marți, martie 19, 2024

Crin Antonescu, un politician care se pricepe la fotbal

Dl Antonescu a acordat TVR un interviu lung în care n-a spus nimic. Personajul e extraordinar, de fapt. Regele sondajelor pentru prezidențiale (cele în care absentează dl Ponta) e gol. Întreg discursul său gravitează în jurul temei Băsescu. Dacă elimini referirile de orice fel la presedintele actual, pe cale să-și încheie definitiv mandatul, setul de idei politice ale challengerului Antonescu este nul. Omul n-are niciun fel de proiect politic, ceea ce-l face mult mai periculos decât cineva care are un proiect politic prost. Tendința politicienilor aflați în situația asta este să-și acopere goliciunea cu ideile care circulă în anturajul lor. În cazul dlui Antonescu, e vorba de oameni gen Dan Voiculescu, colegul de alianță, sau Sorin Roșca Stănescu. Nicio surpriză, în acest caz, ce fel de discurs reușește să pătrundă printre diatribele constante la adresa actualului locatar al Cotrocenilor. Un anti-occidentalism primar, vag paranoic, o retorică așa-zis(nb!) ”naționalistă”, care n-are nimic de-a face cu interesul național, ci doar cu interesul privat al câtorva indivizi care nu vor să-și piardă privilegiile.

O retorică de genul: ”România este o ţară legată de mâini şi de picioare în peisajul european, o ţară aflată în defensivă” – ca să citez din interviul cu pricina. E tipic, asta. Nu, România nu e aflată în defensivă, n-o atacă chiar nimeni. Un număr de țări europene insistă ca statul nostru să respecte regulile unui stat de drept, să asigure funcționarea corectă și independența justiției, să nu dea înapoi de la lupta împotriva corupției și asigurarea integrității funcțiilor publice. Atât. Asta nu e un atac la națiunea română. Nu e un atac la mine, nu e un atac la voi, chiar din contră. E eventual un atac la adresa dlui Voiculescu, de exemplu, în ce privește problemele de natură penală pe care le are. E un atac la cei care ar vrea să fie privilegiați în raport cu ANI, cu justiția șamd. Doar la ei. Iar pentru dl Antonescu, ei sunt ”România”.

Bun. Dincolo de asta, președintele PNL, din păcate pentru el, trebuie totuși să-și intre în alt rol pe care a acceptat să-l joace: cel de șef al comisiei pentru revizuirea Constituției. Și aici are destul prilej să recurgă la discursul său preferat, dând replici știți-voi-cui. Dar mai trebuie și să spună efectiv cam ce ar vrea să apară în legea noastră fundamentală. Or, aici liderul comisiei, al PNL și al Senatului are o sarcină ceva mai grea. Iată ce idee a produs în interviul cu pricina:

„Alegerile parlamentare şi prezidenţială trebuie să fie separate, nu mi se pare esenţial că sunt patru sau cinci ani pentru un mandat. În termeni fotbalistici, campionatul european şi cel mondial, din patru în patru ani, dar nu suprapuse”
(Crin Antonescu)

Splendid argument. Haide să facem Constituția în termeni fotbalistici. Poate îi dăm un rol acolo și lui Victor Pițurcă, dacă-i bate azi pe unguri. Asigurăm separația puterilor între antrenori și finanțatori și îl punem pe G. Becali la Curtea Constituțională de fiecare dată când Steaua ajunge în ”primăvara europeană”.

Să fim bine înțeleși, n-am absolut nimic cu folosirea comparațiilor și metaforelor în discurs. Din contră, o analogie poate face un punct de vedere nu doar cu mult mai clar, ci și mult mai accesibil. Dar analogia trebuie să fie validă, să compare ce e comparabil, relația între elementele dintr-o parte a ei să fie similară cu cea din cealaltă parte. Și eu am recurs la o astfel de analogie, una chiar cu fotbalul, ca să arăt un lucru pe care sportul îl are în comun cu funcționarea justiției:  în ambele cazuri există și se aplică reguli scrise și inteligibile; iar arbitrii – dincolo de termen – nu au voie să acționeze arbitrar. Domeniile între care am făcut analogia erau foarte diferite, însă în context relația între ”arbitri”, ”jucători” și ”reguli” era similară.

Or, aici nimic nu e similar. Da, Campionatele de fotbal nu sunt suprapuse. De ce? Păi, între altele, pentru că sunt aceiași jucători care joacă și într-o parte și în alta. Ar vrea dl Antonescu să fie simultan și președinte și parlamentar? Sau cum? Comparația n-are sens. Apoi, campionatele sunt separate pentru microbiști, ca să aibă parte de spectacol cât mai mult timp. De asta dorește să separe șeful Comisiei de revizuire a Constituției cele două alegeri? Ca să aibă parte electoratul de spectacol? Din nou, analogia e perfect stupidă. Cele două campionate de fotbal nu au, în sine, în ce privește rezultatul, absolut nimic în comun. Și aici comparația eșuează: alegerile sunt legate prin rezultatul lor, președintele și parlamentul, împreună cu guvernul învestit, trebuie să ajungă la o înțelegere, au atribuții care le cere o formă de colaborare. E un aspect critic în ce privește constituția actuală, cu alte cuvinte există un motiv solid pentru care cele două alegeri ar trebui suprapuse: evitarea coabitării. Nu știu ce anume ar fi analog cu coabitarea politică în ce privește campionatele de fotbal, poate ne explică dl Antonescu cândva. Sigur, e posibil ca revizuirea să schimbe substanțial această stare de lucruri, rolul Președintelui și relația lui cu Parlamentul – poate ne lămurește chiar persoana care conduce comisia de revizuire, nu?  Nu.  Citez: ”Prin noua Constituţie văd un regim parlamentar foarte bine conturat, cu un preşedinte nu decorativ, dar cu atribuţii foarte clare.” Ironic, nu? Liderul PNL vede ceva bine conturat și foarte clar, doar că nu poate să-l exprime.

În postura de șef al Comisiei de revizuire a Constituției, dl Antonescu a ajuns extrem de rapid victima principiului lui Peter. E limpede că și-a depășit nivelul de competență. Ar trebui, zic eu, să se rezume la diatribele anti-Băsescu. Să facă spectacol, pentru galerie. La asta e chiar bun.

Distribuie acest articol

68 COMENTARII

  1. Sentio aliquos togatos contra me conspirare.

    E prost, pur si simplu. Comentariile, desi binevenite, sint oarecum de prisos in cazul dlui Antonescu.

    • E drept! Dar daca depasim stadiul scosului pietrei aruncate de nebun in balta, s-ar putea sa constatam ca acea comparatie are si ceva pozitiv intr-insa. Pe de o parte si in alegeri jucatorii joaca in ambele competitii. Sa nu-mi spuneti ca ar fi altfel! Doar victoria e diferit cuantificata.
      Desi in fotbal or fi nevoia de spectacol si incasarile aferente argumentele primordiale ale nesuprapunerii competitiilor, mai exista un considerent, cred eu mai puternic, chiar daca nu atat de evident: dreptul la o a doua sansa, nevoia de un plan B. Decalarea competitiilor face sa existe mai multi castigatori, adeseori diferiti. Dincolo de alinarea fanilor, competitiile castigate de jucatori diferiti mentin spiritul de lupta si ofera challagerilor sanse noi. Pentru beneficiul platitorilor doritori de calitate. Sau – de ce nu?! – posibilitatea corectarii unui rezultat influentat de arbitru. Ganditi-va daca am fi avut sansa ca in 1994 sa corectam greseala din 1992. N-ar fi fost bine sa nu fi fost Vacaroiu premier timp de 4 ani? Zic si eu. Sau dupa greselile din 2008 si 2009, cand am adus la putere un clan de interese, n-a fost bine ca am avut sansa sa gresim si in 2012 si sa-l mai faramitam putin?! Si, pentru ca iar am gresit, nu disperam caci o vom mai avea imediat, in 2014?!
      Si uite-asa, un incontinent care face rau, ar putea face de fapt bine, in vreme ce toti de pana acum au facut rau, desi erau convinsi ca fac bine!

  2. Domnule Damian,
    aveti o parerea prea buna despre Antonescu.
    In viziunea dumneavoastra se pricepe TOTUSI la ceva
    Exagerati, domnule, exagerati…

  3. Constat ca Antonescu se pricepe la fotbal mult mai putin decat tine. Omul asta e chiar zero barat, incredibil ! :-D

    Fara a mai pomeni ca daca unele sunt la interval de 4 si celelalte la interval de 5 ani atunci se vor suprapune in mod inevitabil la un moment dat. La capitolul asta insa n-aveam pretentii de la el.

  4. Ui ce zice M. Friedman in „Capitalism and Freedom”:

    „To the free man, the country is the collection of individuals who compose it, not
    something over and above them. He is proud of a common heritage and loyal to
    common traditions. But he regards government as a means, an instrumentality,
    neither a grantor of favors and gifts, nor a master or god to be blindly
    worshipped and served. He recognizes no national goal except as it is the
    consensus of the goals that the citizens severally serve. He recognizes no
    national purpose except as it is the consensus of the purposes for which the
    citizens severally strive.”

    Din aceasta perspectiva Romania este „legata de maini si de picioare” chiar de cei care ne reprezinta.
    Dar daca Romania inseamna „a master or god to be blindly worshipped and served” atunci foarte bine ca suntem legati..ba chiar ar trebui in camasa de forta.

    „Freedom is a rare and delicate plant. Our minds tell us, and history confirms, that the great threat to freedom is the concentration of power. Government is necessary to preserve our freedom, it is an instrument through which we can exercise our freedom; yet by concentrating
    power in political hands, it is also a threat to freedom.”

    Evident ca liberalul…hmmmm… Antonescu…”za madar end za fadar of zaaaa…aaaaa” habar nu are ce este Romania, sau de ce a reactionat asa de dur Vestul (si pe buna dreptate) ..si de ce e bine ca „ei” sunt legati de maini si picioare Nu putea sa-l citeasca pe Friedman din simplul motiv ca …aaaaa, za buk iz not …aaaa…for za ….inglis iz za problem, ce dreaq.

    Si asta este presedintele unui partid liberal…cica de dreapta. Bleah…
    Nu ca „ailalata” dreapta ar fi mai breaza, daca Udrea este alternativa „dreptei” mi se face lehamite, dar asta e chiar nul, mai plat si sterp nici ca se poate, e si fudul, ca orice habarnavist cu ifose… stai si te miri ce lideri poa sa produca un ditamai partidul …chiar nu se gaseste nimeni mai „stiut”? Mai cu bun simt macar.

    • Elena Udrea seamănă în acest punct de vedere cu Crin Antonescu, cel puțin pe cât s-a văzut până acum: aceași lipsă de idei politice, de proiect. Aceeași tentație de a se lăsa dusă de valul anturajului – de exemplu cu desemnarea candidatului la primaria capitalei pe baza de sondaj. Insa Elena Udrea, ca sa inchid o linie de dezbatere tentanta dar inafara subiectului, nu este totusi in situatia de a juca un rol hotarator in modul in care va arata viitoarea noastra lege fundamentala!

    • Inca ceva. In sensul de dictionar politic al termenului, nu exista ”dreapta” pe scena politica romaneasca. N-a existat vreodata. Au existat diverse tipuri de stanga conservatoare, diferentiate prin masura in care au fost dispuse sa faca compromisuri (privatizare si alte masuri de liberalizare economica si sociala) in functie de constrangerile unui anumit context.

      • +1 pentru aceasta observatie, care trebuie intr-adevar reamintita si reiterata de cite ori exista ocazia.
        PDL != dreapta

        • Hm, e ceva mai complicat aici, Mihai a scris un articol in care a aratat faptul ca, pentru publicul romanesc, exista categoric o separatie ”dreapta” – ”stanga” dar nu pe linia obisnuita din dictionarul de doctrine politice. Pe scurt, pentru publicul nostru, stanga e conservatoare iar dreapta e radicala. Stanga insista mereu pe pastrarea unui status-quo, iar dreapta pe reforma. In special, dreapta – repet, cea din viziunea publicului autohton – are ca teme ”anticoruptia”, ”anticomunismul” etc. Stanga repudiaza temele astea. Daca tinem cont de asta, PDL a fost de dreapta, printr-o factiune a sa, in cadrul guvernarii Tariceanu I si Boc.

          Pe dictionar, insa, cum spuneam, nu avem partide de dreapta. PDL n-a facut exceptie de la regula.

          E mult de spus aici, dar e cu totul alt subiect.

      • De acord ca „dreapta” n-are reprezentare pe scena politica. In plan individual mai sunt exceptii. Dar cred ca din cauza nici prin societate nu gasesti multi. :-P

        Musiu antonescu va ramane in istorie drept superlativul incompetentei arogante.
        In „iepoca” era acel banc despre unitatea de masura a prostiei si folosirea subunitatilor: decitian, centitian etc. Facand paralela cred ca si laurentiu, george etc sunt subunitati (scuze omonimilor)

    • Milton Friedman este un avocat al neoliberalismului.
      Care neoliberalism functioneaza (si nici asta nu e sigur) intr-o societate cu traditie antreprenoriala.
      Mai mult (punctul meu de vedere) s-a vazut in ultima perioada cum neoliberalismul contribuie la marirea diferentei dintre bogat si sarac, da, face ascensiunea sociala mai dificila.

      Ceea ce eu nu inteleg este de unde vine obsesia asta a romanilor cu neoliberalismul.
      Unde este liberalismul clasic?
      Unde sunt drepturile cetatenilor, de a participa toti la viata cetatii, de a avea o minima libertate economica, de ascensiune sociala?

      • Obsesia asta s-ar putea evita prin citirea cartii,, Doctrina socului” de Naomi Klein. Eventual si altor carti despre criza indusa cu buna stiinta de elita financiara.

      • Nu e obsestia romanilor in general, sint cativa baieti care au gasit o nisa, o paine de mancat aici, ca dincolo se cam ocupase locul si mai voiau si ei sa fie originail, cat de cat. Nu au auvt o problema. Unii, pana mai ieri, erau si membri pcr sau utc.

      • Domnule draga, romanii nu sunt obsedati de neoliberalism…nu stiu de unde ati scos-o si p`asta. Citim de toate, si Keynes..si Friedman. Dar nu poti sa spui ca esti liberal, in cunostinta de cauza,daca nu ai frunzarit macar cartile lui Friedman, ,Hayek, Mises, Smith, Ricardo…Ideea era ca seful libearlilor este de fapt un ne-liberal…necum un neoliberal, liberal clasic…sau neo-clasic liberal..sau orice alt „tip” de liberal. Aveti impresia ca l-a citit macar pe Adam Smith? Ca in cultura sa generala de „liberal” a figurat ca un must si „The Wealth of Nations”?
        Ca are habar despre libertatea politica si cea economica (analizand ce s-a intamplat in vara anului trecut)…ce sunt, cum se masoara, cum interactioneaza? Ca suntem pe locul 60 la libertatea economica? Ca a citit despre Rahn curve, stagnation si alte „chestii” slabe? Ca sa poata masaura/regla costurile, implicit si interventia aia minimala a statului? Aveti impresia ca stie ce face, ca are targeturi clare , altele decat „jos Basescu” sau nationalismul tafnos? La fel ca si predecesorul sau, Tariceanu…tot un mare „liberal” care marea aparatul guvernamental, pensii sau salarii de tot felul, pe un deficit de cont curent de aproape 10%..si o dinamica absolut catastrofala a deficitului structural, cota unica mult laudata care numai unica nu a fost (exceptii cu ghiotura, dubla impozitarea a profitului prin impozitarea dividenfului, in timp ce TVA-ul se fura jumatate?..etc) la fel ca el, se da mare liberal dar habar n-are despre ce vorbeste..de fapt nu vorbeste despre nimic. Ce-ar putea spune? Ce business a condus… ce lucrari sau studii a produs, cum a dovedit ca e liberal adevarat? Un oportunist bagacios…
        La fel este si la PDL…alti „liberali”…cu un Videanu superhabanavist, o Udrea care repeta ca un papagal tot ce spune Base…sau cu un Boc bland ca un mielusel, mangaiat pe crestet de tatucul Base. MRU sau Neamtu…alti oportunisti care au facut pe dracu-n patru sa pupe un fotoliu de parlamentar..iaca,astia sunt mai „spalati”…dar tot fara coloana vertebrala…
        Astia fac mai mult rau tarii prin simularea unei drepte care de fapt nu exista…iti vine sa mori cand vezi „dreapta” de balta romaneasca…

        • @MM. Eu chiar as vrea sa gasesc pe undeva o definitia a dreptei care sa mearga in politica/economia sec.XXI. Negasind-o sau neplacandu-mi as propune ca definitie pozitionarea fata de statul asistential. La o extrema statul asistential ZERO, la cealalta statul 100%. Putem defini statul asistential (ce cheltuieli individuale sunt acoperite de stat). Cu cat careva se duce mai spre 100% e mai de stanga. Evident ca nu exista partide „semnificative” la nicio extrema. Pe baza acestei definitii -examinand programul de guvernare al fiecaruia- vedem care partid e mai spre stanga sau mai spre dreapta. Desfid pe oricine sa demonstreze cu argumente obiective afirmatii de genul „Partidul X e de dreapta”cand de fapt acel partid intr-o conjunctura temporal definita a luat si masuri de dreapta amalgamate cu…..

          • Pare logic ce spuneti, mai ales ca este si ceva masurabil. Ceva asemanator am mai gasit , dar foarte succint , era clasamentul unui ziar functie de gradul de interventie al statului…avand ca extreme anarhismul si fascismul.
            Desigur exista multe teorii…nu cred ca exista o granita la milimetru intre stanga si dreapta…mai ales la cei care -si spun centru-stanga sau centru -dreapta. Astia cred ca vor sa impace si capra si varza.
            Ma preocupa si pe mine problema, ca amator, desigur (nu prea ma omor cu politichia) am incercat o analiza functie de rankingul acordat de heritage – la libertatea economica
            http://www.heritage.org/index/ranking
            si de cel acordat de freedomhouse- pentru libertate politica
            http://www.freedomhouse.org/sites/default/files/FIW%202013%20Charts%20and%20Graphs%20for%20Web.pdf
            Nu a iesit nimic clar dpdv al unei corelari intre politica de guvernare vs libertatea economica…existenta unei drepte la guvernare nu asigura musai o libertate economica in primaul sfert..dupa cum nici invers, stanga nu asigura o pozitie la coada(mai ales ca in tari cu democratie si economie avansata se schimba stanga cu dreapta fara a afecta dramatic libertatea economica), acestea fiind ocupate de regimuri totalitare…pe ultimele locuri fiind Cuba si Coreea de Nord, care combina totalitarismul cu stanga.
            Problema cred ca este alta…nu poti fi social democrat, de ex, fara o economie puternica….ori asa ceva nu se apare decat prin liberalism, dupa mine. Unul reglemntat foarte clar si stabil cateva zeci de ani, care sa ne duca la un PIB/capita aproape de media europeana. Acum suntem la jumatate…ma rog alta discutie, in care Antonescu chiar nu are ce cauta.

            • @MM. Reiau de aici cu cateva comentarii: este fascismul de extrema dreapta (in economie mai ales)? Si NSDAP si Fascio erau pt. „distribuirea”de bunuri si servicii catre popor prin stat -de altfel nici azi ITalia nu s-a dezbarat de corporatismul lui Mussolini. Este anarhismul de extrema stanga? am mari dubii, dar faptul ca nu a existat un stat „anarhist”[contradictie in termeni] nu putem avea probe palpabile. PS. Remarc numai ca avutia nationala a Germaniei, Frantei etc nu s-a facut cu guverne de stanga, iar USA nu a avut vreodata. Pana si in China, bunastarea se limiteaza la REGIUNILE SPECIALE unde comunistii NU SE BAGA in economie [daca nu cumva, PC Chinez nu este mai curand Partidul Confucianist Chinez]

    • Din pacate, n-o intelege nici macar pe baza experientei, de zici ca a trait pe alta planeta. Unul din motivele instabilitatii extreme de pe scena noastra politica a fost decalarea alegerilor dupa 2004. De ce ar vrea sa le tina asa, nu stiu.

      • „Unul din motivele instabilitatii extreme de pe scena noastra politica a fost decalarea alegerilor dupa 2004. De ce ar vrea sa le tina asa, nu stiu.”
        1. Un presedinte controleaza mai bine majoritatea parlamentara daca alegerile sunt decalate.
        2. Antonescu vrea sa fie un presedinte jucator. E clar ca vrea sa joace in favoarea PNL-ului. Daca alegerile ar fi in acelasi timp Antonescu si PNL-ul s-ar duce in opozitie dar asa Antonescu ramane la Cotroceni si poate negocia o alianta in favoarea PNL. Cheia sistemului constitutional din Romania ramane Presedintia.

        • @Gabi M.
          „…… 2. Antonescu vrea sa fie un presedinte jucator. E clar ca vrea sa joace in
          favoarea PNL-ului”……

          Complicata povestea asta cu „jucatorul”. Dar este atat de importanta intelegerea
          corecta acestui concept ca merita (cel putin pentru mine) sa mai consum si eu
          niste energie la tema.
          Conceptul „jucator” (cel la care a facut referire si Basescu) are aceeasi valoare cu
          aceea a conceptului „antreprenor”.

          Referindu-ne la fotbal (pentru ca ne da cea mai mare productie de … inducere in
          eroare) trebuie inteles ca nu fotbalistii sunt „jucatori” (desi ei „joaca fotbal”) ci,
          cluburile sunt jucatorii.
          Fotbalistii (in cazul fotbalului), handbalistii (in cazul handbalului) etc., sunt in
          aceasta „ecuatie” jucatorii de forma, jucatorul de fond fiind de fapt antreprenorul.
          Antreprenorul poate fi doar de doua feluri: a) „autonom”; b) „angajator”.

          Antreprenorul este cel ce are contract cu Societatea, in timp ce „angajatul” are
          contract cu el, cu antreprenorul.
          Mai inainte sa se fi profesionalizat fotbalul (inainte de a fi fost transformat in
          „luptele de gladiatori” de azi, intr-adevar cel ce se juca cu mingea spre bucuria
          sufletului sau putea fi numit „jucator” (cu sens de „jongleur”).
          Jucatorul este cel ce (oficial) se claseaza (sau se declaseaza) , este cel care da
          componenta clasamentelor oficiale.
          Pentru ca cineva sa se poata constitui in „jucator” trebuie sa indeplineasca anumite
          conditii minime pe care Societatea le cere, si pe care un „meserias” niciodata nu le
          poate indeplini (ori din lipsa „chemarii” ori din incapacitate financiara).
          Unul dintre cele mai elocvente exemple il regasim in „Don Quijote de la Mancha”
          unde „jucatorul” este „Don Quijote” iar „jucatorul jucatorului” este „Sancho Panza”.
          La ziua de „azi” eu pot aduce ca exemplu unul din domeniile in care confuzia in
          care este tratata intelegerea conceptului „jucator” face ravagii: transportul rutier.

          Ca sa indeplinesti conditia de „jucator” in domeniul asta trebuie sa dispui de
          un minimum 3 camioane cu o capacitate insumata de cel putin 60 de tone (pot
          fi in regim de „proprietate”, „uzufruct” sau „leasing”).
          In afara de asta trebuie sa indeplinesti conditii minime de onorabilitate si de
          capacitate economica.
          Onorabilitatea presupune pe de o parte sa nu fi fost condamnat iar pe de alta sa
          nu fi dator fiscului sau „asigurarilor sociale”. Capacitatea economica consista in
          detinerea unui capital (si rezerve) de 9000€ pentru primul vehicol si cate 5000€
          pentru fiecare urmator vehicol detinut.
          Indeplinind aceste conditii se poate proceda la solicitarea autorizatiei de transport
          public pentru vehicule grele. Cand dispui de aceasta autorizatie ai drum deschis
          spre a olicita o alta necesara pentru a putea realiza transporturi in zona Uniunii
          Europene (sumele indicate sunt valabile pe Spania, dar principiul este „universal
          valabil”).
          Ei bine, Societatea, tocmai prin superficiala asta intelegere a conceptului „jucator”
          alimenteaza o punere a semnului „egal” intre „jucatorul, jucator in raport cu
          Societatea” si „jucatorul, jucator in raport cu jucatorul care-i jucator in raport cu
          Societatea” ca dezvolta un sclavagism (ascuns sub aparenta legalitatii) cum nu
          gasesc prin istorie sa fi existat din timpul „galerelor”
          (http://web.usal.es/~heras/Publicaciones/galeotes%20historia%20social.pdf )
          adica nu foarte de demult ci prin secolele XVI, XVII-lea.

          Toata vorbaria asta a mea doar pentru a spune ca in momentul in care se afirma
          ca Antonescu vrea sa joace in favoarea PNL-ului se desfiinteaza chhiar faptul ca
          Antonescu ar fi jucator.
          Un „jucator” joaca strict in favoarea persoanei sale si nu in favoarea altcuiva.
          (Definita si de „Ayn Rand” asa: „persoana are dreptul (si obligatia) de a exista
          pentru sine, fără sa se sacrifice pentru alții și fara a sacrifica pe alții, sieși).
          Mai simplu, fiecare om este ca o picatura de apa care pica intr-o „oglinda de
          apa” si prin asta devine un „originator de rezonanta”.
          Adica, asa cum eu respir pentru mine, tu respiri pentru tine, el respira pentru el,
          si … desi se numeste ca „respiram impreuna” tot la fel se petrece in tot ce facem
          in viata. Basescu intruchipeaza perfect acest personaj si PDL-eii sunt (fiecare in
          al sau drept un alt basesc). Eu am avut norocul unui presedinte asemanator mie.
          Si, se pare ca va urma un altul: Udrea.

        • Ah, inseamna ca intrebarea mea nu era asa retorica. :-) Oricum, prin proiect politic inteleg un mod de a isi exercita mandatul exprimat explicit si apoi pus in practica. Daca seful PNL doreste sa continue, in acest punct de vedere, proiectul politic al presedintelui Basescu atunci s-o spuna si ii dau credit. Altfel ramane cum am stabilit.

      • Hm, ar fi totuși ceva de spus despre rolul alegerilor decalate: doar avându-le am văzut 1. imposibilitatea coabitării 2. anumite eforturi anemice in acea direcție. Fără această conjunctură, nu am fi avut, zic eu, o lecție istorică. O lecție, apropo, pe care o mare parte din acest popor needucat o înțelege acum intuitiv.

        Putem oare fabula că menținerea decalării alegerilor va duce (pe termen lung) la instituționalizarea anumitor practici de civism?

        În plus, se evită concentrarea puterii; presupunând un oarecare grad de civism, putem avea un alt mecanism de checks and balances.

        Astfel, discuția este între cost/beneficiu pentru ambele modele.

        • AM,

          ințeleg punctul tău de vedere, și îl accept la nivel de principiu. Da, ideea de compromis, de dialog este parte fundamentală a unui sistem politic democratic. Problema e că, dacă teoria sună foarte ok, practica ne omoară. Forțarea coabitării nu a dus la compromis și dialog, cel puțin nu înainte de a fi dus la punerea între paranteze a statului de drept, într-una din cele mai grave crize ale sistemului politic de la mineriadele din 1990-1 încoace. Prima regulă a unui tratament este să nu te omoare.

          • … motiv pentru care mi-am început comentariul cu un ”Hm”.

            Da, sunt de acord că practica ne omoară și la fel sunt de acord că forțarea coabitării ar putea la fel de bine să inducă oscilații din ce in ce mai mari în sistem (motiv pentru care de ex. soldații nu mărșăluiau pe poduri la unison) și care aveau consecințe catastrofale…

            Nu pot să nu remarc însă legitimitatea preocupărilor legate de modificarea Constituției. Lăsând la o parte demagogie, este evident că în vară ne-am data seama cu toții de unele lacune în Constituție; lacune, care ar fi rămas obscure publicului larg dacă nu ar fi existat co-abitarea.

            Vreau doar să amintesc una dintre problemele Constituției actuale, dată fiind resuscitarea discuțiilor de suspendare în spațiul public după participarea lui TB la șueta PDL. Radu Stroe, Hrebenciuc (și vor urma și alții) consideră că a fost încălcată GRAV Constituția și atacă conceptul de președinte jucător. Or tocmai coabitarea a scos la iveală foarte clar că rolul președintelui este ambiguu în Constituție. Mi se pare schizofren să îi cere să fie apolitic, etc (nu mai revin asupra discuției).

            Personal înclin totuși în direcția decalării alegerilor și a unui mandat mai mic pentru președinte, cu condiția ca rolurile să fie definite foarte bine în Constituție și să nu mai punem botnișă apolitică Prim-politicianului țării.

      • Care instabilitate extremă? E drept, am avut ceva guverne dar majorități au mai puține. Dar să admitem, nu am avut chiar „stabilitate extremă” deși mi-e cam neclar de ce una ar fi preferată celeilalte. Apropo, nu există neapărat o legătură între durata de viață a unui guvern, deci stabilitate, și performanță economică. Apoi, de ce crezi că separarea alegerilor parlamentare și prezidențiale ar fi generat o astfel de instabilitate. Lucrurile au stat aproximativ la fel și până la schimbarea Constituției din 2003.

        • Acum, nu știu cum definești tu ”instabilitate politică” . În 2009 s-a ajuns la un blocaj de luni de zile, cu majoritatea parlamentară refuzând pur și simplu să voteze candidatul de premier propus de președinte. Am avut acolo mai puțin de un an de zile de coabitare (căci majoritatea includea PSD). Teoretic, dacă alegerile sunt decalate, putem avea până la trei ani în situația asta. Apoi, a fost episodul de vara trecută. Dacă o tentativă de-a debarca președintele cu care ești forțat să coabitezi, cu prețul aruncării în aer a statului de drept, nu e instabilitate politică, atunci nu știu ce e.

          • Simplu spus, instabilitatea s-ar referi la schimbări dese și nu foarte predictibile ale majorităților parlamentare și guvernelor. Exemplele tale nu se referă la instabilitate ci, într-un caz, la un blocaj, iar în al doilea la un moment dintr-o luptă politică. E drept că a venit după o schimbare de majoritate parlamentară dar atât.Sunt curios care este definiția pe care o dai tu instabilității.

            • Cum spuneam, e limpede că avem definiții diferite, ceea ce împiedică dialogul: a spune că încălcarea constituției și a statului de drept e ”moment dintr-o luptă politică” compromite orice fel de posibilitate de a ne înțelege pe subiect. Dincolo de asta, fie și dacă recurg la definiția ta, care reduce instabilitatea politica strict la ce se intampla in parlament – nici asa nu merge. Am avut schimbari de majoritate parlamentara si de guvern Tariceanu I si Boc I au fost guverne care si-au pierdut majoritatea parlamentara fara vreun fel de „stimul” extern – adica din partea electoratului – doar prin realinieri fata de presedinte.

            • Tocmai din acest motiv întrebam ce înțelegi tu prin instabilitate politică. Ca să fie mai clar ce înțelegi prin instabilitate extremă. Văd cu tu ai o problemă cu definiția mea.Ok. Dar care este a ta? Oricum, trecând peste simpatii și antipatii personale, cred că atunci când faci o analiză e bine să ai cât de cât proprietatea termenilor folosiți.

            • Oh, eu cred că e destul de ușor de înțeles, dar pot fi și mai explicit: în context, ”politic” se referă la modul în care e condus un stat. Problema cu definiția ta, așa cum am spus foarte clar, e că se referă strict la ce se întâmplă în parlament. Or, conducerea statului se referă – ca să dau un exemplu – și la cine reprezintă statul nostru în relațiile externe. Până în iulie 2012, când era vorba de reuniuni la nivel înalt, mergea președintele. În 2012 s-a dus premierul. Conducerea unui stat se referă și la modul de rezolvare a conflictelor constituționale. Până în 2012, le arbitra Curtea Constituțională. În 2012, premierul a ignorat arbitrajul acesteia. Conducerea statului se referă și la respectarea mandatelor altor instituții fundamentale. Până în 2012, Avocatul Poporului era ales pe cinci ani. În 2012 a fost revocat arbitrar, inainte de termen. Șamd.

            • Ok. După propria ta definiție, care nu are neapărat legătură cu ce înseamnă stabilitatea/instabilitatea politică a fost totul foarte instabil. Ca observație oarecum colaterală, întâmplător chiar și USL-ul a respectat deciziile CCR.

  5. si…articolul tau despre ce e?? ca n-am inteles…care e ideea?? in afara desigur de linia propagandei care v-a impus sa il tot faceti pe omul asta in toate felurile. ceva argumente, contraargumente?? desigur, nu. idiotul aici nu e antonescu- chiar e politicianul cu cel mai bun discurs, inteligent si cu replica- ci esti chiar tu, micut basel.

    • Sunt mai multe idei, una din ele – scrisa negru pe alb – e ca discursul politic al dlui Antonescu este limitat la diatribe legate de presedintele in excercitiu, si ca fara tema asta nu s-a aratat capabil sa produca ceva coerent. Din cate vad, sustinatorii lui au fix aceeasi problema.

      • Antonescu a venit cu solutia Johannis, apoi a format USL.
        Si despre Basescu putem spune ca viziunea lui pentru Romania s-a redus la a strica relatiile Romaniei cu Franta, Germania, Olanda, pana si cu Serbia… Tot pentru problema Schengen…
        A „rezolvat” problemele economice taind salariile, fara sa reduca risipa…

        De altfel, acesta este principalul rol al opozitiei: sa se raporteze la actiunile celui de la putere. Daca vreti sa luam afirmatii mai neinspirate ale politicienilor si sa le prezentam drept unic proiect, atunci ar trebui sa analizam si afirmatia lui Basescu „Parlamentul este o sandrama in moarte clinica”.
        Putem bineinteles sa ne raportam si la proiectul lui Ungureanu de a da despagubiri fostilor proprietari in cuantum de 15% si cu prioritate speculantilor…
        Si putem sa ne raportam la initiativa Guvernului de a impozita speculantii astfel incat banii sa ajunga pentru adevaratii proprietari. Acesta este proiectul Guvernului, asumat de USL. Nu doar al lui Ponta, ci si al lui Antonescu.

        • Nu m-am raportat la o declarație a liderului PNL ca să trag concluzia din primul paragraf. Dacă puteți aduce exemple de proiect politic al lui Crin Antonescu, vă rog. A susține o anumită persoană nu e ”proiect politic”, cu atât mai puțin unul personal.

          Iar asta ”Si despre Basescu putem spune ca viziunea lui pentru Romania s-a redus la a strica relatiile Romaniei cu Franta, Germania, Olanda”, prin contrazicerea stridenta a realitatii, intra la capitolul ”opinie politica”. Repetarea la acest tip de opinii e interzisa.

          • Firesc ar fi sa dati exemple de „proiecte politice” daca toata activitatea lui Crin Antonescu vi-se pare nerelevanta.
            Constat cu surprindere ca si comentariul meu a fost cenzurat.
            Cu privire la revizuirea Constitutiei, Antonescu sustine decalarea alegerilor Prezidentiale de cele Parlamentare pentru ca Presedintele „să nu mai fie exponentul unui partid sau să nu mai aibă o legătură partizană”.
            Pentru a nu mai avea candidaturi in tandem Presedinte-Prim-Ministru ca la precedentele doua alegeri.
            http://www.mediafax.ro/politic/antonescu-nu-exclud-deloc-revenirea-la-mandatul-prezidential-de-4-ani-dar-separat-de-parlamentare-10683263

            Dar bineinteles, daca suntem rauvoitori, putem sa ne raportam la glume luandu-le ad litteram. Pentru ca apoi sa pretindem ca n-ar avea nici un proiect…

            • Ca sa comprim raspunsul. Spui:

              Cu privire la revizuirea Constitutiei, Antonescu sustine decalarea alegerilor Prezidentiale de cele Parlamentare pentru ca Presedintele “să nu mai fie exponentul unui partid sau să nu mai aibă o legătură partizană”.”

              Da, uite asta ar fi un proiect politic, daca nu poate fi parte a unuia mai larg: un raspuns la proiectul „presedintelui jucator” anuntat, asumat si pus in practica de actualul locatar al Cotrocenilor. Dl Antonescu ar vrea un presedinte care sa nu aiba legatura partizana. Perfect. Doar ca acelasi Crin Antonescu cat a tinut interimatul functiei – si a dat masura modului in care intelege s-o exercite – a fost atat de legat de partidul sau cat a participat la mitingurile sale, pe scena, in public. S-a dus naibii proiectul, cand a fost vorba sa-l puna in practica, fie si pentru cateva saptamani. La fel cu pro-monarhismul, de care pomenesc mai jos, cand a fost sa spuna ceva efectiv despre revizuire a spus ca suntem si ramanem republica, fara discutii.

              Chiar exemplul pe care il dai tu intareste argumentul prezentat de mine.

              Inca ceva, ca paranteza, ca regula moderez atacurile intre colegii de comentarii, insa las, ca parte a opiniei politice, cele care ma privesc. Sa spui ca nu permit comentariile contrare fix in continuarea unui care face asa ceva e ridicol. Si sa acuzi cenzura(!) in faptul ca n-am lasat sa se repete(!) pe cineva care m-a declarat idiot pentru ca nu ii impartasesc preferinta partizana mi se pare complet deplasat. Si cu asta am inchis subiectul. Modul in care moderez comentariile nu este subiect de dialog.

        • @dan. Imi citezi si mie un SINGUR TEXT LEGAL care defineste speculantul? Un singur text? Caci daca nu exista asa ceva, restul e doar o gogoritza propagandistica (cu priza la cei mai…). Si sunt de asemenea curios sa vad textul prin cate TB a stricat relatia cu Germania („Merkel nu voteaza pe 29 iulie” e o afirmatie a lui Ponta), cu Franta (insultele la adresa lui Sarko vin tot de la Ponta) etc…

          • „Speculantul” este termenul ales de mine. Termenul oficial este „cel care a cumparat dreptul litigios”. Acesta va plati impozit pe profitul realizat (suma primita de la stat – suma cu care a achizitionat dreptul litigios)

            „Apreciez că scrisoarea celor doi miniștri este un act de discriminare la adresa României” (Presedintele Basescu despre ministrii de externe ai Frantei si Germaniei.)

            http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/franta-si-germania-cer-amanarea-aderarii-romaniei-la-schengen-142510.html

            • @dan. A. in care fiscalitate din lume se impoziteaza CUMPARATORUL (adica cel ce cheltuie banii) si nu vanzatorul (adica cel care incaseaza banii)??? Eu legea VOTATA nu am vazut-o, ci doar o propaganda identica cu taierea salariilor mari la companiile stat. Nu cred ca sta in picioare in fata vreunui tribunal si nici la CEDO (apropos care e textul legal ce se refera la „DREAPT LITIGIOS”??). In subsidiar, cum impozitezi niste PUNCTE ? B. Parca idolul tau Ponta, spunea de cateva luni ca presed. ar trebui sa faca apelk la prietenia cu dna Merkel ca sa… SI acelasi idol nu a obtinut sprijinul Frantei pt. Schengen.

              Asta nu inseamna ca Antonescu nu va obtine toate succesele pe care crezi TU ca le va obtine. Prin care mijloace? Fantezia e limita, dar nu prin relatiile personale cu (cine oare, ca lista e cam goala?) … prin elocinta -in orice limba straina-, prin experienta in relatii internationale, sau prin substanta discursurilor sale (din care va lipsi inevitabil cuvantul Basescu).

  6. ”Prin noua Constituţie văd un regim parlamentar foarte bine conturat, cu un preşedinte nu decorativ, dar cu atribuţii foarte clare.”

    Curat Catavencu, coane Iancule. Acest om e gol de orice continut.

    Bine a zis cineva despre el, preluandu-l pe Arghezi:

    Toba asta are mare cautare,
    Niciodata golul n-a sunat mai tare..

  7. Analiza nulitatii politice a lui Crin Antonescu s-a mai facut.Ce ne facem insa daca e ales Presedinte?Poate acesta ar trebui sa fie marele subiect pana in Decembrie 2014.In speranta ca
    „boborul” va intelege ceva

    • Ce ne facem daca e ales presedinte? El e promonarhist … cred ca ar fi cea mai buna reclama ce ar putea-o face in directia asta.

      • Ah, a mai fost o ocazie în care dl Antonescu ar fi putut să-și exprime un punct de vedere apropo de ce dorește de la revizuirea Constituției – mă refer la dezbaterea de la Academia Română, de acum câteva săptămâni. Nici acolo n-a zis mai nimic, excluzând retorica la adresa știm-noi-cui… De fapt a zis ceva: că nu se pune problema schimbării formei de guvernământ (citez, ”nu avem, asadar, mize [!] de natura schimbărilor fundamentale” ). S-a dus și promonarhismul, ca proiect politic.

        • Eu am spus doar ca ar fi cea mai buna reclama. Nu ca ar fi singura posibilitate. Si, daca vreti, adaug: daca ar castiga!
          Dar mai e mult pana departe!

    • […]

      In alta ordine de idei, pe Antenescu nu-l uraste nimeni: e prea sters din toate punctele de vedere, asa incat nu poate atrage asupra lui astfel de sentimente puternice. Si nu am inteles: cine sunt „sclvii baselului”? Cei care arata goliciunea intelectuala a lui Antenescu? Sau cel caruia nu-i place de Poanta si/sau de Antenescu este basist?

      Totusi, in legatura cu articolul, ai ceva de subliniat, ceva fapte si idei concrete ale lui Antenesciene care sa-i arate domnului Damian ca poate s-a inselat? Sau tu nu esti platit dupa numarul de cuvinte, ci doar dupa numarul de comentarii?

    • @smen
      „Jucatorii” inascuti nu au slugi si nu se fac slugi, sub nici o forma,
      meserie.
      Pot fi sclavizati (asta implica „forta”) dar nu slugaresc. Religia lor este
      „contractul intre parti”. In mod automat daca prin ceea ce traiesti
      nu faci altuia ceva care tie nu ti-ar place sa ti se faca, esti si tu „jucator”.
      Altfel, ca si ponta, urasti felul asta al altora de a fi.

  8. [Doc spune: sfinx, daca e un atac acolo, unul foarte sucit, presupun ca e la adresa mea si conform regulilor il pot lasa ca opinie politica. Atacurile intre colegii de comentarii sunt insa interzise.]

  9. Nu ca zic, da’vreau sa spun:
    Si totusi fotbal! USL ist
    deoarece in campionatul intern
    – au fost la putere 2005- 2008, 2009, 1/2 2012 prezent
    – au dat cartonas rosu Presedintelui in 2007, 2012
    – au dat cartonas rosu CCR, AP, senat, camera deputatilor 2012
    – au dat cartonas galben CSM ului 2013
    – au facut transferuri nationale ( frunza, verde, iohanis, cosa nostra parinteasca stanisoara), judetene, orasenesti si comunale
    – au jucatori redutabili ( antenescu, poanta, felix, calimente, grebla, codrin stefanescu si extreme: ana birchal si muci in freza a lu’pandele)
    deoarece in campionatul UE
    – au jucatori recunoscuti international ( ala cu H2O, cacalin ivan, dudui ele weber si nora ica nicolai)

    deoarece au scos din joc jucatori care este: vanghele, geoana, tariceanu, Chiliman

    deoarece au rezultate exceptionale
    – intern 70%
    – extern au umilit dintr o lovitura Germania, Baroso, Departamentul de Stat, Comisia de la Venetia si MCV – ul

    au informat pregatitor si in live, dar, „OBIECTIV” populatia prin entene, Irealitati, stiriaci, gadeaci,
    CTPieleanaci, (pentru liga mare) rares bogdan, cretuleasca pentru liga mica

    nici Maestrul Toma Caragiu nici Silviu Brucan nu au avut dreptate!

    asa i in tenis! Gresit Asa i in fotbal
    20 de ani! rad si curcile! adica 70%.
    zi buna

    Asa i in Romania.

  10. Se pare ca mister Antonescu are un noroc fantastic, cu totul nemeritat fata de stangacia lui politica si lipsa de strategie si carisma. Congresul PDL de ieri s-a lasat cu „ghionti si miros de praf de pusca”, vorba lui Nenea Iancu, asa incat se va desprinde o aripa (adeptii lui Traian Basescu si ai dnei Udrea) care va forma un nou partid, sau va merge in formatiunea „populara” a Eleneiu Basescu ori in cea creata de dnii Ungureanu si Pavelescu. Prin urmare, ceea ce va ramane din PDL, dl Blaga si adeptii lui si eventual o parte din reformistii dnei Macovei, vor fi tentati sa se alaturie PNL-ului. Sau oricum Blaga se va confrunta cu foartte multe dezertari in beneficul PNL. Ma intreb ce va face Monica Macovei, care a luat surprinzator de putine voturi. Va alege sa plece alaturi de adeptii sai ori va ramane sa lupte din interior? Acceasi dilema formulata de ASlbert Hirschman – voice, exit sau loialty (sa protestezi, sa pleci sau sa fii loial) se pune si in fata dnei Udrea. Mai normal ar fi sa ramana in PDL si sa lupte dar presata de dl Basescu acum e mai degraba tentata sa plece.
    Oricum e incredibil catr de neinspirat a fost dl Basescu. Nu avea de ce sa se implice in lupta din PDL, fiind vorba de un sef de stat care trebuie sa fie apolitic si prin definitie deasupra partidelor. Oricum erau semne destula ca Blaga va castiga.
    Nu mai zic ca indivizi precum Radu Stroe se gandesc din nou la suspendarea presedintelui, nu a facut decat sa le dea apa la moara… Dar unde vreau sa ajung? Cred ca e o gura de aer nemeritata pentru dl Antonescu. E ca si cum unui individ care mancand si band aiurea, lucruri necomestibile si fiind gata sa se sufoce (pe termen lung) cu alimentele indigeste ii oferi o butelie de oxigen la care nu mai spera defel! Pe de alta parte PSD va fi tot mai iritat de „umflarea” randurilor PNL cu dezertorii portocalii.
    Si inca ceva. Va dati seama cat de slaba devine opozitia in Romania? Daca si PDL se sparge chiar ca ramanem cu PPDD ca singura alternativa a celor disperati. Sau va aparea si la noi un Beppe Grillo care va da peste cap toate calculele hartiei. Eventaul un Bendeac sau Mugur Mihaescu, ca nu ducem lipsa de bufoni in tara asta.

    • Hm! Imi amintesc vremile cand PDL voia anticipate si vot majoritar. Era prin 2007, intr-o perioada cand in sondaje PSD era pe la 20-25% iar PNL sub 15%. In schimb, PDL se lafaia la peste 40%, iar votul majoritar ii putea aduce majoritatea absoluta in Parlament. Unii jurnalisti (parca Palsu, Cartianu si Scarlat) faceau deja calcule in care PDL ar fi putut obtine si 80% din parlament. La acea vreme nimeni, dar absolut nimeni, nu considera ca opozitia ar fi macar un rau necesar …

    • O întrebare: cum vedeți posibilă (funcțional) această cerință ca un președintă să fie apolitic?
      Pentru că ați menționat că nu a fost un gest potrivit…

      Cum vedeți un președinte ideal, apolitic? Care ar fi motivațiile sale? Rostul său în sistemul politic? De ce să avem politicianul cu cea mai mare legitimitate electorală pe post de manechin politic?

      Mi se pare că mai multe analize și comentariile care le-au urmat ridică niște semne serioase de întrebare cu privire la posibilitatea realizării unui astfel de Președinte….

    • Presedintele nu trebuie sa fie apolitic, ci are doar interdictia de a fi membru de partid. Atat. E o mare diferenta; presedintele e om, ca atare poate sa aiba optiuni politice, mai mult sau mai putin evidente. Nu i se poate interzice asta, fiindca este un drept fundamental, legat de libertatea de exprimare si dreptul de vot. In plus presedintele e om politic; e absurd ca un om politic sa fie apolitic…
      Nu exista nicaieri in constitutie principiul echidistantei sau al aflarii deasupra partidelor politice… Nu scrie nicaieri ca presedintele nu poate merge la conventii de partid, respectand desigur doar regula elementara de politete de a nu se duce daca nu a fost invitat… Singura restrictie din Constitutie este la articolul 80, unde scrie ca presedintele nu are voie sa fie membru de partid, atat. Dealtfel si dl Iliescu in 2004 a facut cam ce a facut dl Basescu acum; pentru aducere aminte iata cateva link-uri:
      http://www.gds.ro/Actualitate/2004-11-17/%E2%80%9EMai+draga,+eu+nu+sint+Elvetia,+sint+presedintele+Romaniei%E2%80%9C
      http://www.paginiromanesti.ca/2004/11/15/ion-iliescu-care-neutralitate-eu-nu-sunt-elveti/
      http://www.zf.ro/politica/daca-iarna-nu-i-ca-vara-nici-iliescu-nu-e-elvetia-2899398/
      Cat priveste lipsa de inspiratie, pai la ce popularitate are acum dl Basescu nu mai poate decat fie sa stagneze, fie sa mearga in sus, asa ca nu vad ce rau prea mare i se poate intampla… Nici in spargerea PDL eu nu vad sfarsitul lumii, vorba aia: „un sfarsit e un inceput”…

      • Acest ”trebuie” duce de obicei la discutie, ce anume ”trebuie” sa faca presedintele in raport cu partidele?

        Haide sa punem problema altfel, atunci: CUM anume putem face presedintele sa nu se implice in politica (partizana) – sa fie, citand din colegul de comentarii, ”apolitic” si ”deasupra partidelor”? Exista doua cai viabile prin care se poate realiza asta:

        1. Informal / politic : daca majoritatea electoratului roman, din cine stie ce motive, va considera ca presedintele statului nu trebuie sa joace un rol politic, sa fie implicat in viata partidelor samd. atunci acest lucru se va intampla de la sine, la un moment dat. La fel cum Traian Basescu a candidat pentru un mandat de „presedinte jucator” si a castigat, un alt presedinte va castiga cu un mandat opus, de „presedinte neimplicat”, si va castiga. Si, daca va dori sa obtina un mandat ulterior, va trebui sa-l respecte.

        2. Formal / legal : am sa incep prin cum NU se poate face asta la modul formal. Nu se poate pune o interdictie legala. Pur si simplu e imposibil. Victor Ponta propunea ca in Constitutie sa se interzica presedintelui sa participe la reuniuni politice. Stupid. Va putea sa trimita un mesaj, sau un consilier. Interzicem si membrilor administratiei prezidentiale sa participe? Va trimite un tert. Pur si simplu nu exista vreo metoda fezabila de a pune direct o astfel de interdictie. Si atunci? Exista o unica solutie: sa fie lasat presedintele fara atributiile care sa ii permita sa joace un rol politic – inclusiv atributul de a fi ales direct de electorat. Nu doar ca in felul asta n-ar mai avea miza pentru implicare, dar un presedinte de decor ar fi, in acelasi timp, si un politician fara greutate, genul de greutate care sa-i permita sa se implice cu efect in treaba unui partid politic.

        • Eu nu cred ca presedintele nu trebuie sa se implica politic; o va face oricum, daca nu pe fata, atunci pe ascuns, sau fortand nota, ceea ce e mai rau. E o ipocrizie crasa sa ii ceri omului, fie el Iliescu, Basescu, Antonescu (uau, ce de „esti” pe post de presedinti…) sa se detaseze complet de partidul care l-a sustinut si din care a plecat si unde a pus osul uneori zeci de ani. Prevederea cu a nu fi membru de partid a fost pusa ca lumea sa nu mai aiba imaginea lui Ceasescu, care era si sef de partid, si sef de stat. Calitatea de membru o poti interzice, influenta in randul partidului nu… Tot la fel cum dlui Nastase i se pot interzice unele drepturi, dar nu ascendentul si influenta in randul PSD.
          Eu unul cred ca prevederea, asa cum e, e buna, atat doar ca lumea prea isi imagineaza niste lucruri de-a dreptul fanteziste, un soi de presedinte ideal, care la fel ca barbatul ideal si femeia ideala nu exista… Isi imagineaza ceva extrapamantean, cu calitati multe, defecte putine (sau deloc), un soi de Sf Petru mai putin sfant, dar care ii asculta/ajuta pe toti fara discriminare, care e gata s-o sacrifice pe propria Ifigenie pe altarul neamului, un soi de „mazar and fazar” al natiunii. Eu nu zic ca ar fi rau asa ceva, da’ de unde sa-l luam?!?
          Eu nu as interzice prezenta presedintelui la conventiile de partid; dimpotriva. In spiritul acestei „echidistante” care nu exista, eu zic ca ar fi bine sa fie invitat la toate conventiile partidelor parlamentare importante, sa fie prezent la fiecare cu un mic discurs si sa-si lase un consilier in numele sau care sa urmareasca ce se intampla acolo. E si asta o echidistanta, la urma urmei… Ca sa dau un exemplu matematic, de ce e mai buna echidistanta din varful unui tetraedru decat cea din centrul triunghiului? Apoi, esti echidistant intr-o relatie daca vrea si celalalt sa fiti echidistanti, ca daca tot umbla dupa tine sa-ti dea in cap cum si cand poate, apoi degeaba vrei tu sa mai fii echidistant…
          Pana la urma totul se rezuma la coabitare, la colaborare: daca nu invatam sa facem asta (ca sistem ma refer), atunci inseamna ca degeaba mai vorbim de democratie si/sau stat de drept. Trebuie sa ajungem sa avem intelepciunea de a judeca ca sistemele administrative, politice si de stat, etc sunt mai importante ca oamenii din fruntea lor, si nu invers; un om mai poate derapa, dar sistemul reuseste sa se autocorecteze. Asta se invata greu insa si cu sacrificii multe…

          • GB,
            intr-adevar iliescu a fost adesea criticat in ultimul sau mandat ca nu pastreaza aceasta echidistanta fata de partide, fiind evident mai paropiat de PSD. Atunci am ramas cu impresia ca un astfel de comportanment ar fi neconstitutional, impresie pe care Doc mi-a indepartat-o acum ceva timp.
            De acord ca e imposibil sa astepti ca presedintele in functie sa mentina o distanta egala fata de variile grupari politice, mai ales daca provine dintr-o formatiune cu care are in comun ideologia. In cazul de fata, comic e doar modul sau de adresare („am fost cinstit fata de acest partid”), vorbind ca despre un anume tert cu care n-ar avea de fapt nimic in comun.

            Reciprocitatea in echidistanta, asa cum o explici, nu prea o inteleg. Daca PDL umbla dupa Base, nu cred ca a fost pentru a-i da in cap cum si cand poate, ci dimpotriva. sau poate e altceva: dupa esecul comasarii alegerilor, devenise clar pentru toata pedelimea ca rezultatul la legislative va fi dezastruos, idiferent cine ar fi fost liderul formatiunii. Si atunci, foarte probabil cu acordul presedintelui, a fost lasat Blaga sa scoata taciunii din foc, discreditandu-se cu un rezultat, mai mult decat previzibil, prost. Pentru a fi apoi inlocuit de o garnitura ce si-a pastrat intacta imaginea. Ori jocul a fost unfair fata de Blaga, care n-a vrut sa mai lase sefia: e greu sa accepti sa fii sacrificat, fara ca macar colegii de partid sa ti-o spuna dinainte.

            In final, ma bucur ca d-ta ai ajuns la aceasta concluzie: sistemul se poate autocorecta, omul va face intotdeauna greseli. Poate ca de aici s-ar putea pleca pentru o reforma solida: spus pe scurt, implementarea unor parghii independente de factorul uman.

            • Eu ma refeream la PNL, de exemplu, cand puneam problema echidistantei: daca indiferent ce ai zice si ce ai face PNL e chitit sa-ti dea la cap, atunci n-ai cum sa te apropii de ei. Va spun sincer, eu l-as fi invitat formal pe dl Basescu (evident, ar fi venit sa dea buna ziua si ar fi lasat pe cineva in loc – dar gestul e la locul lui) la recentul congres PNL, nu pentru a-si spune opiniile politice, ci pentru a urmari cum anume decurge acesta. Nu e mai normal asa, sa aiba omul dreptul sa urmareasca pe fata ce e acolo decat sa iscodeasca cine stie cum sau prin cine?!
              Sa ne amintim ca de „echidistanti” ce sunt oamenii din partidele noastre, am plecat cu o alianta PNL-PD, urmata de un guvern PSD-PDL, urmat de unul PSD-PNL. Am epuizat toate cele trei combinatii posibile… Cu mentiunea deloc de neglijat ca si PC a fost aliat intai cu PSD, iar acum e cu PNL. Nu mai pomenesc de traseismul parlamentar… Ce vreti mai „echidistant” decat asta cand de fapt toata lumea e prietena cu toata lumea?! Zau, asteptam prea multe de la presedinte, fie el Iliescu sau Basescu… De la Antonescu nu astept nimic; mi se pare prea marginit…
              Cat priveste parghiile independente de factorul uman, asa e , spre asta trebuie sa mergem. Partea proasta e ca dezvoltarea acestor parghii depinde foarte mult de factorul uman…

            • Multam’ pentru raspuns, GB!
              Privitor la PNL, asa e: prea umbla sa-i dea la mir. Dar sa recunoastem si ca e si vina lui, râca fiind dinspre Cotroceni initiata: ba cu demisia lui Tariceanu, ba cu alte metode de a forta fuziunea cu PD, ba cu platforma lui Boureanu si reactivatul Stolo, ba cu „mafiotul” de Patriciu (caracterizarea e dupa spusele sefei de cabinet, cand cu biletelul roz), cazul sau fiind inca nedecis de justitie, ba cu motiunile impotriva guvernului PNL … se aduna!

              Cat despre factorul uman, am o teorie pe care o consider cel putin acceptabila: izotropia corpurilor metalice sta in microstructura lor dezordonata, monocristalele de metal fiind anizotrope. Cam la fel si cu oamenii. De aia prefer presedintiei parlamentul, unde, macar teoretic, orientarile sunt proportionale cu numarul membrilor. Despre echidistanta omului presedinte tocmai am stabilit ca nici teoretic nu e posibila. :)

        • Imi pare rău că Serban Filip nu a dat un răspuns. Cei care au comentat mi-au confirmat în mare și raționamentul meu. Eu aș fi vrut să aud un contraargument… dacă există.

          Discuția clar merită, mai ales în contextul modificării Constituției.

  11. Hai sa-i facem un mic inventar d-lui Antonescu vorbind despre „ispravile” sale.
    1- Ca student a ramas de doua ori repetent.
    2- Profesor fiind si-a batut joc de elevi cum „a vrut muschii lui”. A fost repartizat la scoala pe 1 sept si a ajuns pe 1 februarie in micutul catun unde a fost repartizat potrivit mediei de absolvire!! A chiulit de la ore cat a vrut, ajungand pana acolo incat directorul era nevoit sa trimita femeia de servici la el acasa sa-l scoale si sa vina la ore!!
    3- Ca parlamentar a avut o activitate si mai stralucita. Dupa un calcul sumar se pare ca datoreaza Parlamentului Romaniei aproape 2 miliarde de lei, bani pe care i-a incast, dar la serviciu n-a fost!!
    Daca o sa gasiti ceva cat de mic ce am putea-o numi realizarea individului Antonescu, va rog sa ne anuntati si pe noi!

    Vad ca in cadrul puterii actuale non activitatea (sau , mai stiu eu?) prostia se premiaza. Recent numitul Valer Dornenu a primit o functie importanta. Sa ne spuna acest individ ce a facut el ca avocat al poporului. OHO, mai ales vara trecuta cate ar fi avut de facut. Dar s-a ascuns in porumb si a tacut malc!
    Al doilea personaf care este acuzat de „non-combat” total este Mona Pivniceru. Ca ministru al Justitiei a avut o activitate sau mai bine zis n-a avut nicio activitate. Si iat-o alaturi de Dorneanu! Ca dovada ca cine se aseamana ……….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro