Berkeley si am ramas cu gura cascata: avea desene in el, inclusiv un melc care se rotea pe o traiectorie spirala.

    E imposibil sa raspunzi la intrebari simple, de genul: Daca la sfarsitul semestrului, copilul ar trebui sa stie doar si numai doar doua lucruri, care ar fi acelea? Dar doar 10 lucruri, care ar fi acelea? Privind la manualul de biologie sau geografie sau istorie (sa nu fiu rau, in privinta asta manualul de istorie de clasa a V-a e totusi mult peste cele de biologie sau geografie), iti dai seama ca e imposibil sa raspunzi la aceaste intrebari. Lectiile sunt egale si trebuie tocite ca atare. Nimic generalizator, niciun schelet pe care copilul sa isi poata construi rationamente si sa poata depozita alte informatii care ajung mai tarziu la el. Nimic care sa stimuleze curiozitatea. Doar acel terci de informatii disparate care se revarsa peste tine si pe care trebuie sa le memorezi ca atare.

    E mult prea putin sa consideram asta educatie de calitate, mai ales tinand cont de posibilitatile lumii actuale. E un sistem invechit.

    Fata mea repeata zilele trecute o demonstratie la limba romana (am scris mai sus despre aceste demonstratii). Asa le cere profesoarea de limba romana. Textul era extrem de pretios, impanat de tot felul de fraze extrem de greu de memorat. M-a intrebat la ce ii foloseste sa memoreze acea schema. Nu am putut sa o mint, I-am zis ca ii foloseste doar pentru a lua o nota buna la evaluarea nationala, pentru a isi putea alege un liceu mai bun. Altfel nu ii folosea la (aproape) nimic. “Curat mestesug de tampenie”, cum zicea unul mai batran decat noi.

    • Ceatetan spune:

      Excelent comentariu! Felicitari!

      • Sofisticus spune:

        Apropos de obsesia scolara cu “ce a vrut sa zica poetul” … :)

        “Among the differences possible in this connection [between words-expression - sentences] we mention the shadings and colorings which poetry seeks to impart to the senses. These shadings and colorings are not objective. Every listener or reader has to add them in accordance with the hints of the poet or speaker.
        Surely, art would be impossible without some kinship among human imageries: but just how far the intentions of the poet are realized can never be exactly ascertained” Frege

        Treaba cu “ce a vrut sa zica autorul” nu doar ca e imposibila, dar daca ar fi posibila, ar distruge arta (prin rigidizarea referintelor)!!

        Dar noi continuam …. :(

    • Sofisticus spune:

      Mi-am mai adus aminte de una de genul “sa masuram poezia pe grafic”, ca in link.

      “Dupa ce si-au tras manecutele de contabili, tovarasii inarmati cu un metru de croitorie s-au pus pe treaba, masurand tablourile de pe pereti si lasand posteritatii urmatorul proces-verbal:

      In urma verificarii bunurilor ce au apartinut cetateanului Hohenzollern Mihai, am constatat urmatoarele: in sufragerie sunt expuse mai multe picturi de Rubens, totalizand 24 de metri patrati, apoi 15 metri de Velasquez, 8 metri si 30 cm Goya si 120 de metri de tovarasi anonimi”

      Mircea Dinescu, articol in ziarul Cotidianul, 25 sept 2008

      :D

  36. George spune:

    Eu zic să transformăm școlile în mall-uri! Profesorii să trăiască și ei cu rădăcini și apă, cu 2 Ron/zi! Cine vrea să învețe, să dea 2500-3000 de euro pe an! Să îi învățăm pe elevi să facă operații cu numere până la o mie, să știe să ridice un sac de ciment, să facă doar munci fizice brute, să afle că s-au născut undeva pe Pământ, că românii nu au o istorie! Să fie plătiți cu 290 de euro pe lună, cel mult! Să nu aibă spitale bine dotate! Să se plimbe în căruțe! În Statele Unite ale Americii, manualele sunt adevărate opere de artă, cu informație pe măsură, hârtie color și de lux! Au tablete și computere la fiecare bancă!

    • Adrian spune:

      In afara de rabufnirea mai mult sau mai putin logica, aveti si ceva de spus cu argumente? E o discutie, nu zidul plangerii.

  37. Atti spune:

    Eu am terminat ciclul liceal intre ’94-98, dar deja toate programele erau umflate pana peste poate.

    Evident, noi, elevii, cum reactionam? Invatam selectiv sau prin chiul, strategie care a ajuns foarte repede in fata comisiei disciplinare, fiind vorba de un liceu de top din Cluj.

    Din toti profesorii, una singura a avut curajul sa spuna: dragi colegi, copii astia vin la 8, pleaca la 16, dupa care ii mai incarcam cu aproximativ 4-5 ore de teme. Exact la CE va asteptati?

    *

    O buba majora pe care o vad si acum in invatamant este deconectarea totala de la realitate. Un exemplu major este limba si literatura romana, unde in Anno Domini 2016 inca se face in pas de defilare pana la refuz, Creanga, Eminescu si lista continua. Acum, fireste, avem giganti care trebuie predati. Dar te rog, draga profesor, sa te vad cum explici la un adolescent despre “pliciul vetrei humuite” al lui Creanga? Pentru ca acel adolescent nu mai are absolut nici un termen de referinta despre plici, vatra sau huma. Poate cel mai bine a ilustrat absurdul educatiei curente o intrebare a unui elev de clasa 8: mai sunt scriitori in viata?

    Am ramas blocat cateva secunde. Ce sa ii raspunzi la copil? Ca da, exista scriitori in viata, care sunt accesibili si inteligibili si unui adolescent, care chiar au ce transmite. Doar ca noi suntem blocati in secolul XIX si probabil asa ramanem inca 50 de ani.

    *

    Autorul, Dl. Solomon, se pare ca are un “soft-spot” pentru latina. Dl. Solomon, eu am facut latina 6 ani la rand. 6 ani chinuiti, in care deconectarea de la realitate era de 2000 de ani, nici macar doua secole, cum e la limba romana. Din pacate, realitatea este ca in afara de un mediu academic restrans, aceasta limba este MOARTA. O dati inainte cu identitatea nationala si despre menirea scolii de a produce altceva decat oameni utili – gresiti urat. Exact asta trebuie sa faca scoala – sa dezvolte competente, sa dezvolte talent, sa produca si altceva decat niste indivizi cu o educatie vasta ca arie dar fara nici o adancime. Latina din pacate a ajuns doar inca una din anacronismele educatiei autohtone.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Noi reuseam să scăpăm de materia excesivă prin invatare selectivă sau chiul, însă copiii noştri nu au această şansă, pentru că s-au desfiintat examenele de admitere, deci ceea ce contează este media generală. Poate fi un lucru bun – eu sunt impotriva specializarii, ca “pe vremea noastră” (dai la Politehnică, inveti doar mate şi fizică) , dar se pare că in conditiile date se intoarce împotriva lor.

  38. hash spune:

    Observ cum comentatorii nu observa aspectul esential scos in evidenta de autor: calitatea manualelor, metoda de structurare a informatiei prezentate spre invatare scolarilor.

    Problema este cantitatea exacerbata, in contrast cu calitatea scazuta a continutului.

    Exemplu: in clasa a IV-a manualul este plin cu acelasi tip de exercitii: sisteme de ecuatii prin metoda substitutiei. Calcule aritmetice. Acelasi sablon, mereu, si mereu si mereu.. copilul vede si se plictiseste de facut teme usoare! identice conceptual!

    In asta se vede mediocritatea autorilor manualelor.

    Dar parintii nu realizeaza aceste subtilitati.. se duc si asculta cuminti la sedinta cu parintii ce le povesteste doamna, dupa care se revolta acasa, pe forumuri… in locuri unde nu are nici o relevanta constructiva.

    • Vlad spune:

      Structura sistemului este centralizata … Totul e legat politic, copiii si parintii nu au nicio o optiunea reala, poate doar cea de a migra spre scolile private, care cred ca tot trebuie acreditate. E clar ca majoritatea vad hibele si nu de azi de ieri dar nu au ce sa faca … asta e … Profesorii care au vazut au migrat in general la privat.

  39. eu****** spune:

    Abordarea este simpla si precisa: Chiar cate pot sa incape in capsorul unui copil?

    Si a doua intrebarea, pe care mi-o pun, este cate dintre toate aceste informatii raman si catre sunt necesare mai departe.

    Problemele semnalate sunt legate de:
    1. manuale;
    2. parintii/bunicii sau cei mai destoinici care ajuta la completarea temelor.

    Oare de ce pana acum nu a racnit nici un parinte/bunic/bunica referitor la calitatea manualelor si la cerintele exprimate de scoala? Ce tare ma dor urechile de linistea care inconjoara educatia din RO… Sunt in complicitate maxima cu o structura care ii domina si le fura viitorul copiiilor. Tacerea ucide valoarea!

    Acesti amarati copiii ajung in licee si in universitati fara un bagaj de cunostiinte consolidate – sunt varza! Cum pot sa continue sa invete fara sa aiba un nivel minim de baza? Cum vor continua sa invete toata viata cand ei nu inteleg nimic din ceea ce se petrece cu ei? Poate gresesc…

    • Adi spune:

      Raspunsul la intrebare este foarte simplu: exact atat cat le ramane in cap.
      Problema semnalata de domul profesor: cantitatea imensa de informatie pura (ce poate fi extrem de usor gasita astazi) ce se cere a fi asimilata nu conduce decat la o cantitate remanenta mai mica decat in cazul in care cantitatea ceruta ar fi mult, mult mai mica. Si asta ocupa si o gramada de timp care ar putea fi folosit pentru a oferi elevilor altceva decat informatie pura.
      Comparatia care imi vine acum in minte este cu situatia in care vrem sa umplem un pahar cu apa: poti sa-l tii la infinit sub jetul unei cascade si niciodata nu-l vei avea plin cand il vei scoate sau poti sa stai cu el in ploaie si dupa cateva ore il vei avea plin.

  40. Florin spune:

    Bun, articolul face o radiografie corectă a situației din învățământ și dacă avem răbdare să citim comentariile, găsești mult adevăr, pare că toată lumea are dreptate. Ce e de făcut altceva, decât să ne plângem unii pe umerii altora? Există ONG-uri a căror activitate țintește îndreptarea situației, lupta cu colosul imobil al ministerului? Cred că o reformă adevărată nu o poate face decât un ministru bine intenționat, dar un pic nebun, care să impună o schimbare în bine, în ciuda amestecului de interese financiare cu prostia din domeniu. Avem vreunul?

    • profesor spune:

      Florin, nu crezi ca ar fi mai bine ca sa nu mai asteptam de la un ministru? nu ar fi mai bine sa incepem prin a dialoga in mod real cu copiii de la clasa si sa fim noi, profesorii, “un pic nebuni” si sa citim si noi, profesorii, un pic mai mult, exact asa cum li se cere copiilor? profesorii se vaita si injura ca elevii nu citesc, dar daca in cancelarie vorbesti despre o carte pe care ai citit-o – fie ea pedagogie ori psihopedagogie, ai incurcat-o, mai ales ca acolo exista o lume exemplara, unde toti au haartiile bine puse la punct in dosare si dosarele in bibliorafturi.

  41. eu****** spune:

    Citez din clasicii inca in viata – Prof. Miclea- o propunere pe care o sustin cu multa tarie:

    “.Infiintarea bibliotecii scolare virtuale. As filma lectiile tinute de cei mai buni profesori din tara, la toate disciplinele, la toate clasele. Apoi, aceste inregistrari vor putea fi editate profesional si integrate cu teorie, exemple, contraexemple, aplicatii, resurse, rezultand obiecte de invatare multimedia.

    Aceste continuturi de invatare multimedia pot fi puse pe o platforma online si facute accesibile tuturor elevilor, profesorilor, parintilor. Simplu spus, as oferi tuturor copiilor acces online la lectiile celor mai buni profesori.

    Atatea ar fi prioritatile mele pe un an: simple, masurabile, realizabile, relevante, cu limita clara de timp. In rest, as asigura buna functionare cotidiana a sistemului, adica o administrare corecta.”

    Cred ca aici se ascunde secretul manualelor mai bine facute si a lectiilor mai bune…
    Este o opinie si culmea nici macar nu imi apartine.

    • Sofisticus spune:

      Practic este imposibil de realizat (la noi, ca marile universitati fac de mult timp asta): ar insemna condamnarea la moarte a sistemului. Deodata ar fi prezentat in clar ca imparatul e gol. Ce s-ar intampla cu profesorii care isi tin execrabil cursurile/orele?! Ce ar zice sindicatul?!

      Se pot face orice: studii, teste, evaluari, reforme, acreditari, etc. Cu exceptia unui singur lucru: infruntarea momentului adevarului. Asta este peste poate…. Sa-i plezneasca realitatea peste ochi, in public, ar fi “decisiva”.

    • verona spune:

      Himmm, mda… “clasicul asta in viata” n-a fost parca ministru? si inca al invatamantului? si parca si consilier al presedintelui? sau nu mai tin eu minte bine?!
      care-i point-ul la interventia mea? Pai propunerea asta puteam sa o fac eu sau tu. Un fost ministru/consilier cred ca a avut ocazia SA FACA ceva atunci cand a fost “la butoane”. Sau, ca si alt exemplu celebru, Va face ceva, candva, cand va fi la putere.
      Acum, tratand propunerea la modul serios, Ce nu va merge la ideea lui? Pai un point il prezinta Sofisticus – nimeni nu va vrea sa infrunte momentul adevarului…
      Si cum definim profesorii buni? Modul in care lucreaza un profesor bun la mate in Sava mate info nu se va potrivi cu modul in care ar trebui lucrat cu cei de la un liceu slab. Si poate ca ei au un profesor bun pt ei, care nu se va califica never ever in Liga celor mari.

  42. anti-monopol spune:

    Foarte bun articolul si din pacate foarte real.
    Sint pline cabinetele de psihologie de copii incepind din clasa I, este un adevarat genocid psihologic impotriva copiiilor nostri si nimeni din asa zisa “societate civica” nu scoate nici un sunet in privinta programei criminale ei fiind interesati de universitati etice si dreptul copiilor de a chiuli de la scoala pentru o tigara sau un joint la coltul scolii

  43. Adriana spune:

    O.k,toți ne plângem dar nu facem nimic.Trebuie sa ne organizam ,sa ne învețe cineva care știe unde sa mergem sa facem gălăgie,sa dam in judecată,sa mergem la ziare sa se mediatizeze intens faptul ca se învață multe lucruri inutile in scoli,se dau extrem de multe teme,ne stresează copiii si pe noi părinții,copiii urăsc școala de mici ,nimeni nu mai vine cu plăcere la școala,ne termina psihic copiii,viitorul tării.Sa mergem sa facem miting la ministerul învățământului…sa facem ceva nu doar sa comentam,

  44. Plecatul spune:

    Din pacate problema pleaca inca de la definirea scopului. Care este scopul sistemului de invatamant? Regimul comunist a avut acel scop de a genera cetateni supusi. Scopul din pacate a ramas acelasi, si de aici mecanismele observate.Care ar trebui sa fie scopul? oho, total diferit:a oferi copilului capacitatea de a gasi solutii complexe la probleme complexe. Adica, gandirea creativa. Restul sunt doar struturi construite pe scop.Din pacate inca in Romania supravietuirea depinde de capacitatea de a fi supus si lingau, deci sistemul va rezista inca multe zeci de ani. Este cultural.

  45. munteanu mircea "mongolul" spune:

    Profesorii de azi, sunt elevii de ieri, care dadeau mita pentru note si examene. Ce le poti cere? Pe de alta parte, tendinta de a lasa copiii la nivel de ciobani (cultural) nu cred ca este buna. Si ciobanii trebuie sa stie multe despre animale, pasune, vreme, industrie alimentara. Plus balade si legende etc. Copilul trebuie sa invete. Acum mintea lui e prgatita sa acumuleze. Mai tarziu va fi mai greu sau imposibil.
    Totusi, este nevoie de o coordonare a tuturor programelor. Pe ani de studiu. Si simplificarea lor. E timpul ca cei din minister sa ia lucrurile in serios.
    Si vedeti ce faceti cu ghizdanele alea asa grele.
    Si poate mai ganditi la obligativitatea uniformei aleia… Si mariti orele de sport, ocazie cu care ati putea legifera utilizarea treningului ca tinuta obligatorie, sa nu mai care elevii si echipamentul sportiv…

  46. Eliza spune:

    Este vorba de adaptarea continutului manualelor la nivelul de dezvoltare al copiilor.
    Cu manuale in care 70% din text este format din farze lungi cu cuvinte care depasesc capacitatea de intelegere a copiilor (ex. manualul de Istorie din clasa a IV-a sau cel de Biologie clasa a V-a cu o sumedenie de termeni de parca toti vor fi cercetatori) , la care se adauga cantitatea uriasa de materie pe care copiii trebuie sa o asimilize la 8 – 10 materii, copilaria practic dispare, fiind inlocuita de permanentul stres al temelor de luni pana vineri si apoi de sambata pana duminica, in unele situatii fiind angrenata intreaga familie.
    Rezultatul: sub 50% promovabilitate la bacalaureat .

    Ar trebui discutata aici si problema “optionalelor” – unii parinti dorind sa adauge chiar si 3 optionale la programul si asa incarcat al copiilor. Optionale care de fapt sunt obligatorii, pentru ca suntem in Romania, nu-i asa?!

  47. cristi spune:

    Totusi nu putem face nimic?
    Eu zic ca daca ne gandim cat de multi suntem cei care am observat deficientele majore, am putea forta lucrurile in sensul dorit.

    Domnule Marcus, nu credeti ca dvs impreuna cu un grup de pedagogi, ori chiar sa implicatii Academia Romana in formularea unui set de principii (+ un ghid de bune practici) care sa respectat in alcatuirea programei si manualelor disciplinelor in invatamantul preuniversitar?

    Apoi normal ar fi sa venim milioane de pariniti sa semnam aceasta petitie, s-o impunem Parlamentului intr-o lege organica (teoretic nu vad parlamentarul care s-ar opune; cad guverne la proteste de max. zeci de mii); astfel nu ar mai putea modifica fiecare ministru acest ghid de principii.

    • ED spune:

      Ar fi extrem de util un astfel de demers.

    • Cornelia Neagu spune:

      @ cristi

      Intrebati: “Si totusi nu putem face nimic?’.
      raspuns: In loc sa astepte de la altii, parintii pot face foarte mult.

      Mai exista manuale alternative? Daca da, organizati-va (la nivel de clasa ori la nivel de scoala) si cat mai multi parinti cereti conducerii scolii sa se tina seama de parerea dumneavoastra la alegerea manualului.

      Cum se alege un manual:

      1. Procurati-va de pe internet programa (curriculum) de la clasa respectiva (cereti la scoala sau luati de pe pagina de internet a ministerului). Fiecare parinte trebuie sa o aiba.
      2. Consultati cu mare atentie toate manualele editate pentru clasa respectiva (intrebati scoala care sunt si unde se pot gasi).
      3. Cu mai multe manuale in fata,
      - alegeti manualul care respecta programa (curriculum) de la clasa respectiva, care nu contine nici mai mult si nici mai putin decat prevede programa.
      - alegeti manualul care este scris clar, pe intelesul ELEVULUI, manualul care este atractiv.

      Odata ce manualul a fost ales de parinti, cereti conducerii scolii o sedinta comuna in care sa se stabileasca, de comun acord, manualul ce va fi comandat (incadrati-va in termen, e nevoie de timp ca manualele sa fie comandate). Argumentati-va alegerea (de ce ati ales manualul respectiv, de ce ati refuzat alte manuale).

      Este in interesul dumneavoastra si al copilului dumneavoastra sa alegeti un manual dupa care se invata cu placere. Daca manualul este bun, nu mai este nevoie de alte “ajutoare de manual”. Obisnuiti-va copiii sa-si citeasca manualele

      Implicati-va in alegerea manualului.

      Pastrati programa si consultati-o din cand in cand, pentru a vedea ce mai invata copilul dumneavoastra. De remarcat ca programa este mai importanta decat manualul. Uneori in manuale se scrie mai mult decst trebuie la nivelul respectiv.

      • profesor spune:

        O, da, mare dreptate aveti!
        eu am facut asta, la clasa, cu elevii mai mari: le-am zis “ia sa mai citim noi ce scrie aici despre ce avem de lucrat la clasa… mesajul oral – un monolog – buuuuun – ce-ati zice sa ascultam un monolog pe marginea orei de ieri, in care am remarcat ca acelasi element de relatie in fraza introduce mai multe feluri de subordonata…” doi dintre elevi au obtinut aplauze la scena deschisa si presupun ca pot fi si un model pentru ceilalti colegi, mai …muti de felul lor; numai ca – daca elevul are la dispozitie o singura disciplina unde i se cere sa vorbeasca, sa comunice, fara sa reproduca ceea ce i s-a dictat cu indarjire pe caiet, ce ne facem? Pe de alta parte, nici chiar cadrele didactice – poate chiar o multime majoritara – nu cunosc faptul ca au voie sa nu se cramponeze de un manual ….. Chiar ieri am gasit un caiet de pe cand eram elev – imi ajungea aproape un trimestru, pentru ca nu mi se dictau nici comentarii, nici definitii in exces, nici clasificari in exces – in sschimb am fost invatati sa luam notite

  48. Ildiko Badescu spune:

    Trebuie pornit de la aspectul ca si invatatul este o munca, iar daca un adult munceste maxim 8 ore pe zi, care ore pe zi ar trebui sa munceasca elevul ???Acum elevul merge la scoala cate 5-6-7 ore, de cele mai multe ori pierde timpul, iar apoi ca sa poata tzine pasul cu programa scolara si cerintele, trebuie sa mearga la meditatii si un elev care incepe ziua de “munca” la 7/8 dimineata, o termina seara la h22, ca sa o ia a 2-a zi de la inceput. Efectul este exact invers pentru foarte multi, iar pentru cei care tzin cat de cat pasul, e posibil sa ajunga adulti nevrotici; putzini pot rezista cu adevarat. Cand se vorbeste despre sistemul de invatamant, nu prea se vrea sa se faca o analiza obiectiva, deoarece multa lume se lauda cu invatamantul romanesc care a dat atatia olimpici internationali la unele materii, fara sa precizeze ca olimpicii sunt exceptii si fara sa se mentioneze cifra abandonului scolar si a rezultatelor mediocre. Nu trebuie reinventata roata; media orelor de scoala trebuie sa fie de 4, maxim 5 pe zi, iar balastul din programa trebuie eliminat. Eventual ar trebui pornit cu invatamnt pe grade de dificultate. Eu am facut scoala intre 1965 si 1977, am fost ultima generatie care a dat admitere la liceu dupa clasa a 8-a, fara sa intram in sistemul treptelor. La clasa reala aveam o medie de 5 ore/zi, iar ziua a 6-a era practica in atelier, deci zi asimilabila cu sambata libera de acum; nu faceam in fiecare an aceleasi materii, aveam manuale bune si profesori constiinciosi; chiar si pe programul aerisit, unii colegi invatau acasa cate 5-6 ore. Meditatii faceau cei ce aveau nevoie de o verificare a cunostintelor pentru admitere la facultate; eu nu am facut verificarea cunostintelor si am facut automatica ingineri, cu examenul de admitere luat din prima. Observ la cei mai tineri decat mine mai multa superficialitate in actiunile lor, multa nervozitate si lipsa de educatie pentru societate. Orice teorie predata , trebuie sa aiba si argumentarea practica, acolounde exista. Tineretul nu trebuie sa fie pregatit ca sa devina doctori docenti, ci trebuie pregatiti pentru viata de zi cu zi, conform cu capacitatile lor. Ce se mai poate face pentru aerisirea sistemului de invatamant so obtinerea unei generatii de tineri sanatosi fizic si mental ???Privitor la profesori, pentru aceeasi munca prestata prea multe diferentieri intre profesori nu pot duce la nimic bun, ci doar la demotivarea celui platit mai slab. Profesorii trebuie motivati cu vechimea,titularizarea si gredele didactice, dar abordarea notarii ar trebui sa fie diferita. Se merge foarte mult pe memorare – redare la toate examenele de dupa facultate, dar memorarea – redarea este buna cel mult pe timpul facultatii, dar apoi ar trebui mers pe proiecte personale, care sa aduca inovatie si plusvaloare procesului de invatamantr.

    • profesor spune:

      Cuvinte frumoase care ar putea chiar sa indulceasca amaraciunea, dar nu intereseaza pe nimeni faptul ca tu vrei sa-i dezvolti copilului creativitatea si capacitatea de a gandi cu mintea lui; majoritatea sunt interesati sa- si pastreze functiile pentru a-si pastra salariul la iesirea din functie

  49. Cinicul spune:

    Desi domnul academician Marcus are dreptate ca manualele actuale nu sunt perfecte, nu impartasesc idea ca in R copii sunt supusi la o presiune prea mare.
    Una din putinele tari din lume care au iesit din saracie, South Korea, au facut-o si datorita sistemului educational dur, sistem in care copiii sunt mult mai stresati decat in R.
    South Korea a ajuns nu numi la performnata economica dar si la o performanta de invidiat in educatie.
    Daca acceptam sistemul din US si alte tari vestice in care rezultate slabe ale elevilor sunt tolerate (sua chiar incurajate) pentru a nu stresa copiii vom culege ce-am semnat, 10% din societate bine educata in scoli private si restul visand cel mult sa ajunga vinzatori la restaurante fast food.

    • silicon_v spune:

      Singura problema ca la ei piramida e bine orientata: eforturi mici/normale in scoala generala, eforturi medii in liceu, eforturi foarte mari in facultate si studii post-liceale.

      La noi e exact pe dos.

      • Cinicul spune:

        Nu e clar din mesajul dvs daca prin ei va referiti la Corea de Sud sau US et al. Daca nu ne place sistemul brutal din Corea de S trebuie sa gasim altceva care a dovedit ca produce rezultate. Acel altceva nu poate veni din sistemul alternativ pe care l-am mentionat.

  50. Donkeypapuas spune:

    Stimabilii comentatori – atotştiutori ca tot românul imparţial – uită pe drum nişte lucruri. Nu o să-i am în vedere pe cei care nu au făcut modulul psiho-pedagogic în cadrul facultăţii. Pe aceia îi înţeleg. Dar o s-ă ironizez pe cei care au urmat acest modul şi… n-au mai ţinut minte nimic. Nici măcar faptul că există o abordare diferită a modului de receptare a informaţiilor de către elev. Astfel, copiilor din clasele primare le este mult mai dezvoltată capacitatea de memorizare şi, prin urmare, informaţiile urmează a fi asimilate prin… memorare. Mai ales în clasă. Dacă mai ţineţi minte: “Şi acum spuneţi cu toţii…” Odată cu gimnaziul se schimbă kalimera începând să-şi facă prezenţa spiritul de analiză, dominant în etapa liceală. Deci, dacă vreun părinte încearcă să-şi înveţe odrasla din şcoala primară folosind metode “logice”, argumentaţii care mai de care mai alambicate, acela e un MARE BOU.

  51. Cornelia Neagu spune:

    @donkeypapuas

    In una din clasele primare se invata inmultirea.
    Inmultirea se invata LOGIC, ca adunare repetata si apoi, in timp, se memoreaza rezultatele din tabla inmultirii, prin REPETiTIE.

    Exemplific:

    3 + 5 este o adunare, care are rezultatul 8.
    3 + 3 + 3 + 3 + 3 este o adunare, care are rezultatul 15.

    In legatura cu a doua adunare, facem urmatoarele observatii:
    - Se aduna numarul 3 cu el insusi, spunem ca este o adunare repetata.
    - O adunare repetata se scrie mai scurt, ca o inmultire a (numai) DOUA numere, in care primul numar este numarul care se aduna cu el insusi, iar al doilea numar din inmultire ne spune de cate ori se aduna primul numar cu el insusi.

    Daca numarul 3 se aduna cu el insusi de 5 ori, scriem asta mai simplu
    3 x 5 si rezultatul il aflam prin adunare.
    Avem rezultatul adunarii mai sus, deci 3 x 5 = 15

    Daca vom calcula de mai multe ori (prin adunare!) 3 x 5, la un moment dat rezultatul se retine, se memoreaza.

    Sa calculam acum
    5 x 2 = 5 + 5 = 10. Adunarea se poate face mintal si rezultatul inmultirii se gaseste imediat.

    Intrebare: Cunosc rezultatul inmultirii lui 3 cu 5 (= 15). Cum aflu rezultatul inmultirii 3 x 6?
    Raspuns: 3 x 5 inseamna 3 adunat cu el insusi de 5 ori
    3 x 6 inseamna 3 adunat cu el insusi de 6 ori.
    Deci la rezultatul cunoscut mai aduna un 3. Obtin 3 x 6 = 15 + 3 = 18.

    Observatie: In tabla inmultirii cu 3 rezultatele cresc cu 3.
    La fel, in tabla inmultirii cu 5, rezultatele cresc cu 5, etc.

    CONCLUZIE: In scoala primara tabla inmultirii se invata LOGIC.

  52. verona spune:

    Domnule profesor, intotdeauna am admirat tineretea dvs. Caci varsta nu tine de anii din buletin, ci de flexibilitatea, adaptabilitatea, “ramanerea” in actualitate…
    Aveti un ochi critic si intelegeti schimbarile. Imi pare rau ca in minister lumea pare “incremenita in proiect”. MEC are un forum pt care plateste, dar pe care nu stie sa il foloseasca, caci ar putea avea feedback direct de la elevi/profesori/invatatori/parinti. Doar ca nu face asta.
    Pe forumul profesorilor s-au dus discutii despre planurile cadru, despre programa etc. Degeaba.
    oricum. Acolo am pus un link spre o discutie despre sistemul de invatamant, discutie purtata pe ritm de rap https://www.youtube.com/watch?v=8xe6nLVXEC0
    Pe forum am incarcat si o traducere bruta a versurilor. Si altii isi pun aceste probleme…

  53. o femeie spune:

    pentru parintii interesati sa studieze cu copiii lor, recomand un blog: http://mate-online-pentru-toti.blogspot.be/

  54. Beschea spune:

    fetita mea este clasa a V a si dupa primul semestru de scoala ne consideram epuizati ……. fizic si psihic (atat copilul cat si noi, parintii).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Solomon Marcus


Solomon Marcus

Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Autor a numeroase cărți ce ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

Cauta articole

iunie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)