Home » Opinie » Citesti:

Dați-mi 200 de grame de adevăr. Din ăla bun vă rog. Cultul lui Chuck Norris în România și Păstratorul Adevărului Absolut

Costin Damasaru aprilie 1, 2017 Opinie
16 comentarii 2,509 Vizualizari

Dictonul “Crede și nu cerceta” s-a transformat în 2017 în fraza “Nu pune botul la tot ce ți se livreaza și crede doar ce iți spun eu”.( am spicuit din discursul unui “profesionist în comunicare” din cadrul unei companii ce activează în industria publicității, frază rostită în cadrul unui eveniment academic din luna Martie 2017)

Pentru că…. da, suntem toți experți absoluți într-un anumit domeniu în cel mai fericit caz și în toate domeniile de interes și nu numai , în cel mai nefericit ( și cel mai des intâlnit) caz. Suntem Chuck Norris, cei mai buni, Invincibilii.

Semnele sunt peste tot și foarte evidente. Păstrătorii Adevărului Unic Irepetabil si Absolut sunt peste tot, dar cu precădere în domenii precum : Educație, Medicină, Nutriție, Sport, Politică, Justiție, Comunicare  și mai nou în Inteligență Artificială, Digitalizare si Spiritualitate (ordinea este aleatorie) .

Este minunat că avem o asemenea diversitate și efervescență de idei și ipoteze cu care putem lucra, deoarece acest fenomen ne dă măsura libertății de expresie cu care ne putem mândri.

Problema apare însă, atunci când persoanele care formulează și prezintă acele idei și ipoteze sunt puse în situația de a fundamenta și argumenta acele afirmații și ipoteze și de a-și asuma responsabilitatea, de a avea proverbiala “proprietate a cuvintelor”.

Atunci ceva ciudat se intamplă……..Brusc, destinatarii întrebării noastre, exprimate intr-un mod relaxat și pertinent ,se simt agresați și devin de nerecunoscut, suferind o transformare demnă de eroii din X-men.  În mintea lor încolțește următoarea idee: Ai ceva personal cu ei sau cu ce reprezintă ei și nicidecum cu ideea sau ipoteza lansata în spațiul public.

Unul din multiplele scenarii ce se pot derula ulterior este următorul:

Scenariul “Politician/medic/profesor luat la intrebări”:  Persoana respectivă transmite ca din gură de șarpe că textul lui/al ei deranjează anumite grupuri de interese naționale, regionale, mondiale sau galactice, după caz  și este “extrem de real” faptul că există o conspirație națională, regională, mondială sau galactică, după același caz,  împotriva lui/ei menită să îi inchidă gura.  Dar ADEVĂRUL UNIC  IREPETABIL ȘI ABSOLUT este numai la el/ea, pentru că ceilalți, fără putință de tăgadă, fac jocurile unor grupări malefice conduse de niște genii întunecate care doresc să stingă Lumina în minunata lume pe care doar ei au capacitatea și dorința de a o proteja cu adevărat folosind Adevărul Absolut ca pe cea mai puternică armă și ca pe cel mai dur scut.

Caracteristica fundamentală a acestui scenariu este surprinsă genial în sintagmele “Cea mai bună apărare este atacul “ sau “Ai n-ai mingea, tragi la poartă”. “Împricinații” nu doresc să dezbată pe marginea a ceea ce au prezentat ca fiind Adevărul Absolut și imediat își scot și ascut ghearele ca un Wolverine de România pur sânge și atacă frontal și feroce.

  • În politică îi recunoaștem ușor, când intregul lor discurs public post- emitere ipoteze și teorii, se rezumă exclusiv la a transmite, pe toate căile posibile, că sunt victimele unei campanii de discreditare diabolic orchestrată de forțe foarte puternice. Astfel, orice sugestie de argumentare a tezelor oferite spațiului public din partea jurnaliștilor sau a simplilor cetațeni este primită cu un comportament demn de filmele americane cu Chuck Norris. El, politicianul, este Dumnezeu în lumea lui, Chuck Norris fiind mic copil pe langă ce puteri are el și de aceea nu este nevoie să ne explice și să se explice ci doar să lupte cu reprezentanții vicioși și viciați ai acelor forțe întunecate și exemplar organizate împotriva lui. Printre puterile supranaturale a la Chuck Norris pe care politicianul le are le indemână enumerăm :
    • “Caterinca” din postura de zeu reprezentant al maselor neghioabe (nenumărate exemple contemporane, excepțiile fiind politicienii cu bun simț, regula fiind cei fără)
    • Tupeu demn de regele Nabucodonosor (aici un exemplu cu care un psihiatru ar putea să își construiască o carieră                                                          ( http://www.replicaonline.ro/mazare-s-a-costumat-in-regele-nabucodonosor-127387/ )
    • Aroganța de super star, care i-ar face invidioși până și pe cei mai puternici Lorzi din Camera Comunelor și i-ar pune la colțul de rușine pe Jay Z și Beyonce.
    • Autosuficiența rezervată doar celor mai luminate minți care au atins pragul de sus al cunoașterii pământene și nu mai găsesc interlocutori demni de ei, decât în oglindă.
  • Printre fundamentaliștii religioși îi recunoaștem ca fiind cei care ți-o trântesc direct și agresiv  când îi rogi frumos să argumenteze anumite teorii religioase insistent și profund formulate . Formula consacrată cu care te lovesc frontal este “Vorbește dracul din tine” și se focusează exclusiv pe această direcție, orice argument ulterior pe care îl invocă pentru a-și justifica Adevărul Absolut expus făcând referire exclusiv la persoana ta și la draci, posedare demonică  și lipsa Împărtășaniei și a Spovedaniei ca factor de inițiere în tainele necuratului, care mai mult decat sigur vorbește acum și nu tu. Și apoi aruncă un “Ferească Sfântul” urmat obligatoriu de un  “Doamne Ajută” dupa care se uită la tine cu o vadită superioritate, o oarecare milă si pleacă .
  • În mediul academic/educațional/medical sunt așa numiții Stâlpi ai  Cunoașterii. Fără ei, întreg fundamentul pe care se sprijină Edificiul, sistemul academic/educațional/medical național, regional, internațional și planetar s-ar prăbuși și am intra într-un nou Ev Mediu plin de vrăjitoare și reprezentanți ai Inchiziției. Doar ei sunt Pastrătorii Adevărului Absolut Unic si Irepetabil  și  “Să vă ferească Dumnezeu dacă pățim noi ceva că nu știm ce se intamplă cu voi, profanii, neinitiatii “.  Îi recunoaștem ca fiind cei care nu acceptă să fie întrerupți cu întrebări nedemne până nu termină interminabilul șir de idei, genial pentru ei și cohorta lor și extrem de plictisitor pentru auditoriu. Acest gen de Chuck Norris consideră fiecare cuvânt ce iese din gura lor că o binecuvântare adusă maselor însetate de Cunoaștere și de Adevăr Unic Absolut și Irepetabil.
  • Între profesioniștii din Finanțe și Management, dar nu doar aici, îi gasești acolo unde există ipoteze foarte agresiv și bombastic formulate prin diverse medii : intern, printre  subordonații care îi văd vrând-nevrând ca niște Dumnezei ai domeniului respectiv, ceea ce le și acordă mantia de invincibilitate și alura de Chuck Norris pe care o proiectează la extern prin tot felul de medii de transmitere a știrilor, iar la intrebarea pertinentă de altfel, “ Pe ce vă bazați teoriile ?” sau “Cum vă puteți argumenta spusele?”  iți trântesc un direct și agresiv “Nu ai tu banii necesari să iti ofer  eu consultanță” și pleacă proiectând același aer de superioritate și oarecare milă ca în cazurile descrise mai sus, fără “Ferească Sfântul”.
  • În domeniul Nutriție/medicină alternativă/spiritualitate este cea mai amuzantă și în același timp tragică situație. De la tratamente și soluții “alternative” care te scapă de hemoroizi, cancer, impotență, depresie, colegi răutacioși și multe, mult prea multe altele până la cure de slăbire care o să te facă să slăbești 1 kg pe zi până o să iți dea cu minus și o să fii nevoit să faci trecerea de la Stâlpii Cunoașterii din medicina “alternativă” la Stâlpii Cunoașterii din medicina “tradițională” și apoi Dumnezeu știe unde.

Și lista poate continua…. Trăim într-o prioadă a lipsei dialogului real și a prezenței exclusive a monologului și pentru că noi ca și indivizi și popor nu suntem obișnuiți să dezbatem, să realizăm un “debate” cu argumente solid fundamentate care să infirme sau să confirme, chiar și la nivel superficial, teorii și ipoteze.

Vestea bună este că informația este peste tot in jurul nostru . Vestea proastă este că informația este peste tot în jurul nostru. Vestea tragică sau comică, depinde de caz, este că nu suntem obișnuiți să argumentăm ceea ce transmitem.

Aștept sugestii, reclamații, sesizări pentru a argumenta ceea ce am transmis.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. viorel spune:

    Felicitări autorului pentru un articol de calitate! Vreau să dezvolt două puncte de vedere:

    1) Avem fiecare tendința de a ne agăța orbește de un sistem de credințe, adăpostindu-l de informații noi care ar putea să-l schimbe. În timp ajungem să ne identificăm cu acesta, asumându-ne o identitate statică din nevoia de certitudine și, poate, din frica de schimbare. Următorul pas este atașamentul irațional față de setul nostru de credințe și putem spune pa oricărei încercări de dialog onest și argumentat. De aceea persoanele religioase se vor simți jignite când le ceri dovezi sau le vorbești despre ridicolul unor afirmații biblice.
    Cei care intră într-o dezbatere nu sunt dispuși să asculte argumentele taberei adverse, indiferent cât de convingătoare ar fi. Iar audiența de obicei vine cu mintea preformată, văzând într-o dezbatere o oportunitate de a primi asigurări duble de la cei ale căror idei le împărtășesc și nu o provocare intelectuală pentru sistemul actual de credințe pe care-l posedă. Ca să nu mai vorbesc de frica de a greși, greșeala fiind asociată cu eșecul și nu văzută ca o ocazie de a ridica pe cineva la un nivel de înțelegere mai înalt.

    2) Sam Harris vorbește în cartea “Peisajul moral: Cum poate știința determina valorile umane”, despre existența unui mariaj între încredere și ignoranță la persoanele mai puțin competente, foarte dificil de corectat. Iar cei care dețin multe cunoștințe într-un domeniu, dimpotrivă, vor tinde să fie mai cumpătați, conștienți fiind în mod acut de expertiza superioară a altora. În felul acesta se ajunge la o asimetrie destul de neplăcută în discursul public, ce se manifestă de obicei, atunci când un om de știință intră într-o controversă cu apologeții religiei sau pseudoștiinței. Poate ați auzit un om de știință vorbind cu o prudență de bun-simț despre necunoscutele domeniului său sau despre limitele propriei capacități de înțelegere, dând astfel șansa oponentului său să se lanseze în afirmații total nejustificate despre ce doctrină religioasă ar putea fi introdusă în golul menționat. Astfel, vei vedea persoane fără nicio pregătire științifică vorbind cu o aparentă siguranță despre implicațiile fizicii cuantice sau despre teoria evoluției.

    • Alius spune:

      “Următorul pas este atașamentul irațional față de setul nostru de credințe și putem spune pa oricărei încercări de dialog onest și argumentat. De aceea persoanele religioase se vor simți jignite când le ceri dovezi sau le vorbești despre ridicolul unor afirmații biblice.
      Cei care intră într-o dezbatere nu sunt dispuși să asculte argumentele taberei adverse, indiferent cât de convingătoare ar fi. Iar audiența de obicei vine cu mintea preformată, văzând într-o dezbatere o oportunitate de a primi asigurări duble de la cei ale căror idei le împărtășesc și nu o provocare intelectuală pentru sistemul actual de credințe pe care-l posedă.”

      Asta e valabil pentru toata lumea, inclusiv pentru tine. Pe ce te bazezi cand sustii ca unele afirmatii biblice sunt ridicole? Iti raspund eu la intrebare: pentru ca ai “venit cu mintea preformata”. Simplu, nu?

      • viorel spune:

        Da, e valabil pentru toată lumea, inclusiv pentru mine… Dar nu la fel de valabil, înțelegeți? Se impun câteva nuanțe. Unii dintre noi insistă mai mult asupra dovezilor și au o disponibilitate mai mare decât alții de a renunța la unele convingeri dragi, dacă acestea se dovedesc false. Alții țin cu dinții de unele credințe iraționale puși în fața oricăror dovezi contrare (vezi o colecție splendidă aici: https://wakelet.com/wake/b5e9f821-bd94-4a6c-8178-4604cca4978a).

        Cât despre ridicolul unor afirmații biblice, depinde cum interpretezi Biblia. Dacă o faci literal,
        sunt unele relatări demonstrabil false(creația în 6 zile, potopul lui Noe, pământul în vârstă de 6000 de ani ș.a.m.d). Altele sunt nefalsificabile, dar ridicol de improbabile, dacă nu chiar imposibile(un domn născut dintr-o virgină și un duh, un tufiș care arde fără să se mistuie, morți înviați ș.a.m.d). Apropo, nefalsificabilitatea nu e un lucru bun, dimpotrivă. Sigur, în zilele noastre fundamentalismul a fost înlocuit cu modernismul teologic, dar cea mai mare parte dintre creștini tot fundamentaliști au rămas.

  2. luci spune:

    Daca-mi permiteti , textul dvs. e cam instigator , un nou atac ¨concertat¨ impotriva elitei universale si omnisciente : stilpi telegrafici , obelisce erecte si antene spatiale emitatoare de axiome transcendentale . Mai da si apa la moara noii categorii de vietuitoare palide , mutanti care locuiesc in subterane neaerisite , subnutriti din cauza remuneratiei mizerabile din partea unor agenturi obscure ( rusesti , americane si ruso-americane ) , indeobste si generic numiti ¨troli¨ ( dupa un film cu Tolkien ) , amatori de perverse placeri solitare si care , din lasitate , nu semneaza ¨cu nume si pronume¨ si au obiceiul sa intrebe ( ca prostii ) de una si de alta pe faimosii si laboriosii membri de elita ai umanitatii . O subminare a valorilor si a ierarhiilor statuquoului , o punere la indoiala a ¨epistemologiei¨ sau , cum spunea un distins , obiceiul postmodern de a ne trage de sireturi si de a ne bate pe burta cu specialistii posesori de inscrisuri , papiloane si siloghisme valide ( puse sus la doftorate ) . Ca de-aia nu merge bine nimic in tara asta , cum sa pui intrebari unui academic , acesta nu aude decit psalmii si nu adulmeca decit fumul binemirositor . Ditamai calabalicul …

  3. DanT spune:

    “Pentru că…. da, suntem toți experți absoluți într-un anumit domeniu în cel mai fericit caz și în toate domeniile de interes și nu numai , în cel mai nefericit ( și cel mai des intâlnit) caz. Suntem Chuck Norris, cei mai buni, Invincibilii.” – un articol tare simpatic pe tema asta aici:

    “În mod normal, un om instruit are două, poate trei şi cel mult patru zone de competenţă. Tot în mod normal, aceste zone de competenţă au o serie de elemente în comun. Când însă acelaşi om e (sau se preface că e) la fel de dezinvolt în ceea ce priveşte calculul probabilităţilor, nutreţurile furajere, cancerul de col uterin, recordurile la triplu salt din fosta Uniune Sovietică, şomajul din Yemenul de Sud şi biscuiţii fără zahăr din Paraguay, prima reacţie a celui care-l vede sau îl ascultă ar trebui să fie scepticismul. Eventual dublat de o sănătoasă îngrijorare.”
    http://www.digi24.ro/opinii/paraschivenia-saptamanii/pretutindenarii-693985

  4. Consonant spune:

    Discutia ar putea fi purtata la nivelul, putin mai abstract, al raportului dintre emotional si rational, adica marea problema a umanitatii. Istoria umanitatii este un sir de batalii intre cele doua paradigme, nici pana acum transata si, probabil, nici in viitorul apropiat nu va fi transata. In plan factual, se traduce in perseveranta unei civilizatii/culturi de a investi in educatie universala sau nu. O paranteza: spun educatie universala fiindca am foarte multe exemple de oameni educati doar pe anumite directii si care cad sub incidenta aceluiasi comportament descris de autori. Solutii ar exista, insa nu si interesul general pentru a fi aplicate. Adica, ne invartim intr-un cerc vicios.

  5. Mircea Modan MirceaM spune:

    Mda, e cam cum ziceti.
    Daca tot ati vorbit de consultanti am si eu o patanie.
    Am vrut sa angajez un consultant (pe bani bun), avand oaresce experienta cu aia dinainte (la care nu am pus botu`) l-am intrebat una, alta, in punctele cheie, dar la modul general, ca sa vad daca intelege si are solutii… sa nu irosim timpul lui si banii mei, degeaba.
    Am primit un raspuns dezarmant: haide dom`le, ce ma tot intrebi atatea? vrei consultanta pe gratis? Mai bine platesti avansul si discutam, dupa aia! Si nu a raspuns…
    Dupa aia insemnand riscul ca habar sa n-aiba (pana la urma am pus botu` la altul, dar tot aia s-a-ntamplat :P )
    Reversul a fost la fel de tragic: am fost la expertii evaluatori, aia care verifica proiectul consultantului, ditamai organul de stat, cu aceleasi intrebari generale. Se presupune (oh, sfanta naivitate!) ca cel care evalueaza stie logca. Surpiza! Canci raspuns, dialog de forma, se trimite intrebarea la Bucuresti bla, bla.
    Daca primul era Chuck Norris ultimul era …Louis de Funes?
    Am ajuns la cocluzia ca alta e zicerea: “Nu pune botul la tot ce ți se livreaza dar pune intotdeuana clauze de returnare a banilor” :P
    P.S. Si noi cine suntem? Fata Mosului? Pacala? Tandala? Muc cel Mic?

    • Octavian spune:

      Daca banii vin fara efort poate ca iti permiti sa platesti niste consultanti care nu iti spun nimic nou. Cel mult iti confirma ce stiai si tu.
      Insa daca muncesti pentru acei bani atunci te gandesti de doua ori daca sa platesti un consultant sau nu, mai ales fiindca responsabilittaea iti ramane oricum tie.
      Asa e si in viata de zi cu zi. Poti sa crezi pe unul sau altul. Aceasta nu te scuteste de responsabilitatea deciziei. Si decizia produce sau nu produce suferinta.
      Daca actiunile mele imi invinetesc zilnic ochiul, poate ca intr-o zi ma voi trezi si voi invata sa ma feresc.
      Nu-mi plac asazisii intelectuali, consultanti si profesori. Nu te pot feri de necazuri chiar daca vorbesc cat e ziua de lunga despre ele. In schimb am tot respectul pentru cel care dupa o viata de necazuri, mai mult sau mai putin depasite, isi impartaseste detasat experienta. Cel putin e o chestiune autentica.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Pentru a accesa o masura pe fonduri europene ai nevoie musai de un consultant.. E o stufosenie de acte si proceduri greu de imaginat. Naspa e ca nici normele(ghidurile si anexele) nu sunt clare…de unde si degringolada asa in scrierea proiectelor. Sunt cazuri (mai ales la conta in partida simpla) cand nu se stie,inclusiv la expertii evaluatori, ce date se trec in tabele. Si atunci mergi pe bajbaite. Consultantul o da la plezneala, poate iese etc. Relevant este numarul de proiecte depuse si cele selectate-la o anumita masura au fost depuse 1700 si selectate…200. N-or fi chiar toti tampiti…este o problema evidenta de dialog , comunicare, transparenta…fleacuri.
        In rest, de acord. Cu mentiunea ca “scoala” asta pe care o inveti din propriile greseli e a naibii de scumpa :P Cea mai scumpa, de fapt. Uneori e mai ieftin sa intrebi…daca ai pe cine, evident. Si daca ai urechi de auzit.
        Una peste alta, cateva grame de “adevar” pe care sa-l stie toti, de la investitor, consultant si pana la expert ar fi benefice pentru toti. Chiar si pentru Chuck
        La politica nu stiu cum e. Ca acolo nu poti sa pui clauza de returnare a votului :P .

  6. Ela spune:

    Savuros, atat cat trebuie de ironic, nici un pic agresiv, cat se poate de precis si de clar, deci…rar!
    Este o reteta ideala pentru atragerea atentiei asupra unor situatii, pe cat de penibile, pe atat de simplu de evitat, in scopul trezirii constiintelor.
    Un dozaj perfect de ingrediente la indemana tuturora, necunoscut insa acelora care sunt preocupati exclusiv de etalarea propriului ego, si care sunt, din nefericire, cei mai multi formatori de opinie in Ro.
    Este previzibil ca oamenii sa reproduca, fiecare la nivelul sau de intelegere si cultura, atitudinea modelelor pe care le venereaza, pentru ca ‘la sosire” sa avem o majoritate de romani ignoranti si fuduli, saraci si nemilosi cu cei care au ghinionul sa fie mai vulnerabili decat ei, priceputi la bricolaje si specialisti la nimic…
    Vestea buna este ca nimic nu e etern, chiar daca dezastrul actual ni se pare cam lung si cam fara sfarsit…sfarsit exista! Tot ce trebuie pentru declansarea divortului de incompetentii aroganti si profund mediocri cu care ne-am consumat viata in ultimii ani, este sa vrem!
    Am reusit noi sa scapam de Ceausescu, si nu reusim de astia?

  7. victor L spune:

    Bula daca ar mai trai (am auzit ca ar fi murit la Revolutie incercind sa filmeze un glont din fata), ar intreba in stilu-i cunoscut :dar cine certifica cele 200 de grame de adevar? Bun.
    (Prin anii `90, cind cereai ziarul Adevarul, ti se raspundea in şagă, dar foarte serios “adevarul minte”.)
    Pe plaiurile noastre, in ultimii ani, totul este cu dubii, de analizat si combatut. Pina si Constitutia, si deciziile CCR.

  8. Kurt spune:

    In era digitală fiecare Menschenkind poate fi conectat cu fiecare „celălalt” de pe glob printr-un clic (Facebook, Twitter, etc). E o plăcere să trăiești (Ulrich von Hutten: es ist eine Lust zu leben- entuziasmul renascist, secolele iluminismului).

    … „… . Păstrătorii Adevărului Unic Irepetabil și Absolut sunt peste tot, dar cu precădere în domenii precum : Educație, Medicină, Nutriție, Sport, Politică, Justiție, Comunicare și mai nou în Inteligență Artificială, Digitalizare si Spiritualitate (ordinea este aleatorie)… „….,.

    Mediile în era digitală au o capacitate de transport (fibre de sticlă, internet, PC cu terrabiți) și de publicistică gigantică, de mii de ori mai mare decît în secolele precedente! Galaxia Gutenberg, inovația prin cărți /ziare tipărite, e de 500 de ani era nouă de comunicare al omenirii. Biblia (biblia lui Martin Luther 1517 răstoarnă vechea orînduire pînă azi, țările cele mai prospere din lume sunt azi … luterane…) a fost primul bestseller. Călugarii în mănăstirile medievale copiau cu mîna (Grigore Ureche și literele /scrisul slavon) textele o viață întreagă. Patrimoniul antic gercesc (tradus și păstrat în limba arabă la Granada, Cordoba, etc. pînă în anul ca.1100 … urmează universitatea de la Bologna… foarte tîrziu..) și cel latin (Carol cel Mare la Aachen ca. anul 800) este documentat prin scrisul cu mîna. Telegraful a legat zonele populate de la Atlantic (călăreții pe mustanguri făceau posta în 10 zile) pînă în California acum ca. 160 de ani, înainte ca SUA să fie un stat.
    Comunicarea între oameni a rămas totuși o muncă „grea”, o aptitudine dificilă pînă azi, cum e bine prezentat de autor.

    … „… Scenariul “Politician/medic/profesor luat la intrebări”: Persoana respectivă transmite ca din gură de șarpe că textul lui/al ei deranjează anumite grupuri de interese naționale, regionale, mondiale sau galactice, după caz și este “extrem de real” faptul că există o conspirație națională, regională, mondială sau galactică, după același caz, împotriva lui/ei menită să îi inchidă gura. Dar ADEVĂRUL UNIC IREPETABIL ȘI ABSOLUT este numai la el/ea,… „….

    Cei în pragul pensionării, cei cu biografia deformată /frîntă au avut parte de „indicațiile prețioase” zilnice ale conducătorului de la București, ale titanului carpaților, ale celui mai iubit fiu al boborului. Cei cu fruntea plecată în naționalcomunismul autohton, în societatea atomizată au înghițit aceste penibilități transmise pe toate mediile „centralizate” ale statului naționalcomunist românesc. Vidul din spațiul public românesc 1939- 1989 în cei 50 de ani de dictatură autohtonă a lăsat umbre pînă azi. Lipsa de dezbateri libere, de pro și contra cu argumente 1939- 1989 a rămas un handicap „național” românesc pînă azi? Tăcerea apăsătoare a intelectualilor, al societății civice amuțite 50 de ani, colaboraționismul intelectualilor (interbelici și în naționalcomunism) sunt o moștenire cu consecințe triste. Decalajul….

    Libertate, democrația originală…. S-a schimbat ceva după 1989?

    Copii în vest sunt de mic obișnuți cu „brain storming”. Ei se exprimă necensurat și fără frică. Nu sunt „comentați” de dascăli (note mai tîrziu) și adulți, nu sunt atacați pentru părerile lor. Minunat. Rezulatele în învățămînt și educație se văd în performanța societăților, țărilor respective (Finlanda, Estonia, Danemarca, Suedia, Norvegia, Elvetia, etc.).

    …. „… Trăim într-o prioadă a lipsei dialogului real și a prezenței exclusive a monologului și pentru că noi ca și indivizi și popor nu suntem obișnuiți să dezbatem, să realizăm un “debate” cu argumente solid fundamentate care să infirme sau să confirme, chiar și la nivel superficial, teorii și ipoteze… „….

    Superficialitatea în medii și Fake news sunt o latură periculoasă în comunicarea între oamenii globalizați azi? Copii recunosc deja în basme ce e real și ce e ficțiune….

    Trecutul a fost mai frumos ?

    Variationen auf ein Thema von Marina Zwetajewa

    Es war mehr als ein Schuß.
    Er war nicht nur in die Selle gezielt, als wäre Sie ein Feind.
    Wir alle trugen Narben davon,
    denn der Schuß, Marina Zwetajewa,
    galt uns allen.
    Er ging durch unsere Kehlen,
    unsere Finger, unsere Augen, unsere Freunde.
    Wir, atmende Zielscheiben, überlebten
    mit zerfetzten Kehlen
    in den kalten Städten
    und zahlen pünktlich die Zinsen
    für die gepachtete Zuversicht.

    din

    … an den Fahnenstangen fault die Wut

    Gedichte

    William Totok (membru in comisia Wiesel)
    Pop Verlag 2016 Ludwigsburg
    (a prezentat traduceri din literatura română contemporană la Buchmesse Leipzig 2017).

  9. Carstea spune:

    Nu exista acest dicton: crede si nu cerceta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Costin Damasaru


Costin Damasaru

Lector univ. dr. / Coordonator masterat Antreprenoriat si Management Strategic / Facultatea de Management Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Lansarea cartii la Bookfest: Sambata, ora 14: 30, standul Humanitas. Vor vorbi: Gabriel Liiceanu, Sever Voinescu, Cristian Pantazi „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă." - Gabriel Liiceanu

E randul tau

Felicitări colegului meu de generaţie şi de universitate de la Cluj pentru articol şi pentru ati...

de: Valentin Naumescu

la "Ştiinţa a fost aservită lumii politice"

Cauta articole

mai 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)