Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Cui îi e frică de ecologi? Ecologie politică, punitivă și…poetică

Vintila Mihailescu februarie 17, 2020 Global / Europa, Opinie
39 comentarii 2,753 Vizualizari

În urmă cu ceva timp, „Curs de guvernare” a publicat o serie de articole extrem de interesante despre riscurile (și costurile) a tot ceea ce înseamnă Green Deal pentru Europa. Toate acestea în stilul deja cunoscut al lui Cristian Grosu: articole centrate pe probleme economico-financiare, scurte și aflate sub semnul unui soi de cult al preciziei. În alt „serial”, Valentin Lazea, economistul șef al Băncii naționale, a publicat, tot în „Curs de guvernare”, o analiză despre „Economia în epoca resurselor limitate vs. consumul individual”, care ajunge, inevitabil, tot la ecologie. În mod ironic, nimeni nu pomenește însă nimic despre Georgescu- Roegen, deși prin „Teoria Bioeconomică” (1971) și demonstrarea limitării inevitabile a „legii economice a dezvoltării” prin „legea naturală a entropiei” – în mod științific, nu la nivel de înțelepciune de genul Diogene, Epicur sau Lao-Tseu, cum își începe Serge Latouche istoria „descreșterii” – cu Georgescu-Roegen începe totul, cu un an înainte de primul raport al „Clubului de la Roma” despre „Limitele creșterii” din 1972. Ironia continuă prin faptul că operele complete ale lui Georgescu-Roegen au fost editate de Banca Națională și pof fi găsite doar acolo…

Minunat! Dar lucrurile nu se opresc nicioadată aici – și, evident, nu se opresc la Green Deal nici în acest caz! Jean Claude Junker, de pildă, aduce alte date și argumentări. La alt nivel al Uniunii Europene, aceasta amenință România cu infringment-ul pe motive de ecologie și păduri. Și mai este ceva, mai teoretic: există adesea, în asemenea cazuri, o confuzie între drept și istorie, între ceea ce s-a întâmplat și cea ce ar fi trebuit să se întâmple, între „țara reală” și „țara legală”, cum le place francezilor să spună. Imi voi permite așadar să privesc (și să completez) problema ecologică și din perspectiva mai „eseistică”, practicată mai degrabă de Contributors.

Ecologie și politică

Oricare ar fi începutul acestui articol, nu pot să nu amintesc dicursul lui Donald Trump la întrunirea de anul acesta de la Davos, dedicat problemelor de mediu și unde i s-a cerut acestuia să deschidă dezbaterile – ironie sau provocare a orgnizatorului, spun unii.

Conform stilului său inconfundabil, Trump a început prin a blestema „acești profeți ai nenorocirii”; prim-ministrul Australiei, mare fun al lui Trump, i-a atacat și el dur pe acești activiști care abordeză un „ton apocaliptic” – după care a plecat în vacanță, lăsând pădurile Australiei să ardă în voie. Apoi, ca un bunic trezit din somn (deși, evident, știa foarte bine ce face) Trump a promis un miliard de copaci pe care să-i planteze Casandrele astea de ecologiști. Trebuie să recunoșteți, există și o doză de geniu la acest trickster!

Din acest discurs (cu care mulți au fost, de fapt, de cord…) mai transpare însă și ceva poate inconștient, dar cu siguranță grav: ne e mai ușor să gândim sfârșitul lumii decât sfârșitul capitalismului. Sunt mulți bani în această convingere incomensurabilă…

Din altă direcție, are loc o comodificare a focului: pe de o parte, incendierea face parte din afacerile curente ale unei categorii largi de „antreprenori”; pe de altă parte, incendierea marilor păduri poate deveni (și a devenit!) politică de stat: incendii criminale pentru care politicieni cinici cer „răscumpărări” țărilor bogate din lumea întreagă (este mai ales cazul Braziliei și al altor țări din bazinul amazonului). Câți bani aduc ansamblul acestor operațiuni, nu știu, dar dacă vreți să aflați, puteți să întrebați pe oricare dintre cei câțiva econmiști care s-au specializat în această temă.

Și totuși…

Și totuși, ceva s-a schimbat în această privință: la presiunea străzii și/sau a ONG-urilor, cu ajutorul unor avocați care atacă și cer statului legi și reglementări precise, încadrând astfel revendicările de mediu în spațiul legal al dreptului, raportul la mediu începe să devină tot mai preventiv și să depindă de marea politică. Chiar și Morrison și-a mai schimbat părerea și a devenit mai tolerant și „eco-friendly” când s-a întors din vacanță și a văzut ce-l așteaptă acasă… Altfel spus, înainte de fi știință, ecologia este politică.

Ecologie și Poetică.

Ce legătură poate exista însă între ecologie, oricum am considera-o, și „poetică”? Evident nu este vorba despre „poetică” în sensul propriu, ci despre una dintre cele mai fascinante – dincolo de economie, finanțe sau drept – întrupări ale pădurii. Căci despre un soi de „întrupare” este cu adevărat vorba. Una dintre trimiterile directe la această viziune poate fi aceea la „Elemente de sociologie vegetală” (1935/2019) a lui Jules Pavillard. Dincolo de această referință sau altele care au crescut din ea, ceea ce este de reținut pentru noi este faptul că vegetația (în speță copacii) comunică între ei, constituind „comunități”, că pădurea nu este o sumă de arbori, și că, în consecință, a planta copaci poate fi o binefacere în aceeași măsură în care poate fi o catastrofă: câteodată, un pădurar priceput este mai bine venit decât o sută de voluntari bine intenționați.

Și un mic detaliu dincolo de orice comentariu: a devenit cert faptul că arborii bătrâni își trimit seva preferențial copacilor mai tineri de „neamul” lor – mai exact, din sămânța lor. De ce? Nimeni nu știe… Toate acestea laolaltă nu sunt deci doar „poezie” – deși trebuie să recunoașteți misterul aproape mistic al pădurii vorbitoare. Fascinat și eu de acest „mister”, nu pot să nu mă gândesc cât poate costa o erore în acest context atât de fragil…

Ecologie punitivă

Ipocrizia din spatele binefacerilor impuse de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea ecologică are deja un nume: Greenwashing; termenul de „ecologie punitivă” există și el de ceva vreme. De fapt, „UE percepe Europa ca pe un spațiu de piețe”, și procedează conform acestei logici neo-liberare – comentează un blogger verde. La nivel individual – și ca să fiu puțin răutăcios: de ce mă obligi pe mine să mănânc morcovii tăi sau alți muguri, sub amenințarea că altfel devin un pericol social, mai rău decât cel mai înrăit fumător?

Dincolo de acest gen de mici răutăți, tot mai mulți activiști verzi sunt interesați de „tranziția ecologică” – și tocmai de aceea scriu și militează tot mai mult, în toate limbile pământului, pentru încetarea „ecologiei punitive”. Gândirea critică pe care o deschide această viziune (mai mult sau mai puțin) recentă, merge însă mult mai departe: în schimbul unui militantism care este mai degrabă agresiv decât reflexiv, această viziune propune o luciditate originală ce constă mai degrabă în găsirea soluțiilor decât doar în identificarea riscurilor. Acest gen de gânditori ajung la concluzia că reziliența comunităților ecologice trece prin demografie; mai mult, s-ar putea să avem nevoie de o teorie a numerelor mici. Nu este vorba aici despre cine știe ce pedanterie științifică, căci miza nu este nimic altceva decât supraviețuitea planetei – deci a noastră! Și nimeni nu poate evalua în bani aceste mize.

În limbajul unei vechi filosofii, toate acestea sunt rezumate de un bătrân filosof astfel: „dacă natura devine normă, omul își poate pierde umanitatea”, amintește îngrijorat Regis Debray în „Secolul verde”. Este, probabil, cea mai riscantă problemă a zilelor noastre.

De reflectat, nu doar de măsurat…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "39 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    ..”… „dacă natura devine normă, omul își poate pierde umanitatea”, amintește îngrijorat Regis Debray în „Secolul verde”. Este, probabil, …”.. …

    Regis Debray a fost și a rămas dornic de mare publicitate. La început un adept al lui Che și Castro, (în inchisoare în Bolivia anii 1960, eliberat după intervenție de la Paris), a publicat acum la bătrânețe o carte (stilul: teorie, doctrina de stânga, ca altădată?) … Regis Debray a fost în Ianuarie oaspete la TV francez arte „club 28 minutes” unde doamna Elisabeth Quin a prezentat cartea. Felul în care s-a prezentat autorul, felul cum s-a umflat în pene …..

    Nu sunt adeptul acestor tovarăși, Che, Castro, Regis Debray.

  2. Harald spune:

    Cand 3 milioane de gospodarii din Romania se incalzesc cu lemne, iar multe dintre ele isi gatesc si mancarea la foc de lemne, ecologia e un hobby cam costisitor pentru acele gospodarii.

    P.S. Fumatul nu e cel mai rau lucru pentru plamani, gatitul la foc de lemne e mai rau.

  3. ion adrian spune:

    Daca accepti postulatul economic-juridic -ecologic : poluatorul plateste nu trebuie sa te temi de nimeni in domeniu, decat doar sa-ti para rau dupa money. sau poate dupa timpul petrecut in puscarie daca poluarea devine penala adica criminala si in sens penal. :)

    • Prototipescu Fanel spune:

      pedepsele pentru poluare au fost si sunt aspre si in prezent;

      dar daca o sa aveti prilejul si rabdarea sa cititi vreun aviz de mediu, veti realiza ca nu mai e posibil nici sa ari campul fara a risca o amenda pentru stresul provocat ramelor

  4. Constantin spune:

    Articolul are drept origine, probabil, faptul că subiectul este unul interesant – prezentat de UE drept fundamentul unei noi ere – și va atrage atenția din acest motiv atenția publicului. Dar, cu regret, constat că autorul amestecă mult și multe lucruri…

    Economia este o știință socială, fizica una exactă; a aplica principiile fizicii, ori matematicii, în științele economice conduce la rezultate eronate. Teoria lui N Georgescu-Roegen cu privire la variația entropiei în sistemele economice este mai degrabă o metaforă. În sens propriu, ea este valabilă la fel ca în fizică, atunci când se aplică pe modele (adică, în condiții limitative).

    Cea mai importantă dintre limite este de natură gnoseologică. Dennis și Donella Meadows au revenit asupra teoriei „Limitele creșterii” tocmai din motivele corect expuse de dl C Crânganu în cadrul acestei platforme (concluziile domniei-sale sunt eronate), anume, pentru că nu au ținut cont de efectele evoluției, întrucât era imposibil, fiind imprevizibile. De aceea în economie modelarea are caracter probabilistic, la fel ca în celelalte științe sociale.

    Substituția factorilor de producție, spre exemplu, a condus la utilizarea de materiale noi, necunoscute în 1972, iar procesele de producție rezultate din inovare au făcut creșterea economică de o eficiență inimaginabilă cu jumătate de veac în urmă. Astăzi, a devenit evident că resursele neregenerabile nu se vor epuiza în 2072.

    Apoi, descoperirea de noi resurse și noile utilizări ale celor deja cunoscute arată limitele „limitelor creșterii” economice. Depășind nivelul epicurian, putem oare spune dacă entropia Universului se modifică, ori rămâne relativ constantă, tinzând spre uniformitate? În schimb, dacă ne raportăm la un model, la un sistem fizic sau economic simplificat, bunăoară, putem desprinde concluzia că entropia crește în timp, de-a lungul proceselor.

    Pactul ecologic european nu se referă însă la caracterul finit al resurselor (cum spuneam mai sus, dacă este un sfârșit al resurselor, el se află atât de departe, încât alte lucruri urgente sunt pe cale să ne omoare până atunci), ci la schimbările climatice.

    În cel mai propriu sens, costurile schimbărilor climatice sunt uriașe. Ele implică de la fenomene meteo extreme, la dispariția unor mari suprafețe de uscat și la migrația masivă a populației.

    (Și, apropo, oricât de iubitori de socialism am fi, nu putem să nu recunoaștem că economia marxistă este un caz particular al economiei [capitaliste] de piață. Adică, al economiei, pur și simplu. Prin urmare, „sfârșitul capitalismului” este fie expresia necunoașterii, fie o iluzie socialistă, utopică.)

    În altă ordine de idei, dar în contextul aceluiași mecanism de piață, defrișarea (prin diverse metode) a pădurii amazoniene. sau a altor păduri, se face în primul rând din motive ecologice. Să explic…

    Cererea tot mai mare pe piață a biocombustibilului, ca substituent al carburanților fosili, a făcut Brazilia să crească în mod aberant suprafețele cultivate în acest scop. Or, aberația este că s-a ajuns ca inclusiv cerealele destinate alimentației oamenilor să fie transformate în bioetanol, generându-se astfel o criză alimentară. Locuitorii ard pădurile pentru a cultiva noi suprafețe. Or, în aceste cazuri, cetățenii au nevoie de ajutor de la țările bogate pentru a se hrăni.

    Poezia, desigur, este esențială în ecologie… A se vedea poezia eminesciană… „Pe lângă plopii fără soț” și atitudinea câtorva politicieni, spre exemplu: „O lume toată-nțelegea -
    Tu nu m-ai înțeles.” (Cu referire subtilă la Președintele Trump, desigur.) Doar că, dacă „o dăm pe poezie” s-ar putea ca lumea să considere că e „caterincă” și problemele legate de schimbările climatice să nu fie luate în serios.

    „Și nimeni nu poate evalua în bani aceste mize.”

    Ba da! Mă scuzați…

    Dincolo de Contabilitatea de mediu – care evaluează „tradable goods” ce fac parte din resursele naturale – și de pagubele produse de schimbările climatice, despre care am vorbit anterior, costurile de natură ecologică pe care le generează primele cele mai mari 3000 de companii din lume, de la apele uzate, la gaze cu efect de seră, depășesc 2,15 trilioane de USD, urmând ca suma externalităților negative de mediu să ajungă (în condițiile actuale de dezvoltare) în anul 2050 la peste 21de trilioane de USD. (https://www.unepfi.org/fileadmin/documents/universal_ownership_full.pdf ).

    Astfel, cf. UNEP, emisiile totale de gaze cu efect de seră implică în 2050 costuri de 12,93% din PIB global, asigurarea necesarului de apă, 2,92% din PIB global, poluarea cu SOX,NOX, PM și Hg, 1,2% din PIB global etc., toate însumând 17,78% din PIB global.

    Ceea ce prevede Pactul ecologic european este ca investițiile să fie direcționate către obiective care să reducă emisiile de gaze cu efect de seră până la neutralitatea climatică a Uniunii Europene în 2050.

    Adică, marxiștii care consideră că bunurile publice sunt ale nimănui, care consumă resurse și poluează, să facă bine și să-și plătească ceea ce consumă.

    • Cinicul spune:

      Un comentariu excelent.
      As mai adauga ca o componenta importanta a ecologiei este reducerea consumului inutil, a risipei. In multe tari reciclarea ambalajelor este doar simbolica si exista o rezistenta uriasa din partea producatorilor de a introduce ambalaje biodegradabile sau reutilizarea ambalajelor vechi.
      Cum mai nou self-regulation este Crezul talibanilor pietei libere cu orice pret, guvernele nu iau masuri de instituire a unui cadru legal care sa favorizeze reciclarea.

      • Harald spune:

        @Cinicul – există și exemplul invers, un producător japonez care fabrică în România fibre sintetice din PET-uri uzate ajunge să importe 55% din materia primă. Cât timp respectivele PET-uri erau adunate de ”conlocuitori”, lucrurile mergeau destul de bine, fără taxe și fără implicarea statului. Însă statul nu e interesat de colectarea reală, statul e interesat de colectarea scriptică, iar Uniunea Europeană, la fel. ”Ce nu e în acte, nu există”, asta e deviza oricărui birocrat care se respectă.

        Interlocutorul dvs a calculat deja externalitățile de mediu pentru toată planeta, o asemenea personalitate numai din bani publici își poate câștiga traiul, că în economia reală nu se găsește nimic de făcut pentru el :)

        • Cinicul spune:

          Nu cunosc cazul in speta.
          Stiu insa ca primul pas spre oprirea risipei il pot, si trebui sa-l faca, producatorii.
          Astazi si daca cumparati doi nasturi ei vin impachetati intr-o cutie de plastic de 3 ori mai mare. Un castravete este infasurat in plastic pentru ca asa poate sta pe rafturile unjui supermarket cateva saptamani. Nu mai vorbesc de mere, rosii, etc.
          Apple vinde un telefon care se poate reincarca numai cu un sistem specific companiei respective. Asta ca sa mentina fidelitatea sectantilor Apple.
          Cand eram copil uram zilele can trebui sa ducem la scoala fier vechi, hratie sau alte materiale. Sticle nu ne cereau ca erau constienti ca nu vom aduce, le duceam noi la magazin sa luam niste banuti cu care mergeram la cinema sau cumparam inghetata. Astazi foarte putine tari recicleaza ambalaje din sticla, cel mai usor de reciclat ambalaj, si un material energointensiv.
          Cel mai inalta rata de reciclare este in Germania, tarile nordice, Elvetia, Austria, Coreea de S, iar cele mai scazute rate de reciclare sunt in Rusia si Turcia. Tarile anglofone sunte undeva pe la mijloc, mult sub nivelul celorlalte tari civilizate.

    • Hantzy spune:

      Adică, marxiștii care consideră că bunurile publice sunt ale nimănui, care consumă resurse și poluează, să facă bine și să-și plătească ceea ce consumă.

      Excelenta concluzie, in primul rând prin clarificarea noțiunilor “taxe” Versus “plăți”. Voit sau nu, de multe ori se face confuzie între cele două.

      Interesantă găsesc viziunea despre entropic, raportata universal, deci intr-un spațiu infinit, față de cea a unui sistem limitat. Cred ca și in ultimul caz se prezuma a fi cunoscute limitele acestuia și, implicit, nivelul entropiei sistemului considerat. Îmi vin însă in minte versurile lui Lucian Blaga:

      “ dar eu,
      eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
      şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
      nu micşorează, ci tremurătoare
      măreşte şi mai tare taina nopţii,
      aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
      cu largi fiori de sfânt mister“

      Cu fiecare bornă depașită in cunoaștere se deschid noi drumuri, văzute fie ca posibilități, fie ca variante “no go” . Chestie de interpretare.

      • Constantin spune:

        @Hantzy _ Observațiile dumneavoastră sunt corecte.

        Da, “clarificarea noțiunilor “taxe” Versus “plăți” “, ori clarificarea cu privire la dimensiunile universului, pot fi în anumite contexte necesare. În acesta, însă, cred că nu, atât pentru că ne-am depărta prea mult de subiect, devenind puțin relevante pentru discuție, cât și pentru că spațiul nu permite astfel de ample dezbateri.

        De altfel, mărturisesc că nu mă așteptam să citească cineva lungul meu text. :-)
        … De asemenea, trebuie să recunosc că, atât timp cât fizicienii nu au convenit asupra dimensiunilor sale, prefer, cu modestie, să nu mă pronunț nici eu, care nu-s tocmai specialist în domeniu, cu privire la mărimea și evoluția Universului.
        Este, de altfel, ceea ce am spus și în legătură cu variația entropiei.

        Căci,
        “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
        şi nu ucid
        cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
        în calea mea…”, după cum spunea, de asemenea, Lucian Blaga.

        Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați acordat-o modestului meu comentariu și sper că le veți citi cu interes și pe următoarele.

  5. Klopo_Tare spune:

    Este a absolut necesară trecerea la economia circulară – în care extracția de resurse se face doar când și dacă este absolut necesar – pentru că se poate recicla totul. Gunoiul redevine materie primă (costurile sunt în general mai mici decât în cazul extragerii din natură; chiar și bioxidul de carbon se poate extrage din aer (procedeul industrial se numește scrubbing), iar materiile prime se pot înlocui – gândiți-vă la modul în care în industria manufacturării auto fibra de carbon și plasticele pot înlocui masiv metalul.
    Dar trecerea de la economia clasică la cea circulară presupune trei lucruri simultane: 1. educarea populației globului; 2. voință politică; 3. voință din partea actorilor economici (în principal marile transnaționale). Se poate realiza această simultaneitate?

    • Harald spune:

      @Klopo_Tare – ”voința politică” necesară pentru a impune o asemenea economie i-ar face pe Stalin și pe Mao să pălească de invidie. Alege ce proces tehnologic vrei tu, reproiectează-l după ideile tale și vezi ce rezultate obții. Se discută de ani întregi pe-aici despre carburanți sintetici obținuți din apă de mare, unde CO2 are o concentrație în volum de 140 de ori mai mare decât în aer, iar tu ai descoperit ”scrubbing”-ul, obsesia ecologistă de a extrage CO2 din aer. De unde iei energia necesară pentru asta, din arderea lignitului, cum faci astăzi? :)

  6. neamtu tiganu spune:

    cu siguranță grav: ne e mai ușor să gândim sfârșitul lumii decât sfârșitul capitalismului.

    Sfirsitul capitalismului nu poate insemna altceva decit reinvierea comunismului, cel de tip nou, ecologic. Sunt convins ca capitalismul gaseste cai, solutii, de iesire din eventuale catastrofe, in timp ce comunismul ar insemna cu adevarat sfirsitul lumii.
    Drept urmare gindirea binara, ori capitalism ori sfirsitul lumii, nu ne face cinste.

    Ecologic vorbind trebuie distins intre multele aspecte ale acesteia, de la gunoaie, consum resurse, poluare si pina la isteria schimbarii climatice. Se vede dupa luna ca tarile puternic capitaliste sunt mult mai grijulii cind e vorba de poluare, gunoaie, etc. dar sunt puse la zid din motive de codoi, care chipurile ar fi cauza tuturor relelor. Si invers, exact in tarile in care exista cel mai putin capitalism, e cea mai mare poluare.

    • RenewEurope spune:

      @neamtu tiganu

      Diversele programe de stimulare a cresterii economice – gen subventii prima casa, rabla, fondurile europene pentru agricultra (doar cateve exemple cunoscute de toata lumea) sunt binevenite. La fel si politicile monetare (subventia masiva a dobanzilor), salvarea institutiilor financiare in urma ficarei crize economice (nu de putine ori cauzata de volatilitatea pretului petrolului) samd.

      Ma voi repeta de cate ori este necesar (pana abandonati etichetarile dupa ureche si prezentati si cu ceva argumente rezonab ile): Subventionarea tranzitiei energetice este o strategie de dezvoltare net-superioara subventiilor mentionate anterior. Mai jos doar cateva aspecte::
      1. In primul rand, valorificarea surselor regenerabile a devenit competitiva. Ramane de sustinut (pentru inceput) stocarea energiei si infrastructura necesara, precum si relocarea locurilor de munca a oamenilor din bazinele carbonifere (in asa fel incat tranzitia sa fie justa si pentru mineri).
      2. Tranzitia energetica contribuie masiv la cresterea “prosperitatii”, i.e. atragerea investitiilor, generarea noilor locuri de munca (nr angajatilor in sectorul energetic se va tripla, la fel si in alte sectoare -proiectare, consultanta juridica, finantare, etc), reducerea importurilor de hidrocarburi, cresterea securitatii energetice, scaderea deficitelor in contul curent, cresterea productiei componentelor pentru satisfacerea cererii pe piata interna, economia circulara, samd.

      Cat despre schimbarile climatice, ingrijorarile tineretului si a parintilor (cu copii mici) sunt justificate – avand in vedere ca toate institutele de cercetare (inclusiv The Royal Society si The Geological Society of America) afirma ca emisiile de “codoi” alimenteaza in mare parte actuala incalzire globala. In acest context, atitudinea dvs fata de ingrijorarile generatiilor mai tinere este evident “egoista”!

      • Harald spune:

        @RenewEurope – “stimularea cresterii economice” e de fapt un perpetuum mobile. Care nu exista nici in economie, la fel cum nu exista nici in fizica. Banii pentru “stimularea cresterii economice” sunt luati tocmai din activitatile economice viabile, cele care produc crestere economica reala.

        Exista in schimb “baietii destepti”, experti in antreprenoriat pe bani publici. Plus politicienii corupti, care asigura alocarea acelor bani publici.

        • RenewEurope spune:

          @Harald

          Teoria ca teoria, dar practica ne omoara ;) A se vedea stimularea agriculturii, a aviatiei- hello Boeing & Airbus, prima casa, rabla si tot felul de subventii ascunse si neascunse, inclusiv subventia dobanzilor si salvarea bancilor in urma fiecarei crize (nu de putine ori cauzate de volatilitatea pretului la petrol;) Apropo, centrala nucleara planificata in UK tot cu banii de la gura saracilor (platitori de tva?) este finantata. La fel si achizitiile de servicii si hard-assets (la preturi extravagante;) in domeniul sectorului defence, samd. Unii stangisti arata cu degetul (la asa zisul complex militar;) sarmanii de ei insa nu inteleg ca acest sector se numara si el printre stimulii cresterii economice (si implicit mentinerea stabilitatii si a prosperitatii). Ideologistii savureaza bunastarea (incepand din momentul cand se trezesc dimineata si pana seara cand se duc la culcare;) nici idee nu au cat de complex este sistemul care le ofera aceasta bunastarea (ei sunt mereu nemultumiti si trancanesc, fiecare cu aia a m….)

          Cert este ca in urma crizelor de-a lungul ciclurilor economice, oamenii nu sunt prea dispusi sa astepte un sfert de secol, sau o jumatate din viata pana cresterea isi va reveni canva, de la sine. Si asta este valabil in special in tarile dezvoltate unde suntem obisnuiti sa consumam, incepand cu umplutul cosurilor prin supermarketuri, masini faine, cine delicioase prin restaurante exotice, la shopping online sau cu familionul prin malls, wellness. vacante, etc. Dupa vreo 5 ani de somaj (si/sau frica de somaj) lumea incepe sa devina nelinistita, sau chiar sa dispere si, in final voteaza cu populistii de stanga, dreapta, nu conteaza (cu cine promite soluta salvatoare;)

          Cat despre stimuli si beneficii fiscale acordate sectorului privat (pe o perioada limitata’) nu trebuie sa iti faci griji (guvernele dau cu o mana si iau inapoi cu doua, impozite si taxe pe castig, pe salarii, in unele tari si pe avere, etc). Mai sumbra este situatia cu mentinerea in perfuzii a companiilor de stat din estul UE (compelexele energetice pe carbune) adevarate gauri negre si saci fara fund la bugetele acestor state.

  7. PAFI spune:

    Pentru mine lucrurile sunt mai simple, atunci cand o specie nu mai are pradatori si se inmulteste in exces, distruge resursele si mediul in care traieste. In principiu lucrurile s-ar putea rezolva, daca ratiunea dar si compasiunea ar dirija lumea.

  8. JK spune:

    Eu cred că mai este de documentat, apoi de reflectat. Băgați bețe prea subțiri între spițele unei roți mari care s-a pus în mișcare.
    Referirea la fitosociologia lui Pavillard este complet aiurea.
    Mai apoi, totul este business: aici găsiți ceva – https://journal-neo.org/2020/01/27/follow-the-real-money-behind-the-new-green-agenda/. Și chiar merită citit!
    Că este vorba de supraviețuire concomitent cu problema demografiei, chiar este delicat.
    Apoi, la final, să ne parfumați cu un citat din fumătorul de trabuce cheguevariste Debray, cu o lăbăreală de panseu, e cam … Unde, Doamne-iartă-mă, devine natura normă? Natura moare și se împuținează, iar Regis Debray vede pericole. (Probabil se referea la non-umanismul care crește în om, ceea ce este o cu totul altă poveste.)
    Despre Georgescu-Roegen și reputația lui postumă, nu vă faceți griji – este foarte prezent în scrierile din Vest; este chiar părintele bio-economiei, împreună cu Lotka, există un premiu internațional care-i poartă numele, iar o căutare după numele lui prin revistele de economie, ecologie, filosofie nu rămâne fără rezultate.

    • Cinicul spune:

      Am lecturat articolul citat de dvs și trebuie să spun că nu l-am gasit logic. De ce ar baga bani multi un fond de investiții între– un proiect politic care duce la sărăcirea tarilor bogate?
      Nu e mai usor sa faci bani investind in energii convenționale? Ba da si nu cred in investitori care se joacă cu banii lor și ai altora doar pentru a promova un proiect politic. Nici macar Soros nu face asta in mod dezinteresat.
      Mai mult decat atat, poti face bani mai multi investind in asa zisele “tech” companies, companii care nu prea plătesc taxe și care , exceptand Apple, nu produc mai nimic.

  9. Josef Svejk spune:

    Cât despre mult hulitul Trump, normal că l-au pus să deschidă adunătura de la Davos. E singurul leader politc ce chiar face ceva concret și cu rezultate palpabile și imediate pentru reducerea poluării. Sancțiunile și taxele vamale pe care le-a impus Chinei au dus la reducerea vizibilă a producției industriale a acestei țări, respectiv la reducerea emisiilor ei poluante în câteva luni mult peste ținta UE pentru 2030. Iar asta aproape imediat și fără a cheltui măcar o centimă din cei trilionul de euro pe care vrea UE să-i cheltuie timp de 10 ani în acest scop :)

    Să nu uităm că obținerea oricărui produs chinezesc consumă dublul resurselor și poluează de trei ori mai mult ca același produs realizat în SUA sau UE. N-am auzit nicun „ecologist” să ceară măsuri aspre împotriva Chinei, Indiei și Rusiei ce asigură împreună peste 50% din poluarea planetei. De ce oare?

    • ion adrian spune:

      Corect dle Svejk!

      • Hantzy spune:

        Cu alte cuvinte taxele “e” bune și “dă” rezultate. Al naibii ce mai seamănă Habotnicii dereglementării cu iecoligiștii din propriile închipuiri!

    • Ursul Bruno spune:

      Conform acestei logici virsul care bantuie prin China a redus activitatea economica, ergo poluarea si consumul de materii prime.

    • Cinicul spune:

      Ar fi bine daca ati veni cu cifre despre cum si-a redus China emisiile de CO2 si, mai ales, cu s-a facut asta ca efect al sanctiunilor geniului de pe Hudson. Din cate stiu eu China contiuna sa construiasca centrale pe carbune. China si-a apalatizat emissile de prin 2012 fara nici o legatura cu Trump, dar ele n-au scazut.
      Ca veni vorba de carbune, Trump a promis minerilor americani ca va creste din nou consumul de carbune. Poate gasiti undeva cateva cifre despre cate slujbe noi s-au creat in minerit.

  10. David FK spune:

    @ Josef Svejk (17/02/2020 la 15:03)

    Felicitari, pentru solutia iepocala care se transpare din textul dvs. : mutarea intregii productii poluante din China care “poluează de trei ori mai mult ca același produs realizat în SUA sau UE” in SUA.

    Motivul: prin masurile exceptionale luate de singurul lider politic (hulitul Trump) SUA are experienta : “fără a cheltui măcar o centimă ” a redus “reducerea emisiilor ei poluante – ale Chinei – în câteva luni mult peste ținta UE pentru 2030.”

    Efect colateral: se pot economisi “trilionul de euro pe care vrea UE să-i cheltuie timp de 10 ani în acest scop”

  11. Ursul Bruno spune:

    Nu cred sa-i fie cuiva frica de ecologi cu capul pe umeri, adevarat, numarul lor este in descrestere in defavoarea talibanilor care sunt pe cale sa instaleze dictatura ecologica care printre multe altele atenteaza direct la libertatea individului, motiv pt care Trump si destui americani nu dau 2 bani pe ei.
    Din pacate acesta tendinta a pornit ca toate marile belele ale omenirii, din Europa, un continent pe cale sa se rupa si faramtia dupa cele mai bune traditii medievale, un exemplu ca nu s-a prea invatat nimic din trecut.
    Egoismele nationale vor pune capac visului unui continent verde, liber de masini poluante, de furnale fumegande unde majoritatea se va deplasa cu biciclete, trotinete si trenuri supraaglomerate , in aceste conditii un concediu banal la Constanta ar deveni un vis.
    Conform talibanilor ecologici ar trebui ca fiecare sa-si petreaca concediul pe balcon, parc sau cine isi poate permite luxul, in gradina proprie.
    Am visat o viata intrega cu multi altii sa putem calatori si vizita lumea iar acum dintr-o data dupa nici 30 de ani de libertate sa-mi vina un activist, vegan si de gen neutru sa-mi spuna ce e bine sau rau, mai sa fie. never.
    Problema in Europa este ca se incearca iar , parca am fi blestemati sa ni se impuna un mod de viata conform unei ideologii, de data asta verzi, care atenteaza la libertatile noastre.
    Nu am nimic impotriva unui mediu curat si sanatos, sunt absolut impotriva unor experimente la care suntem si vom fi supusi impuse de o minoritate, iar !!! galagioasa, intoleranta si extrem de militanta care incerca sa ne vanda minciuni , intoleranta mea va fie reactia la intoleranta lor.

    • Cinicul spune:

      De la Bucuresti la Constanta trenul face 2 h, se ajunge mai repede decat pe autostrada.
      In tarile civilizate precum Germania, Franta, Benelux sau chiar Spania si Italia, a calatori cu trenul este o solutie preferabila, atat din punctul de vedere al confortului, cat si al impactului asupra mediului.
      Nu cred ca vin activistii, veganii, etc sa ne opreasca sa folosim avionul sau un tanc de masina tip Hummer. Pur si simplu se vor gasi solutii mai bune de a impaca atat capra cat si varza si oamenii vor vedea ca standardul de viata nu va scadea.

      • Ursul Bruno spune:

        Intradevar trenul este o solutie buna atata timp cat legaturile cu alte mijloace de transport in comun este corelata astfel incat ajuns la destiantie sa nu fi obligat la serviciile de taxi destul de costisitoare. In occident datorita autostrazilor aglomerate trenul cel putin pe distante lungi este imbatabil atat la confort cat si timp dar nu poti folosi numai trenul, este nevoie de transport individual si flexibil mai ales pe distante medii si scurte.
        Este nevoie de o oferta cat mai mare si diversificata astfel incat fiecare sa-si poate alege modul prin care doreste sa se deplaseze insa incep sa observ ca preturile la zboruri a crescut, oferta a fost redusa, tendinta fiind ca acest mijloc de trasport sa nu mai fie la indemana fiecaruia, intreaga propaganda impotriva avionului incepand sa produca efecte.
        Aceasta tendinta de “diabolizare” a avionului, a motorului cu . combustie interna, a calatoriilor, a consumului de carne, a respiratului aerului in sine devine tot mai deranjant si enervant si sunt convins ca vor apare tendinte care se vor opune cu vehementa.
        Daca ar fi sa ne luam dupa activistii ar trebui sa ne spanzuram cu totii pentru protejarea mediului numai ca pe acesta il foare exact undeva de ce vrem noi.
        Mediul si natura nu pot fi schimbate dupa cum dorim dacat intr-o anumita masura, rezistenta acesteia impotriva a tot felul de influente negative fiind extrem de puternica.
        Chiar daca am arunca pamantul in aer si am dispare ca specie, mediul si natura isi vor continua mersul, se vor schimba si adapta, viata neputand fi eradicata cel putin de om, complet de pe pamant.
        Ar fi mult mai intelept sa ne adaptam si gasi solutii astfel incat sa putem supravietui in continuare in conditii optime respectand natura.

      • Harald spune:

        @Cinicul – dar de la Constanta la Mangalia, aveti idee cat mai face trenul? Ce-ar fi sa verificati?

        Bucuresti – Constanta si Bucuresti – Predeal (chiar Predeal, nu Brasov) sunt singurele trasee feroviare cat de cat decente din Romania. Dar de la Bucuresti la Cluj faceti 10 ore, atat prin Teius, cat si prin Toplita. Acelea sunt traseele mostenite de la Imperiul Austro-Ungar si tot pe-acolo se merge de la Brasov la Cluj pana in zilele noastre. Doar numarul garilor s-a dublat intre timp, de asta acum trenul face mai mult pe acelasi traseu decat pe vremea Imperiului.

        Iar cand eu scriu ca Romania mai are nevoie de inca 3.000 km de cai ferate noi, pentru a obtine un sistem feroviar functional, vine doamna propagandist sa parlamenteze pe tema vagoanelor goale despre care zice ea ca as fi scris eu :) In conditiile in care problema actuala e exact inversa, CFR Calatori nu are destule vagoane pentru a acoperi cererea de transport pe timpul verii.

        • Cinicul spune:

          Stiu f bine cat face un tren prin Romania. Iasi-Timisoarea inca dureaza ~18 ore. A citat exemplul Buc – Cta pentru ca stiu ca bucurestenii sunt cei mai plangaciosi.
          Timp de peste 25 ani in R a fost favorizat transportul rutier in dauna celui feroviar. Principalul vinovat este marele strateg Base in timpul caruia a inceput aceasta smecherie. Transportul cu autobuze si microbuzuri care n-au platit nici o taxa, cu vehicole vechi si extrem de periculoase, conduse de soferi care abia invatasera sa conduca o caruta, a distrus sistemul feroviar.
          Pana si britanicii isi dau sema ca trebuie sa reinvesteasca in linii de cale ferata de mare viteza (vezi aprobarea liniei spre Birmingham) la noi ne cramponam de niste iluzorii proiecte de autostrada cand ar fi mai ieftin sa modernizam cateva linii de cale ferata existente.

    • cetățeanul turmentat spune:

      ”o minoritate, iar !!! galagioasa, intoleranta si extrem de militanta care incerca sa ne vanda minciuni”. Nu încearcă să vîndă nimic, doar ne buzunăresc fiindcă pot să o facă iar aiureala asta este un motiv cît se poate de bun. O grămadă de proști dau din gură gratis ca să fie băgați în seamă fiindcă e cool și trendy să fii militant, activist, oengist, etc., alții mai jmekeri prestează pe bani buni și livrează povești în genul reclamelor la suplimentele-minune (care nu fac nimic dar ”pot să….”), iar jupînii colectează și sifonează paralele luate cu japca de la fraierul care plătește pentru bășinile trase de oi, pentru mersul cu mașina și pentru măgăria de a se încălzi, îmbrăca, iar mai nou, va fi taxat dacă mănîncă cîrnați fiindcă sînt făcuți din carne, carnea e de la porci, porcii rîgîie și mai scapă și cîte o gherghină și iote așa o să încălzim Pămîntul și o să murim cu toții, Greta o să rămîie fără planetă și noi fără cîrnați https://www.roaliment.ro/stiri-industria-alimentara/carne/impunerea-unor-taxe-pe-consumul-de-carne-este-foarte-probabila-spune-fairr-initiative/.

      • Constantin spune:

        @cetățeanul turmentat _ „Nu încearcă să vîndă nimic, doar ne buzunăresc…”

        Dap! Așa e. Dar, permiteți-mi vă rog să explic, așa, mai ușor de înțeles, de ce.

        A considera bunurile și serviciile publice ale nimănui este abordarea de tip marxist. A plăti pentru ceea ce consumi este abordarea de tip capitalist. Nu le încurcați, vă rog.

        În tramvaiul 21, care merge în Colentina, se urcă frecvent cetățeni turmentați. Astfel, adesea fumează în tramvai și mănâncă semințe ale căror coji ajung pe jos.

        Eu nu fumez și nu doresc să stau pe coji de semințe într-un mijloc de transport public, cumpărat și întreținut din bani publici, carevasăzică, inclusiv ai mei. Iar cei ca mine reprezintă MAJORITATEA, nu o minoritate, cum în mod manipulatoriu se insinuează.

        Prin urmare: 1) a fost adoptată o măsură administrativă, iar fumatul a fost interzis în tramvai, cei care încalcă norma, fiind sancționați; 2) s-a propus ca cei care vând semințe în stație să plătească o taxă, inclusă în prețul semințelor, pentru a contribui astfel la plata celor care curăță cojile. (În cazul alcoolului și al produselor din tutun funcționează foarte bine.)

        Știu, mai există o nelămurire… Crapă focile de căldură în Antarctica, la 20 de grade Celsius, și pinguinilor le-a scăzut libidoul. O.K. Ce treabă am eu cu pinguinii? Dacă ar fi pățit ceva Grivei, din curtea mea, era tragic, dar așa? Ei bine, literatura de specialitate explică de ce sunt importante pentru noi fauna globală și ecosistemele, iar accesul la ea este liber.

        Mai există o nelămurire. Tot a minoritarilor despre care ziceam. Putem detona Pământul, va exista viață în continuare, au mai fost extincții în masă, poate dispărea și specia umană. Și, apoi, mai există planete în Univers, poate pe unele dintre ele este și viață… De ce mi-ar păsa de Pământ?!

        Noi avem periodic „nelămuriți” dintr-ăștia despre rostul vieții pe Pământ, prin zona Vaslui-Botoșani, care își înjunghie ba mama, ba tatăl, ba un frate, după care dau foc la casă și încearcă să se spânzure în podul șuriii. Uneori nu reușesc.

        Comportamente deviante, antisociale vor exista mereu, dar majoritatea oamenilor se gândesc la viitorul copiilor, la prieteni, la locuință, la sănătate, educație, bunăstare. Banalități dintr-astea omenești…

        Iar cei care au un comportament deviant, antisocial, ori sunt sancționați prin măsuri administrative, sau/și sunt invitați să plătească pentru bunurile și serviciile publice pe care le consumă (uneori, în mod abuziv).

      • RenewEurope spune:

        Domnilor,
        Studiile la care faceti trimitere nici macar nu recomanda aberatia de genul impozitelor la carne! Petnru cunostintele dvs, aici in UE, carnea este subventionata din greu (nu in mod intamplator, carnea a ajuns mai ieftina decat legumele;). La fel si laptele este cam la acelasi pret cu apa, samd. Europenii de ex, se numara si printre campionii exporturilor de carne si lapte praf (singurii care tin piept cu noi sunt fermierii americani;)

        P.S. Voi sa aplaudati in continuare falsificatorii de diplome condusi de soferi in limuzine negre (din cadrul “intrenprinderilor de stat” gen Complexe energetice Oltenia, Hunedoara, CETuri, Romgaz, Transgaz, etc) gaurile negre la bugetul national care trag banul de la gura sarmanilor platitori de TVA. Capitalistii lu’ peste :))))

        • cetățeanul turmentat spune:

          ”On 5 February 5th, Members of the European Parliament will discuss a plan to significantly reduce European CO2 emissions, boost the EU’s biodiversity, public health, animal welfare goals, and increase farm income by €10-15 billion per year. The plan is to increase the price of meat across the EU to reflect its environmental costs, including CO2 emissions and biodiversity loss.”. De aici; https://www.tappcoalition.eu/nieuws/13130/eu-parliament-to-discuss-dutch-proposal-for-a-fair-meat-price-5th-of-feb.
          ”TAPPC propune ca, începând cu 2021, să fie instituită o taxă de 10 eurocenți pe 100 de grame, indiferent de carne.” de aici https://www.money.ro/fericirea-de-a-trai-in-ue-se-pregateste-taxa-pe-carne/

          • Cinicul spune:

            Mare scofala! Nefericirea absoluta!
            Daca europenii vor consuma mai putina carne vor fi mai sanatosi, mult mai sanatosi decat pe alte continente unde burta este un accesoriu nelipsit si multi cetateni sunt condidati pentru a juca sumo.
            Cand eram in liceu era un singur baiat ceva mai plinut, care era poreclit Grasu. Astazi inca de la gradinita vezi copii grasi, fete care in adolescenta arata de parca sunt insarcinate, dar nu poti sa le spui asta, pentru ca nu e politically correct.
            Taranii taiau gaina o data pe saptmana si un porc o data pe an. Erau subtiri si aratau bine si la 70 ani. Acum bagam in noi kilograme de pui, vita si porc crescuti industrial in spatii mai mici decat la Auschwitz si hraniti intensiv cu rahat, cu antibiotice si hormoni.
            Acum pana si taranii cumpara pui de la supermarket, pompati cu te miri ce, de poti sa-ti bagi degetul prin printr-un piept de dimensiuni anormale, nu au nici urma de muschi, sunt animale care n-au umblat pe picioarele lor niciodata.
            Protectia animalelor ar fi un moft (si este in cazul animalelor de companie, o inventie idioata a omului modern) daca protectia animalelor pe care le mancam n-ar avea ca rezultat si o hrana mai santoasa pentru oameni.

  12. Vintila Mihailescu spune:

    Politizare ad personam

    Este greu cînd nu mai ai îndoieli, ci doar certitudini. Ții bine certitudinea de un capăt și cu celălalt plesnești pe oricine și orice îți stă în cale.

    Mea Culpa, nu știam că Regis Debray face parte din generația intelectualilor francezi dintre care trei sferturi au cochetat cu comunismul și/sau marxismul (majoritatea dintre ei în condițiile rezistenței), un sfert au fost omorîți și toți au ascultat de la un moment dat încolo de un domn de Gaule, care nu era nici comunist, nici marxist, ci general. Pentru mine contează însă în continuare ceea ce spune Debray în „Secolul verde”. Da, știu, prin asta m-am deconspirat încă o dată. Pe de altă parte, în acest articolaș mai există cel puțin încă un paragraf (despre misterul pădurii), imposibil de politizat, pe care nu-l amintește nimeni, probabil din cauza faptului că nici măcar voi, în algebra voastră binară a politicului, nu puteți să-l atribuiți comunismului. Iar cînd o face cineva, aruncînd la lada de gunoi „Sociologia vegetală”, o face cu argumentul bine cunoscut: „uite așa, că așa vreau eu, e bine?” Singurul lucru care contează este că încă un pretins intelectual a fost dat de gol: Mihăilescu este un marxist sub acoperire. Fie. Mă duc așadar să mă culc și promit să nu mai scriu niciodată texte publice! Puteți să mă treziți însă cînd (și dacă…) veți avea prima umbră de îndoială în privința binarității vieții așa cum o promovați voi…

    • Ela spune:

      Pentru mine, un tip care a spus “dacă natura devine normă, omul își poate pierde umanitatea”, poate fi comunist, tractorist, lgbtist sau jemenfoutist, a fost un remarcabil clarvazator cu o reala intuitie referitor la adevaratele pericole, majore, la care continuam sa ne expunem, cu entuziasm si angelism, din cinism, aviditate si multa, multa ignoranta.
      De fapt, “nimeni nu vede lumea cum este ea, ci cum este el” or, in contextul scaderii generale a nivelului de educatie si instruire, era de asteptat ca noile valori plebiscitate de omul modern si hyper-conectat sa fie… low cost.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vintila Mihailescu


Vintila Mihailescu

Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visi... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A...

de: MirceaM

la "Îmbogățiții de război"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

martie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)