Home » Opinie » Citesti:

Cui îi e frică de Mihai Șora?

Cristina Cioaba octombrie 8, 2019 Opinie
42 comentarii 4,809 Vizualizari

De câteva zile nu reușesc, oricât de mult m-aș strădui, să înțeleg de unde, cum și de ce s-a stârnit valul de furie&ură împotriva unui filmuleț de reclmă în care un om vorbește despre bucuria de trăi în libertate după ce a cunoscut o viață întreagă ce înseamnă lipsa ei. Și eu am cunoscut această lipsă, puțină vreme și, cu toate că nu am făcut pușcărie, nu am fost urmărită, persecutată, torturată, totuși am simțit pe pielea mea frica, frigul, foamea. Și asta m-a făcut să sufăr. Am prins conștient ultimii 10 ani ai dictaturii ceaușiste (aveam 17 ani în decembrie 1989) și am trăit în marea închisoare care devenise România. Nici nu îmi puteam imagina că voi trece vreodată dincolo de zidurile ei. Chiar gândul la asta mă îngrozea. În schimb, stăteam ore în șir la coadă pentru o pâine pe cartelă, dârdâiam de frig sub plapumă, îmbrăcată în pantaloni de schi, mâncam carne cel mult o dată pe săptămână, mă culcam adesea flămândă, citeam la lumânare. Eram înconjurată de oameni deprimați, asemenea unor animale hăituite, alergând veșnic după hrană, în stare să fure, să mintă, să se umilească pentru câteva ouă, o bucată de carne, un kg de zahăr, un litru de ulei, un pachet de vată medicinală, de hârtie igienică sau câteva portocale.

Oare nu pot vorbi despre lucrurile acesta public, pentru că astfel ating onoarea și demnitatea marilor victime ale comunismului? Totuși, în oceanul de suferință al acestui secol totalitar am vărsat și eu o lacrimă. Cum să-mi interzici dreptul de a o pomeni? Pentru că și despre lacrima asta infimă a mea a vorbit domnul Mihai Șora în clipul care, în fond, celebrează libertatea. Și o făcut-o din interiorul unei experiențe care le adună laolaltă pe cea bunicilor mei, a părinților mei și a mea deopotrivă. De aceea a fost ales să vorbească în numele nostru. Pentru că poartă în el aceste trei generații cărora le poate da glas cu toată îndreptățirea.

Însă, privindu-i mai cu atenție pe vărsătorii de ură&furie am înțeles că nu fiorul revoltei morale i-a îndârjit într-atât, ci umorile și frustrările electorale. Au intrat la o idee. Și din idee au dat, vorba aceea, în fandacsie: cum că, de fapt, discursul despre libertate al domnului Șora ar ascunde mesaje electorale subliminale, făcute să slujească unui candidat anume. Și, punând ei cap la cap toate intuițiile lor subtile, au ajuns la concluzia că cel favorizat este chiar candidatul USR, Dan Barna. Dacă n-ar veni din partea unor oameni a căror inteligență mi-e totuși greu să o pun în cântar, aș râde pur și simplu. Dar așa, argumentația lor paradoxală mă perplexează pur și simplu.Dacă ar vrea să-l susțină public pe unul dintre candidați, ce l-ar putea împiedica pe domnul Șora să o facă direct și răspicat așa cum s-a întâmplat ori de câte ori a avut ceva de spus, sau când a crezut că merită să se implice? E bine știut că Mihai Șora, alături de Gabriel Liiceanu, a susținut inițiativa cetățenească „Fără penali în funcții publice“, lansată acum ceva vreme de USR. Direct, pe față, în conferință de presă. Asta nu înseamnă automat că astfel a devenit agent electoral al lui Barna. Pur și simplu a crezut în acest demers, pe care l-au validat prin semnătură peste un milion de oameni. Ceea ce înseamnă că s-a investit corect. Tot public, domnul Șora ne-a îndemnat să votăm pe 26 mai. Nu cu cineva anume, ci pentru valorile care ne-au ținut în stradă împreună vreme de trei ani indiferent că era ger, ningea, viscolea, ploua sau ne topeam în arșița verii. Pentru acele valori și îndârjiri ne-a îndemnat să votăm. Și am votat mulți.

Cum să-ți imaginezi că un astfel de om ar transmite mesaje subliminale de susținere? Și cine îl acuză? Tocmai cei care susțin un candidat, onorabil altminteri ca persoană, făcând însă prin asta jocurile unui Ponta și ale pesediștilor de rit nou. Mai mult, în acest joc de poker a fost aruncat, în mod cinic, de un politician versat, cu state vechi pe la Securitate, care l-a scos din mânecă, sperând că vechea clasă politică va supraviețui măcar un timp (de neînțeles altminteri pentru cineva care, de curând, părea a fi cel mai mare dușman al ei). Nimic mai trist decât acest balet grosolan în care, încercând să pășească grațioși pe poante, acești moraliști scorțoși dau din mâini și din picioare spasmodic, crezând-se lebede diafane. Și de aceea mă întreb: cui îi e frică de Mihai Șora? Și nu găsesc alt răspuns decât acesta: celor care nu au făcut pasul decisiv în libertate.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "42 comments" on this Article:

  1. un cetatean spune:

    Asa este,aveti dreptate,dar parca si mai bine era daca dl Sora statea in banca lui!

    • D-or spune:

      Da, pentru ca implica o comparatie cu prezentul si realizam ca nici cu prezentul nu ne putem mindri.

    • feral spune:

      Agentia Papaya a conceput reclama cu dl. Sora sub sloganul ”Libertate în fiecare zi” pentru conglomeratul de magazine electonice eMAG in maniera agresiv-comercial-provocatoare care ii este proprie. Rezultatul insa provoaca mai degaba jena si stinghereala. In fond tema este una dureroasa, nepotrivita pentru exploatarea comerciala, iar personajul ales sa o intruchipeze este faimos pentru altceva, pentru vitalitatea aratata la o varsta foarte inaintata si marea capacitate de acomodare. Pentru edificare, In 1989 mesajul ramas in memorie a fost “vom muri si vom fi liberi”: versiunea Papaya 2019 suna cam asa: nu am murit inca si suntem liberi sa cumparam orice de la eMAG. Multi oameni s-au simtit batjocoriti; nu e de mirare.

  2. Omics spune:

    Eu nu înțeleg o iotă din jocurile electorale la care se face aluzie. Știu că au fost oameni care au mers la pușcărie, în loc să-și câștige o pâine alături de Ana Pauker, ei având același nivel intelectual ca și Mihai Șora. Mi se pare o mare impietate să încercăm să reabilităm acea perioadă din viața filosofului.

    Deși anti-pesedist, eu am privit susținerea prin manifestații politice a unor procurori tot ca o ingerință politică în justiție. ‘Oi fi eu mai prost. Și cel mai probabil voi vota cu Barna.

    Oricum cel mai tare mi-am luat-o pe site-uri când am început să mă despart de Băsescu, pe care-l votasem de mai multe ori (și la referendumuri), el fiind încă președinte. Nu voi uita niciodată acea cenzură.

    • elena spune:

      Pe mine nu mă șochează neapărat reclama, e ceva comun într-o țară obișnuită cu compromisurile și în care principiile sunt un lux. Vehemența apărării mă năucește

      “păreriști”

      “reacţiile disproporţionate iscate de un filmuleţ”

      “vizează anihilarea … acelor repere etice”

      “ură irațională”

      Pe scurt, cum de niște neica-nimeni își permit să-și dea cu părerea vizavi de un cetățean de asemenea calibru intelectual.

      Păi la fel cum ne-am exprima dacă doamna Dăncilă ar apărea într-o reclamă la lenjerie erotică. Nu-i nevoie de cunoștințe de modă, de competențe deosebite, de realizări personale sau de partizanat politic ca să zici că totuși nu prea merge.

      Că vai, era idealist, comunismul părea o fază foarte nobilă pe atunci. Nu știu cum, dar rudelor mele cărora li se luase pământul nu li se părea deloc un utopie minunată. Doar că nu au protestat, că nu aveau nici un chef să ajungă în Bărăgan.

      Că între timp și-a dat seama că totuși comunismul nu-i așa de fain. Și alți tovarăși de drum – Lucrețiu Pătrășcanu, Gheorge Ursu – s-au prins între timp de fază. Doar că la ei trezirea la realitate a fost mai dureroasă.

      Că, ce, voi ăia care comentați ați fi fost mai viteji. Deloc. Suntem urmașii ălora care au plecat capul și au traversat perioada comunistă cum au putut. Probabil am merge pe principiul ciocului mic și acum în condiții similare. Dar asta nu face din Șora un martir, un dizident, o victimă nevinovată, etc.
      Așa și fosta lui colegă, doamna Pauker ar putea să se dea victimă a comunismului – au aruncat-o comuniștii în închisoare, soțul i-a murit în Gulag, după ce s-a lămurit cu politica a dus o viață modestă de traducătoare.

      “E de-al nostru, cum să-i lăsăm să se ia de el”.
      Coliziunea de grup primează Așa cum parlamentarii votează pentru păstrarea imunității deputatului urmărit de procurori, medicii închid ochii la malpraxisul colegului, iar profesorii își apără colegul ce se prezintă beat la ore, tot așa intelectualii s-au coalizat și strigă că e absolut ok ca un stângist pocăit să pozeze în aristocrat oropsit de istorie, iar ăia ce nu pricep asta sunt străbătuți de un val de ură irațională.

      Ca o concluzie – nu mi se pare cel mai grav lucru din țara asta, că un simpatizant al stângii din interbelic se joacă de-a Neagu Djuvara într-o reclamă și ia bani pentru asta. Urâtă mi se pare solidaritatea de gașcă, cum intelighenția care ar trebui să păstreze un fel de repere strigă sus și tare că traducerile din Camus spală orice păcate, dacă or fi existat cândva respectivele păcate.

  3. Vasile spune:

    Doamnă, ați pierdut complet esența.
    Tot respectul pentru implicarea civică a dlui Șora. Nu i se reproșează „greșelile” din tinerețe. A crezut în comunism? E treaba lui. A fost o alegere de tinerețe pentru care nu are niciun sens să i-o reproșeze cineva astăzi. Fiecare din noi se poate înșela în aprecieri, în opțiunile pe care le face. Nu despre asta este vorba.

    Ci despre faptul că în reclama respectivă, dl Șora este prezentat sau se prezintă ca o victimă a comunismului. Omul nu a împușcat pe nimeni, nu a băgat pe nimeni la închisoare și nu a ocupat nici vreo mare funcție în PCR. Dar totuși, a fost angajat în MAE, a condus diverse edituri, care i-au permis să trăiască decent, poate chiar bine, atât pe cât se putea în acel regim. Cum să te prezinți atunci ca o victimă a regimului, când în timp ce luai un salariu și te plimbai în libertate, sute de mii alți români, floarea acestei națiuni, înfundau pușcăriile și erau supuși unui regim de exterminare și reeducare? Asta i se reproșează: că nu este cel mai în măsură să fie model de victimă comunismului.

    Reclama este pur și simplu mincinoasă. Poate nici nu este vina dlui Șora. Poate este vorba doar de ignoranța crasă a firmei care a creat spotul. Or fi ei creativi, dar istoria este istorie și nu se bazează pe creativitate, ci pe studiu, pe dovezi, pe obiectivitate.

    • Cristina spune:

      Textul reclamei:
      „Aveam 30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâștigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!”

      • Vasile spune:

        „Aveam 30 ani când m-am întors în România pentru a contribui la construcția comunismului. Când s-a lăsat cortina am reușit să trec de ea pentru că eram membru al Partidului Comunist Francez. Aveam 30 ani când i-au condamnat pe toţi cei care nu susțineau idealul comunist la frică. Iar pe copiii lor la foame şi la frig. I-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când unii au pierdut ce aveau mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când unii au murit pentru ca și eu să fiu liber, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!
        Aaa… și nu uitați să vă faceți cumpărăturile de la Emag. Trăiască kapitalismul!”

    • gamma spune:

      Nu o sa intelegeti niciodata intelesul cuvantului LIBERTATE pentru ca nu tine de stomacul plin .
      Libertate in regimul ala nu insemna ca nu esti la inchisoare , ok ? Tot nu puteai sa faci 1001 de lucruri incepand cu tinerea ciocului mic si terminand cu propria afacere .

  4. Sorin Lupascu spune:

    La naiba, prea puțini sunt cei care, într-adevăr, au o problemă privind moralitatea participării lui Șora la campania asta.
    Mai nimeni nu ascultă ce spun ”ceilalți”; majoritatea reacționează automat, ”apărând” o poziție politică și nu gândind/judecând.
    Suntem o țară învrăjbită, o populație puternic polarizată. De când fotbal NU, gimnastică NU, agricultura-i pentru fraieri etc, din toate cele la care se ”pricepe” orice neavenit, ”a mai rămas decât” politica, iar fenomenul mediatic ”Șora” este inclus aici.
    Tot românul, cu sau fără carnet de partid (oricare ar fi partidul) s-a transformat din ”priceput” în ”luptător”. Toți sunt ba trupe regulate, ba ”luptătorii din munți”, partizani cu gura și tastatura, infiltrați/spioni, toți în slujba acelei patrii pe care și-o imaginează și, mulți, nefericit de mulți, combatanți activi împotriva statului paralel.
    Deci nimănui (sau aproape nimănui) nu-i este teamă de Șora. Șora este tratat ca ”împrimuturile PSD-ului”, ”creșterea salariilor și a pensiilor”, ”misșorarea cu x0% a numărului de bugetari”, adică doar ca un pretext de luptă.
    Luptă?
    Nu… bălăcăreală…

  5. de pe margine spune:

    varsatorii de ura& furie??? Cu tot respectul doamna, se pare ca nu stiti despre ce vorbiti.

    Am urmarit postarile pe facebook la domnul Papahagi, Neamtu, Turcescu etc. Nimeni nu are nimic cu domnul Sora. I se reproseaza ca partial minte si isi asuma statutul de victima a comunismului minimizand adevaratele victime ale comunismului, el nefiind o victima din contra.

    Puteti fi de acord cu ei sau nu, numa hai sa nu manipulam

    • Cristina spune:

      Textul reclamei:
      „Aveam 30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâștigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!” “

      • feral spune:

        “mi-am recâștigat-o”? eu, mie, imi ?! Ar trebui sa avem un gand de recunostinta pentru cei care cu adevarat au recastigat-o la Timisoara, Cluj sau Bucuresti. Inclusiv dl. Sora ar trebui sa-i sarbatoreasca pe cei care i-au recastigat libertatea. Sloganul de atunci era “vom muri si vom fi liberi” daca isi mai aduce aminte cineva…

  6. ion adrian spune:

    Macar de ar ajunge Barna in turul doi pe care-l va castiga dl Iohannis astfel crescand sansele sa eradicam Ciuma rosie!

    Si ca supliment si sa dea Domnul:
    https://www.g4media.ro/prioritatile-zero-ale-viitorului-guvern-daca-trece-motiunea-comisarul-european-desfiintarea-sectiei-speciale-abrogarea-oug-114-si-oprirea-risipei-bugetare-pentru-baronii-psd.html

  7. Incomod spune:

    Lumea condamna IPOCRIZIA, nu altceva… N-are nimeni nimic cu domnul Sora, sa-si consume linistit pensia… Dar nu sa vorbeasca de suferintele sale sub regimul comunist… E ireal… chiar nu realizati penibilul ?

  8. E.D. spune:

    Pentru orice OM inteligent, cinstit, sensibil, a fi privat de libertate este o suferinta oribila.
    Pentru orice OM inteligent, cinstit, sensibil, a vedea numai nedreptate, mizerie, minciuna de jur imprejur, este o imensa suferinta.
    Pentru orice OM inteligent, cinstit, sensibil, a trai sub comunism privat de libertate si vazind in jurul lui numai nedreptate, mizerie si minciuna, este o suferinta.
    A-ti urla sau nu public suferinta, a lupta sau nu, este o problema de curaj. Putini sunt cei curajosi. Lipsa de curaj nu infirma insa suferinta de care scriam mai sus.

  9. Decebal spune:

    Al cui dusman ar putea fi domnul Sora?
    Ce organizatie politica de frunte ar putea avea ceva impotriva domniei sale?
    Pe cine ar putea deranja ideea de libertate?
    Impotriva cui a protestat public domnul Sora, in ultimul an?
    Al cui joc il fac cei ce-l ataca pe domnul Sora?
    mai multe intrebari, cu acelasi raspuns… :)

    Intre atatea reclame inepte la guma de mestecat, medicamente, detergenti si realizari marete ale primariei, iata ca apare una in care limba romana nu e maltratata, in care frazele au coerenta si sens, iar tonul este calm si linistit. Evident ca se cere atacata!… :)

    • Oroles spune:

      Minciuna se cere atacată, iar adevărul se cere afirmat.

      Omul care vorbește în reclamă, pur și simplu enunță niște neadevăruri evidente. Despre asta este vorba. Acum, pentru cine nu știe istorie și gândește mitologic, probabil că asta nu contează.
      Nu este vorba de ură sau de jocuri politice, ci de o ipocrizie stupefiantă: un comunist se prezintă ca victimă a regimului, deși a participat din primii ani la consolidarea acestuia.

      A fost comunist și a dus-o bine în fostul regim. Treaba lui. Fiecare a trăit cum a ales și nu are rost să dezgropăm morții acum și să judecăm alegerile personale făcute cu 70 în urmă. Dar să vii acum și să susții că ai fost o victimă, parcă e prea de tot. Dacă tăcea (pe acest subiect), filosof rămânea și nu avea nimeni nimic cu el.

      • Decebal spune:

        @ Oroles

        Mda, desigur… “adevar”, “minciuna” – operam cu idei si notiuni, nu e vorba de persoane, desigur… “nu ca zic, da’ vreau sa spun!”…
        De admirat, indignarea dvs. si-mi doresc sa se manifeste, egal si plenar, la adresa tuturor celor care au dus-o bine in comunism, dar se dau a fi alaturi de popor, astazi, cu o “ipocrizie stupefianta”. :)

        Judecand la rece, stiti ce nu-mi iese mie la socoteala? Faptul ca atacul la domnul Sora nu a fost pornit cand iesea in strada, in Piata Victoriei si dadea declaratii anti-PSD, la televizor. Nu i s-a spus, atunci “Bai, comunistule, stai in banca ta, nu te mai da tu mare protestatar!”. Nu, atacul a pornit acum, de la acest clip (care se difuzeaza pe posturi importante de televiziune, la ore de audienta), in pre-campanie electorala. Pai de ce, tovarasi? Va e teama ca nu cumva, la momentul oportun, dupa ce devine si mai cunoscut decat este, domnul Sora sa declare pe sticla “Eu votez cu x.”? :) Sau doar va ofticati ca abordarile creative de marketing politic sunt la adversari? :)

        • Oroles spune:

          Decebal, serios?

          Vorbești de „abordări creative de marketing politic”. Poftim? E vorba de o reclamă comercială. Din câte știu, e pentru emag. Sau vrei să spui că de fapt e pentru un partid sau un candidat? Cine ar fi, ne poți spune?

          Vorbești de „atac”, ca și cum cineva a plănuit atent când să-l atace pe domnul Șora și pe ce temă. Nu este domnule niciun atac. Domnul Șora sau poate „creativii” de la firma de publicitate, pe care îi bănuiesc de ignoranță istorică și politică, a/au făcut ceea ce în tenis se cheamă o greșeală neprovocată. Și-a dat cu stângul în dreptul, iar unii oameni au reacționat la ceea ce li s-a părut o impietate.

          • Harald spune:

            @Oroles – se vede chiar din comentarii care partid l-a luat în brațe pe Mihai Șora. Dar nu poate fi menționat numele partidului respectiv, că iar nu trece de moderare nici comentariul ăsta.

          • Decebal spune:

            @ Oroles

            Ei, incerc sa va explic ipoteza, daca nu intelegeti: In primul rand, tocmai faptul ca este o reclama comerciala si nu politica, o scoate de sub incidenta legii electorale, astfel incat sa poata fi difuzata in afara campaniei. In al doilea rand, este posibil ca un anumit personaj public (“influencer”, daca vreti), la momentul oportun, sa “transfere” din popularitatea sa catre un anumit candidat. Deci e posibil sa fie, totusi, o abordare creativa… :) Evident, reactia logica a adversarilor ar fi sa discrediteze “influencer” -ul.
            Cat despre firmele private, judecati dumneavoastra singur, ce motive ar avea sa fie de partea celor ce s-au aflat la guvernare…

  10. arady spune:

    necazul cel mare al Romaniei nu e lipsa banilor in visterie, …, ci ca nu se mai intelege om, cu om

  11. OK spune:

    Poate spune cineva de ce judecati cu dubla masura in cazul lui Sadoveanu si Sora/ regelui Mihai1?
    (ca sa nu ne referim la Ponta, Basescu si Orban versus Coposu si alti colaboratori”/turnatori/ informatori ai securitatii din generatia lui)
    Exista vreo doua variante: fie sunteti manipulati si nu luptati impotriva curentului creat de niste curentati = grupuri consistente de influenta de urmasi de fosti lucratori azi inclusiv prin SERVICII ; fie voi sunteti ei! (dar va dati altcineva – pur, curat, imaculat si nepatat…; virgini merituosi jurtitiari, frumosi, tineri si ecologisti ca Greta – care ca niste martiri martirizati recent inca de la pashopt LUPtati?!

  12. Alin spune:

    6 martie 1945 se instaurează primul guvern comunist în România, guvernul Petru Groza,
    August 1945 – ianuarie 1946 are loc greva Regală. Regele refuză să semneze actele emise de guvernul comunist.

    1946
    Noiembrie 1946 – Au loc alegerile parlamentare fraudate de comuniști.
    Începe distrugerea partidelor politice istorice și încep primele arestări în rândul liderilor #PNȚ și #PNL.

    1947
    Începe epurarea elitelor politice, economice și religioase.

    Iuliu #Maniu este arestat în iulie și condamnat în octombrie la închisoare pe viață
    Ion #Mihalache este condamnat în noiembrie 1947
    Dinu #Brătianu este arestat și trimis la închisoare fără proces
    Aceeași soartă a fost în final împărtășită de sute de mii de români.
    La sfârșitul anului, Regele Mihai este obligat să părăsească România împreună cu familia regală și să renunțe la tron.

    1948
    #România este o dictatură sovietică, controlată în totalitate de la #Moscova. Românii sunt lipsiți de drepturi politice, religioase, sociale.
    Începe teroarea, granițele se închid, foametea face ravagii, căci tot ce se producea se ducea în #URSS, inclusiv fabrici cu totul.

    Orice persoană, fie că trăia la București sau la Paris, înțelegea că România este o dictatură comunistă.

    Franța în 1948 :
    Este o democrație care își revine după cel de-al doilea război mondia.
    Colaboraționiștii naziști sunt căutați și dacă e cazul judecați. Rănile din timpul războiului se închid cu greu.
    Țara se reconstruiește economic cu ajutorul banilor americani – Planul Marshall.
    Franța semnează Tratatul de la #Bruxelles.
    Robert #Schuman, considerat a fi unul dintre părinții fondatori ai proiectului european, ajunge premier.

    Ei bine, în 1948, o persoană, fostă membră a Partidului Comunist francez, părăsește Franța, o democrație vibrantă cu o viață politică, culturală și religioasă liberă pentru a veni în România din care Regele fusese expulzat și în care liderii partidelor istorice care făcuseră România Mare erau deja în pușcărie.

    După instalarea guvernului Groza, zeci de mii de români au reușit să fugă din țară. Alte sute de mii au fost oprite la graniță iar pentru acest lucru au fost fie trimiși în închisoare, fie împușcați pe loc.

    A existat însă un român care a făcut drumul invers, de la democrație spre dictatură.

    A existat un român care a plecat din țara lui Robert Schuman în țara Anei Pauker.

    Nu e un criminal. Dar nu e niciun erou. (George Ripa)

  13. Costin spune:

    D-l Sora a fost judecat si aspru criticat de catre mult dintre cei care au abordat subiectul filmuletului eMag, pentru ca nu intelegeau suferinta unui intelectual lipsit de libertate, chiar daca nu era inchis la Aiud, Gherla, Pitesti etc. Suferinta lui M. Sora a inceput din momentul cand n-a mai putut pleca din tara,regimul despartindu-l astfel de familia ramasa in Franta. Doar nivelul sau de educatie a fost factorul care a decis sa fie plasat la MAE, care ducea lipsa la acea vreme de oameni calificati, stiutori de limbi straine, plus apti sa elaboreze diferite materiale specifice muncii intr-un astfel de minister. Dupa unii, M. Sora ar fi trebuit sa refuze sa lucreze sub conducerea Anei Pauker, chiar daca la acea vreme tanarul Sora nutrea idei de stanga si era prieten sau macar se cunostea cu diversi intelectuali din Franta, toti cu idei de stanga…
    Nu cred ca fara sa fii posedat nivelul de educatie si cultura pe care il poseda, D-l Sora ar fi fost primit sa lucreze in MAE.
    In mod sigur, a contat faptul ca in Franta acelor ani, Sora a ales sa lupte alaturi de Rezistenta Franceza, impreuna cu alti comunisti francezi…
    I se mai imputa lui Sora faptul ca dupa perioada scurta de la MAE nu a somat ci a fost trimis sa conduca edituri. Pentru mine conteaza ca aici si-a gasit vocatia si , in limitele posibilului , a contribuit la tiparirea unor lucrari importante din literatura romana si universala, fapt pentru care merita sa fie apreciat.
    Nu cred, pe de alta parte, M Sora n-ar fi suferit deloc in perioada comunista: a fost mai intai suferinta despartirii de familie si nu-mi dau seama in cat timp i s-a vindecat rana aceasta. A fost mai apoi suferinta din cauza lipsei libertatii de miscare pe continent, care a fost in mod sigur permanenta.
    Unii au suferit cumplit, mai ales suferinyte de ordin fizic, spiritual si nu s-au vindecat niciodata.
    Dar nu cred ca poate fi ignorata suferinta lui M.Sora, chiar in absenta inchisorii, fiindca un intelectual are alte standarde decat un om fara educatie.
    Cand am auzit pentru prima data vorbele lui Sora “aveam treizeci de ani….”, eu n-am luat-o ca pe o declaratie pur personala ci m-am gandit ca prin vocea lui M Sora se vroia transmis un mesaj al unui roman tipic , ajuns sa serveasca fara voia lui un regim….
    Fiind plecat din tara atatia ani, nu stiu in ce masura d-l Sora mai era la curent cu toate grozaviile ce incepeau sa apara dupa alungarea Regelui Mihai I, dar mai ales, cata crezare ar fi dat stirilor despre dictatura proletariatului, din moment ce el insusi era cel putin, simpatizant al partidului comunist daca nu chiar membru cu carnet….
    Camus, fost membru al PCF a putut sa se desparta de comunism cand a constatat diferenta dintre teorie si practica, fiindca in Franta PCF nu a ajuns la putere precum in Romania(nici armata rosie nu era ocupanta ca sa impuna pcr-ul la guvernare)
    In final, vreau sa fac o alta observatie: noi suntem mai catolioci decat Papa, fiindca nu putem aprecia pe cineva decat daca nu are nici macar o pata mica mica pe CV, adica ii vrem perfecti daca au “pretentia” sa fie anticomunisti…..

    • Harald spune:

      @Costin – exact asta e teoria post-modernistă, că nu contează ce s-a întâmplat în realitate, contează cum s-a simțit omul. Bunicul meu nu era intelectual ca Mihai Șora, era doar un învățător de la țară în epoca Anei Pauker. Ce credeți, l-au afectat mai puțin bătăile primite în închisoare și căratul bolovanilor la Canal cu mâinile goale, decât ”suferința uniui intelectual lipsit de libertate, chiar dacă nu era închia la Aiud”? Exact în aceeași perioadă, fratele bunicului, tot învățător, era închis chiar la Aiud. Unii oameni n-au nicio urmă de rușine.

  14. dinfranta spune:

    E clar, omul n-a mincat salam de soia !
    „Aveam 30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâștigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!”

    Sper ca toate comentariile pline de minie proletara ale mincatorilor de salam de soia sunt scrise de fosti si/sau actuali securisti, slugi ale actualei puteri. Daca nu, Romania e cu adevarat condamnata, fara scapare.

    • Corneliu Coposu spune:

      Absolut de acord.
      Dl Sora a suferit destul alaturi de mine in puscariile comuniste.

      • dinfranta spune:

        Ia te uita, exact asta spunea si dl. Sora. Textul e mai sus. Stiti sa cititi ?

        • @dinfranta spune:

          Diferenta este ca Corneliu Coposu si-a pierdut libertatea si a facut puscarie pentru ideile sale.

          Dl. Mihai Sora si-a schimbat ideile atunci cand si-a schimbat calitatea de membru PCF cu cea de membru PCR, schimbare facuta pentru anumite avantaje. In plus, cele doua partide sunt diferite ca istorie: primul n-a fost la putere niciodata in Franta (fie si cu partide de opozitie) pe cand celalalt a fost – dupa 1948 pana in 1989 – singur la putere si fara nici o opozitie. Dl. Sora a fost tot timpul in libertate – cu diverse nuante – potrivit calitatii de membru de partid.

          • dinfranta spune:

            Nimeni nu este liber in comunism. Nici membrii nomenclaturii. Ca ei si-au vindut libertatea pentru niste arginti, asta este altceva. Dar liberi nu au fost, oricit s-or fi mintit ei pentru a-si justifica nemernicia.
            Dl. Sora nu a fost membru al nomenclaturii si nici disident. In textul lui vorbeste la plural, pentru tot poporul roman : “Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică..”.etc. E vreo minciuna in afirmatia asta ? Numai recistigarea libertateii si-o pune la persoana intiia : “Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâștigat-o”
            Toti ne-am piedut libertatea in comunism. Din pacate, am impresia ca nu chiar toti ne-am recistigat-o…

            • @dinfranta spune:

              @ dinfranta (13/10/2019 la 16:23)

              Raspunsul dvs. se aseamana cu cel din zilele noastre despre politicieni : toti sunt la fel de mizerabili.

              De cate ori ati mers in excursie in strainatate (in vest) in vremea comunismului ?

  15. dann spune:

    acum 30 de ani am facut armata. iarna. la infanterie. ag-ist. cu mars, cu atac la baioneta in urcus, cu garzi in ger, cu maturat aleea principala, cu permisie grea si mancare putina.

    astazi, colegul meu, furier de companie pe atunci, le povesteste copiilor cat de grea a fost militaria. pentru ca pe el l-au rugat sa povesteasca.

  16. Ghita Bizonu' spune:

    Sora avea 24 de ani cand URSS a dat un ultimatum Romaniei.
    Apoi in zona rasluita … unii au fost impuscti la Fantana Alba. Alti au disparut un gropi de var . Mult altii au fots deportati- destui dintre acestia au disparut fara urma . Morti “sub escorta”.
    Unii aveau 30 de ani. Alti mai putin .. altii mai mult. Cativa erau din familia mea.

    Familia mea , dupa 48 a cunoscut somajul si precaritatea. Care la 40 de ani au inceput .. din nou cariera din posturi de gen arhivar, desi aveau diplome universitare si fusesera sefi serviciu in ministere. Aprospos stiau franceza !

    Ubuum refugiati din Besarabia au fots deportati in Baragan….
    Unii mai nenorocosi au counscut rigorile inchisorilor. Un alt mebru al fameilie mele (extinse, prin alianta) a fist arestat arestat , bagat la beci peste un an .. fara sa i se aduca nici o invinuiure.. si apoi dat afara. A avut bafta ….

    Si acum .. ce? Sora victima ? Atunci ceilalti ce erau ?!!
    Facisti – cred ca zice dl Sora …

  17. Nick spune:

    Octav Bjoza (Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România): „Au mâncat pâinea albă a partidului (PCR) ani de zile și peste noapte au tras o linie cu creta pe podea, au făcut un pas dincolo și au devenit anticomuniști.
    Așa ceva este lipsit de demnitate.”
    Dupa aceste vorbe,urmeaza tacere.

  18. Anton Paul spune:

    Sunt extrem de fericit sa constat cati judecători are tara asta.
    Unul mai dedicat ca altul.
    Oameni buni, de ce a ajuns tara in halul asta daca voi sunteti in stare sa puneti verdicte asa de corecte ???

  19. delia f spune:

    Excelent comentariul lui Andrei Cornea din Dilema Veche.

    ‘Nu alesese comunismul din oportunism, ci din convingere, sedus, ca atîția alți intelectuali, de promisiunea de libertate și de egalitate socială și economică a acestuia. Avea să înțeleagă destul de repede însă, de asemenea ca mulți alți intelectuali, unii celebri, marea înșelătorie. În acest sens, mult mai subtil, se poate spune că, într-adevăr, „își pierduse libertatea“, deoarece devenise tot mai conștient de diferența dintre autentica libertate și aceea falsă impusă de regimul comunist. Altfel spus, își pierduse libertatea în momentul cînd a devenit conștient de „lanțurile“ invizibile ale ideologiei. Dar un asemenea sens mai subtil – dacă a fost în intenție – nu e cu siguranță inteligibil într-un clip.
    Mihai Șora n-a fost, bineînțeles, în anii ’50 sau ’60, un persecutat sau un disident, dar a făcut gesturi de disidență în anii ’80 și, după 1989, a servit cauza libertății autentice la Ministerul Învățămîntului (unde a refuzat seducțiile lui Petre Roman de a cauționa FSN-ul după mineriadă) și apoi prin vorbă și acțiune civică remarcabile pînă azi. De-a lungul vieții, Mihai Șora s-a schimbat, a progresat, aș zice, în ceea ce privește conștiința libertății. Iar restul – fapta a urmat.’

    • Alin spune:

      Andrei Cornea face un sofism penibil aici, să ia termenul de libertate in 2 sensuri ca să-l scoată pe comunistul Șora anticomunist.

      Sofismul e pandantul oportunismului lui Cornea care din carieră anticomunistă avantajoasă a încălecat, ca tismăneanu, pe valul neomarxist trendy – cine știe, poate le oferă usr o nouă carieră.

      Problema e că nu pot să ne facă din vorbe.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Cioaba


Cristina Cioaba

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010).... Citeste mai departe


E randul tau

Cateva observatii,ca unul care am aplicat la modul cat se poate de concret ai am luat-o in freza de...

de: MirceaM

la "Cum e să te dai la infinit cu capul de același zid? Cristian Ghinea despre absorbția fondurilor europene si bugetul european. Interviu, prima parte"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)