marți, martie 19, 2024

Cum vota bunicul

În fața dezamăgirii pe care o simt față de mine însumi ca „ființă politică”, după treizeci de ani de tranziție de la totalitarism la mult așteptata democraţie, după atât de multe eşecuri şi atât de puţine victorii ca cetăţean, nu-mi rămânea decât să o dau pe filosofie, ca un laş. Sau, cum îmi zic ca să îndulcesc pastila, să fac o întoarcere la clasici, ca întotdeauna când simt că îmi fuge pământul de sub picioare. Să îmi amintesc ca am ce ar spune grecul sau francezul despre toate astea, mă pregăteam, zilele trecute, când, lângă mine, o persoană apropiată m-a tras de mânecă. Şi mi-a spus aşa:

Cum vota bunicul

Povestea este despre bunicul din partea mamei, din satul Mândrești, azi în județul Galați. Bunicul meu se chema Pârlica Ioan, a apucat 88 de ani. Bunicul ne spunea despre istorie și ne spunea fapte din istorie. Povestea cum la Mărășești în zorii unei dimineți, în izmene, cu pușca-n mână a dat comandă plutonului și au sărit să înfrunte dușmanul și moartea. Bunicul era sergent în Jandarmerie. Ne-a povestit și despre scrisoarea pe care o trimisese mamei lui în care o rugase să-i facă chemarea acasă pentru că soldații voiau să-l snopească în bătaie pentru că era tare sever cu ei. A pătimit mama lui. El trebuia să lupte cu soldații lui, pentru victorie și așa a fost. Era om de la țară, își iubea pământul, s-a dus să lupte, să-l apere. I s-a dat pământul promis, a făcut șase copii. Gheorghe, primul vlăstar. Lui Gheorghe viața i-a fost curmată la 19 ani la Țiganca, unde lupta pentru Basarabia noastră, câștigată de tatăl lui cu 26 de ani în urmă, iar asta a sfâșiat inima bunicii mele și inima bunicului meu.

Dar povestea este despre alegeri, despre votare. Era prin 1935. În vremurile acelea ca acuma erau alegeri, erau partide politice, erau liberalii, tărăniștii, erau conservatorii, poate și alții. Era mare frământare în viața sătenilor. Bunica povestea că bunicul era bătăios, arțăgos și mergea în sat ca să discute politică, să se sfătuiască. Satul era mic, erau zile de așteptare. Trebuiau să facă un drum de șase kilometri până la un sat vecin care era mai mare și care se cheamă și astăzi Corod; acolo era urna de vot. Plecau pentru un pic mai puțin de o săptămână, așteptau și rezultatele votului acolo. Luau cu ei de mâncare, băutură, haine cu care să sărbătorească rezultatul votului. Își pregăteau căruța, caii potcoviți, iar din căruță nu lipseau coasa și toporul. Fiecare ținea pentru el, nimeni nu spunea cu cine votează, în ruptul capului. Plecau în coloană, nu erau mulți, plecau doar aceia cărora le plăcea să cunoască mersul treburilor în țară. Așa povestea bunicul, că erau destoinicii și gospodarii satului, mânați de idealuri, de speranțe, unii cu liberalii lui Brătianu, unii cu țărăniștii, alții cu alții.

Așa s-a făcut România Mare. Povestea și bunica. Cam o săptămână pătimea ea și alte femei din sat până se întorceau de la votare bărbații. Ele trăiau altfel votarea, trăiau cu frica că bărbații lor nu se mai întorceau acasă vii. După votare, mâncau, beau, chefuiau pentru victorie. Inevitabil la pahar își spuneau cu cine au votat unul și altul ș-atunci se încăierau, scoteau toporul. Dar toate până la urmă se sfârșeau cu bine. Povestea bunica, Zoița, că ore întregi stătea cu coatele pe gard, plângea și-l aștepta. Când sunau roțile căruței, acel sunet pe care numai ea îl știa și se apropia de casă, inima-i tresărea și nu mai putea de bucurie. Bunicul a votat și alții au votat, s-au întors în ogrăzile lor și din nou au muncit, au crescut copii. Unul dintre ei, mama mea, azi, 20 mai 2019, ar fi împlinit 100 de ani.”

Anghelina Ionica este o pensionară din Moldova, fostă contabilă, trecută prin comunism (n. 1951), nereprofilată odată cu trecerea contabilității pe computer, deci a fost plecată pentru 20 de ani în Italia la muncă, acum este întoarsă alături de copii și nepoți la Iași. Spune că a eșuat în a construi socialismul, după 1989 până acum a eșuat în a vedea democrație în țara sa, dar nu vrea să închidă ochii fără măcar a o întrezări. Regalistă, face parte activă din Asociația Torța.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Frumos si autentic. Numai cine a trait anumite vremuri, in anumite locuri, intelege profunzimea citatului „(…)Când sunau roțile căruței, acel sunet care numai ea îl știa și se apropia de casă…(…)

  2. Prin 1935 nu mai erau conservatori, alta era oferta politica. Ca intotdeauna oligarhica, oamenii au fost prostiti sistematic. Participarea la vot era primejdioasa intrucat intotdeauna puterea recurgea la instrumente contondente de influentare inclusiv institutionala cu sprijinul politiei, jandarilor si armatei, iar judiciarul raspundea prompt la comenzi. Coincidentele cu situatia actuala nu sunt intamplatoare…

    • As zice ca lista acestor „coincidente” poate fi completata cu nivelul de educatie, de calitate a informatiei si a capacitatii de discernamant. Poate pana la urma tot de la religie ni se trage, ca sursa principal de morala, etica si educatie; daca tragi niste linii pe harta Europei care s separe zonele Protestante (NV). catolice (S, Centru NE), Ortodoxe, Centru, SE si E) respectiv Musulman coincide al drequ de bine cu nivelul de dezvoltare, educatie, si participare la vot.

      • @Flaviu – dacă se trage de la religie, e mai degrabă demn de laudă că românii nu au trecut printr-un război civil ca în Anglia sau printr-o revoluție la fel de sângeroasă cum a fost cea din Franța.

        Despre Franța nu știu mai nimic, dar în Anglia de azi sunt incredibil de mulți psihopați în politică, administrație și justiție.

    • Neagu Djuvara explica undeva lucrurile astea: odată ce comunismul a fost înlăturat, societatea românească s-a întors în punctul unde rămăsese. Astfel de lucruri se întâmplau și în Statele Unite prin 1920, e clar că și societatea românească va progresa, dar mai durează câteva zeci de ani până atunci.

    • Si mama si bunica imi povesteau cum in Muntenia undeva pe malul Dunarii taranistii ( si poate si ceilalti ) isi puneau oameni deasupra cabinelor de vot si care nu vota cu ei, ai insemna cu creta pe spate si afara ai asteptau batausii.Si cate si mai cate. Cam ca acum : multa minciuna si ipocrizie. Cine nu stia o meserie sau nu ai placea munca intra in politica. Dupa 47 lichelele si excrocii din capitalism s-au raliat la comunism, si, au fost cei mai feroce.Asa ca mai putin conteaza regimul, conteaza felul oamenilor si al populatiei. Problema romanilor este ca nu sunt uniti, ei se dusmanesc si in tara si in strainatate. Imi spunea cineva ca daca sunt 2 romani in New York si locuiesc la antipozii metropolei sa fii sigur ca se vor injura intre ei. Apropo de istorie , marii nostrii istorici (asa zis) daca ar fi cules adevarul de la populatie ar fi aflat mult mai multe lucruri si poate si copii ar asculta profesorii la ore.Cum credeti ca s-a castigat razboiul de independenta ? cu romanii in izmene si cu o pusca la 7 oameni? Femeile din sudul tarii si din alte parti : mame, neveste au trecut Dunarea cu barcile la bulgari s-au unit cu bulgaroaicele, au pus pirostriile, oalele, slanina, au legat vacile de carute si au mers in spatele frontului, le-au dat sa manince si au ingrijit ranitii, asa s-a castigat razboiul. De ce credeti ca sunt sate de romani in muntii din Cehoslovacia? Am aflat de la femei din Oltenita , Calarasi etc. ca dupa terminarea razboiului in 45. nu a mai interesat pe nimeni de ranitii de acolo. Mamele si nevestele au legat caii si boii la carute si au plecat pana in cehoslovacia unde au fost luptele. Si-au gasit copii raniti , i-au ingrijit si au ramas acolo ( ca nu era metrou si avion).

  3. Intre 1964 si 1917 votul a fost cenzitar in Regat (depindea de avere).
    Femeile au obtinut drept de vot in Romania in 1938.

    Societatea rurala romaneasca in perioada interbelica era majoritara – 80% din populatie si era puternic patriarhala.

    Nu stiu insa in ce masura astazi suntem insa mai avansati in ce priveste cunoasterea si raspunderea. Am senzatia ca suntem mai departe doar formal, pe hartie.

  4. Am sa fiu rau si,vizavi de ce spune Dna Anghelina,am sa pun o intrebare:

    – Romanii ,pe vremea cealalta ,s-au straduit sa construiasca o Societate Socialista Multilateral Dezvoltata si se pare ca nu au reusit.
    Dovada o constituie Decembrie 1989.

    – De 30 ( treizeci ) de ani incoace romanii se straduiesc sa construiasca o Societate Capitalista Democratica si eventual Dezvoltata si nu au reusit inca.

    Oare ce fel de popor e acela care se tot straduieste sa faca ceva dar nu reuseste ?

    • @sile1 Putina reflectie te-ar face sa intelegi ce a facut comunismul, cum a distrus personalitatea unui popor. Interesul comunismului a fost ca omul sa fie dependent de partid. Partidul – prin spalare de creer- are grija de cetatean. Numai ca adevarul stim ca a fost altul. Totusi dresajul a ramas. O masa mare de oameni crede in continuare ca partidul (desi partidul ala nu mai exista) va avea grija de vietile lor. Cineva spunea: „precum ciinii abandonati care asteapta sa le pice ceva”. Ei sunt masa de manevra a PSD-ului. Politicienii romani contemporani (o alta masa de escroci fara scrupule) promit orice si se comporta cu proprietatea statului ca o propritate fara identitate. Constientizarea dreptului de cetatean nu este asigurata in Romania, pentru ca nu sunt interese reale de democratizare.

  5. Pentru relatari cel putin l-a fel de autentice despre cum se desfășurau alegerile il sfătuiesc pe autor sa citească memoriile lui Argetoianu, ministru in multe guverne ale perioadei interbelice. Va gasi acolo un tablou mai puțin idilic. Argetoianu deja deputat al opozitiei luat la bătaie de jandarmi, ca apoi peste 4 ani sa fie întâmpinat cu respect de aceiasi jandarmi pentru ca intre timp partidul sau își schimbase alianțele.

  6. Nu stiu cat este de adevarat dar am auzit ca alegerile sunt programate marti in America (cele generale prima marti din Noiembrie) ca sa acomodeze fermieri care plecau duminica dupa ce se termina slujba la biserica pana la sectia de votare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Cohal
Alexandru Cohal
Cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide" – Iaşi Doctor în lingvistică, Università di Pavia, Dipartimento di Studi Umanistici

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro