Home » Justitie/Ordine publica »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Cui folosește „chestia” cu agentul acoperit? – sau unde au greșit Emil Hurezeanu și Raluca Prună

Sorin Borza februarie 4, 2016 Justitie/Ordine publica, Opinie, Societate/Life
32 comentarii 2,358 Vizualizari

Acum mai bine de un an, într-o seară (aș zice) deloc memorabilă, la o emisiune națională de știri Emil Hurezeanu (simpaticul nostru ambasador la Berlin)  tranșa chestiunea ofițerilor acoperiți, arborând în colțul gurii acea blazare pe jumătate înțeleaptă – jumătate candidă: „Lumea se răstoarnă de câteva ori pe minut și răsturnările sunt dramatice, cu morți, răniți, pericole, scindări, se modifică probabil ordinea internațională, mor pe șoselele României oameni în fiecare lună pentru că șoselele sunt proaste și sunt prea multe mașini, în spitalele României mor oameni cu zile. La ce folosește chestia asta cu agentul, cu spionul, acoperit, descoperit?” (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/EMIL+HUREZEANU+TRAIAN+BASESCU+CANDIDAT+SPION)

Nu cred că, aruncată într-o doară peste rama ochelarilor, această întrebare aștepta un răspuns. Subiectul în sine – ignar și marginal – așa cum rezultă din context, capătă în ocheada complice a interlocutorului ceva din sterilitatea dihoniei medievale privitoare la sexul îngerilor. Îmi pot închipui că numai nepermise limitări ori vanitatea contaminată politic ar fi putut determina pe vreunul să creadă că problema ofițerilor acoperiți poate pretinde un sens. M-am simțit întotdeauna confortabil cu propriile limite, așa încât nu-mi vine foarte greu să recunosc atunci când nu-mi cade fisa „din prima”.  În lipsa oricăror competențe acreditate pe domeniu – am câteva nedumeriri (sper, de bun simț) și socot că simplul fapt de a le aduce în discuție nu ar trebui să deranjeze pe nimeni.

1. Faptul că „lista ofițerilor acoperiți din justiție” nu constituie problema sistemului de justiție e deocamdată o afirmației a doamnei ministru Raluca Prună. (http://revista22.ro/70251721/nu-cred-c-problema-sistemului-judiciar-sunt-ofierii-acoperii.html) Nu pot nici măcar să speculez în legătură cu natura argumentelor care sprijină această teză, dar mă pot întreba sub raport logic cum ar crește calitatea actului de justiție un magistrat pus (desigur, arbitrar, prin tragere la sorți) în situația de a-și judeca un superior ierarhic? Un magistrat e independent și dă seama în fața propriei conștiințe (nu are șefi din partea cărora binemerită) și e inamovibil tocmai în virtutea acestei premise.  Când găsește timp un „inamovibil” (din categoria celor cu dublă comandă) acționând la ordin să mai răspundă în fața propriei conștiințe? Pe bază cărui regulament intern stabilește când primează ordinul de la șefu (temeinic cunoscător al „interesului național”) și dacă e vreodată cazul să plece urechea la glasul conștiinței?

2. Dacă ofițerii acoperiți din justiție nu sunt o problemă, poate că cei din sistemul financiar sau din sistemul de învățământ superior ar putea crea unele ad hoc. Activitățile academice  nu produc în genere incompatibilități. Tocmai de aceea un număr important de politicieni sau înalți funcționari prestează fără restricții în amfiteatre. Ei sunt formatorii generației viitoare care va conduce România și ideile lor capătă greutatea pe care o conferă prestigiul catedrei. Dincolo de un conținut domenial, cursul magistral e purtătorul unui mesaj care excede cunoașterea științifică. Îmi pot închipui că, odată fixat la catedră, un agent acoperit nu încetează să lucreze pentru binele patriei și nu poate decide univoc (cu de la sine putere) să uite pentru două ceasuri de „interesul național”. Nu vreau să insinuez nimic, dar mă întreb dacă nu cumva anumite doctorate sunt atât de controversate tocmai fiindcă „interesul național” a anesteziat orice originalitate a ideilor? Este complet exclusă posibilitatea ca un „acoperit” să folosească propria catedră în scopul îndeplinirii nobilei misiuni de apărare a „interesului național” și în ce măsură e îndreptățit să decidă că o poate face „spre binele nostru”?

Povestea „listelor cu ofițeri acoperiți” e, dacă nu mă înșeală intuiția, o decepție din aceeași categorie cu mai vechile „liste cu informatori ai securității”. Nu am nici un fel de apetit pentru procese scandaloase de clarificare. O analiză a crizelor pe care le înregistrează instituțiile de decizie la cel mai înalt nivel nu poate ocoli minime evaluări de impact. Domnul Hurezeanu nu are încotro și fără a face apel la întreaga subtilitate de care l-am putea suspecta – trebuie să admită pe baza faptelor: „chestia cu agentul acoperit” a folosit totuși cuiva. Nu îi fac aici un portret robot (nefiind „de meserie”) dar îi dau elemente cheie și aștept să îmi spună că nu l-a întâlnit niciodată: ghiolbănit între doctorate și imunități omul nostru e înșurubat în competențe operative și surâde unsuros în poala unei justiții prea delicate pentru a-i deranja incompatibilitățile. El este omul „interesului național”, tolănit autoritar dincolo de ideologii și fidelități ridicole. Și dacă se va putea strecura în continuare între oboseala și dezamăgirile noastre zilnice, el va susura la urechea necoaptă a pruncilor întrebarea „cu folosește și la ce bun…?”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. Ion spune:

    La fel de periculoasa este si activitatea unor “politicieni acoperiti” din justitie si din alte domenii.

  2. victor L spune:

    Hurezeanu, cind s-a vorbit despre “acoperiti” a sarit ca ăla din baie.
    Sa fi simtit o musca bîzîind?
    In plus, nu e departe de caracterizarea “ghiolbănit între doctorate și imunități omul nostru e înșurubat în competențe operative și surâde unsuros”. Chiar daca e vorba (si) despre altii.
    A renuntat la cetatenia germana doar cind a prins un post gras de la romani; pina atunci a stat in espectativa.
    Dna ministru Pruna, pe linga declaratia cu acoperitii, mai are o initiativa de risul curcilor: a suspendat temporar doar, eliberarile pe baza cartilor “stiintifice’ scrise “dupa gratii, privind un petec de cer”. Un gest curat de tehnocrat :P

  3. ion adrian spune:

    De fapt ar fi bine sa nu mai existe servicii de informatii si contrainformatii si care sa dreneze multa forta intelectuala si nu stiu daca care nu cumva sa fac mai mult rau decat bine.
    Dar cat timp omul va fi si maimuta nu se poate altfel
    Mai avem mult pana sa devenim cu adevarat acel “regn uman” despre care mai vorbim unii.

  4. Citizen RO spune:

    Felicitari pentru opinia exprimata! sunt tot mai putini cei care isi asuma povara de a sprijini acest punct de vedere.

    Probabil insa ca nu se va face nimic, asa cum nu s-a facut in ultimii 25 de ani cand, teoretic, era un interes mai mare ca societatea sa ia masuri adecvate pentru curatire, pentru a se elibera de fantomele trecutului

    problema pe care o ridicati acum are o componenta aproape exclusiva de moralitate publica (academica included) si imi e teama ca nu va interesa pe prea multa lume

    oricum, regretabil ca Dl Hurezeanu si-a folosit dibacia pentru a plasa acest tip de mesaj; cui prodest?

  5. Decebal spune:

    Tot aud si citesc treaba asta cu “ofiterii” acoperiti din presa, din Justitie etc. Pe urma, cand autoritatile neaga ca ar exista ofiteri acoperiti in institutiile statului, apar tot felul de comentarii are unor (mai mult sau mai putin) specialisti, care tot incearca sa ne convinga de mai-stiu-eu-ce.

    Fiindca, la fel ca autorul articolului, “Nu am nici un fel de apetit pentru procese scandaloase de clarificare”, propun o noua perspectiva asupra “fenomenului ofiterilor acoperiti”. Noi, ca popor, ca natiune, nutrim speranta (unii, chiar convingerea) ca serviciile secrete romanesti lucreaza si lupta pentru noi, pentru tzara. Daca ofiterii acoperiti ar fi atat de usor de “descoperit” (de catre presa, ONG -uri sau simple persoane fizice), ce incredere am mai putea avea in serviciile secrete romanesti?…
    Imposibilitatea descoperirii ofiterilor acoperiti este, din aceasta perspectiva, o dovada de profesionalism si inteligenta ale serviciilor. Deci, fiti bucurosi ca nu pot fi descoperiti! :)

    Ceea ce ar trebui sa preocupe societatea civila ar fi, cred eu, modul in care este selectat si pregatit personalul serviciilor secrete romanesti. Este de dorit sa stim ca ne putem baza pe oameni inteligenti, integri, de caracter, patrioti, bine pregatiti. Si, cata vreme nu traim in “lumea” lor, sa incercam sa nu le judecam pripit actiunile si modalitatile in care isi ating obiectivele. Fiecare, cu meseria lui. Adica, pot sa proiectez si sa construiesc o casa, din temelie si pana in coama acoperisului, dar las operatia de apendicita pe mana chirurgului.

    • SB spune:

      Dacă se lucrează cu atât de mult sârg pentru binele nației, cum se face că instituții esențiale pentru democrație colcăie de corupți și decizii oneroase? Nu cred că am spus mai mult în text. Nu pun sub semnul întrebării rolul 007, ci conceptul și maniera în care sunt securizate interesele României.
      Dumneavoastră, care trăiți în lumea lor, mă lămuriți și pe mine de ce funcțiile de conducere din Universități sau din Administrație au absolută nevoie de management conectat la „rațiuni de stat”? Aștept să mă convingeți că nici o agentură nu e contaminată de presiuni politice – ei lucrează în mediu septic, nici usturoi nu mănâncă și nici gura nu le miroase.
      Pentru mine e limpede un lucru – pe termen lung nimeni nu câștigă din melanjul ăsta toxic, pur și simplu invalidăm munca onestă a unor copii de toată isprava și cei care ar fi în stare să performeze sunt blocați de „ignoranța înstelată”. În orbirea lor, apărătorii interesului național -s-ar putea să vă reproșeze că pe vremea războaielor dacice, nu l-ați învins pe Traian.
      Altfel, numai de bine….

      • Decebal spune:

        “Assumption is the mother of all fuckups” zicea un personaj dintr-un film de succes.

        Nu fac parte din “lumea” lor si de aceea am retineri in a-mi da cu parerea, referitor la “ofiterii acoperiti”. Eu n-am facut decat sa propun o noua perspectiva, jumatate in gluma. Ma bucur ca a starnit (un fel de) ecou. :)

        Ca simplu cetatean, consider ca in Romania ceva a inceput sa se miste (in directia buna, zic eu), de vreo zece ani incoace. Inainte, timp de vreo 15 ani, lucrurile nu s-au miscat in directia buna, dupa parerea mea. Dar era liniste, nimeni nu vorbea despre “ofiteri acoperiti”. Fiecare dintre noi poate judeca daca e mai bine sau mai rau…

        Ca simplu cetatean, nutresc speranta ca “se lucreaza” spre binele patriei si, cata vreme nu am toate informatiile, imi recunosc ignoranta si nu-mi dau cu parerea. Desi aruncatul cu parerea e sport national.

        Nu stiu in cine va puneti dumneavoastra sperantele, dar pot sa va spun ca eu nu-mi pun sperantele nici in politicieni, nici in anumite ONG -uri. Cu atat mai putin in electorat. :)

    • Adrian spune:

      Cum adică “oameni integri”? Dacă se ascund sub o altă identitate, numai integri nu pot fi! Meseria lor pare mai degrabă înșelarea (nu neapărat înșelăciunea) instituționalizată. Aici, cum mai subliniază și alt comentator și, desigur, autorul, e vorba de precizarea unor (termeni ce descriu) anumite meserii. Cum ar fi și cel/cea de politică/politician. N-am auzit vreun politician să-și asume că meseria lui e să apere dreptul primului venit, cu încurajarea nou-veniților, “oamenii integri” având rol de “turnesol” când acest principiu de bază e denaturat.

      • Decebal spune:

        Eu nu ma grabesc sa judec oamenii. Integru ar fi, de exemplu, acela care-si asuma deschis convingerile si, eventual, se detoneaza in multime? :)

    • Harald spune:

      @ Decebal – și nu vă interesează nici dacă chirurgul e beat sau dacă percepe șpăgi pentru operațiile pe care le efectuează? Avem exemple clare de oameni din serviciile secrete care s-au ocupat de tot soiul de nermeniciii: zecile de colaboratori ai lui S.O.Vântu la Gelsor, zecile de colaboratori ai lui Ioan Stoica la Caritas, asta ca să nu ajungem până la Ilie Carabulea, Ioan Niculae sau Dan Voiculescu. Chiar aveți impresia că ofițerii acoperiți actuali sunt niște sfinți? Uitați-vă la Victor Ponta, ca să vă formați o părere despre standardele lor de etică.

      • Decebal spune:

        Exemple se pot dat de tot felull, dar generalizarea nu-i inteleapta, de multe ori.
        In orice padure exista uscaturi, fara indoiala. Spuneam doar ca fiecare trebuie sa-si faca meseria. De preferat, cat mai bine.
        Nu mi-am dat seama daca vorbiti despre Securitate sau despre S.R.I., dar n-am nicio indoiala ca si in servicii si in Justitie exista uscaturi.

        Doamne fereste! Departe de mine gandul de a-i considera sfinti! Nici macar nu le iau apararea. Spun doar ca abordarile ar trebui sa fie putin mai echilibrate. In orice “chestie”, nu doar in cea de-aici.

        • Harald spune:

          @ Decebal – deci ăsta e un exemplu de abordare echilibrată, ideea că o justiție teleghidată de serviciile secrete nu e neapărat un lucru rău? Aveți impresia că asta înseamnă ”stat de drept”?

          Aveți impresia că există o linie clară demarcație între Securitate și SRI? Poate în orașele mari nu se simte prezența serviciilor secrete, dar mergeți prin Tg.Neamț sau prin Reghin, să vedeți cum se pune problema acolo. Cam din ce punct am putea să generalizăm, trebuie neapărat să așteptăm până când România va avea ca președinte un fost șef de serviciu secret?

          Serviciile secrete ar trebui să rămână secrete și să acționeze discret. În momentul când se implică public în controlul societății la toate nivelele și în toate domeniile e clar că au deja prea multă putere și vor încă și mai multă. Care e abordarea.echilibrată? Un SRI-ist la fiecare instanță de judecată sau un SRI-ist de fiecare judecător?

          • Decebal spune:

            @ Harald

            Probabil ca aveti informatii mai complete decat mine si de aceea va permiteti afirmatii atat de transante. Ca o paranteza, mie, in general, incrancenarea si afirmatiile excesiv de transante imi ridica semne de intrebare. Fie ca le aud la radio, le vad la televizor sau le citesc pe net.

            Eu ma multumesc sa constat rezultatele. Din punctul meu de vedere, Romania s-a miscat gresit, vreo 15 ani dupa ’89. De vreo 10 ani mi se pare ca se misca in directia corecta. Pe unii-i deranjeaza asta. E dreptul lor.

            Referitor la “justitia teleghidata”, sunt destui avocati buni in Romania, iar acuzatii celebri si-i pot permite. Sunt convins ca acei avocati lupta pentru clientii lor si ca, atunci cand doarele procurorilor nu sunt solide, isi scapa clientii de puscarie.

            Cat despre frumusetea si perfectiunea democratiei, eu prefer sa traiesc in lumea reala. In lumea reala, idilica democratie pierde apa prin toate gaurile, fie ca ne place sa recunoastem sau nu. De ce nu se scandalizeaza americanii ca multi presedinti ai lor au venit din CIA? :) .

            Nu stiu daca traiti in Romania, dar eu (care traiesc aici si care vreau sa-mi fac cinstit o viata buna aici), ma uit in jur si ma intreb in cine sa-mi pun speranta? In politicieni?… In presa?… In “oamenii de afaceri”?… In “oligarhi”?… In guvernul “tehnocrat”?… In electorat?…
            Nu. Deocamdata, imi pun increderea si speranta in Justitie si in institutiile care o sprijina. Din punctul meu de vedere, au avut rezultate pozitive. Eu consider ca e razboi, domnule. Atipic, subteran, subtil, mascat, asimetric sau cum vreti sa-i ziceti. Dar razboi. Iar masca zambitoare a democratiei cu greu il mai poate ascunde.

            La un moment dat, in S.N.Ap. aparea coruptia, ca preocupare majora. Si Justitia a inceput sa aiba rezultate. In recent aprobata Strategie, apar educatia si sanatatea. Daca si aici vom vedea rezultate pozitve (pentru mine, ca cetatean), in 5 sau 10 ani, n-am sa latru impotriva ofiterilor acoperiti din invatamant si din sistemul medical.

            • Harald spune:

              @ Decebal – se pare că există o parte pe care nu o înțelegeți. Sau abordarea dvs. e atât de echilibrată încât nu mai face distincție între bine și rău?

              Partea pe care nu o înțelegți e următoarea: nu plânge nimeni de mila corupților care sunt deja în închisoare sau sunt pe cale se ajungă. Însă totul nu e decât o luptă pentru putere în care oligarhii ”răi” merg la închisoare (pe deplin meritat, nicio problemă) în timp ce oligarhii ”buni” își văd mai departe de de treabă, în timp ce serviciile secrete pun umărul din greu. În asta constă teleghidarea justiției, își face treaba selectiv, însă în aplauzele ”oamenilor de bine”, așa e? :) .

              Orice asemănare cu Rusia, cu Ucraina sau cu R.Moldova nu e deloc întâmplătoare

            • Decebal spune:

              @ Harald

              In mod cert, intelegem lucrurile diferit. E posibil sa gresesc eu, dar e posibil sa gresiti dumneavoastra. Stiu ca nu detin adevarul absolut si sunt convins ca nici dumneavoastra nu-l detineti. Asta ar fi o abordare echilibrata, zic eu. :)

              Cum spuneam, aruncatul cu parerea e sport national. Daca e facut din convingere, poate fi pardonabil, oricat de eronat ar fi. Daca e facut la ordin, lucrurile se regleaza in constiinta fiecaruia. Ceea ce se face la ordin, poate fi bun sau rau, in functie de un sistem de referinta care, din pacate, e dinamic.

              Probabil ca este doar o coincidenta, dar treaba asta cu procesele dirijate n-am auzit-o decat in gura penalilor, a “oligarhilor rai” si a celor ce-i sustin. Si toti se arata ingrijorati de soarta democratiei. :) E de inteles, lumea se schimba, cel putin in zona Romaniei si unii cad, in timp ce altii se ridica. Pentru mine, rezultatele conteaza, nu teoria seaca. Romania nu este o putere mondiala, asa ca trebuie sa se orienteze catre o tabara sau alta. Pe unii ii deranjeaza ca, de vreo zece ani, Romania isi schimba orientarea. Sau ii deranjeaza ca Ucraina isi schimba orientarea. Sau ca Moldova vrea sa-si schimbe orientarea. Bineinteles, la nivel declarativ, toti se arata ingrijorati de soarta democratiei. :)

              Se prefigureaza “varianta 2.0″ a celebrei “cortine de fier”. Pe un nou aliniament. La peste 1000 Km de primul. Catre Est. E normal sa fie valuri, de toate felurile, in zona asta. Sa calcam apa si sa ne tinem capul la suprafata, zic eu. :)

        • Harald spune:

          @ Decebal – faptul că o idee este exprimată de niște persoane corupte și condamnate pentru fapte de corupție nu invalidează respectiva idee. Într-adevăr, acele persoane corupte folosesc ideea menționată și drept scuză pentru propria corupție, ceea ce nu poate fi acceptat, însă asta nu face ideea mai puțin realistă. Am făcut și eu greșeala asta pe vremuri, îl consideram pe dl.Dănileț o persoană perfect onorabilă doar pentru că Mircea Badea îl ataca murdar. Ulterior, primul a început să scrie articole pe Contributors și să le modereze cum îi convine, așa că ne-am lămurit cu toții :)

          Revenind la ideea inițială, uitați-vă la povestea licențelor Microsoft, de exemplu. Aceea vi se pare dvs.justiție, cu Dinu Pescariu și Claudiu Florică veseli și fericiți? Deci e OK să dai mită și să păstrezi banii încasați din contractele încheiate pe bază de mită? S-a dus vreun politician la ei să le propună acel șmen? Nu cumva tocmai ei au fost cei care au conceput șmenul? Asta e justiția selectivă la care mă refer.

    • Decebal spune:

      P.S. Orice “camp tactic” in care actioneza ofiterii acoperiti ai serviciilor romane trebuie privit ca un mediu in care e posibil sa actioneze si ofiteri acoperiti ai unor alte state (unele ostile Romaniei). Foarte interesant ca “chestia ofiterilor acoperiti” se invarte (doar) in jurul serviciilor secrete romanesti.
      Cum ar suna un titlu de genul “Ofiteri acoperiti ai unui stat strain au dirijat presa si politica romaneasca in perioada 1990-2005″? :) Credeti ca ar face audienta mai mare decat treaba cu ofiterii acoperiti din Justitie? :) Ce parere ar avea domnul Hurezeanu (de exemplu) despre asa un titlu?

      • Harald spune:

        @ Decebal – și dacă fac asta ofițerii unui serviciu secret românesc vi se umple sufletul de mândrie patriotică? Sau care e ideea?

        • Decebal spune:

          :) Sa va explic ideea, atunci: daca un anumit mediu din tara gazda este infiltrat de ofiteri sub acoperire straini, ar fi iresponsabil pentru orice serviciu secret din lume sa nu infiltreze acel mediu cu ofiterii sai. Nu credeti?

          Nu prea inteleg ce v-a deranjat, de fapt, in completarea mea… referirea la perioada “de liniste” a anilor 1990-2005?. Il suspectau unii, atunci, chiar si pe presedintele tarii ca ar fi “simpatizant KGB”. :)
          Sau v-a deranjat referirea la domnul Hurezeanu?

          Cat despre patriotism, ma limitez a va spune doar ca mie nu mi-e rusine ca sunt roman. Ba, dimpotriva. :)

          • Harald spune:

            @ Decebal – nici mie nu mi-e rușine că sunt român, dar asta nu înseamnă să fiu de-acord cu ideile unora dintre români doar fiindcă sunt români. ”Patriotismul” dvs. e unul de factură rurală, unde nu contează principiile, ci pozițiile și relațiile diverselor persoane. În mediul rural popa are autoritate fiindcă e popă, deși toată lumea știe că mai pipăie enoriașele tinere. primarul are autoritate fiindcă e primar, deși toată lumea știe că asfaltările din comună le face firma fiului lui, iar ofițerii SRI au autoritate fiindcă sunt buni români, deși toată lumea vede că se implică și în lucruri care nu-i privesc.

            Într-o țară normală, dacă politica sau mass-media sunt infiltrate de agenți de influență ruși (Cozmin Gușă, Mircea Geoană) soluția nu e să-și infiltreze și serviciile secrete românești proprii agenți de influență. Pentru că unul ca Emil Hurezeanu e exact în aceeași tabără cu cei menționați mai devreme, nu în tabăra opusă, cum aveți dvs.impresia.

  6. Florin Ardelean spune:

    E păcat de faptul că o problemă atât de serioasă cum este cea a ofiţerilor acoperiţi din justiţie (educaţie sau presă) a fost în bună măsură compromisă tocmai de Traian Băsescu, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2014. Demascarea lui Victor Viorel Ponta a virat orice discuţie despre ofiţerii acopeiţi pe terenul mlăştinos al disputelor de la acea vreme dintre preşedinte şi premier. Pentru a compromite o discuţie serioasă, chiar de la premise, uneori este suficient s-o personalizezi, dând astfel intenţiei o alură de interes meschin, umoral. Îmi vine greu să cred că gestul ex-preşedintelui a fost unul premeditat în acest sens, cât strict pasional.

    • victor L spune:

      @ Florin Ardelean,
      adica, vrem sa ii aflam pe ofiterii acoperiti din justitie, invatamint si presa, dar sa nu ii divulge Basescu, ca el compromite.
      Ce spui tu e la fel ca atunci cind unui incornorat cineva ii spune ca sotia il inseala, iar tipul nu se supara ca e inselat, ci pentru ca i se spune, de un neica nimeni ca Basescu :P
      Stii povestea cu ruptul patului?
      Eu deduc din interventia ta ca esti suparat pe deconspirarea lui Basescu si crezi ca de asta idolul tau nu a mai ajuns presedinte.

  7. dorin valeriu spune:

    Uite, acum ( se mai intampla) sunt de perfect acord cu Hurezeanu …

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Asta și VREA (Dl. Hurezeanu) !

      Încă nu ați înțeles ce înseamnă „agent de influență” ?

    • Harald spune:

      Într-adevăr, dacă ne uităm la evoluția post-decembristă a personajului, e un real motiv de mândrie a fi de-acord cu Hurezeanu :P

  8. victor L spune:

    Vorbind despre ofiterii acoperiti ai Serviciilor romanesti din justitie sau mass media romaneasca (exista, caci si girafa a existat inainte de a o vedea!), vorbim despre niste cozi de topor.
    (Nu vorbim despre acoperitii si cirtitele infiltrate in bande de corupti, violatori, traficanti de fetite, carausi de droguri, ori pentru depistarea teroristilor, etc)
    Rolul acoperitilor din justitia si presa neaosa este de a da informatii din interior ca Serviciile sa poata manipula. Nu, sa nu fim pudibonzi, si Serfviciile romanesti au boala tuturor Serviciilor din lume: sa poata trage sforile si spuza pe turta lor. Daca nu sint tinute in friu, rastoarna si pun guverne, fara regretul ca vor fi sacrificate citeva vieti de nevinovati: scopul scuza mijloacele.
    Declaratia generalului SRI, Dumbrava, ca Serviciile urmaresc un proces pina la finalizarea lui ce inseamna? Rolul SRI ar trebui sa opreasca imediat dupa ce au livrat informatiile catre DNA sau alta institutie.
    Presa este manipulata acum de Servicii, nu mai poate fi manipulata cu publicitate de la guvern. Vremea lui Nastase a trecut.
    Dece nu ii aflam pe acoperiti?
    – pentru ca nu avem comisie parlamentara de control a Serviciilor, ci niste marionete de parlamentari;
    – pentru ca nu poti deconspira un ofiter acoperit chiar atit de usor, se creiaza un precedent, si nimeni n-o sa mai vrea sa “puna botul”
    De ofiterul acoperit X stie doar seful unui departament din Serviciu, si poate sa fie necunoscut chiar sefului Serviciului, este o regula.
    Cineva, nu spui cine, cunoscator, nu ageamiu, ne avertiza ca puterea Serviciilor este periculoasa daca nu este urmarita indeaproape.

    • Loda spune:

      ,,Cineva, nu spui cine, cunoscator, nu ageamiu, ne avertiza ca puterea Serviciilor este periculoasa daca nu este urmarita indeaproape.”
      Mda, are dreptate, mai putin faptul ca a devenit periculoasa doar din momentul in care nu a mai folosit domniei sale ;)

      • victor L spune:

        asa e cum spui tu, daca in pregatirea unei profesoare se spune ca Presedintele Romaniei initiaza si voteaza legi.
        Si daca “are dreptate”, nu e bine sa indreptam ce e strimb? lasam lucrurile asa pentru ca nu ne place de cel ce ne atrage atentia? dna profesoara, vreau afara.

  9. man of war spune:

    asa destoinici sint acoperitii astia de n a mai ramas nimic de furat iar populatia a emigrat ? am totusi o intrebare : cine sa i dezbrace daca nimeni n are voie sa le judece munca (si sa i elimine pentru sarlatanie sau contraperformanta) ? cum a fost posibila jefuirea romaniei chiar sub ochii lor ? sau au fost complici la furt ? dar firmele conectate la buget (tot acoperite si astea) cui dau socoteala ? stiti ce as vrea eu sa vad ? ca acesti barbati adevarati (cei care se considera) autointitulati “eminente cenusii” se gindesc (inainte de a rosti “sa traiti sefu’”) la amaritii de romani (care i platesc de fapt) si care mor cu zile prin spitalele medievale (spre deosebire de ei, necajitii aia n au unitati medicale exclusiviste si nici posibilitati de a se trata in strainatate)

  10. dusu spune:

    politica dicteaza justitia
    romania a trecut de la justitia populara( a poporului) la justitia comunist capitalizata in urma revolutiei intregului popor romin



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Sorin Borza


Sorin Borza

Conferențiar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Oradea. Doctor în filosofie Universitatea Babeş Bolyai Cluj cu teza „Conceptul... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Perfect de accord. In plus, copy-paste ajunge un mod de viata, o dezumanizare totala. Multe personae...

de: Dedalus

la "Mintea copy-paste"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)