Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Cum era să fiu răstignit (pe 29 iulie…)

Catalin Popa iulie 24, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
11 comentarii 1,230 Vizualizari

Sunt plimbat de la Ana la Caiafa şi înapoi la Pilat. Nu ştiu de ce sunt responsabil, dar eu va trebui să plătesc pentru ei toţi mulţi ani de-acum înainte. Iar ei, oricare-or fi, vor spune doar : să fie primit !

Imi rup zilnic timp şi mă întorc la cărţi, sperând că la referendum voi fi cel mai luminat şi eu voi fi cel ce va face diferenţa… Puţine sunt articolele serioase ce mi-au scăpat pe-acest subiect şi, « pour la cause », m-am întors la John Rawls (« A Theory of Justice »). Cărţi americane, aici, la porţile Sublimei Porţi. Voinţa democratică îmi spune că ar trebui să am încredere în Parlament : sunt peste 300 şi sunt aleşii neamului, unşii lui ; nu au cum să mă trădeze, iar numărul lor mă reconfortează în dreptatea ce-o propovăduiesc.

Am citit mult că a fost o lovitură de stat, că e ilegal ce fac, că e imoral cum fac. Mi-am văzut bunicii în stradă huiduindu-l pe tiran şi părinţii privindu-l cu dispreţ. Mai rămâne de văzut ce fac eu, pentru fiul meu…

A fost însă ceva despre care s-a scris şi vorbit prea puţin, un ceva dincolo de legalitate şi dincoace de moralitate, iar pentru mine acest ceva face diferenţa şi-mi arată direcţia de urmat : legitimitatea lor. Care este legitimitatea celor care au ales să-mi strice concediul, cu speranţa că la sfârşit de iulie voi sta ascuns la umbra judecăţii lor ?

Strict juridic (« legal », legislativ) se pare că lucrurile au fost de mult gândite şi sunt bine încheghate, inclusiv reuşita diversiune cu ICR-ul. Răul lor cel mare (« tremendum et fascinosum ») a fost Europa, de-obicei diplomată, birocrată şi ocupată acum cu criza economică. Fără Europa, legalitatea le-ar fi fost suficientă. Strict moral, mă aşteptam să mai salveze din aparenţe, dar nu, niciunul. Acum însă, când vin să-mi ceară legitimitate (ce ţine mai mult de legile universale, decât de cele parlamentare făcute după chipul şi asemănarea lor), am sentimentul că suntem dincolo de absurd ! Au decis ceva grav, în numele meu şi împotriva mea, iar acum vor legitimitate pentru ei şi actele lor de şmecheri !

Nu-mi amintesc deloc ca vreun parlamentar să fi întrebat în teritoriu care este voinţa celor ce l-au ales ci, cu de la sine putere, au schimbat malul politic cu speranţa că acolo va fi soare măcar până la prescrierea faptelor. Parlamentarii pe care eu i-am ales, pe un program şi cu o sarcină bine definite, votează acum exact inversul a ceea ce-mi propovăduiseră de la tribună cu ochii ieşiţi din orbite ca fiind Calea. Şi acum sunt neschimbaţi, dar pentru cauza opusă. Cum să-i creditez, atunci, cu bună credinţă şi cum să cred că-mi vor binele –împotriva mea ?! Pentru mine, aceşti parlamentari (« majoritatea », îşi spun, acum, emfatic !) sunt cei ce m-au trădat nu o dată, iar acum vor s-o facă din nou –dar, acum din nou, au nevoie de mine şi nu mă vor avea. Date fiind circumstanţele, şi dac-aş dori, n-aş putea ; găsească-şi voinţă acolo unde ştiu, ceva hoţi or mai fi în ţara asta.Lupta, dacă luptă e acum, nu se mai dă pro sau contra Băsescu : au trecut vremurile şi au venit altele mai grele. Lupta se dă acum între ei nesătuii şi un popor sătul de farse democratice şi de laşi cu ouă de numărat.

Aşa că ei, cu siguranţă, « nu » ! Inseamnă, asta, că trebuie spus « da » gamblerului de pe punte ? Pe merit, lucrurile sunt discutabile –lucru bun, pentru prima oară în 23 de ani, discutabile ! Dar nu atât pe el, cât pe noi trebuie acum să ne salvăm, chiar dacă asta înseamnă să-l luăm şi pe el în barcă « au passage ».

Pentru cei ca mine, ieşirea din dramatica dilemă –cui DA, cui NU- este una singură : aşteptarea şi urmărirea indicatorului de prezenţă la vot. Dacă aceasta trece puţin peste 40% (45 mi se pare riscant), devin necesar pentru a ştapila un NU hotărât şi mare cât nelegitimitatea lor. Dacă prezenţa la vot nu trece de 40%, spună ei toţi ce-or vrea, lupta va fi fost câştigată prin neprezentarea adversarului guraliv.

In ce priveşte Europa, căreia îi datorăm un mare mulţumesc, cancelariile occidentale sunt suficient de inteligente încât să nu judece în cheie dogmatică rezultatele unui referendum vrut doar de o clică de uzurpatori şi plagiatori acum cu frică de justiţie. Nu cred să fie acum momentul nici să fim interesaţi de interpretările statistice ale actelor noastre sau de valoarea morală a actului abstinenţei până la limită ; alta este acum miza, cand imoralii sunt cei ce singuri s-au erijat judecători în jilţuri ce le-ar fi plăcut constituţionale; dacă totuşi vrem şi morală, ea este cea a scopului urmărit şi nu cea a mijloacelor. In rest şi dacă ei se mobilizează câtă frunză şi iarbă, nici prezentarea referendumului ca o ante-pronunţare civică în raport cu alegerile din toamnă nu va fi justă decât pentru Mugur Ciuvică şi Felix : mizele nu sunt aceleaşi, chiar dacă ministerul propagandei guvernamentale va specula până la isterie şi va elogia confuzia genurilor în acest caz, iar actuala opoziţie n-ar putea vedea deloc cam pe câţi susţinători poate miza în toamnă ; oricum, amândouă interpretările mi se par acum inactuale.

Nu-i suspectez pe unşii noştri din parlament de onoare încât să-şi dea demisia sau să plătească din buzunarul sponsorilor referendumul, pentru că încă vor vrea să-şi mai guverneze iarăşi ţara lor, din septembrie încolo ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar pentru atunci şi de-atunci încolo, sper să văd apărând viguros o altă republică, o Nouă Republică, providenţială cu siguranţă, căci altfel nu s-ar putea, măcar pentru fiul meu ! Trebuie să se termine odată –iar prin noi, acum este momentul- priveliştea unui popor răstignit ca un Isus pe cruce : între doi bandiţi, unul la dreapta şi isteric, altul la stânga şi plagiator.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. non-stop spune:

    nu suntem un popor pus pe cruce. suntem un popor fara directie. un popor manat pe camp, printre parloage, cateva acareturi si terenuri cultivate, si.. munti de moloz.

  2. Dedalus spune:

    Base e considerat o jertfa expiatoare. Toti cei care au trecut sau trec prin momente grele sau nedreptati, il gasesc pe el vinovat. Referendumul nu e o decizie privind demiterea, ci un act ritualic. Daca eram cu cateva paralele mai la Sud, probabil ca l-al fi prins pe Base, l-am fi prajit si i-am fi impartit carnea.

    Sufletul omului e plin de tenebre. Cine nu ma crede, sa se uite numai la afisele anti-Base: ‘Demite-l!” “Da-l jos!”. …Cat mai e pana la “Sparge-i capu!” “Scoate-i ochii!”.?

    Aici nu e nici o politica, nici o dezbatere, nimic. E doar o ura imensa, o dorinta de a sfasia dusmanul, pornita din frici naucitoare.

    Nu stiu ce fel de analize se fac… Ce sa analizezi la asa ceva? Poate doar un specialist in patologie sociala sa se pronunte, nu unul in politica.

  3. garett spune:

    ” Mi-am văzut bunicii în stradă huiduindu-l pe tiran şi părinţii privindu-l cu dispreţ.” Asta ar trebui sa va invete ceva…:)

  4. DenisaC spune:

    Mulțumesc. Aceeași problemă o am și eu. Am de gând să boicotez referendumul, in pofida familiei.

    • nola spune:

      Nu inteleg problema.
      Institutia votului universal se cladeste pe conceptul persoanei cetateanului responsabil si nu pe al familiei sau al unui alt grup comunitar. Nu stiu daca ati observat dar se voteaza in cabine concepute pentru un singur individ, prezenta a mai multora intro cabina in jurul unei singure stampile fiind considerata infractiune.
      Sigur, toate astea presupun ( subliniez, presupun si nu intemeiaza) puterea inteligentei si a vointei constiintei individuale. Adica, inteleg si decid in nume propriu, nu in numele unei comunitati care ma lumineaza si ma sustine. De fapt asta este diferenta intre societatile deschise si cele inchise.
      Restul este doar neintelegere…

      • DenisaC spune:

        Ietrați-mă, formularea mea a fost ambiguă.

        I-am mulțumit autorului pentru articolul în care și-a expus experiența personală în toată această nebunie politică din ultimele săptămâni.

        Problema la care mă refeream este că nu consider că trebuie să legitimizez o hotărâre a Parlamentului. Parlamentul mă cheamă să îmi spun părerea cu privire la o decizie a lui, iar eu nu o consider demnă de un răspuns. Neprezentarea mea este în sine răspunsul la întrebarea sa.

        Ultima frază se referă la: „Mi-am văzut bunicii în stradă huiduindu-l pe tiran şi părinţii privindu-l cu dispreţ”. Votul este individual. Fiecare pune sau nu ștampila în căsuța care crede de cuvință. Asta nu înseamnă că eu trabuie să fiu de acord cu ceea ce crede familia mea.

        • nola spune:

          Adevarul este ca gandurile mele vizau inainte de toate autorul. “M-am lipit” de commentul D-vostra pentru ca mi s-a parut ca il apreciati pentru atitudinea oarecum dezarmata si dezarmanta in fata “nebuniei” politice din ultimele saptamani.
          Si daca tot veni vorba, nu este o nebunie, este mult mai rau: este o incercare de lovitura de stat. De aceea, cel putin din punctul meu de vedere, pentru cei care tin la valorile europene, optiunea nu poate fi decat una: boicotarea referendumului.

      • Catalin Popa Catalin Popa spune:

        Nu as confunda persoana cu cetateanul, fie el responsabil, chiar daca planurile pot fi congruente. Aveti dreptate in privinta votului, dar acum nu suntem chemati sa ne exprimam vointa noastra, ci sa cautionam dorinta lor -lucruri fundamental diferite.

        Asa cum este parlamentul acum, eu il consider nelegitim, deoarece nu este expresia vointei populare asa cum a fost ea exprimata la alegerile parlamentare si prezidentiale; acum, acest organ(ism) nelegitim are nevoie de legitimitate (pe care doar eu/noi i-o putem da) pentru a-si face mendrele. Ori aceasta legitimitate nu vreau eu sa i-o acord. De partea cealalta (“Base”) nici el nu cred (eu) ca merita a fi sustinut, de unde necesitatea (pentru mine) de a gasi un compromis util. Una peste alta, este poate singurul presedinte care lasa ceva util dupa mandatele lui: o justitie ce incepe sa functioneze.

        Va doresc multa intelepciune -si pragmatism- duminica!

        • nola spune:

          Mersi de urari, ma voi stradui cat pot eu de bine.
          N-am confundat persoana cu cetateanul, am vorbit de persoana cetateanului responsabil. Aici avem de a face cu o singura notiune exprimata in trei cuvinte. Mai jos in commentul meu initial am pomenit si de inteligenta si vointa constiintei individuale, un alt concept exprimat in mai multe cuvinte dar care completeaza, expliciteaza prima notiune. In opinia mea am schitat astfel subiectul primordial al conceptului democratiei moderne. Anglo-saxon la nastere, european in devenire. Roman in situatia despre care discutam.
          Greseala dumneavoastra de logica se devoaleaza perfect in aceasta replica. Sustineti ca nu suntem chemati sa exprimami vointa noastra, ci vointa lor. Problema este ca in democratie nu este legitim sa facem o astfel de demarcatie tragica. Vointa mea, ma rog, optiunea de fapt, exista intotdeauna undeva pe terenul de manifestare al jocului democratic. Interesant este ca acest referendum ne indica si valoarea atitudinii considerate negative: nu ma intereseaza, nu ma duc, nu optez. Ne arata ca neoptiunea este la randul ei optiune. Si ne mai arata un lucru fundamental pentru democratie: pana cand ramanem in cadrele ei, intotdeauna exista o optiune: este optiunea cea mai buna dintre cele posibile.
          Cu stima si urari de bine pentru Duminica la randul meu!

    • Adi Rus spune:

      Denisa,

      Eu unul pe langa faptul ca voi boicata referendumul fac si o chermeza cu gratar si bere pt rudele uslamiste. Si sper sa-l imbat suficient de bine pe cumnatul meu incat si daca chermeza de la noi se termina la 9 seara, sa nu mai poata merge la vot. :) )

      Da stiu, unii imi veti spune ca e imoral si manipulatoriu, dar ce, ceea ce face USL e moral si corect? Hai sa fim seriosi.

      Deci nu doar ca boicotez dar le si subminez pe cat pot prezenta uslamistilor din familie. Deh, prin metode pavloviene, recunosc.

  5. vida clara spune:

    Domnule Catalin Popa, ceea ce privim “azi”, a ceea ce suntem martori si partasi, este o incercare de linsaj.
    O incercare a pucistilor de linsa pe fiecare ( pe fiecare in parte, pe fiecare in parte in partea cea mai strafunda a fiintei umane: sufletul) din cei ce au votat altceva decat ar fi avut nevoie usl.
    Cu Base se petrece ca cu un boxer care neputand fi invins in ring este tarat in strada unde
    toti impotentii pretendenti (si sustinatori ai lor) incearca hieneste sa sfartece bucati
    din “leul din ring”.
    Votul acordat dubleaza, tripleaza,…etc (multiplica) acea persoana cu numarul celor care
    la un moment dat se regasesc in el.
    Acum, toti acei oameni sunt pedepsiti de mafioti, pentru ca au indraznit sa faca altfel decat
    ar fi avut nevoie cei ce compun clica usl “azi”, sa faca.
    Omul asta le-a stat in cale. Omul asta i-a impiedicat sa violeze, sa talfareasca, sa fure , in
    voia lor, si sunt foarte suparati, pentru ca in aritmetica lor au pierdut doua cincinale de “trai
    pe vatrai”.
    Ei nu sunt “suparati pe ce au pierdut” ci “suparati pe cat ar fi castigat”.
    Sunt asa de multi oamenii in lume care nu inteleg sensul cuvantului “jucator”.
    Sunt asa multi oamenii (de fapt, fiintele umane, pt ca “omul” este altceva, care desi
    sunt specialisti in gramatica (cea “estetica”) nu inteleg sensul, nuanta adevarata a
    majoritatii cuvintelor.
    In acest caz de incercare de linsaj, Basescu nu este “partea cea mai neimportanta” ci
    “cea mai importanta parte”, a problemei, fiindca, din alt punct de vedere “Basescu”
    este “fiecare din noi (votanti ai lui, in parte)
    Linsat, la modul propriu ( mai intai politic) Basescu, este linsat in fapt sufletul fiecaruia
    dintre cei ce l-au desemnat ca reprezentant al sau pe o perioada pre-determinata.
    Mafiotii vor sa ne dea peste bot ca sa ne invatam minte si sa pricepem ca “cine le iese
    din cuvant”, asa o sa pateasca.
    Boicotand, il lasi pe Basescu prada linsajului si te speli pe maini spunandu-ti :
    “Daca Basescu ( pana la urma “o persoana”) aduce inapoi din strada in ring pe cei 322,
    bine, daca nu eu nu ma uit la meci pana nu o sa se desfasoare legal.
    Tu crezi ca: i-ai delegat puterea sa fie presedinte, puterea ta cu puterea celorlalti (care au facut ca tine) insumeaza 5 milioane jumate de voturi, iar el cu astea, descurca-se
    ca de-aia e presedinte. Daca nu,…. altul.”
    Ceea ce i-ai delegat dumneata insa, este, privit din plan lumesc-obisnuit, ca un fel de watt/ minut.
    Tu esti “incarcatorul”, presedintele este “bateria” iar societatea este “electrostivuitorul”
    Daca te-ai scos din priza, presedintele nu mai primeste “watt”-ul de la tine si astfel puterea ii
    e mai mica cu un “watt” ( pana la descarcarea completa).
    (Atentie, “descarcare completa” nu inseamna “distrugere”( a “bateriei”, evident) ci trecerea
    ci reantoarcerea ei de la stadiul “in folosul societatii” la stadiul “in folos personal” ( privat).
    Vorbim aci despre “puterea mintii”. Pucistii au inteles ca asa nu le merge, ca cu ajutorul mintii ei n-or sa ajunga niciodata sa traiasca precum le e adevarata sete ( ca maimutza,…
    ca maimutza cea care fiecare ne nastem si de la care stadiu evoluam doar fizic
    sau si fizic dar si mental, spre ( nu “la”) stadiul de OM.
    Asa ca orwellienii “cetateni” renuntza la a mai folosi “watt-ul (aparent) virtual” pe care il
    genereaza “mintea” si au trecut la a folosi mult mai (aparent) palpabilul watt generat de
    muschiul uman al mainii, piciorului sau/ si, gatului.
    Ii vine peste mana, i se pare si ii este, josnic, aceluia dedat sa foloseasca ca arma ” forta
    argumentului” sa foloseasca in “sahul” asta “argumentul fortei”
    Dar, pe cat ii vine lui de “peste mana”, pe atat de “natural” ii vine “maimutei” sa se comporte
    ca (de fapt) ceea ce este.
    Este momentul ca,… contemporanii “zilei de azi” sa revada “Planeta Maimutelor” si sa
    inteleaga ca acea indepartata planeta unde aterizase Charles Heston nu era alta decat
    planeta “Pamant”.
    Noi, fiecare din noi traim aici, in aceasta “Planeta Maimutelor”, numita de unul ” Cartea junglei” numita de altul “Testamentul unui excentric”, de altul “Robinson Crusoe”,
    de altul ” Tarzan, omul-maimuta” de unul “Omul invizibil” iar de altul “Omul de aur”,
    de unul ” ….
    Mai restrans, rezumata de unul in “Rugaciunea unui dac” iara de altul in “Povestea porcului”.
    Siluire ca aceasta la care suntem contemporani, nu a existat vreodata pana acum, domnul
    meu, pentru ca este o siluire a sufletului fiecaruia dintre cei ce am votat Basescu, si este
    facuta mai cu “incetinitorul” decat a fost facuta alta pana azi, si mai este facuta, si cu propria
    noastra partcicipare. Probabil ca vor trebui sa mai treaca pe putin 50 de ani si sa ne mai
    moara in revolutie peste mia de copii pentru a spala siluirea asta, in cele din urma, chiar de
    catre victima acceptata, prin acea parte a ei, amortita, numita la aceasta infruntare: “boicot”.
    Scuzate sa-mi fie urmatoarele cuvinte, dar sunt cele mai expresive.
    Societatea comporta (si) acum, ca o femeie, care si-ar apara “comoara” tinand puternic apasata palma, in timp ce violatorul o f… -en cur.
    Odata scapata e multumita ca nu i-a fost atinsa, fizica-i “onoare”, si se poate jura ca (din
    punctul ei de vedere) a ramas “virgina”.
    Ne bat adica, pucistii, cu propriile noastre cuvinte ( cu chiar cuvintele incipientei noastre
    democratii).
    Copil fiind, am inceput a citi “Rocambole”. Am inteles atunci, ca nu are importanta ca esti “frate” ci are importanta care-ti e “intentia”.
    Ceea ce reuseasca omul sa faca este infinit mai putin importanta decat “intentia” lui.
    Parte din noi simtim setea de a merge, de a reface, parcursul lui Colt alb, iar alta parte
    parcursul lui Buck. Unii mergem dinspre natura inspre jug iara altii dinspre jug inspre
    “mama noastra”.
    Boicotul, boicotarea, este o greseala mortala. (O sa ma supun si eu, ei, daca il aud pe Basescu
    ca asta ii e dorinta, dar altfel voi vota “Nu”).
    Boicotul, boicotarea, in acest caz, creeaza precedentul mafiei, ca atunci cand “gloata”
    deschide gura, poate fi lasata sa vorbeasca pana la un punct, pana la un punct care
    nu atinge interesele vitale ale ei, ale mafiei.
    Cand acestea sunt atinse, se elimina “capul” si apoi se redeschide “jocul”.
    Ma intreba cineva cand a fost asasinat Arrafat: ” De ce il elimina ? Ce, nu mai raman
    in viata oameni de o aceeasi gandire?
    “Ba da, i-am raspuns eu atunci. Dar sa nu uiti niciodata ca “asemanator” nu inseamna
    niciodata “identic”.. Asa cum a fost cu Isus. “Aproape” ca el, au gandit multi, dar ca el,
    nimeni. Ceea ce au spus altii dupa ce lui i-a fost inchisa gura, nu au mai fost vorbele lui
    ci, interpretari ale unor banuite vorbe, posibile lui”.
    Utilizand forta ( cea a muschilor, cea “reala” in realitatea perceputa de animalul din noi)
    pucistii ne aseaza intr-un alt plan, ne aseaza cu forta pe o alta lungime de unda.
    In aparenta va fi “acelasi lucru”, si multi dintre noi isi vor continua netingheriti “drumul”
    ca o jucarie intoarsa cu cheia pe care o iei de pe masa si o pui pe un alt plan ( pe dusumea).
    Va fi o lovitura grea, insurmontabila pentru multi indivizi, ca indivizi, dar nu insurmontabila
    pentru specia umana.
    Maimutele trebuie sa fie constiente, ca in lupta de suprematie, in lupta de
    “conservare a speciei” omul le va face binele de a le trage dupa el si, spre bucuria lor
    insele, de a se ajunge la o majoritate, umana.
    Din pacate, in invalmaseala asta, e posibil ca nici macar excelentul si lucidul jucator,
    Basescu, sa nu aleaga optiunea de maxima eficienta.
    Il inteleg, pentru ca am capacitatea de a ma transpune mental in locul oricui, si stiu ca
    chiar si eu, sa fi fost in locul lui, la timpul real cine stie ce raspuns imi dadeam.
    Societatea nu va legaliza violul, dar e gravida si va naste copilul. Raman doua, din trei.
    Este eliminat “sotul legitim”.
    Priviti-l pe Charlton Heston in “Planeta Maimutelor” si transpuneti-l, fara grija ca gresiti,
    pe Basescu in acel rol (http://www.youtube.com/watch?v=wRbjLSzqRUc).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Catalin Popa


Catalin Popa

Director de operatiuni al filialei din Romania a unei societati comerciale franceze. Licentiat in filosofie (Paris 4), masterat in filosofie comparata –filosofie indiana (Paris 4... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)