sâmbătă, aprilie 20, 2024

Cum a revenit în forță Securitatea în preocupărie cotidiene ale României

Tema principală de dezbatere a săptămânii ce s-a încheiat ieri a fost aceea a Securității. A felului în care fosta poliție politică din România comunistă, poliție care nu a fost niciodată bună, nici până în 1965, nici după aceea, continuă să se insinueze periodic în toate domeniile vieții publice din România. Dar și a modului deloc onest în care o seamă de detalii dintr-un trecut cu care fie că nu am fost lăsați, fie că nu am vrut, fie că nu am putut să ne încheiem corect și definitiv socotelile atunci când ar fi fost cazul sunt folosite pentru a tranșa probleme de maximă actualitate.
Să recapitulăm mai întâi câteva fapte. Dl. Marius Oprea care este și istoric (are la activ o operă însemnată, concretizată în cărți și articole importante), dar și jurnalist (a făcut parte dintre primii colaboratori de la București ai Europei Libere, încă din vremea în care celebul post de radio avea încă sediul la München) a identificat în dl. Adrian Iordache, unul dintre fondatorii Partidului PLUS al d-lui Dan Cioloș, pe fiul fostului ofițer de Securitate care l-a anchetat și l-a bătut.
De aici povestea a devenit din ce în ce mai neclară. Mai întâi s-a spus că respectivul fost ofițer ar fi proprietarul activ, în exercițiu, al Casei de avocatură care s-a ocupat de formalitățile juridice necesare înscrierii noului partid condus de dl. Cioloș. Pe urmă că afacerea întemeiată de fostul securist care a profitat masiv de absența unei legi a lustrației și și-a văzut nederanjat de nimeni de propria viață este astăzi în totalitate controlată de fiul său. Nimeni altul decât dl. Adrian Iordache.
Lipsa de acuratețe a relatării are propria ei importanţă. Tocmai de aceea nu cred că tânărul domn Iordache ar trebui să plătească, să fie lustrat pentru faptul că tatăl domniei-sale nu a fost el lustrat aşa cum s-ar fi cuvenit să fie fiindcă noi, cei care avem acum o anumită vârstă, în anii 1990 fie nu am avut suficientă forță, fie nu ne-am făcut suficient auzită vocea, fie ne-am împăcat prea ușor cu condiția de minoritari, fie că ne-am lăsat duși de nas de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu și alții care au făcut să nu fie luat în serios așa cum s-ar fi cuvenit Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara.
Unde mai pui că am mai comis încă o mare greșeală. Ne-am bucurat atunci când în 2006 fostul președinte al României, dl. Traian Băsescu, a condamnat de la înălțimea tribunei Parlamentului României comunismul, dar nu am reacționat în nici un fel în clipa în care am constatat că respectiva condamnare nu este urmată de nici un fel de efecte concrete. Vechilor activiști comuniști și securiști a continuat să le meargă constant bine, nimeni nu le-a ciuntit nici pensiile, nici eventualele salarii, nimeni nu le-a îngrădit înfloritoarele afaceri.
Au mai urmat și alte lucruri nu tocmai clare, și alte răfuieli personale. Printre marii acuzatori ai d-lui Cioloș și ai partidului PLUS s-au numărat cei care nu mai ostenesc să îi aducă omagii ultimului șef al Securității, Iulian Vlad, postul Realitatea tv și cotidianul Evenimentul zilei. Inși care colaborează frecvent la un hebdomadar cultural care e finanțat de o casă de avocatură cu o istorie similară celei create de tatăl domnului Alexandru Iordache. A intervenit și declarația complet nefericită a d-lui Cioloș, neretractată nici până azi, referitoare la relația fiecărui român și fosta Securitate. Conflictul la scenă deschisă dintre dl. Marius Oprea și alți istorici Acuzația că dl. Oprea ar fi omul d-lui Tăriceanu. Manipularea în scop politic a afacerii astfel încât să se blocheze o colaborare electorală între partidul PLUS și USR.
Și toate acestea fiindcă am lăsat în 1990 o Revoluție neterminată . Acum istoria se răzbună.
Închei comentariul de astăzi cu un detaliu. Tânărul domn Iordache a avut demnitatea de a se retrage joi din toate forurile de conducere ale partidului PLUS. Inșii fără cusur în rău cocoțați la vârfurile PSD și ALDE insistă să conducă pe mai departe România.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Rețeta succesului Securității este înființarea mai multor partide dintr-o dată – ca în 1990. Unul din ele trebuie să câștige alegeri. Dacă eșuează PLUS poate reușește DL. Neapărat un avocat și doi foști securiști (albiți, adică încă nedovediți) formează de-odată un partid.
    http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000847899&id_inst=3
    Aflați dumneavoastră ce hram poartă avocatul Covaciu.
    Programul partidului încă neînființat legal este super-populist ( vezi https://www.facebook.com/Presedinte.DL ) și nu va fi respectat niciodată pe motive de ”grea moștenire”, dar asta un contează, important este ca un reprezentant al institușiei să câștige alegerile!

  2. „Cum a revenit în forță Securitatea în preocupărie cotidiene ale României”

    A revenit în preocupările noastre pentru că de fapt a fost întotdeauna după 1989. După Marea Revoluție din Decembrie membri din rândul al doilea ai Securității și PCR au capturat statul și au format cleptocrația. Era cât se poate de evident și absolut previzibil că se va ajunge în situația de astăzi. Falsa surprindere nu ajută deloc democrația românească.

    După venirea minerilor în București și activitatea lor horticolă din 13-15 iunie 1990, a fost previzibil că guvernarea clprocrat-securistă nu va face posibilă instaurarea democrației reale și a principiilor statului de drept în România, iar generația mea nu va apuca politici publice oneste și eficiente, în beneficiul Cetății, pe plaiurile românești. Mulți prieteni au emigrat atunci, eu, în urma unui consiliu de familie am decis să rămân, conștienți fiind că vom trăi exact vremurile pe care le trăim azi.

    Este o manipulare sau un infantilism ideea că „securiștii noștri sunt mai buni decât securiștii lor”. Dacă cineva care a avut legături cu „serviciile” și implicit, aș spune, cu fosta Securitate crede că „s-a pocăit” (deși din „servicii se iese doar cu picioarele înainte”), atunci în primul rând să denunțe fostele legături, să vorbească publicului deschis despre ele și abia apoi să participe la construcții civice democratice.

    Altfel, pe de o parte, NU va fi credibil. Iar, pe de altă parte, va fi șantajabil! Și în campaniile electorale va fi vulnerabil, va fi atacat și spulberat de foștii colegi și colaboratori din Securitate. Experiența politică post-decembristă este cât se poate de elocventă! Ce facem, o luăm de la capăt cu aceiași colaboratori și membri ai Securității după 30 de ani?! Chiar nu mai avem dintre cei 18-20 de milioane de români și unii fără legături cu Securitatea?!

    • Aprob pozitiv, si intru similaritate de opinii am o problema cu termenul ‘revenit’. Da’ ce, a securea a plecat vre-un pic, ca eu n-am bagat de seama? In acelasi timp, haideti sa nu plecam dupa fente. Gigicul in cauza nu a facut nimic altceva decat niste demersuri pur administrative, de genul ia hartia, na hartia, sa-l faci pe Ciolos et co securisti, cum pare sa fie o opinie statistic relevanta, mie imi pare o gluma. Proasta. Hai serios, e normal si bine sa fii cu ochii pe ei ca pe butelie, si e adevarat, din pacate, ca sacurea este inca in toate cele care sunt, dar sa dam in psihoza e contraproductiv. Ca a demisionat Dorel etc, okay, a facut ce a crezut mai bine, asta il face, banuiesc, sa-si culce capul pe perna mai linistit, foarte bine. Sa-l condamn pentru pacatele parintelui, hai nu, serios, in tara reprezentata la EU de botoasa lui Basexu, unde aparatul de stat, inclusiv agentiii cruciale gen MAE, gem de fii, fiice, amante, unde fosti CC al UTC sunt vicepresedinti de partid la guvernare trimisi democratic la acelasi EU sau fosti reps ai Romaniei la ONU, unde parasutele LSDului (am vrut sa scriu ‘PSDului’, dar parca merge si-asa) conduc departamente, ne doare violent pipota pentru un nene care a facut un dosarel administrativ sina luat niste aprobari? Or fi PLUSul si Ciolos off-shoot-uri ale baietilor cu epoleti, tot ce se poate, dar cred ca nu sunt absurd daca vreau sa vad si ei ceva solid care da veridicitate teorie. Daca nu, nu.

  3. Securitatea s-a adaptat la capitalism mai bine decât criticii ei (că dușmani a avut foarte-foarte puțini). A devenit aristocrație financiară și singurul partener viabil al vânătorilor de resurse din afară. Ei și ceea ce fac ei este ilustrarea fazei ultime a revoluției proletare (Marx dixit): lumpenproletariatul ajuns patronat.
    Dl Oprea, ca istoric, ar face bine să ne prezinte resorturile faptelor și mai puțin faptele. Iar dl Cioloș, cum bine ziceți, ar face bine să-și retracteze spusele (chiar dacă are într-o mare măsură, din nefericire, dreptate). Urmează unirea cu USR-ul, cum toți usr-iștii din teritoriu știu, și desemnarea dlui Cioloș pentru prezidențiale. Plebea nu înțelege vocația mesianică a acestuia, dar dacă TREBUIE, … asta e.
    Să nu murim de grija altora și să nu ne pierdem timpul în sondarea evidențelor. O nație de slugi cu nostalgia stăpânilor buni, primește stăpâni, care au și ei păcatele lor și așa a vrut D-zeu, să sperăm că …, integrare europeană …, etc. etc. Târgoveți, oșteni, oșteni civili, iscoade și prostime în cantitate arhisuficientă (și se mai fabrică!).

  4. Nu pot decât să ader la comentariul domnului Constantin. Aș adăuga ceva. Foștii securiști au acumulat ceva avere, cu care printre altele și-au trimis copiii la studii la universități bune ( unii dintre ei, cei proști ca noaptea i-au făcut doar dependenți de narcotice, dar asta e altă discuție). Cum ne dorim o societate meritocratică, s-ar putea ca unii dintre ei, la un concurs „pe une” chiar să câștige. Nu cred că e o idee bună să îi dai deoparte. Dar există această probă a asumării. Dacă nu ai nici măcar atâta coloană vertebrală să asumi acest statut nu ai ce căuta în politică. Dl Iordache chiar credea că n-o să afle nimeni, mai devreme sau mai târziu? Și că dacă o să afle o să cauzeze? Din două una: ori e naiv – și atunci e bine că s-a retras- ori i s-a cerut să nu spună – și atunci nici n-am ce comenta….
    Realitatea e că avem nevoie să avem încredere în SRI. Dar cum putem avea încredere într-o instituție care n-a fost niciodată controlată de Parlament ( ci mai degrabă invers?) . Crede cineva că un individ de teapa domnului Manda are capacitatea intelectuală de a controla SRI? Nu mai zic nimic de cea morală :) Sigur, nu poți avea încredere absolută în nici o instituție, dar despre ei chiar nu știm ce fac. ( Bancurile de pe facebook sunt bune, deci măcar PR au, dar mai departe…)

    • Va sa zica o sigla l-a ucis pe domnul Ursu si i-a ucis si pe alti cateva mii/zeci de mii, minimum minimorum, sau cum ar zice francezul (decadent) minimum syndical ? O sigla i-a urmarit si terorizat pe oamenii care nu concepeau sa traiasca intr-un lagar deschis ? Tot o sigla a fost cea care a continuat vanatoarea de frontieristi cu mult dupa ’90, omorand destui in accidente bizarre ?
      Atunci ce incredere sa mai ai in oameni ?

      PS: sigla chiar este Parlamentul. Traditie parlamentara autentica au doar tarile din vestul Europei. S-aude c-ar fi reinviat cizmarul…

      • Eu nu ma refeream la securiști, securitatea a fost o organizație represivă și vreau publicarea tuturor arhivelor acestora. Americanii pot să le publice după niște ani, noi nu…
        De asemenea, așa cum am zis mai sus, am o problemă cu geneza SRI din fosta securitate. Aș vrea să am încredere în ei, dar nu pot. Iar ei în afară de glumele de pe Internet nu fac nimic în acest sens… Evident că activitatea lor trebuie controlată, și altcineva decât Parlamentul n-are cine. Ori, în cei 30 de ani nu cred că a existat nici un moment în care să avem oameni de anvergura intelectuală și morală care să poată să îi controleze cu adevărat. De ce? Bănuim…
        Mă refer la extinderea anatemei peste timp, la copii, rude, urmași. Nu mi se pare corect, decât în măsura în care aceștia se bazează în continuare pe relațiile informale moștenite. Dacă omul și-a făcut prăvălie din munca lui, să fie sănătos și să participe la construirea capitalismului, nu mă interesează ce a făcut taică-su. Vă rog să interpretați în sensul ăsta…

        • Atunci cand in urale si ovatii analfabetii romani si alti romani alfabetizati degeaba au trimis sau au permis uciderea fizica si morala a elitei intelectuale si economice, in acel moment s-au autoterminat. Starea de ruina in care va mai sta tara asta blestemata decenii chiar secole bune se datoreaza atat prostiei poporului cat si blestemelor celor ucisi de acesta, in urale si ovatii.

    • Domnu’ Badici, serios? Ca eu si ca mine o legiune din astia plecati, dezradacinati, tradatori sau cum ne mai spuneti imediat inainte si imediat dupa mitinguri in Piata Victoriei, am plecat pe tema asta, nu mai aveam loc de fii, fiice si amante. Nu ne vindeti noua de-astea. Cat despre studii, hai sa fim seriosi, bagi un bou la Oxford cu pre-pay, iese tot un bou, chit ca are o diploma cu staif. E un adevar foarte simplu. Va stiam un tip okay si cu creierul la el, ce Dzeu va veni? Incercati sa reperati onoarea Burdujilor sau unde bateti? Cat despre Iordache, cum am spus mai devreme, un Dorel a plimbat un dosar. Cui ii pasa cine a fost tac-so lui Dorel sau cine este Dorel?

      • Domnule, nu știu ce să zic. Eu am avut colegi, fii din protipendada comunistă a epocii, absolut ok, tehnic vorbind, unii chiar și moral. Evident, nu erau ei majoritatea, nu asta vreau să zic, majoritatea sunt așa cum ziceți dvs (iar acum e și mai rău, pentru că „regimul” a primit un nou lot de lumpeni, le trebuie încă două generații să se cizeleze…)
        Ce vreau să zic e că dacă taică-meu a putut face facultatea doar după 30 de ani, și ciar și eu am simțit uneori unele mici „faulturi” în vremea liceului, datorită faptului că ai mei nu erau membri de partid, nu aș vrea să „întoarcem roata” acum, pentru că nici așa nu e corect. Ori vrem concurență liberă ori nu…
        Dar, așa cum am zis în comentariul inițial, criteriul mărturisirii mi se pare de bun simț. Dacă e adevărat că Cioloș a aflat din presă că dl Iordache e fiul cui e, nu mi se pare ok nici față de el nici față de ceilalți. Problema e că nu a fost o simplă „prestare de servicii” pentru că înțeleg că domnul respectiv era/este o persoană implicată în mișcarea respectivă. Dacă ar fi fost chiar așa și prezentată de la început așa, impactul public ar fi fost diferit. Acum deja am bănuieli.

  5. 1.Din nefericre, timpul lustratiei a cam trecut.

    2.Regimul Comunist a fost Ilegitim si Criminal.

    3.De actualitate urgenta este votul nu cu PSD.

    4.Singurul mod imediat de a schimba ce se mai poate este de a vota cu dreapta.

    5.Nimeni nu este vinovat ca mama lui/ei sau tatal au facut parte din fosta Securitate.

    6.A nu se confunda actualele SRi, DIE, SIE cu fosta si abjecta Securitate.

  6. Exact, o Revolutie neterminata in 89 , un moment in care oamenii ar fi putut alunga odata pentru totdeauna gasca securistoido-comunistoida si i-ar fi putut opri pe borfasi sa prelungeasca agonia pentru inca 30 de ani. Insa acestia au creat o diversiune macabra cu teroristi, atacuri asupra Romaniei si peste 1000 de tineri morti, totul pentru a legitima venirea lor la putere si pentru a-si continua „proiectele” incepute in comunism.
    Parintii nostri ar fi putut face mai mult pentru noi si pentru ei in acele zile, iar astazi n-am mai fi ajuns in situatia teribila in care ne aflam.

  7. Contextual subiectului prezentat in articolul de mai sus, clarificarea rolului „Securitatii statului”, se poate impartii in doua parti: rolul institutiei si modul in care-si desfasoara (de fapt) activitatea, membri ei. Este vorba despre segmente diferite, conexate unor interese diferite, cumva?. Eu cam asa inteleg lucrurile din comentariile facute.
    Sa ne intrebam atunci, care este adevarul despre ceea ce se intampla de fapt in viata politica a partidelor?. In ce masura „securitatea”, – regret ca inca se foloseste acest termen, se pare deloc desuet -, isi produce influenta in activitatea partidelor, ba chiar in degringolada pe care o constatam mereu in cele ale opozitiei?. Pentru ca acum a aparut un nou partid, un partid in care multi cetateni cinstiti, sunt gata sa creada si sa i se alature. Si sa-l voteze!. Or munca de dezavuare a protagonistilor lui cei mai importanti, abia incepe. Ceea ce este extrem de trist, asta insemnand ca orice incercare de imbunatatire a vietii politice este atent urmarita si operativ, sanctionata. Inseamna exact ceea ce constatam rau in jurul nostru. Ceea ce este si mai trist.
    Ma intreb insa, daca putem arunca anatema descalificarii morale, asupra tuturor : fostilor securisti si a actualilor membri SRI, inclusiv asupra acelora transferati din „vechile structuri”?.
    Se pare ca inca nu ne putem bucura de efectele unei curatenii faptuite in interiorul constiintei si moralitatii angajatilor institutiei. Imi este inca proaspata declaratia dlui. general in rez.(?) Coldea, asupra interdictiei pronuntate de catre „factori inalti de decizie”, de la Bucuresti, referitor la stoparea lucrarilor aferente tronsonului de autostrada Comarnic-Brasov. Si ma intrebam tot timpul: oare neamurile si prietenii respectivilor inalti „factori decizionali”, cum reactioneaza dom`le de fiecare data cand ruleaza in autoturismele lor personale, spre locatiile (inclusiv cele private), aflate pe traseul infernalului D.N.1, de pe valea Prahovei?. Sunt la fel de nepriceputi si rau intentionati in astfel de treburi, precum „nasii lor” ?. Nu am inteles niciodata chestia asta. Sa fie posibil ca „cineva” sa hotarasca o asemenea sabotare a timpului liber al cetateanului nevinovat, ba si al neamurilor si prietenilor lui, in maniera inconstientei madam ceausescul, care-i considera pe cei atarnati la cozile infernale de la magazinele alimentare, viermi?. Pai cam la fel se taraie si azi, autoturismele pe D.N.1…Spre locuri de vacanta. Va vine sa credeti ce prost evoluam si din cauza cui ?.
    Consider important insa sa aflam de la cei care mai stiu cate ceva, dragi concetateni, in legatura cu „influenta si capacitatea reala de interventie in viata politica a partidelor, de catre SRI.” ?. Ce pot face acele/aceste servicii, versus pericolul potential pe care-l reprezinta, participarea la vot a simpatizantilor unor astfel de partide ( aflate in opozitie cu PSD), care reprezinta un procent de 40% (!!); insa mereu nemultumit, mereu absent.
    Dar daca, nu vom mai putea rabda si la urne ne vom prezenta…?.
    Sa nu uitam ca participarea constanta a “segmentului social majoritar”, la “alegeri”, reprezinta cam tot 40% in favoarea PSD. Vorbim de proletariatul urban si rural al Romaniei, inca solidar cu PSD, acel segment atat de strasnic reprezentativ, atunvci cand cu manifestarea simpatiei pt. PSD, de catre simpatizantii hotarati si de nezdruncinat ai teribilului partid, un adevarat “Moloh”.
    P.S.
    Imi vine extrem de greu sa inteleg atitudinea pasiva a „intelectualilor” din PSD, vs. calitatea socotita nesatisfacatoare, de catre mass media, a ministrilor guvernului „Dancila”, aceasta premier a Romaniei, o adevarata „perla” a culturii politice romanesti; colega insa chiar cu domniile lor cu rang universitar.

  8. Când vrei să paralizezi acțiunile cuiva îl acuzi denaturând ceea ce legal face.
    Când la noi se înființează un partid de îndată este ”infiltrat” cu ”oameni de bine închinați unor puteri străine”!
    După 90 am aflat că aveam ”români închinați străinilor” în chiar instituțiile în care funcționau contrainformațiile.
    Credeți că după aceea cei care lucrează împotriva intereselor României au dispărut?! S-au reconvertit?! S-au căit?! S-a micșorat numărul lor?! S-a micșorat numărul instituțiilor în care acționează?!

  9. Rascoala de la 1907 a avut printre cauze faptul ca mosierii preferau sa discute cu un singur arendas al mosiei iar taranii ar fi dorit sa-si primeasca fiecare in arenda lotul. Tot asa si metropolele in colonii sau neocolonii vor un singur vehil, in coloniile clasice metropola oferea avantaje cate unei minoritati etnice sau religioase si din randul ei recruta sustinatorii bastinasi iar in America Latina „Marele Prieten din Nord” a condus printr-un sir nesfarsit de dictaturi militare dar vitrina” democratiei parlamentare ” impune rotirea catorva partide la guvernare/opozitie . Partidele fiind deci multe si securitatea unica stapanul numit acum „partener strategic ” prefera sa conduca prin intermediul ei si sa lase partidele sa mimeze democratia , daca o iau in serios le dau peste mana cu „statul de drept”. Cand stapanul era numit popor fratesc, eliberator etc partidul fiind unic i s-a permis sa conduca el securitatea , acuna noua securitate, imprastiata de forma in diverse institutii, de forta sau judiciare , conduce noile partide

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro