Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Corespondenţă specială de la o conferinţă specială

Florentin Tuca octombrie 22, 2012 Opinie, Societate/Life
14 comentarii 2,599 Vizualizari

Dublin este, într-adevăr, un oraş simpatic şi prietenos. Din păcate, l-am găsit bombardat: case peste care s-au prăbuşit propriile preţuri, bănci asediate de credite neperformante, străzi detonate de demonstraţii de protest. Nimic nu mai e cum a fost, plânge şi deplânge amicul meu irlandez, adăpostit de aceste bombardamente într-un pint de Guinness, negru ca zilele lui.

Mă doare să-l revăd la fel de necăjit. El a fost logodnicul Andreei, fosta mea asociată şi colegă, răpită de cancer acum trei ani. I-a fost alături, ani de zile, în iubire şi suferinţă, până-n ziua despărţirii şi vă jur că n-am văzut în viaţa mea un om mai generos, mai autentic şi mai altruist. El a riscat şi şi-a sacrificat totul în numele iubirii, iubirea pentru ea.

În vremea spitalizării ei la Londra şi, apoi, la Paris, am vizitat-o în câteva rânduri. El, invariabil, de gardă în trei schimburi, prezent nu la datorie, ci la iubire, martor muribund la căpătâi de muribund. Andreea se împuţina zi după zi şi, odată cu stingerea ei, murea şi el, torturat de neputinţă şi disperare, într-o îndelungată sinucidere. Îmi amintesc de o apăsătoare după-amiază londoneză. În barul hotelului unde eram cazat, eu şedeam la taclale împreună cu Andreea şi Sorin, în timp ce el prefera un loc mai retras şi discret, ca să ne lase să vorbim în linişte de-ale noastre, iar el să se lase măcinat în furie de-ale lui. Îi priveam din când în când privirea. Când nu era fixată melancolic şi avid asupra Andreei, privirea asta cădea în hăul lui interior. Aceea a fost ziua în care el mi-a spus că, potrivit medicilor, şansele de supravieţuire coborâseră sub 25 la sută. Când i-am dat vestea şi lui Sorin, acesta s-a uitat la mine ca la un extraterestru şi mi-a zis răspicat : “Nu se poate, coane, ăştia-s nebuni, Andreea e o luptătoare …”.

Săptămâna trecută, amicul meu irlandez mi-a fost ghid prin cetatea lui natală, devenită garnizoană permanentă: St. Stephen’s Green, un superb parc în miniatură, Dublin Castle, fortăreaţă princiară şi-apoi, guvernamentală, Guinness factory, castelul celei mai faimoase negrese irlandeze, Temple-Bar, cartierul boem şi templul petrecerilor nocturne, James distillery, catedrala whisky-ului parfumat şi triplu distilat, Trinity College, faimoasa universitate, The Church, biserica transformată într-un pub slujind evlavios şi blasfemiator zeiţei Guinness. Prin toate locurile acelea trecuse, evident, şi Andreea şi da, se minuna şi ea şi era aşa de veselă şi făcea glume şi, man, ea nu concepea că o să moară. De asta, man, eu nu i-am zis că o să moară pentru că ea era convinsă că, într-o bună zi, noi o să ne luăm o căsuţă pe malul mării, lângă Dublin pentru ca, în sfârşit!, să trăim. Nu, man, n-am avut puterea să-i zic să-şi scrie testamentul, pentru că n-am vrut s-o mai tulbur şi cu cazna asta, o suferinţă în plus peste nenorocirea ei, iar unica mea preocupare din acele zile de coşmar a fost s-o liniştesc întruna şi să veghez ca ea să moară cu convingerea că n-o să moară niciodată.

În colţul pub-ului, o trupă folk cânta muzică irlandeză. Amicul meu privea în gol, prin ochii iubitei lui, evocate din propoziţie în propoziţie. Eu scrutam, prin berea neagră, ziua care stătea să se termine şi conferinţa care mă adusese în Irlanda, congresul avocaţilor lumii adunaţi să vorbească, iarăşi, despre drept şi drepturi, despre bani şi business, despre vorbe şi sloganuri. Conferinţa unde avocaţii lumii veniseră să jelească economia mondială şi zona euro, iminenţa prăbuşirii Spaniei, dificultăţile cu care se confruntă propriile birouri de avocatură în vremurile de restrişte, constrângerile bugetare ale clienţilor şi alte belele şi blesteme. Bocete şi lacrimi de prohod cutremurau obrajii îmbujoraţi de coniacurile XO şi alte băuturi fine care le inundau petrecerile şi cocktailurile de pragmatică socializare şi decadent glamour. Tocmai despre aceste vaiete şi tânguiri ale confraţilor mei mondiali îmi propusesem iniţial să scriu, în speranţa că perspectiva lor asupra tornadelor economice recente ar putea să intereseze pe careva.

Văzând însă Dublinul prin ochii amicului meu care l-a revăzut, cu mine, prin ochii Andreei, mi-am dat seama că există adesea momente care te năpădesc şi-n care-ţi vine să spui şi să urli că nu, conferinţa avocaţilor lumii n-ar trebui să intereseze pe nimeni. Ne culcăm şi ne sculăm, mulţi dintre noi, cu gândul la job, la firmă, la contracte, la preţul acţiunilor şi situaţia burselor, la business development şi alte multe imperative bune de găvărit la conferinţe şi uităm că, de fapt, viaţa e, într-adevăr, în altă parte.

La sfârşitul serii, după ultima Guinness, amicul meu mi-a zis că acea zi era ziua lui de naştere. L-am îmbrăţişat cu oarecare stinghereală şi după despărţire, în drum spre hotel, mă întrebam ce cadou l-ar putea bucura şi însenina pe acest om. Ideea mi-a venit într-una din zilele următoare, când am descoperit în arhiva personală un mesaj mai vechi din partea Andreei. Apoi, vizitând distileria James, am dat de un butic care vindea whisky limited edition în sticle cu etichetă care putea fi personalizată şi i-am pregătit una cu o urare de la mulţi ani.

La despărţirea din aeroport, i le-am dat. Când a văzut mesajul Andreei şi urarea inscripţionată pe sticlă, “Happy birthday, Barry Richardson!”, Barry Richardson a început să plângă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

    Am cunoscut-o pe Andreea, odihneasca-se in pace. In masura in care avocatura nu va mai tine asa de ocupat ca pe vremuri va incurajez sa scrieti cat mai mult, pe orice tema. Aveti un real talent. Cele bune, MV

  2. Superbe cuvinte. Au ajuns pana in suflet. Adevarul e ca aceasta este realitatea vietii dincolo de orice film. Important e sa nu uitam lucrurile care chiar conteaza.

  3. Un articol de o frumoasa, tulburatoare si discreta omenie.

  4. cititorul spune:

    Lasa avocatura. Scriitor, cred, ai avea sanse sanse enorme..
    Sincer.
    La anii mei nu credeam sa ma mai emotioneze un text.
    Felicitari!

  5. vb2 spune:

    Foarte frumos Florentin. Ne povestesti in felul tau normal de sensibil “cum ceva rau se transforma in ceva bine” sa-l parafrazez pe baiatul meu de 9 ani. Trebuie doar sa vrei. Viorel b2

  6. Scarpia spune:

    Un suflet sensibil si delicat care a surprins cu empatie travaliul de doliu, agonia celui care ramane singur, a celui care stie ca toate sunt la fel, mai putin el dupa intalnirea cu moartea.
    Toti, mai devreme sau mai tarziu, vom avea Kaddish-ul nostru.
    Moartea nu cere certificat de varsta, din pacate.

  7. Aurelian spune:

    M-a impresionat la lacrimi aceasta povestioara,Sufletelul Andreei sa aiba parte de liniste acolo unde este.Este dureros cand cineva drag pleaca dintre noi dar calea fiecaruia este presarata cu incercari pe care trebuie sa le trecem.Florentin, suntem toti trecatori prin aceasta viata si lasam “urme“ alaturi de noi prin care prietenii ne evoca,la fel cum ai facut aici cu aceasta istorioara.Dar avem datoria de a merge inainte creandu-ne calea noastra,indeplinindu-ne misiunea care o avem de dus la bun sfarsit. Sa traim cu iubire si sa ne amintim cu drag de cei dragi!

  8. Vlad Ionescu spune:

    Ma bucur sa descopar un om autentic si lucid intr-un mare jurist si avocat. Sper sa contribuie din ce in ce mai mult si la umanizarea justitiei romane.

  9. Hantzy spune:

    Tulburator de frumos!

  10. Florentin Tuca Florentin Țuca spune:

    Dragi prieteni,

    În memoria Andreei Ionescu, vă mulțumesc mult pentru cuvintele laudative la adresa textului meu și pentru compasiunea arătată fostului ei logodnic.

    Al vostru,
    Florentin

  11. Anonimul nevenetian spune:

    Frumos scris … doar James Distillery pare sa fie de fapt Jameson Distillery (ma-ndoiesc ca exista si James si Jameson … la cea de-a doua am facut si eu degustarea, ba chiar si pentru altcineva care nu voia sa guste cele trei mostre).

  12. Vlad A spune:

    black beer, irish whiskey, river dance and celtic music.
    traditiile lor se risipesc ca si ale noastre.
    fug ca si noi in salbaticie, iar salbaticia va pune stapinire pe cetatile lor.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Florentin Tuca


Florentin Tuca

Florentin Ţuca este Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cu o experienţă de 19 ani, el este specializat în drept societar, concesiuni şi PPP, precum şi fuziun... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)