joi, martie 28, 2024

Corcituri comuniste și fasciști bătrâni

Ted Nugent nu e probabil un muzician cunoscut în Europa, dar e cu siguranță o figură demnă de urmărit în peisajul pitoresc al mișcării neo-conservatoare din Statele Unite. Membru în consiliul director al National Rifle Association, rocker-ul american s-a remarcat adeseori drept un promotor al valorilor de extremă dreaptă și un declarat inamic al lui Barack Obama. Deunăzi, la un târg de vânătoare, organizat într-un hotel luxos din Las Vegas, Nugent, tributar discursului voalat rasist al grupării Tea Party, s-a dedat unei ditirambe îndreptate împotriva președintelui american:

„Am eșuat în mod clar în încercarea de-a galvaniza, de-a împinge de la spate și chiar de-a rușina îndeajuns de mulți americani pentru a fi vigilenți și a nu permite unei corcituri subumane crescută comunist, educată comunist și cultivată comunist în Chicago cum este gangsterul și organizatorul de ferme egalitare Barack Hussein Obama să se strecoare în poziția de cea mai mare autoritate politică a Statelor Unite ale Americii.”

Că membrii dreptei extreme din America încă se mai sufocă de indignare că țărișoara lor este condusă de un african-american care nici măcar nu provine din foștii sclavi de pe plantațiilor bunicilor lor nu este un secret. Ce rămâne însă mai mult sau mai puțin secret este faptul că amicii care până de curând se înveleau din cap până-n picioare cu cearșafuri albe ca stafiile din desenele animate și dădeau foc la cruci în fața caselor foștilor lor sclavi sunt mai indignați de culoarea pielii președintelui american decât de convingerile lui politice. Până și răbufnirea furioasă a lui Nugent în care Obama este numit „corcitură” (mongrel) stă mărturie urii rasiste care îi animă, de fapt, pe acești militanți anacronici și redundanți.

Pe de altă parte, în România, eternul și fermecătorul tărâm al impotenței mânioase și al incompetenței sterile, o altă figură publică, la fel de populară și la fel de hazlie în ridicolul ei precum Ted Nugent, Rush Limbaugh, Bill O’Reilly și alți corifei ai urii de sine din Statele Unite, etern tragic-comicul Victor Ponta tocmai s-a dat și el în stambă refuzând să contrasemneze decorațiile propuse de președintele României pentru două figuri de seamă ale intelectualității românești, Mircea Mihăieș și Horia Roman Patapievici. Dincolo de absurdul situației în care a fost pus sărmanul Ponta, el, plagiatorul dovedit de la cârma guvernului de plagiatori al României, de a contrasemna în dreptul numelor unor oameni ale căror cărți nu numai că nu le înțelege, dar pe care nici măcar nu le-a văzut vreodată, mai amuzantă este explicația pe care a oferit-o public pentru decizia sa. Și deși vorbele pline de duh au fost deja citate din plin, și nume grele ale publicisticii și vieții publice din România s-au revoltat împotriva spuselor nătăflețe, eu le găsesc la fel de amuzant-savuroase în prostia lor, ca și pe cele ale lui Nugent.

„În al doilea rând, erau acolo persoane care au făcut deseori declarații și au exprimat opinii anti-românești, chiar fasciste. Nu exagerez, pentru că dacă vă uitați la domnul Mihăieș, care e de extrema-dreaptă, este un fascist bătrân, așa, că nu credeam că mai există neo-naziști în Europa, uite există și în România, or, eu nu pot să contrasemnez decorarea unor indivizi care, pe de o parte, au gestionat greșit bani publici și, pe de altă parte, care exprimă poziții împotriva României. Dacă domnul președinte Băsescu dorește să îi decoreze, să o facă, dar nu cu semnătura mea.”

Vă invit să trecem de haioasele scăpări gramaticale și lingvistice ale pelticului domn Ponta (mie unul îmi place la nebunie formularea „fascist bătrân” și l-aș invita pe Mircea Mihăieș să scoatem împreună o linie de tricouri!) și să ne concentrăm asupra logicii de fier, foarte asemănătoare celei a lui Ted Nugent. Care va să zică, Mihăieș e fascist pentru că a exprimat opinii „anti-românești.” Dar, la o privire superficială, noi românii, ca popor, suntem mai degrabă pe linia fascistoidă decât altfel, așa că, oricum am da-o, anti-românismul și fascismul sunt cam la poluri opuse. Pe de altă parte, egalarea naivă a extremei dreapta cu fascismul este și ea o dovadă de infantilism politic, domnul prim-ministru căzând aici într-o capcană terminologică. În fine (și iată câte exemple de incompetență ideologică a reușit să adune Victor Ponta în trei rânduri prăpădite), faptul că șeful guvernului român nu credea că mai există neo-naziști în Europa—o declarație complet non sequitur în context—nu este altceva decât lipsă de educație în materie de politică europeană foarte, foarte curentă. Păi cum nu există neo-naziști în Europa, dom’ Ponta, când rușii din Donetsk îi pun pe romi să se înregistreze public, când toate țările balcanice sunt pline de discurs politic rasist și anti-semitic și pe toate blocurile din Ljubljana pân’ la Kiev nu citești decât „Moarte țiganilor!”, când francezii înăbușesc dreptul la expresie religioasă al musulmanilor, iar olandezii discriminează împotriva a tot ceea ce nu e… olandez? Sunteți complet neinformat, dle prim-ministru! Dumneavoastră chiar ne reprezentați la nivel guvernamental în fața Europei?

În fine, scopul acestui articol a fost să compar stupiditatea a două discursuri atât de similare, deși despre subiecte atât de diferite. M-a izbit similaritatea modului de exprimare și mi-a confirmat, încă o dată, că inepția și intoleranța nu au granițe și nici culoare politică. Fie că ești Ted Nugent și ți-e frică de comunistul Obama, fie Ponta și ești plin de ură pentru că fascistul Mihăieș te-a luat peste picior bine de tot pentru cât de ridicol ești, fie că vorbești o engleză șontâcă sau o română împiedicată, e trist și înspăimântător că se găsesc atâția care te-ascultă.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Dle Sipos, articolul este coerent, da’ am o nelămurire… Cum le este musulmanilor înăbușit dreptul la religie in Franța, sau cum sunt discriminări in Olanda? Lămuriti-ma si pe mine. Si dacă tot sunteți o persoana publica, cu respect vreau sa va întreb unde traiti dacă nu sunt indiscret: sunteți cumva prin Europa sau prin super dezvoltata America? Multumiri

    • Dle/dna „Arts”, aveti dreptate: traiesc de 14 ani in strainatate, cam 8 ani in Statele Unite si cam 6 in Japonia. In prezent locuiesc in Chicago, Illinois. Nu vad cum rezidenta mea actuala are ceva de-a face cu realitate discriminarilor etnice si religioase din Europa de vest, dar sunt convins ca o sa-mi spuneti dumneavoastra. Cu amicitie…

      • Rezidenta Dvoastră are direct de a face cu modul in care abordați tema discriminării. E tipic clișeu american, politically corect, fara sa prea aibă de a face cu realitatea sau cu dreptatea. In rest articolul e bun si va doresc sedere plăcută in State. Dnul Arts.

    • Si mai mult, am putea face o comparatie intre statele „fasciste” din Europa (cum a fost dat exemplu Frantei) si cele nefasciste din Orientul Mijlociu, in ceea ce priveste libertatea religiei.

  2. „L-aș invita pe Mircea Mihăieș să scoatem împreună o linie de tricouri!) ” Geniala idee, ma asociez. Text: „I am an old Fascist” :)

  3. Cred că dacă domnul Iliescu ar fi lansat acuzația de „fascist bătrân”, am fi zis că exprimă o anume consecvență cu care ne-am obișnuit. Din gura domnului Ponta însă, ceea ce exprimă pare mereu grevat de lipsa unei lestări de credibilitate. În locul dumnealui, dacă aș fi acționat în judecată, și dată fiind pregătirea juridică a pârâtului, chiar m-aș folosi de aceasta pentru apărare. Așa cum în anumite cazuri se pledează nebunia, temporară sau congenitală, eu aș opta pentru lipsa de credibilitate. „Onorată instanță, introducem la dosar aceste documente medicale și o serie de expertize, care atestă fără nici un dubiu derapajele mitomane ale pârâtului. Prin urmare, nu doar că ce a spus nu este adevărat, dar percepția generală este că adeseori nu rostește adevăruri și prin urmare impactul moral asupra victimei ar trebui să fie atenuat. Cu îngăduința instanței, aș dori să mai introduc la dosar și un alt document, respectiv teza de doctorat a acuzatului, pentru care dispunem de multiple expertize, toate atestând fără dubiu faptul că este un plagiat. Clientul meu, a cărui credibilitate a fost acuzată aici și a cărui lipsă de credibilitate o voi demonstra spre satisfacția instanței, a copiat. Permiteți acuzatului să facă o declarație? Acuzat, ce aveți de adăugat ? Ctrl-C, Ctrl-V. Grefier, notați declarația pârâtului”.
    Ce fel de electorat USD este menit să fie electrizat de acuzația de fascism ? Mie îmi pare că a fost un derapaj menit să arate că domnul Ponta este un intelectual de stânga. Dar profilul lui de intelectual încă suferă îmbunătățire. Iar dat fiind că este conducătorul unui partid feudal, acuzația de fascism capătă o notă retrogradă.
    În ce-l privește pe Nugent și toată atitudinea de Dixie forever cu ce are mai rău, îmi aduc aminte de excelentul documentar al lui Ken Burns, Civil War. Unul din istoricii care au participat la realizare (Shelby Foote) și care era și el din sud, a reușit să găsească o stră-nepoată a generalului de cavalerie Nathan Bedford Forrest (cel mai bun general de cavalerie al războiului, faimos pentru raidurile lui și fondator al Ku Klux Klan). A contactat-o la telefon și i-a spus : Doamnă, cred că strămoșul dumneavoastră este la fel de emblematic pentru războiul civil ca și președintele Lincoln. Știți, domnule Foote, la noi în familie nu se prea discută despre președintele Lincoln.

    • Excelenta interventie, domnule Adrian A.! Va multumesc, m-ati facut sa rad cu lacrimi! Trebuie sa caut si eu documentarul lui Ken Burns, pe care marturisesc ca nu l-am vazut. Ceea ce e si mai interesant este ca Ted Nugent e, de fapt, din Detroit, asa ca… nasc si la Nord oameni, ca sa-l parafrazam pe cronicarele nostru autohton…

      • buna ziua. Diferenta enorma intre Ted si VV este ca Ted nu e premier si nu vrea sa devina presedinte. VV Ponta vrea sa ne si convinga pe toti sa idolatrizam a sa gandire.
        PS. Ati remarcat coincidenta de initiale VVP intre Ponta si Putin?

  4. Şi nu doar „à-propos” de linia de T-Shirt-uri,
    v-aş propune o alta, şi dacă…, atunci vin şi eu :
    „VASILE PARASCHIV & PAUL GOMA” !
    P.S. Vă rog, fără cuvîntul „fascist”, e doar deformant, diversionist, o păcăleală,
    în plus este demult interzis, nu ca celălalt, „comunist”. Ne-ntîlnim la Fabrică !

  5. Nu ştiu cum vi se pare ca vorbind pe un ton moralist despre gestul incalificabil al premierului Ponta de a arunca cu etichete infame in intelectualii de vîrf, şi culmea, de dreapta, ai acestei ţări, să săvârşiţi la rândul dumneacvoastră o gafă similară sub raport etic: să aruncaţi anatema extremismului şi rasismului asupra unei întregi mişcări foarte populare in Statele Unite, recte Tea Party. Dumneavoastră aveţi habar de opiniile politice ale domnilor Patapievici sau Mihăieş? Dacă le-aţi citi eseistica şi aţi descoperi cu stupoare câte lucruri au in comun aceşti intelectuali de seamă cu conservatorii americani v-aţi pune după aceea, in public, niscaiva cenuşă-n cap pentru acest articol in care îi acuzaţi -fără niciun fel de dovezi- de rasism pe verii lor ideologici de peste ocean? Serios, cine vă credeţi de îndrăzniţi să ieşiţi pe o platformă românească ca să diabolizaţi, in mod neargumentat, prin asocieri forţate -cu regimul socialist Ponta!!!?- şi prin trimiteri şi aluzii reprobabile la o istorie falsificată, o mişcare contemporană cât se poate de democratică ce a pornit de la firul ierbii?

    „Ce rămâne însă mai mult sau mai puțin secret este faptul că amicii care până de curând se înveleau din cap până-n picioare cu cearșafuri albe ca stafiile din desenele animate și dădeau foc la cruci în fața caselor foștilor lor sclavi sunt mai indignați de culoarea pielii președintelui american decât de convingerile lui politice”

    Domnule, amicii de care vorbiţi sunt strămoşii ideologici ai domnului Obama. Pricepeţi ironia situaţiei? Îi acuzaţi astăzi pe republicani de păcatele democraţilor din sec 19-20. Şi nu vreau să generalizez: este vorba de acei democraţi sudişti cu conexiuni puternice cu foştii proprietarii de plantaţii şi sclavi. Dumneavoastră aţi auzit de pildă de un George Wallace?

    iată ce spune un istoric american despre primul Klan
    „In effect, the Klan was a military force serving the interests of the Democratic party, the planter class, and all those who desired restoration of white supremacy. Its purposes were political, but political in the broadest sense, for it sought to affect power relations, both public and private, throughout Southern society. It aimed to reverse the interlocking changes sweeping over the South during Reconstruction: to destroy the Republican party’s infrastructure, undermine the Reconstruction state, reestablish control of the black labor force, and restore racial subordination in every aspect of Southern life” [Eric Foner]

    Mă opresc aici. Socotesc că vă revine obligaţia morală de a vă documenta înainte de a mai pronunţa sentinţe in stil pontanesc. E cu atât mai rău cu cât dumneavoastră nu aţi ţintit o persoană publică -care la o adică se poate apăra- ci o comunitate civilă, neînregimentată politic, in ansamblu ei. Tea Party sunt echivalentul societăţii civile de la noi, Ponta nu îndrăznit [incă] să acuze de fascism ONG-urile ce compun această societate civilă, dumneavostră insă nu aveţi niciun scrupul in acuza de rasism o parte a societăţii civile americane.

    • Adica in sanul unei ONG/societate civila nu pot exista si „zurlii”? Comparatia a fost intre Ted Nugent si VVP, ca discursuri.
      Pastrati-va revolta pentru guvernarea Ponta.

      • Domnilor, îmi pare rău, dar acest articol nu este despre Ted Nugent -zurliu cu faimă locală că io aud pentru prima dată de el- şi nici despre Victor Ponta şi nici despre Horia Patapievici, ci despre „extrema dreaptă” americană. Autorul simte nevoie să ne pună in gardă in legătură cu ideologia „voalat rasistă” a acestei mişcări folosind ca pretext chiar derapajele antidemocratice ale stângii din România. Ni se arată cu deştu „adevăraţii” fascişti, să nu care cumva să ne treacă prin cap că fasciştii ar fi chiar la putere in America sau in România sau că fascismul ar avea rădăcini in lăuntrul stângii [cu pretenţii] naţionaliste. Iar eu nu am făcut altceva decât să-i aduc aminte autorului -mi-e greu să cred că cunoaşte istoria acestei organizaţii- din ce parte a spectrului politic se trag rasiştii din KKK, anume, din sfera de influenţă, din electoratul sau chiar dintre membri Partidului Democrat.

        Ca atare, polemica fiind pe un palier ideologic -asta in opinia mea- constat că reprezentanţii stângii cu ştaif occidental se folosesc de acest moment de rară solidaritate pentru a se infiltra in rândurile dreptei intelectuale cu scopul precis de a câştiga simpatia acestora şi de a-şi înainta subtil agenda speculînd valul de indignare provocat de declaraţiile premierului socialist vvponta. Pasămite -dacă tot se dădu in stambă iarăşi acest politruc local- se poate echivala violenţa de limbaj neaoşă nu cu cea uzată de către politicienii americani democraţi, şi ar fi destule exemple chiar la nivel de administraţie federală, ci cu „ditirambii” [?] unui oarecare zdrăngănitor american de care nu a auzit nimeni pe aici, şi, mai mult, trage concluzii asupra orientării rasiste şi xenofobe a dreptei americane. Asta aşa, tam-nisam, că tot veni vorba de Ponta şi putem să ne lamentăm împreună -ca nişte buni fraţi intelectuali- pe marginea unui subiect care altfel nu-i interesează deloc pe stângişti.

        Zic să lămurim lucrurile înainte să se întindă acest haos ideologic căutat de stângişti: Tea Party Nu este echivalentul stângii extremiste din România, mişcarea Tea Party, intelectualii conservatori şi economiştii libertarieni NU sunt rasişti, NU sunt extremişti, NU sunt fascişti. Dacă cineva critică administraţia şi omul Obama -şi are toate motivele şi dreptul s-o facă- asta NU-l transformă într-un rasist, amic al KKK sau extremist de dreapta. Clar? Iată ce susţinea intr-o intervenţie recentă domnul Patapievici despre acest preşedinte socialist:

        „Dragii mei, cu acest idealist de mina a doua in politica internationala a urmatorilor doi ani — in care Putin e hotarit sa-si atinga toate obiectivele, China e hotarita sa-si atinga toate obiectivele, radicalii din lumea islamica sunt decisi sa puna pe butuci Occidentul, iar Occidentul e tot mai mult de pe Venus, si tot mai putin de pe Marte — lumea libera va intra inr-o fundatura asemenatoare cu aceea a anilor ’70, cind America era detestata peste tot, URSS triumfa peste tot, iar Occidentul era macinat de violentele stingismului anticapitalist, care voia cu orice pret revolutie.”

        Este destul de elocvent?

    • Nu cred că este locul potrivit să dezbatem ce înseamnă Tea Party. Aș vrea doar să punctez scurt, spunând că Tea Party nu este echivalentul societății civile de la noi, dacă ar fi din simplul motiv că această societate nu se bucură de finanțarea unor oameni ca Murdoch și frații Koch. Este dreptul dumneavoastră să credeți că banii proveniți de la aceștia sînt meniți să stimuleze revirimentul civismului în SUA.
      În ce privește trecutul democratic și asocierea lui cu Sudul, vă dau dreptate- oricum nu este un secret. Cu toate astea, legislația menită să elimine discriminările de diferite feluri a fost impusă de democrați. A fost propusă de Kennedy dar implementată sub Johnson, al cărui talent de manipulare în Senat și Congres depășea efectul carismatic al predecesorului. Iar în momentul în care s-a întrunit numărul necesar de voturi, lui Johnson i s-a spus de către unul din senatorii din sud : Mr. president, you have just lost yourself the South.
      Dar dacă este să revenim la paralele, deși sînt de acord cu domnul LM că sînt exagerate, se pot găsi oarecari similitudini în ce privește partidul democrat din trecut, rețeaua de „old boys” și paternalismul PSD-ist. I-aș spune un fel de endogamie electorală.
      Îmi aduce aminte de o scurtă relatare, relevând un incident de pe vremea lui Milosevici- unul din contra-candidați a hotărât să facă un turneu electoral în mediul rural. La una din întâlniri, a abordat direct un „țăran” și l-a întrebat: Cu cine o să votați ? Păi, cu Milosevici. Dar de ce ? Puteți să-mi spuneți și mie? Păi, pentru că este la putere. Aha, dar e ceva ce v-ar face să votați pentru mine ? Păi, să ajungeți și dumneavoastră la putere, și vă votez.

      • Văd că se găsesc interlocutori care ţin să continue discreditarea mişcării Tea Party iniţiată de autor, ceea ce confirmă cele bănuite şi afirmate de mine mai devreme: discuţia nu este despre Ponta ci despre dreapta americană care, iată, e musai să fie asociată cu fascismul.

        Domnilor, finanţarea asociaţiilor Tea Party nu este ocultă ca in cazul României, ci publică, cât se poate de tranparentă. Tea Party NU este un partid, ci un conglomerat de asociaţii de tip civil, funcţionînd pe baza contribuţiilor membrilor şi a donaţiilor, in conformitate cu legile americane. Dacă cineva găseşte ceva ilicit in activitatea sau finanţarea asociaţiilor Tea Party aş fi recunoscător dacă, pe lângă acuze gratuite, ar furniza şi probe in acest sens sau, măcar o trimitere către anchete in desfăşurare sau proces declanşat in US.

        Despre finanţarea societăţii civile de către magnaţi. Din start ţin să remarc că numai un om al stângii, tributar ideologiei marxiste, poate găsi vreo culpă in fenomenul de transfer de capital intre lumea afacerilor şi lumea politică sau intelectuală. Finanţarea societăţii civile nu poate fi negativă decât in mintea unui stângist radical care priveşte aceste legături fireşti dintre economic şi politic ca o expresie a marotei marxiste a „culturii de clasă” şi, desigur, temîndu-se că astfel burghezia îşi va perpetua valorile in pofida victoriilor înregistrate de proletariatul american la alegerile recente. ca atare, nu vedem nicio îngrijorare, ci, din contră: orbire totală, când vine vorba de finanţarea unor thinktankuri ale stângii aericane, aici nu-i nimic de menţionat, şi nici despre donaţiile unor magnaţi generoşi, inclusiv de peste hotare, chiar şi in cazul procesului electoral ce a condus la alegerea socialiostului Obama. Magnaţii, oricât de răi ar fi, devin ok dacă finanţează partea care trebuie, iar dacă îndrăznesc să susţină vreun grup independent, atunci e musai să fie diabolizaţi. Iar banii acestor magnaţi sunt atât de maculaţi incât oricine se atinge de ei devine un soldat al diavolului capitalist, căci altfel nu-mi pot explica cum de societatea civilă îşi poate pierde caracterul „civil” din momentul accesării unor fonduri private.

        Ţin să remarc cum stângiştii nu găsesc nicio problemă in finanţarea asociaţiilor civile de către stat, in acest caz caracterul civil nefiind pus in discuţie de către corifeii socialismului intelectual. Se pare că in optica socialistă a fi plătit de stat pentru a rezista ca intelectual marxist -incapabil prin definiţie de orice activitate productivă că doar nu o să abandoneze cauza pentru a deveni simplu proletar- e dezirabil, nicidecum reprobabil.

        Acum, aş vrea să amintesc despre finanţarea societăţii civile româneşti. Iarăşi orbire in cazul stângiştilor neaoşi. E uimitor cum se uită că un magnat local al petrolului a finanţat una din revistele de seamă ale societăţii civile, şi, spre meritul său, se pare că nu a intervenit prea mult asupra liniei editoriale, căci altfel nu ne-am fi putut bucura de pastilele geniale ale domnului Pleşu. Se uită şui de bursele înfiinţate de acelaşi magnat, se uită şi de alţi oameni de afaceri care au îndrăznit să susţină prin diverse metode -ce tupeu, nu?- chiar intelectualii de dreapta cu care împărtăşeau un set comun de valori şi idei.

        • Dude, relax
          Majoritatea politicienilor republicani sînt la stânga față de Tea Party în logica asta. Dacă vrei să demonstrezi marxismul lui McCain, ar fi o teorie interesantă.

  6. Lucruri nostime în acest articol alăturate unor adevăruri evidente…

    1. Bill O’Reilly aruncat în același bull pen cu Limbaugh și Nugent. Ceva îmi spune că autorul nu a citit mai nimic de O’Reilly, mai ales scrierile cu caracter biografic. Cu siguranță are de recuperat. Morala: Too much MSNBC is bad for ya’!

    2. Găsesc nepotrivite paralelele între societatea americană și cea românească, coborâtă la nivelul politicienilor și personalităților media… sunt două lumi diferite care aparțin unor culturi distincte ce nu au prea mult de împărțit. Chiar și Moni Gabor când iese la plimbare la braț cu iubitul ei în Beverly Hills uită pentru moment de Calea Victoriei și cluburile din București. Vă rugăm respectuos sa încetați să mai comparați roșiile de grădină românești cu cele din super-market-urile second-hand din SUA. The latter can never win!

    3. Apropos de francezi și politică de „înăbușire a culturii islamice”… dragul domn niponolog ar trebui să călătorească mai mult în Franța și să ne scrie de la fața locului care e viața francezului onest din ZUS (Zone Urbaine Sensible). Poate revirimentul extremei drepte din Hexagon are la bază un motiv pertinent? Merită cercetat înainte de a ne repezi să scriem pentru a-l face terci pe Ponta (nu că nu ar merita pentru ce a făcut, face și spune).

  7. De data asta sint in dezacord cu Dl. Profesor Tismaneanu: nu cred ca este/poate fi ceva ironic in a scrie pe un tricou „sint un fascist batrin” adica „sint un criminal batrin” (in fine, nu toti fascistii au fost criminali, cel putin la inceput, in Italia de exemplu un Marinetti, dar asta e o alta mincare de peste si nu tine de esenta mesajului pe care-l ofer publicului larg prin o asemenea optiune). Nu cred ca se poate glumi cu orice lucru si cred ca la iresponsabilitatea lui Ponta nu putem raspunde decit cu seriozitate si SEVERITATE!

  8. robinson, Lupul Monarhist, euNuke, Barbara, Arts, Alius,

    Aveti dreptate, dar, trebuie sa recunoasteti, scrie cu aplomb.

    p.s.
    APLÓMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva.

  9. Reactiile sustinatorilor Tea Party, fie ei si de origine romana, sunt intotdeauna suprinzator de vehemente si moralizatoare. Ma bucura sa ii vad raspunzand articolului meu, desi repetabilitatea discursului domniilor lor, refuzul de a vedea ca sunt manipulati cu sume uriase puse la bataia de fratii Koch si faptul ca au devenit marioneta neoconservatorilor si ramura lor politica de bascalie ma intristeaza profund. Pentru ca adevarul este ca majoritatea covarsitoare a sustinatorilor Tea Party sunt membri ai hulitei low-middle class white America, clasa muncitoare saraca si fara studii superioare, cei lasati in urma de marele capital, frustrati ca nu mai au privilegii date exclusiv de culoarea pielii. Sunt saraci, maniosi si impotenti. Prin urmare, manipulabili…

    Cat despre Bill O’Reilly si biografiile domniei sale, nu prea vad ce au de-a face cu discursul sau neoconservator. Intre „Killing Jesus” si „Killing Lincoln” nu e decat o singura componenta comuna: ciudatenia unui minti animate de populism si demagogie.

    In fine, „ditiramb” e folosit aici nu intr-unul dintre sensurile sale de baza, dar va respect punctul de vedere care sugereaza ca as fi ne-educat, aidoma cu cel al altor respondenti care imi sugereaza sa citesc mai mult, fie intr-unul, fie intr-altul dintre domeniile preferate ale domniilor lor. Dar, sa stiti, eu sunt primul care sa recunoasca ca sunt absolut ne-educat. Nu sunt mandru de cat am invatat pana acum, sunt covarsit de cat de mult mai am de invatat si sunt umilit de faptul ca nu voi putea niciodata intr-o viata de om sa invat atat de mult cat mi-as dori.

    • Problema dvs este că faceți nișe asocieri bizare. Ați esuat a doua oară să mă convingeți ce legătură există între Bill O’Reilly și Rush Limbaugh sau cântărețul de rock Ted Nugent. Bill O’Reilly l-a intevievat pe presedintele Obama de doua ori, este o personalitate media binecunoscută, controversată, care provoacă și se lasă provocat. Vă rugăm sa ne anunțați si pe noi când veți ajunge la nivelul lui Bill O’Reilly în cariera dvs. jurnalistică. Nu cred că Bill O’Reilly a folosit vreodată epitete precum „mongrel” la adresa presedintelui. E în regulă să nu fii de acord cu opiniile lui O’Reilly, dar asocierea sa cu extrema dreaptă, Tea Party, electoratul unltraconservator este abominabilă. Ce ne spuneți despre A Bold Fresh Piece of Humanity?

      Apoi urmează paralela Limbaugh, Nugent, O’Reilly cu nimeni altul decât… Victor Ponta… adică între nepoliticieni americani cu opinii si preferinte politice personale si premierul (pierdut în eternitate) României… Comparăm mere cu pere. Ce ziceți de Madonna, Sean Penn, Chris Matthews? S-ar putea să aibă aceleași opinii cu Traian Băsescu sau Crin Antonescu? Merită investigat și pus pe hârtie. :-)

      Recomandarea mea este să vă documentați mai bine despre lucruri pe care nu le înțelegeți în profunzime… le priviți simplistic prin prisma corectitudinii politice, specifice mediului universitar american. I-ați urecheat bine de tot si pe francezi si pe olandezi pentru că au „tupeul” să își conserve specificul național, că „înăbușă cultura islamică”. Ultima dată cănd am verificat francezii erau la ei acasă în Franța, în Europa. What about that?

      În incheiere, câteva „secrete”: nu am vrut să vă atac, nu fac parte din Tea Party, nu simpatizez cu acea miscare sau reprezentantii ei. Chestia cu tricourile? Cel mai brief, simplistic și trebuie să recunosc fără potențial plan de afaceri pe care cineva l-a făcut public pe acest sit, sper ca dl. Tismăneanu nu va da curs invitației dvs…. vă garantez că tricourile nu se vor vinde! Cu bine și mai asteptăm opinii intelectuale, liberal-progresiste de la Chicago.

    • Domnule Sipos, vă rog, nu mai faceţi apel la sentimente. Rămâneţi, dacă este posibil, pe terenul polemicii raţionale, iar tristeţea păstraţi-o pentru paginile de poezie.

      Se pare că in faţa dumneavoastră orice interlocutor ce se află in dezacord făţiş cu opiniile pe care le exprimaţi nu este capabil să întrezărească „Adevărul” pentru că ar fi manipulat sau plătit să creadă altceva, nu pentru că ar fi capabil să vadă altceva intr-un fenomen societal adus in discuţie. Acest tratament asumat de către un autor pe o platformă de dezbateri şi aplicat cititorilor ar trebuit să fie vexatoriu. Dar sunt prea obişnuit pentru a fi atins de asemenea convingeri solide ne-democratice. M-am întâlnit cu prea mulţi deţinători ai unor Adevăruri Supreme ca să mă mai şocheze atitudinea sperioristă a celor ce pretind că le ştiu pe toate, inclusiv sau mai ales sursele financiare ale necunoscuţilor.

      „refuzul de a vedea ca sunt manipulati cu sume uriase puse la bataia de fratii Koch si faptul ca au devenit marioneta neoconservatorilor ”

      Şi acum, aş dori, dacă se poate, să ne explicaţi şi nouă ce este rău in sumele uriaşe private transferate societăţii civile şi ce este rău in fraţii Koch. Să zicem că majoritatea cititorilor nu ştiu cine sunt fraţii aceştia şi nu pot pricepe de ce ar fi reprobabil ca o asociaţie să primească bani de la ei. Sunt întrupările Satanei sau ce? Sunt cumva nişte mafioţi periculoşi, rasişti, păstrători ai sceptrului negru de la KKK? Sunt împăraţii poporului WASP? Ce-i cu ei, de ce ar trebui să-i privim ca pe nişte paria? Despre neoconservatorism, să mă scuzaţi, vă invit din nou la lectură. Vă rog mult, documentaţi-vă asupra acestui curent politic ca să înţelegeţi că, la o adică, puteţi deveni marioneta lor fără ca măcar să simţiţi. :) din moment ce nu ştiţi cine sunt aceştia şi trăiţi cu impresia că se ascund pe undeva prin in taberele organizate de fiarele rasiste, albe şi analfabete, de la Tea Party. Nu de alta, dar nu vreau să pic in plasa acestor fascişti de closet şi vă cer ajutorul: cum pot să scap de influenţa lor negativă, cum aş putea să tai iţele care mă leagă de ei chiar dacă nu-i cunosc şi nici nu sunt membru Tea Party, unde am înţeles că activează intens pentru a corupe clasa de mijloc a Americii. Sau..poate oi fi irecuperabil, gata…oi fi devenit fascist şi nu mai am scăpare :)

      • Va multumesc, inca o data, pentru pasiunea cu care ii aparati pe fratii Koch… Cum se intampla sa respect multe dintre initiativele pe care promoveaza si sprijina domniile lor, ma amuza vehementa cu care ii aparati. Nu inteleg cum de v-a scapat atat in articolul meu, cat si in raspunsul pe care vi l-am dat mai devreme, faptul ca nu am nimic impotriva membrilor gruparii Tea Party, dimpotriva, le inteleg perfect frustrarile si le dau dreptate. Ma tem insa de atitudini precum ale dumneavoastra, pentru ca ele sunt cele care duc atat de usor la violente nejustificate si de care sfarsim prin a ne fi rusine cand ne uitam inapoi, in istorie. Din pacate, pana sa ne clarificam gandurile si sa ne uitam in urma, suntem lasati cu povara psihologica a pogromurilor, a lagarelor de concentrare, a Siberiei si a „marii terori”, a gropilor comune… Iar membrii Tea Party nu sunt singurii care incearca sa se gaseasca ideologic in cacofonia zilelor noastre, ci si toti cei care cad in orice alt fel de extreme, politice, religioase, nationaliste… De la cresterea in numar a acestor grupari si pana la ciocnirea lor violenta nu e decat un pas…

  10. Ted Nugent macar a scos niste albume excelente … Cred insa ca de fiecare data cind Ted Nugent scoate cite un porumbel pe gura ar trebui citit in paralel si textul lui „Wang dang sweet poontang”.

  11. Lui @George T. Sipos
    Dar în schimb nu aveţi nici cea mai mică decenţă de a nu spune
    „im-bec-ilităţi” sau „des sottises”. Şi vă mai şi place.
    „Sottise : absurdité, ânerie, baliverne, balourdise, bêtise, bricole,
    calembredaine, chanson, crétinerie, fadaise, folie, idiotie,
    ignorance, imbécillité, ineptie, inintelligence, stupidité”
    Cît despre drepturile la expresie religioasă a musulmanilor în Franţa,
    sînteţi mai mult decît RĂU pe dinafară.
    Puneţi repede mîna pe cărţi, în tăcere !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George T. Sipos
George T. Sipos
Niponolog, traducător din literatura japoneză și jurnalist. Doctorat în literatură și istorie japoneză (2013) la University of Chicago, SUA, cu o teză despre literatura politică a anilor 1930-40 în contextul dictaturii militare din Japonia interbelică. Articole, cronici literare, reportaje și traduceri în „România literară”, „Dilema”, „Contrapunct”, „Poesis”, „Dreptatea”, „Timpul”, „Obiectiv-Vocea Brăilei”, „Obiectiv Cultural”. Redactor fondator al jurnalului academic „Romanian Journal of Japanese Studies” (1999-2002), redactor al revistei „Timpul” din Iași (din 2006) și redactor fondator al revistei „Obiectiv Cultural” (2010-2011). Articole academice publicate în Statele Unite, România, Germania și Japonia. A publicat patru cărți de traduceri: Yukio Mishima, Soare și oțel (Humanitas, 2008); Ryunosuke Akutagawa, Viața unui prost (Curtea Veche, 2010); Yasunari Kawabata, Sunetul muntelui (Humanitas, 2010) și Yasunari Kawabata, O mie de cocori (Humanitas, 2010).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro