marți, martie 19, 2024

“Crăciunul tradiţional” şi sfârşitul istoriei – cu Hruşcă

Ştefan Hruşcă e un fel de Francis Fukuyama muzical: colindele lui semnalează sfârşitul istoriei Crăciunului. E greu astăzi să-ţi mai aminteşti că bradul împodobit de sărbători nu exista la noi până acum două secole. La ţară, unde trăiau românii, era mai curând sinistru: brad se făcea de mort şi, uneori, la câte un ginerică mai flamboyant. Când eram mic, în sat aveau brad cu globuleţe notabilităţile sau cei cu aspiraţii citadin-proletare. Bătrânii, nu; era ceva străin şi vag inutil, o fiţă de oraş.

La fel stau lucrurile şi cu Moş Crăciun, importat prin intermediul culturii urbane din Scandinavia şi standardizat vizual de publicaţia americană Harper’s Weekly, iar mai apoi de Coca Cola. Moşul n-a împlinit două sute de ani dar a fost bine reeducat în corectitudine politică modernă, dezbărat de sadicele apucături vikinge originare, încă transparente ici colo în basmele nord-europene epurate de prin culegeri (vezi aici). Desigur, asta nu-i împidică pe unii să traseze obiceiurile de Crăciun sau colindele compuse pe vremea lui Anton Pann îndărăt până la Burebista. Sau măcar la sf apostol Andrei.

(mai multe poze cu metamorfoza istorică a lui Moş Crăciun, aici)

Biserica s-a luptat secole ca să scape norodul de aceste tradiţii suspecte legate de solstiţiu, înnoirea anului, fertilitate, şi mai ales de cântecele şi ritualurile păgâne, deşuchiate, cu spirite şi demoni. Dar fix când reuşise în fine să le neutralizeze prin creştinare şi/sau folclorizare romantică, în linia lui Herder (canonul “tradiţiilor populare” oficiat de înalţii preoţi seculari de la TVR), iată că un nou duşman apăru la orizont: comercialismul sincretic.

Contra acestuia ni se predică “întoarcerea la tradiţie” şi “adevăratul spirit al Crăciunului”, adică un soi de puritanism timid, în care nici cei care-l propovăduiesc nu prea par să creadă, deci ca atare onorat mai mult prin retorică bombastică, dar ignorat în practică de popor, cum stă bine la ortodocşi. Dar mai ales, un puritanism bazat pe necunoaştere: bisericile sunt pline de brazi cu globuleţe şi moşi pe tipar Coca Cola cu cadouri pentru copii. Non-tradiţional, dar perfect acceptabil.

De fapt lumea nu se întoarce nicăieri ci e în permanentă curgere, ceea ce e în firea lucrurilor. Şi tot în firea lucrurilor este ca oamenii să nu alerge musai după adevărul faptic, chiar atunci când stă în puterea lor să-l cunoască, ci mai curând după o naraţiune puternică şi validată social care să le justifice alegerile. E reconfortant ca, oricare ar fi “tradiţia” astăzi, ea să poată fi proiectată îndărăt în vremuri imemoriale, de unde emerge solidă şi neschimbătoare, asigurând identitatea şi continuitatea comunităţii. Astea sunt forţe şi imperative cu care nu te joci, pentru că sunt într-adevăr vechi de când lumea.

Iar Hruşcă e apostolul vremurilor noi, de democratizare totală a exprimării emoţiei şi pioşeniei în public, într-un fel mai inspirat decât alţii. El adună toate motivele circulante (cum zic etnologii), anulează contradicţiile de doctrină şi asperităţile şi livrează marele melanj sub formă de osana sentimentală: bradul, colindul de mall, vikingul domesticit şi pioşenia cuminte, cu caltaboş, cetină şi cozonac înfăşăţel, ca într-o cântare de Oastea Domnului acompaniată la tradiţional-româneasca chitară. Istoria s-a terminat, am învins.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Primul paragraf:
    – „E greu astăzi să-ţi mai aminteşti că bradul împodobit de sărbători nu exista la noi până acum două secole.”
    Corect, eu neavind cele doua secole nu imi amintesc.
    – „La ţară, unde trăiau românii, era mai curând sinistru: brad se făcea de mort şi, uneori, la câte un ginerică mai flamboyant.”
    Depinde in ce parte de tara ati crescut, caci obiceiurile nu erau aceleasi in Dorohoi ori in Banat, in Dobrogea ori in Maramu…
    – „Când eram mic, în sat aveau brad cu globuleţe notabilităţile sau cei cu aspiraţii citadine. Bătrânii, nu; era ceva străin şi vag inutil, o fiţă de oraş.”
    Citi ani aveti dle Ionita, si in ce parte de tara ati crescut?
    Cind eram eu mic, si sint cu citeva decenii mai mare decit dvoastra, aveau brad cei care riscau sa taie din padure, noaptea, un brad si sa-l aduca acasa, Si nu erau notabilitati, „notabilitatile” erau in slujba celor ce nu credeau in Mos Craciun. Ba, l-au transformat in mos Gerila, de Anul Nou.
    NB,
    cit despre Hrusca, omul vrea sa faca un ban gramada. Sau, un leu de-o suta, cum se zice.
    Gresiti cind va generalizati amintirile la intreaga tara.

  2. Chiar daca s-a dorit o filigrana neoliberala, ideologizata politic de catre Francis Fukuyama, credibilitatea “Sfarsitului istoriei” s-a risipit precum a unui mit dovedit. Nici macar autorul nu a mai crezut in asertiunea sa, desi aceasta s-a bucurat de o perioada de publicitate, ce-i drept scurta, dar care s-a spart precum o bula de sapun, din jocurile de copii. Cred ca pana la urma se va intampla la fel si cu “Craciunul traditional”, care de fapt este fals traditional. Craciunul asa-zis “traditional” este de fapt o pastisare a Craciunului original, biblic, care este sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului Iisus Hristos. Falsul l-a realizat ideologia comerciala, si vedem acest lucru in felul in care simbolurile comerciale le-au inlocuit pe cele crestine.

    Cand eram copil, simbolurile crestine erau prezente in colindele si traditia mersului pe la casele oamenilor cu “Steaua”, o colinda cu o “Stea” mare, confectionata din lemn imbracat cu hartie creponata multicolora si cu multa beteálă. In versurile colindului se vorbea despre biblica “Stea de la Betleem”, care a aparut la nasterea lui Iisus Hristos, si de “cei Trei Crai de la Rasarit”, care sunt cunoscuti crestinilor sub numele de “Caspar, Melchior si Balthazar”, care in realitate acesti “crai” au fost astronomi, deci oameni de stiinta, din Babilon. S-a constatat ca ,,Steaua de la Betleem”, care ar fi aparut in noaptea nasterii lui Hristos, a fost o conjunctie a planetelor Marte, Jupiter si Saturn, care vazute impreuna de astronomii babilonieni si de lumea de acum 2000 de ani, le-a aparut ca o stea noua mai luminoasa.

    Multumesc, Sorin Ionita, pentru articolul foarte bun!

  3. Poate e prezenta si o contaminare cu Mos Nicolae. In Spania avem cei trei Regi Magi (si ei cu o aparitie discutabila) sau in Germania – pe Regina.

    Din cate stiu prin Nordul Europei se mai intalnesc si astazi ritualuri de Craciun mai curand pagane.

    In Romania e mai greu sa afli cum au decursul lucrurile in istorie, avand in vedere reticenta romanilor in ce priveste scrisul, reticenta confirmata de putinatatea izvoarelor istorice de acest fel (scrieri ale romanilor – sau ale stramosilor nostril directi).

    Sin ce stiu (putin) tind sa ii dau dreptate autorului cand sugereaza ca de fapt „traditia de secole ” a Craciunului cu brad si colinde dateaza de secolem dar doar de doua :-).

    Ca popor, avem un egocentrism evident, tot timpul am vrea sa demonstram ca suntem „ombilico del mondo”. E putin caraghios pentru unii, acceptabil pentru altii, dar cel mai probabil profund ineficient pentru toata lumea. Apelul excesiv la traditie are potentialul de a justifica orice lene a prezentului, orice inactiune.

    Poate ca o fi fost in vremea comunismului o forma de rezistenta, dar apelul excesiv la traditie astazi mai are si latura neagra a demonetizarii efortului de a fi mai buni cu cei din jurul nostru.

    ===

    Sa fim mai buni si mai intelegatori cu cei din jurul nostru!. Sa incercam sa iertam si sa speram!

    Urari adresate nu doar crestinilor ortodocsi ci tuturor (de orice religie, agnostici sau atei) celor care cred in valorile morale, in capacitatea si dreptul fiecarui individ de a se realiza prin efort propriu, respectand in acelasi timp munca altora si ajutand pe cei in nevoie (doar pe cei in nevoie :-))!

  4. Adevărat. Sigur, este o analiza a unui fenomen si orice analiza este in sine o construcție reducționista. Pe de alta parte, tradițiile sunt sinteze curgătoare, fenomene sociale care agrega si elimina, păstrează doar ceea ce majoritatea accepta, își apropie si transmite urmașilor.
    Ștefan ce Mare si Constantin Brâncoveanu, dar si Antim nu aveau brazi de Crăciun in odăi, dar Iohannis si Daniel au. Si noi avem. Si poate vor avea si copiii noștri. Dar nu sunt foarte sigur.
    Copiii mei de exemplu, ambii corporatiști care trăiesc după alte ritmuri, sunt circumspecți cu privire la brăduțul împodobit din odaie sau la Secret Santa.
    Dar se bucura de cadourile din famile tot ca in copilărie.
    Crăciun fericit tuturor!

  5. Lumea obiceiurilor este prea vasta pentru a o reduce ca punct de plecare de la traditii care au existat sau mai exista, Mondializarea determina pierderea nationalului, traditia devine obicei prin combinatie cu afacerea, dupa care urmeaza dezinteresul pentru orice traditie…

  6. La capitolul ăsta are dreptate @victorL, depinde unde a crescut fiecare. Și ca să nu mă dau chiar pe mine drept exemplu, o să-l dau exemplu pe bunică-meu, care ar fi avut astăzi mult peste 100 de ani. Destul cât să bată toate recordurile, deci nu e cazul.

    În urmă cu vreo 40 de ani încă mai trăia, avea la poartă doi brazi mari și povestea că acei brazi i-a adus tatăl lui din pădure pentru Crăciun, împreună cu fratele tatălui (unchiul bunicului that is). Numai că îi aduseseră cu tot cu rădăcini, i-au ținut în casă cu rădăcinile învelite în ziare, iar după Bobotează i-au plantat lângă poarta de la drum. Asta se întâmpla în Bucovina, pe vremea administrației imperiale, iar cei doi băieți erau la școală și veneau acasă doar în vacanțe.

  7. Intr-o lume tributara politically-corectness-ului, rssh ro, detinatoarea „recuardelor”-mondiale-absolute la spoiala/aparenta, ar trebui sa fie regina. Probabil de aceea se tot racaie ranceda „casa-regala”.

  8. „Moşul n-a împlinit două sute de ani dar a fost bine reeducat în corectitudine politică modernă”

    Hohoho! Martoorhii lui Iehova si apostoohlii lui Marx aplauda cu elan tovarrrasesc!

    In fapt, Mosul e mult mai batran decat sustine aici domnul Ionita. Chiar si varsta atestata in scris coboara mult in istorie. Uite, daca tot vorbim de informatii culese din presa anglo-saxona, sa pomenim eseul satiric din 1686 unde erau ironizati puritanii ce incercasera abolirea Craciunului cu un secol inainte: „The Examination and Tryal of Old Father Christmas; Together with his Clearing by the Jury”

    „asta nu-i împidică pe unii să traseze obiceiurile de Crăciun sau colindele compuse pe vremea lui Anton Pann îndărăt până la Burebista”
    Hohoho! si iarasi Ho! asta pentru ca doar cu un rand inainte subliniati apasat ca:
    „dezbărat de sadicele apucături vikinge originare”
    Ho. Deci Mosul poate fi un capcaun viking, dar nu si un zmeu geto-dac! Hohoho! Dar…de unde stiti? Deci niste nordici valhalizatori pot sa se abereze la nesfarsit asupra temei ‘cine l’a inventat pe Mos Craciun’ dar ai nostri viteji dacopati n’au voie. :) De ce? Au pus unii monopol pe legende si noi nu am aflat inca?

    Si ca tot suntem pe taramul miturilor, sa va zic ca, in pofida ironiei, chitara chiar e un instrument traditional rumanesc? A fost inventata de un vagabond indian pe nume Apu prin secolul 8 i.e.n pe cand se afla in Anatolia frigiana, la balci, primii utilizatori ai instrumentului fiind niste traci de pripas din trupa de circ al lui Apu/Abu; de la ei s’a raspandit in Grecia, Macedonia si Dacia si apoi in restul lumii. :) Apu a devenit cunoscut si venerat printre greci ca Apollo. Dar el e si intemeietorul unui clan rumanesc antic pe nume [a]Bucu. Abu a adus bucuria in spatiul carpato-danubiano-pontic si chiar si astazi bastinasii ii cinstesc memoria pentru ca si’au pus numele capitalei dupa numele lui…

    • Cine a petrecut destul de multă vreme prin Maramu’ poate confirma că instrumentele tradiționale în zonă sunt ”cetera” și ”zongora”. Cetera știe toată lume ce e, iar zongora e chiar chitara. Hrușcă fiind originar chiar dintr-un sat destul de înapoiat din Maramureș (există și acolo diverse zone, practic fiecare vale are tradiții proprii).

      • Care zongora (in maghiara, zongora) precis dateaza in Maramures tot de la Burebista :)
        Taranii romani din munti cantau la vioara si chitara inainte sa se inventeze ele in Europa de vest.
        Nici vorba sa fie tot vreo „traditie” aparuta prin sec 19, hai poate 18 :)

        • Denumirea e una, iar obiectul în sine la care se referă e alta. De exemplu, un afluent al Vișeului se numește astăzi pur și simplu Vaser. Doriți să susțineți că acel afluent l-au adus acolo coloniștii de limbă germană veniți de la Zips (”țipțerii”)?

        • Hohoho! Ai nostri stramosi erau pasamite niste bieti retardati abia coborati din copac in secolul 19, hai 18, treaca de la noi! Cum sa afle ei de chitara, lauta, cobza inaintea Occidentului? cum sa le placa lor muzica frivola de petrecere, balciul, mascaricii si flasnetarii, cand se stie ca ei erau un neam de maimute taciturne si afone care nu stiau decat sa sufle’n fluier?! :) nu, nu e posibil sa fi zdranganit careva in spatiul c-d-p in antichitate, nicidecum in evul mediu, mai sigur ca in Tarile Rumanesti s’a auzit de chitara dupa 1866…si nimeni nu avea habar de muzica cu exceptia lui Dimitrie Cantemir care oricum era turc, sau rus, sau poate polonez, nu’i asa, mai flacai, ca daca nu scrie la cartea [unica] de istorie inseamna ca nu se exista? Uite d’aia avem astazi atatia folkisti…recuperam! :)

          Uite cum prinde aripi rumanetele uracios de sine, mai dihai decat unchiul lui interbelic, the self-hating jew…, isi scuipa in cap nu numai rudele contemporane, ci si strabunii. si, daca tot avem un trib de dacopati pozitivi [care preamaresc originile geto-dace], de ce sa nu fie si o ciurdina de dacopati negativi [care neaga orice aport civilizational ba chiar si etnic al neamurilor getice din vremea lui Burebista la poporul asta de i’a calcat in opinci mai tarziu]?

  9. – ” E greu astäzi sä-ti mai amintesti cä bradul impodobit de särbätpri nu exista la noi pinä acum douä secole”??
    Unde ati träit D-voasträ.???,Eu am plecat de douä secole dar am avut totusi in fiecare an un brad de cräciun in casä.
    Vä doresc un ” CRÄCIUN FERICIT”

  10. In continuare, v-as sugera , Dle Ionita, sa cititi un ” articolas” din ADEVARUL de azi , pe care probabil ati fi tentat sa=l luati in deridere:

    Ciprian Apetrei : ” Crăciunul cel de toate zilele ” / 26 decembrie 2017

    La uşa bisericii catolice este mereu la slujba de duminică un domn discret, care apelează la mila credincioşilor. Din puţinul lui, de Crăciun a adus o pungă mare de bomboane, din care a împărţit tuturor copiilor.
    Putem serba Crăciunul dacă nu suntem credincioşi ? La această întrebare, o călugăriţă venită în Franţa dintr-o ţară africană aflată în război a desenat împreună cu elevii mei un Brad în care sunt valorile pe care le sărbătorim de Naşterea Domnului. Partajarea bucuriei înseamnă şi respect, şi iertare, şi să îl asculţi pe cel de lângă tine. Amitié. Înseamnă să îi zâmbeşti, înseamnă să îl ajuţi pe cel care are nevoie. Să fii bucurie pentru celălalt. Dacă ai inima caldă, îi vei bucura pe ceilalţi, familie, prieteni şi necunoscuţi.
    Iar asta poţi face în fiecare zi. Crăciunul cel de toate zilele. Copiii, care au participat la ceremonia religioasă pe care a organizat-o călugărita, au primit ciocolată caldă şi au adus mâncare pentru săraci.
    Colindele noastre se potrivesc bine aici. Un cântec în care în acelaşi timp să vesteşti bucuria Naşterii şi să urezi de bine celor care te primesc în casa lor. Substantivul colinda şi verbul a colindă.
    Un obicei minunat, mi-au spus elevii. Să mergi la prieteni, la familie, la vecini, fără rendez-vous, Partager la joie. O semnificaţie uşor uitată.
    Lăudaţi şi cântaţi, şi vă bucuraţi! Când v-aţi colindat ultima dată prietenii ?
    Le-am povestit copiilor despre Moş Gerilă. Le-a fost aproape imposibil să înţeleagă. De ce ai interzice Crăciunul ? De ce ai pune altceva în locul său, m-au întrebat.
    Să ne bucurăm pentru că suntem liberi să sărbătorim sau nu Crăciunul, să fim sau nu credincioşi, a fost concluzia discuţiei noastre. Pentru a dărui din bomboanele noastre nu ne trebuie decât să privim cu simpatie în jur. Vom găsi pe cineva care să se bucure de ele.
    Crăciun cu multă voie bună şi cu oameni pe care să îi înveseliţi vă doresc!

    Citeste mai mult: adev.ro/p1k9ss

  11. Daca suntem educati , formati , sau manipulati sa credem ceva , in ceva ….
    si asta am fost invatati de mici , de copii …
    daca aceaste invataturi ,credinte , obiceiuri sunt repetate de suficient de multe ori ,
    devin parte de realitatii noastre , a „adevarului” nostru .
    Iar daca sunt suficient de multi oameni ,
    pentru care o credinta , un obicei repetat de suficient de multe ori ,
    a devenit parte a realitatii lor …
    va deveni parte a culturii lor ,a religiei lor , a traditiilor lor …
    Daca prin valorificarea credintelor , traditiilor se pot obtine beneficii materiale ,
    de control , sau de alta natura
    ele vor fi folosite in acest scop , adaptate , modificare in timp ,
    pentru maximizarea profitului …
    Si credintele , traditiile , obiceiurile ..evolueaza ,
    sunt in competitie cu alte credinte , traditii , obiceiuri …
    iar castigatorii ocupa partial , sau total arena , spatiul cultural ,de credinta , de obiceiuri .
    Totul este o curgere si o competitie ..

  12. Hruşcă a lipsit de la acest Crăciun! Sau nu ştiu eu. Înseamnă că rezultatele de anul trecut au fost mulţumitoare!

    Cât despre tradiţia pomului verde de Crăciun este tradiţia lui „O tannenbaum” pe care autorul se pare că nu a aflat.

    Eu m-am născut în comunism mai la început, dar tradiţia pomului de Crăciun era sfântă în familia mea. Încă nu se spunea tovarăşă doamnei învăţătoare.

    Dar fiecare are dreptul să bată câmpii când Crăciunul ne îndestulează, faţă de vremurile lui Ceaşcă şi ale lui Moş Gerilă.

  13. Am citit cu ani in urma o scurta povestire a lui I. D. SÎRBU, cel mai talentat povestitor din citi am intilnit in literatura romana. E relatarea unei intimplari adevarate. De unele detalii nu mai sint sigur, cartea s-a pierdut pe undeva, asa ca scriu ce/cum imi amintesc.

    S-a intimplat la Petrila in jur de 1950, de Craciun (sau de 31 decembrie?). Caminul cultural, multi copii insotiti de parinti la serbarea (cu daruri pentru ei) a bradului traditional, Mos Craciun (sau Gerila?… nu stiu daca se convertise deja la ateism) pe scena, chema copiii la el, le impartea pungi cu dulciuri, jucarii etc. La sfirsit, Mos Craciun/Gerila cere liniste fiindca are de facut un anunt important. Isi da barba jos, arunca mantia rosie si caciula cit colo si ce mai ramine la vedere e seful sindicatului minerilor, un ungur mustacios imbracat in salopeta minereasca.

    – Nu exista nici un Mos Craciun, racneste sindicalistul. Toate aceste cadouri le-ati primit de la sindicatul minerilor din Valea Jiului, de la comitetul de partid, de la primarie etc., aceasta demonstrind inca o data grija parinteasca a partidului nostru comunist…

    Copiii incep sa plinga, unele fetite tipa speriate, dezastru. Mamele isi insfaca furioase copiii si fug cit pot de repede de dementul care continua sa spuna timpenii pe scena.

    I. D. SÎRBU era acasa, impreuna cu tatal lui, cind cineva din familie se intoarce de la serbare si le relateaza dezastrul. Infuriat la culme, tatal lui I. D. SÎRBU se ridica si ii spune scurt: „Hai!”. Se duc amindoi acasa la sindicalist, hotariti sa il bata. Nu il gasesc nici acasa, nici prin vecini, la caminul cultural nu mai era nimeni, asa ca, in drum spre casa, trec pe la circiuma sa bea o tuica. Intr-un colt, singur la masa, cu un aer de ciine plouat, sindicalistul. Se vedea ca nenorocitul intelesese pina la urma ce timpenie facuse urmind indicatiile pretioase venite „de sus”. Ura si dorinta de razbunare a celor doi s-a transformat in mila vazindu-l in ce hal era. S-au asezat la aceeasi masa cu el si, inainte sa se duca pe la casele lor, au baut tustrei cit i-au tinut puterile.

    • Scrooge, chiar si in varianta românească de ungur miner sindicalist de esența comunista tot ridicol rămâne in confruntarea cu taina Crăciunului.
      Culmea, sindicalistul a priceput totuși, iar cei doi Sarbu, miloși, au avut inima sa nu-l lase singur cu mustrarea de conștiința.
      După întâlnirea de astăzi a reprezentanților Pieței cu premierul, vad ca cei de la guvernare nu pricep nimic. Nici lui Scrooge nu i-ar fi mila de premier si gasca lui.

  14. Cît om va fi, ISTORIE va fi.
    Cît creștin va fi, CRĂCIUN va fi.
    ( cu brad sau nu, nici nu contează!)
    Cînd cineva dorește fierbinte
    să stabilească inteligent „adevărul” „istoric”
    al omenirii, societății omenești, al ISTORIEI, al omului,
    n-ajunge decît, penibil, să găsească cîte un „hrușcă”
    să dovedească cum șe multe știe și profunde
    devenind conștient sau nu,
    cu brad sau fără brad în frunte,
    de un penibil palpabil înduieșător.
    Să-i cîntăm dorindu-i de bine și de sănătate,
    privindu-l în ochi : „O Brad frumos ….”

  15. Oare reactiile comentatorilor ar fi fost mai apropiate de ”spiritul Craciunului” daca autorul se ocupa de celalat MAG al // Craciunului de Sala Palatului // – ma refer la Banica Junior care – ciuari-uari – ua – canta Craciunul cu aceeasi cadenta nemiloasa ca si Hrusca ? Am senzatia ca dl Sorin Ionita este acuzat de o multime de pacate necomise in realitate. Dansul nu spune nicaieri ceva impotriva compasiunii si generozitatii care ar trebui sa insoteaaca Craciunul. Si nici nu este vinovat de persecutarea lui Mos Craciun / de interzicerea lui sau de substituirea lui cu Mos Gerila in vremile comuniste – toate astea Dragnea le-a facut , asa cum bine stim. In plus are perfecta dreptate in chestia cu bradul pus in biserica – anul trecut il superba biserica Popa Nan trona un brad plin de globuri pe care scria Merry Cristmas . Ca sa nu mai spun de referirerea letala la ”cozonac înfăşăţel” pe care noi, cunoscatorii, am apreciat-o fara rezerve.

  16. I fond, prin enumerarea lor, articolul sugereaza si o impacare ,,in spiritul Craciunului” intre toate Craciunurile. Nu m-as mira ca si unii musulmani sa impodobeasca bradul. Si chiar am si vazut.

    • Im urma cu un an televiziunile crocodil o inconjurasera in holul blocului pe mama lui Sevill Shaideh – proaspat propusa de PSD ca posibil Premier. Interesul aligatorilor cu microfoane si camere era generat de atitudinea mamaiei care exprimase un punct de vedere ce venea in concordanta cu acela al lui Johannis – adica Verner si Coana mare optau de comun acord mai degraba pentru Ciolos. Chestia e ca la un moment dat batranica . prezumat musulmana ca si fiica ei deci aproape sigur simpatizanta ISIS , a batut in retragere ,si s-a strecurat in apartament, iar prin usa intredeschisa s-a vazut bradul cu beculete. Dinauntru se auzea un colind , dar nu era Hrusca ci Fuego.

  17. dovada nefiind necesară
    cumulul nu-i desigur cel cantitativ,
    nici cantic,
    și nici quantic
    ci doar ca prin minune sau epifanie
    doar cîtul care-i mai rămîne
    s-ajungă gîndul dincolo de gîtu-n care-i palpită
    carotida brează
    stea aninată sus în cer
    privită printr-un brad cu cetina-i tot verde.
    Căci Bradul NU OFILEȘTE
    Ci doar omul, zău !

  18. Desi am crescut nuștiucum cu Moș Crăciun, cu siguranță ca seamănă puțin si cu Mihai vitezul, ca figura, daca nu cu Put in care finanțează biserica rusa din spatele pieței universității sub care s-au descoperit recent rămășițe de rusi din regimentul 30!

  19. Fukuyama credea ca neoliberalismul e incununarea si sfarsitul istoriei, ca odata cu caderea comunismului o sa se intaleze un fel de capitalism global si etern in care fiecare noua generatie de angajati, si consumatori, se vor intrece voiosi „in economia de piata libera,” pana cand in sfarisit ajung la pensie si apoi la cimitir. …Crestinii cred ca sfarsitul istoriei va fi cand se va intoarce Cristos, si vor invia mortii…Ficeare cu ‘narativa’ lui, desi cea a lui Fukuyama a inceput sa se balbaie serios de cand cu criza din 2008 si re-desteptarea nationalismului.

  20. Cazul în speță seamănă tulburator cu cel al Andreelor cu al lor nume patriotic romanesc cu multe Euri care le provine direct de la Apostolul sciților mici si mari!

  21. Observ cu satisfacție că numeroasele inabilități recente ale guvernanților români sunt sancționate prompt de exponenții societății civile, inclusiv prin luări de poziție critice în spațiul public. Ceea ce mi se pare cu osebire interesant, în mai multe comentarii actuale decât în cele trecute, este atenția sporită pentru soarta României. Asta îmi dă sentimentul de urgență, de tensiune în creștere, de îngrijorare, dar, totodată, de empatie. Și simt imboldul să mulțumesc celor cărora, la fel ca mie, le pasă de țara noastră. Dar, din dragoste de patrie și dorința de mai bine, uneori este elogiată suveranitatea autarhică, în izolare față de Statele Unite și de UE (și nu lipsesc exemplele, considerate pozitive, de state est-europene care se izolează progresiv de Europa).

    Colegi din țară, ori de peste hotare, consideră Europa o amenințare marxistă, iar guvernele Germaniei, Olandei, ori Franței, de-a dreptul socialiste (prin urmare, periculoase pentru România). Alții văd în parteneriatul strategic cu SUA o mare vulnerabilitate, pentru că America nu ar dori decât să-si amplaseze niște capabilități militare în zonă. Ceea ce NU găsesc în comentariile recente, dar deloc, sunt posibilele, eventualele, amenințări de vreun fel din partea Rusiei. Se vede treaba că dinspre Est totul este OK, spre deosebire de UE, nu ne amenință marxismul, nu ne este nicicum periclitată suveranitatea națională șamd.

    • În ce privește pericolele dinspre Est, știm să ne păzim pentru că le recunoaștem. Dar ele nu sunt inexistente, de exemplu în ziarele din Iași apar mereu comentarii (din partea unor cititori de bună credință, evident) în care se recomandă inclusiv secesiunea Moldovei dintre Siret și Prut (*) și orientarea ei spre Rusia. Despre care, ce-i drept, putem fi siguri că nu va legaliza prea curând căsătoriile între persoane de același sex și nu va lua copiii din familiile naturale spre a-i redistribui în familiile nou-inventate.

      Însă obiectiv vorbind, odată cu divorțul dintre Rusia și Ucraina pericolul la adresa României e mult mai scăzut, iar anexarea Crimeii a lăsat chiar și Transnistria fără vreo valoare strategică. Economic și demografic Rusia nu merge spre bine, iar în cadrul dezghețului care va urma după înlocuirea lui Putin s-ar putea să vedem trupele din Transnistria retrase și calea spre reunificare cu R.Moldova deschisă. Deci care ar fi pericolele din Est?

      După cum s-a văzut atât în propaganda democrată din State, cât și în propaganda lui Merkel, Rusia e folosită pe post de bau-bau, ceva la modul ”votați-ne pe noi ca să nu vă fure alții”. Iar cu o creștin-democrație a la Merkel, cine mai are nevoie de socialism?

      (*) Notă – partea reală din acele comentarii este faptul că Bucureștiul spoliază întreaga țară, iar realitatea e că la 1859 Moldova stătea mai bine dpdv economic și era și mai civilizată (fiind influențată de Viena, nu de Constantinopole, ca Bucureștiul).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro