joi, martie 28, 2024

Criza politica din vara lui 2012: cauze, evolutie si posibile solutii

Dupa o vara politica istovitoare, consumata in atacuri fara precedent la ordinea de drept, sfera publica pare a fi trecut la alte probleme stringente: unghierele lui MRU, privatizarea Oltchim, Dan Diaconescu, ursii din Dambovita si altele. Se remarca aceeasi exasperanta superficialitate a mass-media, care ingroapa intr-o graba nebuna orice subiect, indiferent de importanta, pentru a deschide altul “mai fierbinte”, mai actual. Este, cred, o mare greseala sa trecem cu usurinta peste o perioada extrem de tensionata, marcata de abuzuri de legiferare comparabile cu cele ale unor dictaturi sinistre, din trecutul apropiat.

Mai intai, in spiritul unei analize aprofundate, ar merita sa ne aplecam asupra cauzelor adanci ale conflictului politic si institutional din vara trecuta. In opinia mea, figura – cheie a acestor simptome ale crizei este Traian Basescu, presedintele Romaniei.

De ce spun asta? Pentru ca anumite actiuni si atitudini politice ale acestuia au influentat decisiv si negativ climatul politico-social, dar mai ales convietuirea politica. Acest lucru nu este de neglijat, iar o analiza obiectiva nu il poate trece cu vederea. De aceea, imi propun sa discut despre cateva erori politice grave ale actualului presedinte.

As incepe cu lipsa interesului pentru mentinerea dialogului politic, aratata constant de catre presedinte. Prin luarile sale de pozitie, presedintele s-a manifestat constant ca un sustinator fervent al guvernului Boc si ca un aparator al acestuia, in fata atacurilor opozitiei. Consideratiile extrem de critice, uneori jignitoare, la adresa liderilor USL, chiar fiind emise ca raspunsuri la insultele acestora, faceau parte obligatoriu din orice discurs, interviu sau comunicat prezidential. Aceasta atitudine deschis pro-PDL a blocat ab initio orice incercare a presedintelui de a calma asperitatile conflictului politic la varf, care a culminat cu greva parlamentara prelungita a opozitiei. Se stie ca principala conditie pe care opozitia a pus-o, pentru a reveni la dezbaterile Parlamentului, a fost demisia Robertei Anastase din functia de presedinte al Camerei Deputatilor, pentru o pretinsa numaratoare frauduloasa la votul asupra legii pensiilor. Cred ca, in interesul unei vieti politice normale, presedintele ar fi putut ajuta la inlaturarea acestui obstacol in calea unei functionari normale a Parlamentului.

Cu toate acestea, presedintele si PDL au dat dovada de rigiditate, in acest aspect si nu numai. Punctul culminant al inflexibilitatii atitudinii prezidentiale a fost atins in momentul dezbaterii publice a proiectului Legii sanatatii, un punct esential al reformei cerute de catre FMI si UE, dar mai ales de situatia deplorabila a sistemului sanitar. Intr-un stil cel putin militaros, Traian Basescu a incercat sa impuna cu de-a sila acest proiect, creat nu de catre Guvern, ci de o comisie prezidentiala (?!), respingand cu maxima duritate obiectiile unui personaj cu aura deja legendara, domnul Raed Arafat. Mai mult, presedintele si-a permis sa intervina intempestiv in dezbaterea televizata la care participa acesta si sa-l ameninte, destul de transparent, cu demiterea. Moment in care toate frustrarile si refularile populatiei, greu incercata de niste masuri salbatic de impopulare, au rabufnit in strada. Urmarile se cunosc destul de bine.

Care a fost reactia presedintelui la contestarea constanta si indarjita a strazii? Nu si-a dat demisia, asa cum cereau protestatarii, cu toate ca isi asumase intreaga raspundere pentru masurile dure de reducere a salariilor. A preferat sa-i forteze demisia omului sau de sacrificiu, premierul Emil Boc, cel impins in fata pentru a lua masurile pe care niciun alt guvern nu a vrut sa si le asume. A incercat, cu alte cuvinte, sa faca o schimbare de imagine. Precum Lapusneanu, in nuvela lui Negruzzi, l-a sacrificat pe Motoc maselor infuriate. La figurat, desigur. Scopul a fost dublu: salvarea sa si a PDL de antipatia populara. In locul lui Boc, a numit o garnitura tanara si proaspata in Guvern, sperand sa spele imaginea Executivului de urmele intunecatei guvernari Boc. Sperante desarte, insa.

Pentru ca mafia transpartinica din Parlament a creat o “monstruoasa coalitie”, care a dus la caderea guvernului Mihai Razvan Ungureanu, minat deopotriva de motiunile Opozitiei, de tradarile PDL si UDMR, dar si de “indicatiile pretioase” ale presedintelui. Nu avea cum sa reziste, asadar, primei incercari serioase de demitere din Parlament.

Ajungem, astfel, la ultima si cea mai grava eroare a presedintelui Basescu: numirea lui Victor Ponta ca prim-ministru. Avand in minte evenimentele politice ale finalului de an 2009, nu pot sa inteleg nici acum ce l-a facut pe presedinte sa cedeze unei coalitii informe si infame a parlamentarilor penali, in 2012?! Oare nu aceeasi era situatia in 2009? De ce argumentul sau de atunci, ca nu poate incredinta mandatul de prim-ministru decat partidului care a castigat alegerile in 2008, nu mai era valabil in 2012?! Nu avusesera loc alegeri parlamentare, inca, iar coalitia din spatele domnului Ponta era, in linii mari, aceeasi cu cea care il sprijinise pe dl.Klaus Johannis, in 2009. Sau motivul a fost ca, in 2009, era in joc scaunul domniei sale si de aceea trebuia sa pastreze controlul Guvernului? Intrebari, la care domnul Basescu datoreaza raspunsuri clare, macar celor care l-au sustinut atunci si il sustin si in prezent.

Se va intreba cineva: bun, si ce ar fi fost de facut? Opinia mea este ca, asa cum a procedat in 2009, presedintele trebuia sa propuna Parlamentului doi candidati la functia de prim-ministru din partea PDL. Daca ambele propuneri ar fi cazut la vot, avea dreptul sa dizolve Parlamentul, conform art.89 din Constitutie, convocand alegeri anticipate. Ar fi fost o criza politica suportabila si limitata la cadrul constitutional, care nu ar fi starnit ingrijorare si panica in cancelariile occidentale, asa cum s-a intamplat.

Numirea lui Victor Ponta in functia de prim-ministru a condus la cea mai grava criza traversata de sistemul democratic romanesc, de la adoptarea Constitutiei din 1991. Voi trata aceasta criza in termeni succinti, pentru ca raurile de comentarii si de articole de presa care s-au scurs pe aceasta tema fac inutila o descriere amanuntita.

As vrea sa punctez ca intrarea in scena a guvernului USL a insemnat trecerea de la erorile politice si deficientele de caracter ale presedintelui, la cea mai flagranta forma de bandititsm politic, la nivel de politica de stat. Urmarind inlaturarea cu orice pret a lui Traian Basescu, guvernul Ponta si majoritatea parlamentara au blocat intr-o saptamana doua institutii fundamentale ale statului de drept, Curtea Constitutionala si Avocatul Poporului, subordonandu-si in acelasi timp Monitorul Oficial. Prin aceste mijloace, s-a ajuns ca toate pozitiile din conducerea Statului sa fie ocupate de catre reprezentantii USL: presedintii celor doua Camere, Presedintele interimar al Romaniei, prim-ministrul. O acaparare abuziva si brutala a intregii puteri in stat, prin ordonante de urgenta neconstitutionale, dupa cum s-a decis ulterior de catre Curtea Constitutionala.

Acest abuz neasteptat de putere a ingrijorat lumea democratica si opinia publica din intreaga Europa, fiind un semnal vadit de instalare a unui regim totalitar. Mult mai slaba s-a dovedit, prin comparatie, reactia interna: cu exceptia caterva lideri de opinie si a unor mici palcuri de protestatari, societatea romaneasca a asistat pasiva, in obisnuitul stil vegetal, la uzurparea unor principii elementare ale statului de drept. Reactia majoritatii a fost una de tip feudal: “ei se lupta acolo intre ei, nimic bun pentru noi”. Nici vorba de manifestatii masive pentru apararea democratiei si a legalitatii, pentru sustinerea independentei Justitiei si a Curtii Constitutionale! Intreaga aparare interna a statului de drept a ramas in sarcina unei femei fragile, dar hotarate, Monica Macovei. Noroc cu interventia decisa si demna de admiratie a cancelarului Angela Merkel, a Comisiei Europene si, in mod decisiv, a Departamentului de Stat al SUA. Din fericire, Romania nu se mai afla in sfera de influenta ruseasca, ca in 1946, ci in NATO si in UE. Cred, sincer, ca numai acest avantaj hotarator ne-a salvat de instalarea unei dictaturi, in anul de gratie 2012!

In mod surprinzator, insa, Justitia a reactionat prompt la aceasta agresiune a Executivului, aparandu-si vocal si activ independenta. CSM a denuntat toate atacurile politicului la adresa magistratilor si procurorilor, Curtea Constitutionala a procedat asijderea, cerand in plus ajutor international. Procuratura Generala si DNA, epurate de vechii procurori stalinisti ai lui Ion Iliescu, au tinut sub stricta observatie derularea tentativei de puci pseudo-democratic. Aceasta atitudine, coroborata cu reactia internationala, au dat eficienta rezistentei anti-puci si au dus la esuarea tentativei de cucerire abuziva a intregii puteri de stat.

Acum, se pare ca furtuna a trecut si apele s-au mai linistit. E doar o aparenta? Cred ca da si ca USL isi va relua asaltul asupra Cotroceniului cu si mai mult aplomb, daca alegerile parlamentare ii vor da o majoritate confortabila. Insa atunci o vor putea face cu mai mult calm si tact, decat in vara trecuta. Si, mai ales, folosind canalele informationale ale ICR in propriul beneficiu…

Ce e de facut? Dupa mine, e inutil ca opozitia de dreapta sa se mai cramponeze de un cadavru politic precum Traian Basescu. El nu mai candideaza si este, practic, iesit din joc. Printr-o strategie abila, dar si prin actiune unitara, dreapta politica trebuie sa se angajeze intr-un calendar de negociere cu stanga triumfatoare, pentru a schimba fundamental regulile de joc, fixate de Constitutia actuala. Anumite luari de pozitie ale actualului premier, in sensul modificarii Constitutiei, dau semnale ca USL ar fi dispusa la anumite concesii, in scopul reluarii dialogului politic si a recredibilizarii sale, in fata Europei. Opozitia ar trebui sa abandoneze tafnosenia si rigiditatea basesciana, care a dus la escaladarea conflictului politic, fara sa faca, insa, concesii in planul legalitatii si al combaterii coruptiei. Mai pe inteles, “vorba dulce, mult aduce…” Iar politica e arta dialogului si a compromisului, nu a confruntarii si a raporturilor de putere, care sunt mai deraba specifice lumii cazone.

Abordand lupta politica in mod constructiv, dreapta politica (si ma gandesc aici, desigur, la ARD) ar trebui sa renunte la strigatele de batalie, care nu sperie inamicii si nici nu atrag prea multe simpatii de la un electorat apatic, in schimbul unor critici intemeiate ale actului de guvernare si al unor propuneri practice. In plus, ar trebui sa se ralieze unui proiect larg de modificare semnificativa sau chiar de inlocuire a actualei Constitutii, cu scopul de a fundamenta un sistem politic coerent si functional. Carpelile din mers nu sunt o solutie. Trebuie sa se faca o optiune intre republica si monarhie constitutionala, pentru a inchide acest subiect. Daca se va opta pentru republica, este nevoie sa se ia o decizie majora: republica prezidentiala sau republica parlamentara? Cu “semi-“ nu ajungem nicaieri. Avem, astazi, un presedinte ales ca intr-o republica prezidentiala, cu atributii specifice republicii parlamentare! Este inacceptabil sa persistam in aceasta confuzie.

Alte modificari importante: trebuie sa se elimine posibilitatea Guvernului de a legifera fara delegatie de la Parlament, prin Ordonante de Urgenta. Acesta, dupa cum s-a vazut limpede in aceasta vara, este un instrument totalitar si periculos, prin care se poate instaura cu usurinta o dictatura “legala”.

Desemnarea premierului trebuie sa se faca in urma alegerilor, nu a jocurilor politice din Parlament. Caderea unui guvern, prin motiune de cenzura, ar trebui sa duca la alegeri anticipate, in mod automat, pentru constituirea unei noi majoritati parlamentare si pentru reinnoirea contractului social.

Modul de alcatuire a Curtii Constitutionale trebuie depolitizat, pentru ca suntem singura tara unde aceasta institutie este exclusiv reprezentanta intereselor politice. Componenta ei trebuie sa includa reprezentanti ai societatii civile, uniunilor profesionale ale juristilor si judecatori independenti, nesustinuti de partide politice.

In fine, ar trebui luata o decizie inteleapta si pragmatica de reorganizare administrativa a teritoriului. Actuala organizare este invechita, datand din 1923, si nu mai corespunde realitatii curente.

O criza politica a trecut, o alta sta sa inceapa. Daca nu se intreprind pasi urgenti in directia reconcilierii politice si a conturarii unui proiect democratic comun, riscam sa ne trezim cu totii intr-o situatie nedorita de nimeni, nici macar de USL: fie o dictatura populista, fie un regim impotent, incapabil de a guverna tara. In ambele situatii, pierdem cu totii, de dreapta, de stanga sau absenti.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Un articol bine venit, dacă nu un pic prematur pentru spaţiul mioritic (sau poate mă înşel). Mă refer la faptul că electoratul nu e compus din suficienţi oameni care să gândească la rece şi din perspectiva cauzalităţii unui fenomen. Am încercat să discut cu diverse persoane chestiuni ce au ţinut de referendum şi de organizarea lui, înşiruind şi cauzele desfăşurării acestuia. Am constatat că ce ţine de personalitatea lui Băsescu sau de guvernările Boc-Ungureanu nu a fost uşor de evaluat, subiectivismul sau latura emoţională a omului ieşind în evidenţă.

    Dar să trecem la conţinutul articolului. Băsescu, încă de la începutul primului mandat a încălcat Constituţia, forţând o majoritate artificială în loc să nominalizeze un prim ministru din partea câştigătorului, PSD. Până în decembrie 2009, PD, plin de oameni frustraţi că au pierdut în faţa partidului lui Iliescu locul în Partidul Socialiştilor europeni, a lovit în tot ce a însemnat PSD: guvernările 1990-1996, 2000-2004, episoadele revoluţiei şi mineriadelor, privatizările, corupţia, politizarea etc. Alianţa din decembrie 2008 a fost una artificială, luptele politice primând asupra unora pentru revenirea economică şi pentru reforme. În final, coaliţia de după alegerile prezidenţiale au fost, într-adevăr rezultatul unui demers al lui Băsescu pentru a-şi salva scaunul, dar tot în dauna PSD.

    „Reforma”/”reformarea”, sintagmă băgată parcă cu pumnul în gura oamenilor de PDL şi de Băsescu, nu se face fără dezbatere fără studii de impact, fără finalitate. E drept că viziunea a existat, dar la ce bun dacă nu ştie nimeni cum se poate implementa?! Bun, avem Legea Educaţiei, dar nu e încă implementată în totalitate, mai are „gândaci” („bugs”) şi se pare că e reversibilă (vezi măsurile „consecvente” ale ministrului incompatibil Andronescu). Graţie măsurilor anti-evaziune ale lui Ungureanu, economia s-a mai albit, dar instituţiile responsabile c aplicarea lor sunt încă nerestructurate, corupte şi depăşite, iar economia, deşi mai albă, e mai subţire. În rest, ce să zic? Politizare, blocarea posturilor în administraţia încă nereformată, corupţia este încă omniprezentă etc. Un plus pentru mandatele Monicăi Macovei şi lui Cătălin Predoiu la Justiţie, şi îmbunătăţirea imaginii DNA-ului sub Morar şi Parchetului, sub Kovesi. Dar imaginea per ansamblu arată schimbări sublime, dar care lipsesc cu desăvârşire.

    Iarăşi, când văd asociate „dreapta” cu „opoziţia” îmi vine să urlu! Domnul Ungureanu, marele campion al dreptei, a dat-o în bară cu retrocedarea proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Propunerea de a retroceda contravaloarea a 15% din valoarea acestora mi se pare strigătoare la cer! Unde este respectul pentru proprietatea privată? La fel ca Băsescu, manifestă inconsecvenţă şi fariseism în principialitate. Ieri de stânga, azi de dreapta; ieri, la putere şi pentru sine, azi democrat şi pentru popor; ieri autoritar, azi deschis pentru dialog şi liberal. Mi-e pur şi simplu greaţă! Mai au şi tupeul să pretindă că sunt altfel decât USL-ul, aşa cum, viceversa, Ponta şi Antonescu au pretins înainte de 7 mai a.c. că sunt altfel decât Boc, Băsescu şi Ungureanu.

    Apreciez faptul că veniţi cu un set de întrebări pentru o dezbatere legată de modificarea Constituţiei. Aş aprecia şi mai mult dacă politicienii, care acum aţipesc pe „tronurile” lor, ar şi citi ce mai scriu nişte jurnalişti care au pretenţii de la ei. Nu mai zic de oamenii de rând…

    A, ca să vin şi eu cu nişte sugestii. Nu credeţi că această criză îşi are principala cauză în referendumul din 2003, când populaţia incultă politic şi necititoare de Constituţii a votat o revizuire a celei din 1991 fără o dezbatere în prealabil? Că oamenii se duc la vot ca oile în loc să-şi motiveze deciziile şi să se informeze în privinţa alegerilor? Că, la capitolul ăsta, 2012 nu e cu mult diferit de 1990, doar contextul schimbându-se?

    Propun, înainte de orice schimbare de la vârf, ca oamenii să înceapă să se informeze în privinţa legilor şi „aleşilor”. Astfel, orice criză politică va fi mai bine văzută, şi nu exploatată de orice politician începător, dar cu pretenţii cât ţara, în interes personal.

    • Subscriu opiniilor si sugestiilor dvs. Intr-adevar, reforma liberala a statului nu s-a facut in profunzime nici astazi, dupa 22 de ani de la caderea oficiala a comunismului. Iar populatia manifesta acelasi dezinteres, bazat pe o relaxata ignoranta, fata de principiile fundamentale ale democratiei si ale statului de drept. Aveti dreptate si aici: tocmai aceasta ignoranta senina este cel mai mare pericol la adresa democratiei, nu un partid sau o coalitie!

    • Puteti sa ne spuneti cum ar putea oamenii „sa se informeze in privinta alesilor”, adica ce pot ei sa faca atunci cand pe listele partidelor politice vad ceea ce vad de 20 de ani!!
      Adica aproape aceleasi nume ori altele absolut la fel !!
      Ce sa alegem ?!
      Pe cine sa votez eu in 9 Decembrie cand vad fauna din politica romanesca ?!
      In 2008 am votat PDL si am vazut apoi ce numiri au facut la Sfantu Gheorghe in Jud Covasna !!
      Niste incompetenti de politruci, nume care nu spun nimic comunitatii romanesti din Jud Covasna, dovada ca la localele din Iunie PDL nu a luat nici 1 mandat de consilier la CJ Covasna, nici unul la Consiliul local Sf Gheorghe si nu a obtinut nici 1 post de Primar in Judet !!!
      Ba mai mult, dupa alegeri Presedintele PDL Covasna, Dan Manolachescu, un analfabet care s-a facut de ras anul trecut in direct la RTV, a declarat ca practic PDL Covasna s-ar putea bine mersi dizolva, oricum nu au nici un rost!!!
      Acum vreo 2 luni si-a dat demisia!!!
      Pai, cred si eu ca nu vor mai vota romanii din Covasna cu PDL cand vad ce mizerie politica cuprinde !!!
      Cu cine sa votez eu in 9 Decembrie cand vad pe listele partidelor romanesti ceea ce vad de 20 de ani, aceeasi clietela politica incompetenta si corupta?!
      De 20 de ani….
      Sa votez UDMR, ca eu sincer le recunosc meritele alesilor maghiari?!!!

      • Nu pot decât să spun ce criterii de selecţie folosesc eu. Dacă veţi considera că sunt insuficiente sau nepotrivite, sunteţi liber să procedaţi altfel şi, dacă doriţi, să facem schimb de idei.

        Dacă e vorba de alegeri normale, atunci:
        1. Verificaţi programul politic. Dacă nu e disponibil nicăieri, nu există. Dacă sunt frânturi de idei, consultaţi o a doua, a treia sau a n-a opinie în domeniile care corespund.
        2. Vedeţi cine promovează programul, adică cine e candidatul din colegiu. Are cazier? Are experienţă în vreun domeniu cuprins în program? Are notorietate? Dacă da, cum a căpătat-o? Dacă nu, consideraţi că merită votat? Care este relaţia sa cu publicul? Este o fire deschisă şi comunicativă sau autoritară şi încuiată? Gândeşte pe termen scurt sau pe termen lung? Ce pretenţii aveţi de la dumnealui/dumneaei?

        Dacă e vorba de alegeri speciale:
        1. Citiţi proiectele de lege şi inventariaţi toate opiniile relevante exprimate de specialişti (adică bazate pe argumente, fără părerisme). Uneori şi tonul folosit în exprimare implică subiectivism şi partizanat. Dacă aveţi posibilitatea, faceţi o comparaţie cu legile din alte ţări. După cum bine ştiţi, nu în România s-a inventat roata.
        2. Întotdeauna să aflaţi cine e în spatele proiectelor/acţiunilor politice şi ce intenţii are. Orice nenorocire poate fi pavată cu intenţii bune.
        3. Dacă e vorba de un referendum, verificaţi corectitudinea procedurilor. Dacă sesizaţi vreo neregulă şi nu puteţi denunţa acest lucru autorităţilor, puteţi să nu mergeţi la vot. Dacă se va scoate cvorumul, puteţi vota „NU”.

        În final, repet că sunt criteriile pe care le folosesc eu şi nu pot vorbi în numele altuia. Din păcate, m-au ţinut acasă, singurul regret fiind că nu am putut merge la referendumul din noiembrie 2007, legat de legea electorală. Blame the age (18)… Altfel, voturile anulate sau neprezentarea la secţia de vot mi s-au părut cele mai adecvate soluţii. Dar cine ştie? Poate un candidat care ar obţine 0,5% din voturi merită votul meu sau al dvs., fie şi pentru că şi-ar face temele.

  2. Unul dintre cele mai obiective articole scrise in ultimele luni. ……dar Grivei ?… ( adica tot romanul ) o vrea sa priceapa ?

  3. Subscriu.
    Si eu il consider RESPONSABIL pe Traian Basescu pentru DEZASTRUL in care se scalda azi Romania.
    L-am votat pe Traian Basescu in 2004 ca pe singura sansa de SCHIMBARE in BINE a Romaniei.
    Din pacate, dezamagirea a fost pe masura si cred ca la fel a fost pentru majoritatea romanilor, dovada ca ne-am pricopsit acum la guvernare cu USLul si probabil la fel va fi si dupa 9 Dcembrie.
    Traian Basescu si PDL au reusit o „performanta” de neegalat: au calcat in picioare notiunea de „dreapta” in politica romanesca prin coruptie, clientelism politic, ipocrizie si incompetenta in toata admisnistratia publica centrala si locala.
    Insasi numirea Dlui Boc in inalta functie de Prim Minsitru a fost cireasa de pe tort, cand de fapt a fost in vazul intregii Romaniei o simpla marioneta in mainile Presedintelui, YES-MANul cel mai cel.
    Nu mai spun de numirea Robertei Anastase in fruntea Camerei Deputatilor, unde nimic NU o recomanda. Numai zic nimic de trimiterea la Brusselles ca europarlamentar a analfabetei fiice prezidentiale EBA….
    Nepotismul si clientelismul si incompetenta portocalie in locul meritocratiei au compromis definitiv dreapta romanesca si guvernarea PDL-Traian Basescu.
    Acum avem in fruntea Romaniei dezastrul numit USL si nimic nu arata vreo speranta de a schimba ceva, pentru ca ori USL ori PDL, aceeasi mizerie.
    Numai ca aroganta celor de la PDL si alui Traian Basescu i-au lecuit definitiv pe majoritatea romanilor de „dreapta” si de PDL.
    Dumnezeu stie cat timp ne vom mai lalai cu actuala clasa politica romaneasca, corupta, incompetenta si clientelara.
    Responsabilul, in opinia mea, pentru compromiterea definitiva pentru multi ani a dreptei romanesti este Traian Basescu.

  4. Aţi punctat aspecte nevralgice, ce păcat că o singură sintagmă, cea cu „pretinsa numaratoare frauduloasă” aruncă tot eşafodajul argumentaţiei dvs. în derizoriu.

    • Imi pare rau, insa formatia mea de jurist nu imi da voie sa condamn pe cineva in lipsa probelor. Pana acum, tot ce am auzit despre „masluirea voturilor” au fost simple acuzatii, nu am vazut nicio dovada credibila.

      • De aia a retrimis Basescu Legea inapoi….
        Euu cred ca acest articol este pe undeva din logica aia, a ceeace se cheama „atention seeking”. Cu orice pret. Patologicii care se urca pe macarale si anunta ca se arunca de acolo, ei cersindu-si doar propria iesire din anonimat, „se simt cineva”.
        Ii faceti jocurile lui Basescu care testeaza piata sa vada daca poate pedala amenintand PD -ul ca el Locomotivul pleaca din politica si ii lasa sa moara pe limba lor. Si testeaza reactiile: „Ia sa vedem noi, se arunca la picioarele mele plangand, smulgandu-si parul si jelind „Cui ne lasi tu pe noi Traianeeeeeeee,” „fi din nou Stalpul nostru Traianeeeeeee”, „Ne rusineaza paganii de la USeLe, Traianeeeeee”
        O strategie euristica din familia lui „Hai sa aruncam gulguta asta si sa testam piata. Tine, mergem pe ea. Nu tine, testam altceva”

  5. „si a conturarii unui proiect democratic comun,….”

    Ma tem ca asta va fi o mare problema !!
    Ce proiect a reusit Romania in astia 20 de ani ?!
    A reusit aderarea la UE si NATO, dar asta s-a datorat celor din UE si NATO, nicidecum Romaniei, care singura nu ar fi fost in stare de nimic!!
    Aderarea la UE a fost oricum un gest de marinimie din partea UE pentru ca Romania nu era pregatita si asta s-a vazut ulterior si au afirmat-o nu o data personalitati ale UE.
    Acum insa nu mai merge, pentru aderarea Romaniei la Schengen nu vor mai inchide ochii….
    Asa vad lucrurile si acum, nu vad posibil nici un proiect pentru evolutia Romaniei, cat timp cei care conduc Romania NU sunt in stare.
    Din pacate cei 20 de ani arata clar o clasa politica incompetenta si preocupata mai degraba de propriile interese decat de proiecte pentru Romania si deci pentru mai binele romanilor.
    Cine sa gandesca, cine sa realizeze astfel de proiecte, cand nici macar o privatizare nu au reusit sa duca la bun ultimele 2 Guverne(MRU si PONTA) fara sa se faca de ras ?!!
    Cine ?!
    Asa cum arata azi clasa politica romaneasca, eu pot sa spun ca in politica romanesca nu intra oameni competenti, cinstiti, pur si simplu refuza sa se amestece in cloaca asta mizerabila.
    D-aia suntem unde suntem, eu asa cred.

  6. basescu a facut greseala sa’l subestimeze pe ponta. nu avea sens ptr el sa vina cu doua propuneri de PM din partea pdl si l-a bagat pe mru in fata sperand ca aliatii pdl vor da inapoi si vor continua sa sustina pdl pe motivul imaginii bune a lui mru afara – numai ca n-a tinut figura, mru a cazut cu brio; asta sau faptul ca au stiut ca daca mai raman la putere nu vor avea sanse la alegeri nici ptr 15%, aveau nevoie de saparea usl’ului – ce metoda mai buna decat sa-i lasi la putere. alta greseala a fost scandalul cu doctoratul lui ponta intr-un moment cand ponta parea dispus la compromis – era suficient ca sesizarea sa se propage dinspre lumea academica, nu avea de ce sa apara la rampa cu declaratii de doi lei, pur si simplu nu’l privea.

    ideea de monarhie.. Dumnezeule! nu exista suficienta gaunosenie in protipendada romaneasca de azi (tzatzism si mitocanie), trebuie sa intram cu totul in d’ale lu’ caragiale?

    dreapta n-o sa faca nici o scofala la alegeri, ard e intemeiata pe o greseala grosolana, acceptarea pnt-cd in structura. asta e o calamitate, pnt-cd e un partid distrus, de dinozauri, in ochii electoratului. toate scandalurile din trecut i-au distrus credibilitatea puternic, asa cum antonescu distruge partidul liberal in momentul de fata.

    solutie ptr alegerile din iarna nu exista, usl e prea sus in sondaje. singura varianta e ca ponta sa fie silit sa-si puna oameni de mare valoare in ministerele cheie; pivniceru pare un pas in directia cea buna, iar abramburica e macar bine intentionata, fata de alte anomalii care ar putea veni (vezi fostul min. pop, care a delirat in fiecare luare de pozitie cat a fost ministru). Sincer ideile bune sau proaste pot veni din toate directiile, dovada e idiotenia cu mutarea clasei a 9-a la scoala generala, care ar fi putut prinde top 10 la capitolul aberatii nationale.

    problema noastra ca natie e ca din cauza lipsei unui respect elementar de’a curmezisul spectrului politic (nu exista nici la stanga nici la dreapta) dialogul se realizeaza foarte greu, nu prea exista colaborare, parca e dupa razboiul sarbo-croat in care faci comisii mixte si le ceri sa colaboreze – atmosfera de dispret reciproc, discutii sterile, mentineri pe pozitii dubioase al caror ridicol intrece imaginatia.

  7. Domnule Miulescu,

    Acuala organizare teritoriala a Romaniei dateaza din 1968 (cu modificari minore in 1981 si 1997 cand s-a creat judetul Ilfov). Nu stiu daca regionalizare cum au facut Carol al II lea si Gheorghiu Dej ar ajuta cu ceva. Dupa umila mea parere ar crea doar niste feude mai mari decat cela actuale. Poate s/ar reduce numarul baronilor, asta ar fi singurul avantaj pe care-l vad.

    Altfel, felicitari pentru ideea declansarii alegerilor anticipate. Era intr-adevar o solutie logica si necostisitoare din punct de vedere politic. Din pacate nu a fost folosita si asta spre paguba intregii tari…

    • Subiectul reorganizarii administrative ar merita un articol separat. Ideea mea era ca impartirea pe judete este o forma de organizare teritoriala care dateaza din vremea Regatului, fiind abolita in vremea Republicii Populare (Constitutia din 1952), apoi restabilita in 1968. Avand aceasta experienta a reorganizarilor, dar si modelele contemporane de organizare teritorial-administrativa, ar trebui gandita o metoda eficienta de descentralizare reala a administratiei, dincolo de principii goale. Nu ma consider un specialist in domeniul administratiei sau al dreptului administrativ, insa cred ca avem astfel de specialisti bine cotati, care sa conceapa un proiect potrivit.

      Multumesc pentru felicitari.

  8. 1.Nimic din ceeace se petrece ori se incearca in Romania, nu are ,,cap sau coada”.Niciunul din ,,proiectele” actuale – cel Constitutional sau Regionalizarii, nu au repere economice, administrative, tehnice, organizatorice, economice, financiare. institutionale DIRECTOARE, clare, profunde.
    Toate se fac, asa ca sa fie, regionalizarea ca sa luam mai usor banii UE, modificarea Constitutiei, pentru ca au existat conflicte Presedinte – Prim Ministru.Toate schimbarile majore ar trebui conturate/construite cu plecarea de la un PROIECT ECONOMIC DE TARA, cum ar fi normal dupa integrarea in UE si dezindustrializarea Romaniei.
    Cineva din PSD, denumeste regionalizarea drept ,,proiect de tara”, desi ea n-a fost demonstrata ca utila si profitabila, ca urmare a unei analize economice-administrative exacte si pertinente.
    Schimbarea Constitutiei este si ea proiect de tara, pentru PNL, care modifica uneori ,,perimant”, iar nu modernizator, unele din regulile sale.
    2. Inainte de a umple Constitutia cu nimicuri (importante), ori de a ,,regionaliza” de mantuiala Romania, Guvernul si PNL ar trebui sa se gindeasca, ca urmare a integrarii in UE, datoreaza poporului roman, un ,,proiect de tara”, care sa asigure ,,reconstructia economica si industriala” a Romaniei.
    Apoi, avind ca ,,DIRECTIVA” si REPER acest PROIECT NATIONAL, sa cuprinda in Constitutie principiile si indatoririle PUTERILOR statului, de traducere in viata a acestui proiect ,,post-integrare”.
    Astfel, unul din principiile economice care vor ,,guverna” Romania, ar trebui sa devina, permanentizarea dezvoltarii economice asumate de Guvernul de la putere, pentru ,,ajungerea din urma a tarilor dezvoltate”.Astfel ar inceta stagnarea economica si saracia cronica, din lipsa de preocupare pentru ,,procentul dezvoltarii economice de 3-4 la suta pe an”, promis de exemplu in 2012, de USL, pierdut pentru programul de guvernare.
    Sigur ca este vorba de pura exemplificare, dar lipsa de directie si repere pentru marile demersuri politice, economice si legislative, care sint schimbarea Constitutiei sau Regionalizarea sint atit de evidente, incit este probabil ca nici initiatorii/realizatorii lor nu sint convinsi de necesitatea si utilitatea lor, totul derulindu-se ca si in celelalte variante de ,,perpetum mobile” politice inutile si perdante, de pina acum.
    Alt principiu constitutional, ar fi ,,cuprinderea intregii populatii in procesul dezvoltarii economice”.
    Indiferent de reglementarile viitoarelor batalii presedinte – prim ministru, Constitutia ar trebui aplecata pe modernizarea legislativa a tarii, conform regulilor UE, cuprinzind in termeni constitutionali, evolutia spre dezvoltare – preluind de la programul de reconstructie economica si industriala – principii si raspunderi economice ale guvernantilor si institutiilor statului in acest sens.
    In loc de cirpeala constitutionala sau regionalizanta – cum se intrevad a fi ambele, Romania are nevoie ca ele sa devina cele doua ,,motoare”, capabile sa porneasca economia nationala, gripata de indolenta si amatorismul clasei politice.

  9. Articol echidistant si realist. Din nefericire asa este. Comunitatea internationala ne scapa inca o data din ghearele mafiei locale. Multumim.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Miulescu
Lucian Miulescu
In prezent, director juridic la o multinatinationala. Master in Drept international la Universite Paris I Pantheon – Sorbonne. A publicat articole juridice in reviste de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro