vineri, martie 29, 2024

Creativitate în era algoritmilor

Trăim într-o lume ajustată subtil din spatele scenei. “Ne dăm pe net”, cumpăram, plătim, ne informăm, facem politică, ne delectăm, ne găsim partenerii și divertismentul favorit, totul într-o libertate aparent absolută. Dar ne învârtim în cerc. Sfârșim prin a accesa aceleași pagini de web, a viziona același gen de programe, a prefera (“dând Like”?) același tip de postări. Libertatea absolută pare a avea o structură circulară, o formă repetitivă nesfârșită a confirmării și validării, în care reveriile noastre sfârșesc mereu înapoi în sine, iar opiniile noastre se întăresc.

Calitativ acest tip de comportament nu este modern sau postmodern. Lucrurile se prezentau într-o manieră similară acum câteva secole și și acum câteva generații. Bunicii cumpărau aceleași ziare an de an iar statutul social definea în general cercul de prieteni. Există însă o diferență majoră: nicicand în istoria lumii informația nu a fost mai disponibilă, iar comunicarea mai facilă. În principiu este mai ușor acum decât oricând să auzim alte puncte de vedere, să intrăm în contact cu alte bresle și categorii sociale. Cu toate acestea, comunicăm în cerc restrans și ne informăm unidirecțional. Granițele devin, în ciuda facilităților, tot mai greu de trecut. În plus, fluxul informațional este mult mai intens astfel că lucrurile sunt accelerate. Cu alte cuvinte daca aspectul calitativ nu diferă, cel cantitativ este cu siguranță diferit.

Zilnica plimbare a utilizatorului de Internet prin tărâmul digital este străjuită de algoritmi puternici. Aflați în spatele paginilor web pe care le accesam, aceștia determină conținutul cel mai potrivit pentru noi, de la publicitatea înșurubată în marginile paginilor web, la conținutul lor și la linkurile vizibile în diferite articole sau note de subsol. Fiecare accesare, fiecare click lasă o urmă înregistrabilă în baze de date gigant pe care companiile și corporațiile le colectează, cumpară și analizează. Încetul cu încetul, personalitatea ta (anomimă sau nu) contribuie la crearea unui profil virtual menit sa stabilizeze castigurile celor care ne privesc. Algoritmii sunt destinați să ne întărească interesele, să ne anticipeze nevoile, să ne prezinte un conținut căt mai apropiat de ceea ce credem și vrem să vedem. Cum succesul online al companiilor și rețelelor media se sprijină pe acceptul nostru, algoritmi nevăzuți determină conținutul cel mai probabil pentru a maximiza timpul pe care-l petrecem pe un site sau altul. Sfârșim astfel într-o capcană în care ceea ce suntem este întărit, iar ceea ce putem fi este eliminat.

Exemplele sunt prea numeroase și merg de la faimosul Google care adaptează rezultatele în funcție de paginile pe care le citim, la Instagram, Facebook, Amazon, Twitter etc. Nici unul dintre acești giganți nu lasă la voia întamplării vreun aspect al vieții noastre online. În Octombrie 2016, cancelarul German, Angela Merkel cerea marilor platforme online să transparentizeze procesul de soartare a informației, argumentând că prin utilizarea acestor algoritmi ele crează “bule de opinie”, care distorsionează percepția asupra realității.

Iar consecințele sunt cât se poate de evidente, chiar tragice. Plecând de la opinii moderate, dar care inclină într-o parte sau alta, este ușor de imaginat cum un flux informațional extrem de puternic, venit din multiple surse, și polarizat într-o anumita direcție, poate conduce mintea, într-un interval foarte scurt, la extremism. Ajungem astfel în ipostaza în care, plecând de la o optică aproape identică asupra realității sfârșim prin a percepe realități diferite, imaginare, construite din cuvinte și imagini așezate în pagină de algoritmi meniți să ne facă viața mai ușoară, mai simplă și mai fericită. Se pune astfel punct toleranței, pentru că diversitatea, de orice natură, nu-și are loc într-o astfel de realitate decupată în jurul profilului personal al consumatorului.

Limitarea interacțiunilor noastre cu informația, are dept consecință și retezarea capacității creatoare. Bazată pe un efort susținut, de a îmbrățișa concepte și legături noi între noțiuni cunoscute, de a explora – activ – noi orizonturi, creativitatea își pierde motorul principal atunci când informația prezentată este menită a repeta trecutul. Creativitatea nu poate fi copiată de mașini dar acestea cu siguranță pot diminua potențialului creativ.

În 2011 Netflix a luat una dintre cele mai importante decizii din istoria sa – trecută sau viitoare. Netflix a realizat că telespectatorii versiunii britanice a serialului House of Cards tind să prefere filmele regizorului David Fincher și, de asemenea, filmele care-l au în distribuție pe Kevin Spacey. În baza acestor date, a achizitionat drepturile de autor și a investit în amintitul serial 100 de milioane de dolari pentru a produce 2 sezoane ale versiunii americane [1]. Această decizie s-a bazat în întregime pe analiza datelor utilizatorilor.

Pentru prima oară, succesul în arta cinematografică a fost construit de un algoritm. Dacă un algoritm dictează alegerea unui show, a actorului principal și a directorului, care mai este piața libertățatii de creație? Ce va împiedica o altă versiune a algoritmului să dicteze unghiurile de filmare, cromatica sau să “ajusteze” dialogul? Se elimină astfel din start posibilitatea apariției unor serii noi, ca Breaking Bad de exemplu, fundamental diferite de ceea ce consumatorii au văzut în trecut. Mai mult, regizorii sau actorii mai puțin cunoscuți au puține sanse, și și atunci când vor avea o șansă, selecția va fi facută, cel mai probabil, de o mașină, de un algoritm avansat.

Revenim astfel la problema de la începutul articolului: un flux informațional polarizat întărește ceea ce suntem și elimină ceea ce am putea deveni. De la știri până la divertisment, informația care ne este prezentată este din ce în ce mai mult croită pentru noi, eliminând accidentele atat de necesare procesului creativ, dezvoltarii individuale si pluralismului de opinie.

NOTE

[1] În cadrul rețelei Netflix, prezentarea serialului s-a făcut cu ajutorul a 10 versiuni ale trailerului, fiecare corespunzand unui profil de utilizator. Astfel, Netflix a redus considerabil costurile de publicitate.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Trebuie sabotata acesta culegere de informatii. Nu e posibil total dar folosirea DuckDuckGo sau simai bine Tor cu DDG (https://3g2upl4pq6kufc4m.onion/html/) le mai taie macaroana celor de la Google si Yahoo sau alte site-uri. spre exemplu incercati BBC i o sa vedeti ca este diferit de ceea ce va arata de obicei. Nu e vorba de prima pagina ci de celepesubiecte. La multi ani!

    • La multi ani si dumneavoastra!

      Asa este. Experienta online cu Tor este mult diferita fata de cea cu browsere obisnuite. Intram aici, insa, si in probleme de privacy pe care nu le-am abordat in articol, dar observatia este pertinenta: unul din modurile prin care ne putem proteja de bias-ul produs de algoritmi este anonimitatea data de Tor.

  2. Foarte interesanta observatia, si este o problema la care m-am gandit si eu.

    Ne informam din ce in ce mai mult de pe net. Dar volumul de informatie este urias, si atunci ne bazam pe agregatorii de informatie (Google, Facebook, Quora, Instagram, Hotnews) sa gasim informatie relevanta. Dar acesti agregatori de informatie sunt firme care urmaresc profitul. Algoritmii ne determina interesele si ne vor livra informatii similare – pentru a maximiza timpul petrecut pe site, numarul de clickuri etc.

    Ok, creativitatea e afectata, dar problema e mult mai grava. Oamenii se izoleaza in bula lor cognitiva si nu mai gasesc punti de comunicare cu alte categorii sociale. Coeziunea sociala scade, apar falii adanci in societate. Lucrurile astea deja se vad – in USA Trump vs non-Trump, in RO votantii PSD vs votantii USR etc. Ori o societate divizata este o societate slaba in fata amenintarilor exterioare de orice fel.

    Nu imi dau seama cum s-ar putea rezolva aceasta problema. Agregatorii de continut au o uriasa responsabilitate sociala; parerea mea este ca ar trebui reglementati. In ce mod, si de catre cine? Nu stiu.

    • Aveti dreptate: „o societate divizata este o societate slaba in fata amenintarilor exterioare de orice fel.”

      Cat despre reglementari: va impartasesc dilema. Stiu ca este important ca motoarele de cautare si distribuitorii de stiri sa fie transparente in selectiile lor. Poate ca acest aspect ar putea fi reglementat de politic prin lege. Macar asa avem posibilitatea de a alege sa ne inchidem intr-o bula informationala alegand un motor de cautare care permite asta…

  3. Salut articolul dumnevoastra!

    As adauga cateva aspecte importante si oarecum neglijate: profilele virtuale si procesarile automate asupra lor care conduc la modificari automate in acest strat tehnologic-informational sau care ajung sa furnizeze informatii care servesc oamenilor duc inevitabil la cazuri in care libertatea omului este afectata.

    Tehnologiile autonome ar trebui sa aiba un buton de on/off, in asa fel incat in situatiile in care omul vrea sa ia o alta decizie decat cele dictate de tehnologiile autonome sa poata sa o faca.

    Inteligenta artificiala, robotii, procesarea automata, tehnologiile autonome NU AU constiinta.

    • Observatia dumneavoastra este corecta, dar nu am vrut sa intru in probleme de privacy si online freedom. Asta nu inseamna ca nu sunt importante.

  4. Fiecare viata are in ea si germenele mortii ei. Sau transformarii. Vor aparea algoritme ale „diferitului de succes” (adica un diferit ce promite succes la box-office) .

  5. Presupunând, în baza scenariului prezentat, că algoritmii vor influența și filtra și mai mult în viitor informațiile ce vor ajunge la fiecare dintre noi și presupunând că este o problemă greu de abordat dată fiind maniera tipic umană de a accepta ce ne surâde, care sunt soluțiile propuse pentru spargerea bulei de ”realitate” informațională ce ne înconjoară?

    • Intr-o lume in care riscam sa ajungem „closed minded”, cu o gandire extrema, doar pentru ca ne formam o opinie, devine si mai pregnanta datoria noastra de a-l asculta pe celalalt, de a-i asculta punctul de vedere, chair daca opus.

      • Este intr-adevar important sa ascultam si punctul de vedere opus. Cel putin din motivul ca este posibil ca noi sa ne inselam…

        Nu am auzit de vreun algoritm care sa discearna valoarea de adevar in absenta omului. :-)

  6. Nu-i pericol, suntem „flamanzi” dupa seriale noi si diferite. Dap, House of Cards a fost bun, la fel si Braking Bad sau Prison Break. Nu ma indoiesc ca ultimele sezoane din Game of Thrones vor respecta preferintele consumatorilor. A plecat de la sezonul 1 si s-a „rafinat” intre timp. Nu a dezamagit. Deci nu ma deranjeaza algoritmii, daca ei functioneaza in favoarea consumatorilor.
    Singura problema a algoritmilor este sa nu ramana blocati intr-un minim sau maxim local. Dar, pana la urma e nevoie si de „satisfactie locala”, nu doar generala. Vor spune ca algoritmii „personalizeaza”. :)
    Oricum, consumatorii au nevoie de multe incercari pana sa isi defineasca peferintele. De fapt, preferintele se schimba odata cu anii. In cazul meu, am urmarit entuziast primele filme cu Thor si Iron Man, dar nici nu m-am mai deranjat la ultimele re-, re-, re- makeuri. In afara de Hateful8 de la inceputul anului trecut, nimic uau pe cinema anul acesta. Seriale … cel romanesc de pe HBO, deja i-am uitat numele. :)

  7. Pe baza acelorași informații și premise eu am ajuns la o concluzie opusă: algoritmii potențează creativitatea și salvgardează diversitatea, ambele puse în pericol de politruci, ideologii, religii și regimuri dictatoriale/teocratice.

    Sper să mă iertați pentru îndrăzneală, dar dumneavoastră nu cred ca știți cum funcționează industria cinematografică/culturală, de unde și șubrezenia alegației asupra primei producții bazate pe algoritmi [în fapt succesul ‘House of cards’ nu e dat de algoritmi, ci de măiestria actorilor, ingeniozitatea scenariștilor și talentul producătorilor și regizorilor, iar informațiile preluate și analizate în baza unor algoritmi au contribuit doar la deciziile editoriale privind reluarea seriei și distribuția la nivel de protagoniști], in plus, omiteți un aspect esențial în ecuație: algoritmii ajută enorm la construirea unor punți între creatori și public, punți ce altădată ar fi fost imposibile. Ceea ce odinioară era doar aproximat de creatori, sociologi și analiști de piață astăzi poate fi enunțat cu exactitate, este vorba de cererea de creatie artistica, iar dacă altădată anume segmente sociale erau eliminate din target direcția fiind una a reducerii la numitor comun în producția culturală [de pildă în epoca televizorului producția de telenovele a dominat peisajul media în timp ce serii precum House of cards-uk și Blackadder erau excepții rarisime], astăzi chiar și publicul sofisticat, pretențios și prea educat poate găsi ceva pe placul lui pentru că niște analiști competenți ai unor companii dispuse să riște pentru a se extinde au descoperit că aceștia -pedanții, snobii, intelectualii cu figuri- sunt mai numeroși decât se credea.

    În urmă cu 20 de ani Breaking Bad nu ar fi fost posibil. Îl avem acum. În loc să avem de a face cu o nivelare și îngustare a pieții se remarcă o îmbogățire fara precedent a ofertei. În urmă cu 20 de ani renunțam cu lejeritate la televizor și m’am simțit tare bine fără el. Astăzi companii precum Netflix și HBO au reușit să mă convingă să’mi cumpăr unul deși nu am abonament la nicio companie de cablu. Cu vreo 5 ani ani urmă serialele vizionate le număram pe degete [în afară de Seinfeld și Twin Peaks nu mă impresionase nimic], astăzi descopăr cu uluire producții ieșite cu totul din comun și din schemele de creație pe care credeam că le cunosc. În epoca televizorului acoperit de mileu nu cred să fi existat ceva atât de sumbru precum ‘Carnivale’ și ‘Deadwood’, de zarghit precum ‘Arrested Development’, de brutal și colorat precum ‘Banshee’ și ‘Black Sails’, de profund și documentat precum ‘Masters of sex’ și ‘The americans’. Și tot apar nestemate intr’un ritm care mă depășește: Lilyhammer, Fargo, True Detective, Futurama, Gotham, ‘Orange is the new Black’, ‘Black mirror’, Westworld etc. Să nu mai zic de evoluția serialelor polițiste: ganditi’va cum arăta un Columbo in anii 70 și cum arată Sherlock’ul de azi.

    Așa că, în loc să ne plângem, mai ne bucurăm de momentul extraordinar, atâta cât o dura, că uite ce ascensiune a extremismului constatăm în rândul liderilor politici chiar ai lumii libere care cer astăzi companiilor să instituie autocenzura. Ei sunt adevărații extremiști din moment ce ei se gândesc si planuiesc să sugrume libera exprimare și piața ideilor.

    • Perfect! Acum imaginati-va ca adresa http://www.contributors.ro ar avea un algoritm care sa sorteze comentariile altfel decat cronologic (asa cum face Facebook de exemplu). Pentru ca opiniile noastre difera, comentariul dumneavoastra ar fi pus pe pagina 3, 5, 11… etc., sa zicem, sau nu ar fi inclus in versiunea prezentata mie. Ceea ce ati scris, opinia exprimata, nu ar mai ajunge niciodata in „tabara adversa”. Un dialog n-ar fi posibil din start, iar exprimarea opiniei dumneavoastra si-ar pierde intelesul neajungand niciodata la destinatie. Aleg sa nu ma bucur de acest tip de cenzura pe care dumneavoastra il numiti „moment extraordinar”.

      • Aici este vorba de simpla utilizare a unui instrument deosebit de sofisticat. Poate fi utilizat „la construirea unor punti intre creatori si public” cum spune euNuke, dar si la cenzurarea opiniilor contrare. In toata istoria creatiilor umane, de la scula de zgarmat in pamant ce putea fi folosita si ca arma de ucis, pana la energia nucleara, sau actualii algoritmi, a existat o utilizare duala a fiecaruia dintre ele. In opinia mea este responsabilitatea oricaruia dintre noi, ca indivizi sa sesizam in acest caz tendinta de manipulare la care suntem supusi si sa luptam pentru a ne pastra independenta de gandire, de optiune. In acelasi timp poate fi blamat cineva care isi doreste sa fie „servit” cu ceea ce ii place si care, din comoditate refuza sa cunoasca si altceva? Este si asta o optiune si este foarte foarte raspandita, face ca piata sa fie previzibila, ceea ce este „good for business”.

        Revenind la problematica cenzurii prin algoritmi, iata ca exista si o platforma (contributors) unde putem schimba opinii, exista si browsere „nealiniate”, deci dracul nu e chiar asa de negru. Inca.

      • Da, bun exemplul dumnevoastră. Doar că noi, comentatorii, ne urmărim, de cele mai multe ori, comentariile. O „depreciere” a lor ar conduce la o părăsire a „câmpului de luptă”. Dacă un comentariu, chiar și dezlanat, nu este respectat, atunci tu, ca si postator/cititor/contributor, nu ești respectat. Deci nu ești binevenit, locul tau nu este acolo.
        Cu un astfel de algoritm, s-ar exacerba în timp, opiniile „corecte” si s-ar forma un mimim local de păreri. Sunt deja astfel de zone Media (probabil si pe internet) cu păreri și opinii bine definite, unde nu este loc de altceva. Sunt minime locale cu energii potențiale minime ce conferă stabilitate aparenta grupului.
        Datorita diversității (încă) a internetului, fiecare își poate găsi un grup/mimim local in care sa se simtă confortabil. Problema nu ar trebui să fie la noi, consumatorii, ci la cei care fac algoritmii. Pentru că nu noi avem nevoie de ei (datorita diversității) ci ei de noi (datorita nevoii de consumatori).
        Dacă minimul local se simte bine si supraviețuiește cu grupul de contributori limitat, foarte bine, se definesc enclave si funcționează nelimitat. Este loc și pentru ei, toleranta maximă. Dacă vor dori deschidere, vor lucra la algoritmi.

      • Perfect! Acum imaginati-va ca doriti sa iesiti la o bere, ca mergeti in concediu si/sau ca sarbatoriti un eveniment (zi de nastere, casatorie, onomastica, etc.). Cum procedati in a va selecta partenerii? Iesiti pur si simplu pe strada si invitati primii trecatori care va ies in cale sau va sunati rudele, prietenii, colegii, cu care stiti ca aveti afinitati? practic, aplicati si dvs. un algoritm de selectie, care, in esenta nu difera cu nimic de cele pe care le blamati in articol.
        Dumneavoastra cam care credeti ca este dorinta autoritatilor in reglementarea internetului si a algoritmilor: frica ca dumneavoastra nu veti avea acces la pareri si opinii contrare credintelor dvs. (adica ca ardeti de nerabdare sa va ocupati timpul cu ceva care nu va place, nu va atrage si algoritmii motoarelor de cautare va impiedica in chestia asta) sau dorinta de a va impiedica sa aveti acces la anumite opinii contrare dorintelor „oficiale”?
        Asta e culmea! Avem un spatiu foarte putin controlat de autoritati, exista metode, pentru cei care doresc asta, destul de simple (care apar in comentarii) de a evita ceea ce blamati in articol , autoritatile au deja la ora asta suficiente mijloace pentru a controla activitatile ilegale si unii cer cu seninatate ca guvernele sa-si bage coada si aici mai mult. Unde dracu s-a dus ideea de libertate?

    • Nu reprezentați publicul din întreaga lume și odată ce așezăm lucrurile în cadrul lor, putem observa că Blackadder, bunăoară, nu era nicidecum o excepție în „peisajul cultural” britanic, care nu era dominat de telenovele în anii ’70-’80 când astfel de sitcom-uri erau pe val. Că în lista dumneavoastră acestea nu apar deloc, iar în schimb apare un Seinfeld al cărui protagonist – apropo de măiestria actorilor – joacă înfiorător de prost, ei bine, astea țin mai degrabă de istoria și (in)cultura personală. Totodată, dacă am trece de la Columbo la Sherlock în mod treptat, prin zeci de ani de televiziune, am remarca o evoluție mai domoală (măcar prin numărul uriaș de seriale polițiste care au reciclat rețetele știute, uneori cu mici inovații), mai puțin spectaculoasă decât pare la prima vedere. Și de ce să nu pornim de la Telecrime? :) Cu alte cuvinte, pentru analiza „schemelor de creație” trebuie să avem în vedere o bază documentară mult mai mare.

      Sugestia că intelectualii ar ocupa o nișă în piața de seriale este ridicolă – fiecare cu plăcerile și viciile lui, însă a generaliza asupra condiției de intelectual, fie el și „cu figuri”, presupune o minimă înțelegere a noțiunii. Și chiar dacă nu cunoaștem societatea britanică și nu îi înțelegem umorul sau gusturile, putem totuși să luăm în considerare că Blackadder este printre cele mai populare seriale britanice sau că faimosul domn Victor Viorel Ponta este fan declarat al seriei House of Cards. Deci ele nu sunt pentru un public „sofisticat, pretențios și prea educat”. Dar nu despre publicul britanic sau românesc este vorba aici, ci despre dumneavoastră. Și de aceea, fără intenție, demonstrați punctul de vedere pe care îl combateți – sunteți consumator de Twin Peaks, nu de Escrava Isaura, și asta (și) pentru că alegeți să vă prezentați, cel puțin în discursul de mai sus, ca parte dintr-un anumit public.

      Poate că succesul comercial încă nu poate fi înscris pe de-a întregul într-un algoritm, însă faptul că gusturile noastre sunt dictate în bună măsură de producători și distribuitori este evident. Ajunge să ne uităm la impact, atât în cifrele de audiență și reacțiile fanilor, dar și în așa-zisele review-uri (care de cele mai multe ori povestesc fiecare episod, se atașează de unele personaje, comunică impresii sau anticipează e.g. „eram sigur că Jon Snow o să învie!”), la originalitatea căutată asiduu în extreme „atât de sumbru … de zărghit … „, ș.a. Unde există rețete, există (sau o să existe) algoritmi.

  8. Geniul uman este fabulos!
    Admir acesti happy few, o mâna de oameni deosebit de inteligenti, care reusesc sa domine si sa manipuleze omenirea, dând iluzia libertatii de alegere!
    Exact ca filosofii antici si discipolii lor din primul mileniu (al-Khawarizmi fiind cel mai potrivit exemplu in contextul articolului ;) ), inventatorii retelelor sociale sunt, nu doar matematicieni si statisticieni exceptionali, dar si excelenti psihologi!
    Va dau exact ceea ce doriti, va anticipeaza reactiile si nu va contrazic niciodata, luând in schimb – pentru ca totul se plateste! – numai ceea ce le dati de bunavoie, pentru ca nu va costa nimic (…?), si anume timpul pe care-l aveti la dispozitie „gratuit”, adica viata!
    Un nou an minunat, tuturor!

    • Subscriu.

      Doar ca mai sunt inca oameni care nu se predau acestei „automatizari”. Cel putin vazut prin prisma existentei alternativelor la Google si IE si chiar a alternativelor la Google Android (cu care sunt echipate telefoanele mobile, sa ne intelegem, este un Android produs de Google…). Nu exista numai Windows, nu exista doar Word.

      Merg si mai departe: Lego pierde incet incet suprematia sa, sub impactul pierderii patentului pentru caramidute, oamenii mai merg si la filme frantuzesti sau din Orient, nu stau doar cu ochii in ce prezinta posturile TV.

      Si exemplele ar putea continua.

    • Imi permit sa nu fiu in totalitate de acord cu afirmatia dumneavoastra: „Va dau exact ceea ce doriti, va anticipeaza reactiile si nu va contrazic niciodata”. De fapt, eu cred ca ei vor sa ma faca sa doresc ce vor ei, sa am reactiile pe care le vor ei, si sa ma formeze (educe, dreseze, uniformizeze) in sensul dorit de ei. Pana la urma, asta vor sa faca toti: corporatiile, guvernele, Facebook, Google, MSM, etc.

      Sa luam un mic exemplu: Google. „Eric Schmidt, Executive Chairman of Google, has backed a “hate-speech spell-checker” that would nudge ordinary web users away from unwelcome forms of expression on social media.” (http://www.breitbart.com/tech/2015/12/08/google-chairman-wants-hate-speech-spell-checker-to-filter-internet/). Cum naiba ar putea fi facut un astfel de algoritm si sa nu fie un total fiasco?

      Mai demult, am avut un coleg care a fost in infanteria marina americana. Imi spunea ca primele sase luni de zile le-au fost spalate creierele si pe urma li s-a pus altceva in loc. Era dealtfel foarte mandru de asta si spunea ca el, dupa ce moare, spera sa ajunga „in the Marines’ Heaven”. Cam asa se intampla si in viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti, numai ca procesul este mult mai lent si mai insidios.

      • „Mai demult, am avut un coleg care a fost in infanteria marina americana. Imi spunea ca primele sase luni de zile le-au fost spalate creierele si pe urma li s-a pus altceva in loc. Era dealtfel foarte mandru de asta si spunea ca el, dupa ce moare, spera sa ajunga “in the Marines’ Heaven”.
        Mai demult au fost generatii intregi care au trait sub communism. Inca din primii ani de viata ni se spala creierii si ni se punea altceva in loc. Eram dealtfel foarte mandri de ceea ce eram (soimi, pionieri, utecisti, membri partid, securisti samd). Speram dupa moarte la funeralii eterne. (Textul dumneavoastra mi-a amintit de „spalarea pe creier” generalizata a societatii)
        1984 a fost si este peste tot, sub diverse forme. In orice tip de societate.
        Cand este vorba de interesul material, manipularea consumatorilor poate fi scuzabila. Nu li se ia oamenilor decat banii (click-urile/like-urile, traficul/timpul din viata lor). Manipularea economica s-a intamplat din cele mai vechi timpuri, sa fii facut sa iti doresti ceva ce nu ai nevoie.
        Daca este vorba de manipulare politica / sociala / economica, atunci nu prea este ok. Dar … cine hotaraste ce este ok si ce nu este? Cine ne protejeaza?
        Correct ar fi o limitatre si un control prin lege a acestor algoritmi (nici nu stiu exact cum sa ma exprim). Asa cum probabil exista si o lege a audio-vizualului in care sunt limitate (sau ar trebui sa fie) abuzurile/manipularile, ar putea fi limitate „permisiunile” de pe internet.

        • Da, este foarte mare asemanarea cu ceea ce facea regimul comunist, de care m-am „bucurat” si eu destui ani. N-am fost deloc mandru, ba am fost chiar scarbit de toate tampeniile pe care incercau sa ni le bage in cap. De fapt, cred ca asta m-a scarbit cel mai tare. Nu faptul ca nu se gasea de mancare, ca era frig in case, ca era saracie, sau ca nu aveam apa calda, ci faptul ca cineva incerca sa-mi perverteasca gandirea mea si sa-mi inlocuiasca gandurile mele cu idioteniile lor. „1984” este o ilustrare perfecta a ceea ce voiau comunistii sa faca, iar eu il consider pe George Orwell genial. Pacat ca multa lume citeste cartea si nu intelege nimic din ea, sau nu trage nici o invatatura.

          Problema cu colegul meu american este un pic mai complexa. In timp ce in armata este normal sa se intample asa, pentru ca acolo nu este nevoie de oameni care sa gandeasca fiecare in felul lui, sau care sa voteze daca sa atace pe flancul stang, pe flancul drept, sau sa mearga mai bine sa bea o bere si sa traga un pui de somn, ci ai nevoie de oameni perfect predictibili, care sa gandeasca toti la fel. De fapt, nu trebuie sa gandeasca, trebuie doar sa execute ordinele, si asta cat mai repede si cat mai exact. In viata civila nu este – sau nu ar trebui sa fie – la fel. Cu toate astea se intampla. Credeti ca pe angajatorul dumneavoastra, sau pe al meu, ii intereseaza ca noi avem propriile pareri, opinii, sentimente, idealuri si convingeri? Eu cred ca prefera sa aiba niste angajati „standardizati”, care gandesc (daca nu gandesc e si mai bine) si reactioneaza toti la unison. Este mult mai usor de manevrat o turma (scuze pentru termen) omogena decat o suma de individualitati. Ori, o turma nu este creativa. Einstein a descoperit ceva ca individualitate, teoria relativitatii nu a fost descoperita de o turma.
          Pe urma, Dilbert spunea ca diferenta dintre om si furnica este urmatoarea: furnica este total idioata ca individualitate, dar cu cat se aduna mai multe furnici creste inteligenta grupului, in timp ce omul este foarte inteligent ca individualitate, dar pe masura ce se aduna mase mai mari de oameni, scade inteligenta grupului pana la tampenia pura.

          Problema Internetului este si mai complexa. Noi ne mandrim si credem ca aici exista o libertate deplina, ca putem avea acces la orice informatie, idee, sau opinie. Ei bine, eu cred ca nu. Avem acces la informatia la care ni se da voie sa avem acces si avem voie sa spunem ceea ce ni se da voie. De exemplu, eu pot sa spun pe un forum ca „Obama este cel mai slab presedinte al SUA”, iar un algoritm dintr-un program pus sa faca verficarea postarilor inainte de publicare sa considere ca este vorba de „hate speech” si de rasism si sa mi-l stearga. In schimb, ar putea lasa numai postarile userilor care au scris „Trump este un presedinte dezastruos”. Deja se merge in directia asta. Cu pasi mici, insesizabili, ca sa nu observam, dar peste zece ani nu va mai fi la fel ca acum. De exemplu, o stire proaspata, din aceasta dimineata: http://www.hotnews.ro/stiri-international-21509551-propunere-legislativa-inaintata-parlamentului-european-include-prevederi-controversate-privind-continutul-postat-online.htm Enjoy!

          • „Eu cred ca prefera sa aiba niste angajati „standardizati”, care gandesc (daca nu gandesc e si mai bine) si reactioneaza toti la unison.”
            Da si nu. Cred ca viitorul apartine individualitatilor si raspunderii individuale. Firmele (multinationalele) isi schimba (incet, desigur) idea de „angajati standardizati”. Pentru ca fara creativitate nu te poti ridica mai sus de nivelul lohn. Desigur, depinde de fiecare firma ce nivel tinteste.
            Abordarea actuala este sa angajezi oameni mai destepti decat tine si sa ii pui sa munceasca pentru tine (chiar si Trump a spus asta, cred ca Steve Jobs a fost primul). Nu sa le spui tu, ca angajator, ce sa faca, ci ei, fiind mai destepti decat tine, sa stie ce trebuie sa faca pentru o idee data. Pentru asta ii si angajezi, ca sa ofere raspunsuri si solutii. De aceea s-au si ridicat foarte rapid in ultimii ani companiile ce ofera solutii tehnologice. Datorita ingeniozitatii, nu standardizarii. Datorita angajatilor „nestandardizati”, nu a „roboteilor”. Roboteii au devenit dispensabili, din nefericire. :|
            Da, inteleg idea de „hate speech”. Dar nu ma indoiesc ca acest tip de cenzura va duce la si mai multa creativitate. Nu se vor folosi fraze directe „X is bad”, va trebui ca cel care posteaza sa fie putin mai „destept/creativ” decat cel (sau algoritmul) care filtreaza. Deja cuvinte ca „fuck” sau „p..la” care sunt filtrate by default sunt inlocuite si exprimate altfel.
            Ma gandesc acum ca ideea de „politically correct” dusa de catre Europa in ultimii 20+ de ani a dat gres. Da, s-au respectat impunerile privind abordarea minoritatilor, s-au limitat drepturile de exprimare (Charlie Hebdo a fost inchis s.a.), dar mamaliga tot a explodat. America il are pe Trump, Anglia s-a Brexit, Europa va reactiona si ea. Cenzura nu face decat sa prelungeasca (si chiar sa amplifice) o stare. Dar nu rezolva problemele, chiar deloc.

  9. prostul va fi manipulat oricum, fie ca i te adresezi de la tribuna sau de pe feisbuc. pariurile sportive, jackpoturile, caritasurile bancare inunda orice colt de strada, algoritmii lor sint siguri, desi creeaza prostului iluzia cistigului. un grandmaster cu o minte brici va fi depasit de algoritmii masinilor ce pot jongla cu miliarde de combinatii. a realiza insa ca poti fi batut de algoritmi dar a avea capacitatea de a filtra tu insuti reprezinta un pas urias inainte (fata de lumea prostovanilor tinuti in friu cu ciomagul si televizorul). nu mai poti inventa astazi becul (de vreme ce altcineva a facut o inaintea ta), dar cine te opreste sa faci altceva ? de exemplu politrucii sint nemuritori, de cind s a inventat „democratia” sint de nepretuit si neinlocuit :)

  10. Creativitatea si curiozitatea proprii spiritului uman nu ar trebui vazute ca indestructibile.

    De fapt, daca pastrezi creativitatea si curiozitatea, algoritmii nu fac decat sa te ajute sa le utilizezi, nicidecum sa te impiedice.

    Suntem vulnerabili tocmai cand ne pierdem creativitatea si curiozitatea, devenim sclavii unor masini de marketing (de toate felurile si pe toate canalele) tocmai pentru ca pierdem spiritual critic si curiozitatea de a vedea si alte surse, de a ne indoi de ceea ce auzim si vedem.

    ==

    Sunt multe alternativel Google, sunt destul browsere, nu e doar IE. Nimeni nu te oblige sa stai pe FB pana iti pica ochii in poale, nimeni nu te oblige sa crezi tot ce auzi si sa iei te bune toate lucrurile pe care le citesti pe net. E desarta si idea ca s-ar putea crea ceva care sa te apere de a fi inselat. Daca nu ai spirit critic, daca nu te indoiesti, nici un website si nici un program nu te va feri de inselaciuni si dezinformare.

    Din pacate, foramrea unei asemenea atitudini este treaba unui system de educatie care de mult nu mai e exclusive deruat in scoala. Exact aici este cauza usurintei cu care sunt crezute tot felul de minciuni grosiere: educatia din scoala nu poate sa insufle spirit critic, dupa cum nu poate nici sa te invete sa fii creativ, inventive si curios. Scoala merge din pacate exact in directia distrugerii acestor calitati umane.

    Unul din motivele succesul scolii in a decerebra oamenii este de fapt timpul excesiv cerut elevilor pentru a fi parte la procesul educative institutional, in parallel cu ignorarea educatiei extra-scolare.

    Daca s-ar reduce timpul in scoala si s-ar intelege ca educatia a incetat de mult sa mai fie apanajul exclusive al unitatilor scolare, tanara generatie ar putea cel putin sa se descurce singura, cum poate. Din pacate I-am luat si aceasta posibilitate.

    In invatamantul superior am continuat cu aceasta aberatie a cresterii procentului de posesori de diploma, confundand cunoasterea cu parcurgerea, Asa ca invatamantul superior „desavarseste” distrugerea creativitatii si inventivitatii. Face asta fara ca macar robotizarea, incubarea unui stil de viata profund „algoritmizat” sa fie aplicata. Adica, nici macar nu facem o referire la Skinner, nici macar asta (cazul SUA acum cateva decenii, al Coreeei de Sud, de exemplu).

    Vreau sa spun ca nu avem un contrapunct al algoritmilor la creativitate, ci o incercare bolnava de a inlocui cunosterea prin dresaj.

    Ma refer la Romania, pentru ca sincer sa fiu, nu prea vad la ce foloseste generalizarea discutia proncipiala cu privire la cadrul mondial. In afara faptului ca generalizare este o buna modalitate de a scapa de crunta realitate, alt rost nu ii gasesc in Romania anului 2017.

    • Minunat comentariul. Astea-s problemele.
      „E desarta si idea ca s-ar putea crea ceva care sa te apere de a fi inselat. Daca nu ai spirit critic, daca nu te indoiesti, nici un website si nici un program nu te va feri de inselaciuni si dezinformare.” Din pacate, sunt din ce in ce mai multi cei asupra carora dresajul a reusit si care sustin candid ca statul este dator a reglementa din ce in ce mai mult in ideea de a-si feri cetatenii de propria lor prostie, de incapacitatea proprie de a se feri de inselaciuni si de a-si asigura bunastarea si, culmea culmilor, aceeasi cred cu tarie ca, cu cat statul se va ocupa mai mult de treaba asta, cu atat capacitatea oamenilor de a se feri singuri de toate acestea se va dezvolta si, in nici un caz, nu se va atrofia.

    • Aceasta obligtativitate e relativa intrucat programele sunt facute, dupa cum a remarcat si doamna/domnisoara Ela, cu ceea ce se cheama hook-uri, adica modalitati prin care utilizatorul sa fie tinut lipit de platforma. Unul dintre aceste hook-uri este analoaga cu „vasul de supa fara fund” omul consumad continut care este practic aproape la discretie. Sunt diverse astfel de metode (hook-uri) al caror scop final este banul si nicidecum bunastarea omului. Finalul este ca oamenii, asa cum remarca foarte corect Ela, ajung sa-si consume tot mai mult din viata in sisteme informatice menite sa o monetizeze.

      • De accord. Doar ca omul trebuie sa se si apere.

        Televiziunea a reusit sa spele pe creier si sa aserveasca doar persoanele cu un spirit critic amortit. As zice ca nu lipsa de instruire, de cultura a favorizat aceasta spalare pe creier, ci lipsa pregatirii specifice in ce priveste capacitatea de intelegere a intereselor din spatele cutiei magice…

        De altfel, am cunoscut persaone exceptional pregatite, cu un nivel de cultura foarte ridicat, dar care credeau absolut orice vedeau la televizor.

        La fel va fi probabil si cu mediul digital – oamenii trebuie sa se pregateasca „din pruncie” pentru a nu fi victime sigure ale intereselor pe care internetul le face usor de satisfacut („ethnic vorbind).

        Exista si preocupari massive in aceasta directive in UE, sunt nenumarate documente despre noul mediu digital etc.

        In Romania insa, copiii sunt in continuare indopati cu Paint si cu partile calculatorului…

        In continuare Word si Excel se invata la informatica, in timp ce restul profesorilor interzic utilizarea calculatorului pe motive adesea puerile: „isi strica scrisul”, „ce fac cei care nu au calculator?” etc.

        Scoala rom,aneasca ar trebui racordata la acest mediu educational ce include pregatirea pentru mediul digital. E foarte usor de facut asa ceva, prin simpla programa a materiei optionale si prin adaugarea in materiile existente a acestor coordonate.

        Daca nu facem asta, peste 20 de ani alti postaci si autori cu ochii in lacrimi vor adresa Universului lungi vaiete pentru cat de rau ne este….

        • Asa credeam si eu ca educatia e necesara dar constat ca o minte si o inteligenta care nu sunt credincioase orbecaie fara o directie clara.

          E suficient sa ne uitam la IA in care omenirea a investit zeci de ani si care nu au constiinta si care nu fac decat sa creeze inchisori tehnologice pe care omul va trebui sa le desfaca daca nu vrea sa devina sclavul propriilor constructii tehnologice.

  11. „Octombrie 2016, cancelarul German, Angela Merkel cerea marilor platforme online să transparentizeze procesul de soartare a informației, argumentând că prin utilizarea acestor algoritmi ele crează “bule de opinie”, care distorsionează percepția asupra realității” – interesant, pentru ca ea promoveaza niste politici rupte de realitate si il indeamna pe conducatorul Facebook sa cenzureze postarile pe care ea le considera rasiste. Inconsecventa tipica; cine va mai citi niste fluxuri de informatii cenzurate in mod transparent?
    Eu cred ca ingrijorarile sunt nefondate; nu sunt oamenii de pe net chiar asa de rupti de realitate ca sa poata fi manipulati doar prin fluxuri dirijate de informatii. Dovada este alegerea lui Trumpf in ciuda tuturor fluxurilor de informatii dirijate pentru alegerea lui Clinton.

  12. Si ce poate largi chiar si mai mult libertatea despre care vorbeste autorul, decat un smartphone in buzunar? Permanent conectat la net -ul din ce in ce mai ieftin si, eventual, cu functia de localizare activa non-stop… Libertatea nu are margini si se extinde constant… ca Universul… :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Stan
Adrian Stan
Adrian Stan s-a născut la Brașov, este absolvent al Facultății de Fizică a Universității de Vest din Timișoara și în prezent cercetător în domeniul astrofizicii și a sistemelor cuantice multiparticulă, la Universitatea Sorbona din Paris.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro