joi, martie 28, 2024

Datoria mărturisirii

„Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8, 38). Adevărul-Hristos se exprimă ca o evidență, simplă și pașnică, cu definiții clare și curajoase. Ceea ce este păcat trebuie numit păcat. De aceea nu încape discuție că pentru un creștin practicant și angajat în credința sa definirea familiei altfel decât ca o relație monogamă, heterosexuală este o problemă, fiindcă este un păcat. Păcatul însă este o categorie interioară, care devine un handicap existențial, dacă nu este vindecat de către căință. Prin acest regret sincer și intens, întemeiat pe dorința de a obține acces la o existență spirituală eternă și incomparabil mai plină, mai bogată, mai desăvârșit mulțumitoare decât cea din trupul pământesc, păcatul conștientizat se transformă în felix culpa, șansa unui nou început, a unui efort înnoit de a identifica parcursul spre acea existență. Păcatul nu este o normă socială, ci un angajament personal de vindecare a ceea ce devenise o piedică în realizarea mântuirii. Creștinul dă mărturie despre Adevăr prin propria sa viață, iar când are ceva de spus, da trebuie să fie da, iar nu, nu. Prin această mărturisire el se poate întâlni pașnic cu libertatea aproapelui său.
Dezbaterea pe care a iscat-o azi în România solicitarea de modificare a constituției în sensul definirii mai clare a instituției civile a familiei ține de două logici diferite. Prima este cea juridică. Nașterea gândirii juridice în antichitate, dar mai ales dezvoltarea și codificarea dreptului în primele secole ale erei creștine a fost primul pas spre despărțirea statului de religie. Astfel, statul are ca principiu de funcționare legea și mecanismele ei de producere (între care și cel democratic direct, adică prin referendum), iar religia, în speță creștinismul, are ca mod de expresie textele revelate (Sfânta Scriptură) și interpretarea lor de către persoane identificate ca având o harismă specială (Sfinții Părinți și duhovnicii). Ordinea juridică reflectă totuși o reprezentare generală prevalentă într-o epocă despre societate, despre ceea ce este omul și despre cum ar trebui să se desfășoare relațiile dintre aceștia. Această reprezentare se poate inspira din ordinea morală produsă de o gândire religioasă anume sau de o reflecție filosofică agnostică.
Astfel, în plan juridic, un grup de membri ai corpului politic numit România, exprimat prin trei milioane de semnături, a inițiat procedura de modificare a constituției prin care reprezentarea prevalentă despre om și instituțiile sale este asigurată constituțional astfel încât să împiedice modificări legislative în materia dreptului familiei fără consultare populară. Este vorba de fapt despre un act de neîncredere a acelui grup în onestitatea clasei politice, în scrupulozitatea democratică a acesteia, în cele din urmă în reprezentativitatea socială, politică și culturală a acestei clase. Vorbim despre clasă politică, fiindcă, așa cum rezultă și din alte inițiative civice („fără penali în funcții publice” sau de modificare a legii electorale), în mod transpartinic clasa politică tinde să se reproducă și să impiedice venirea la putere a altor grupe sociale, neconectate la solidarități specifice clasei politice. Inițiatorii referendumului aruncă astfel un vot de blam asupra clasei politice. Fapt este că partidele politice au evitat o poziționare puternică în această privință. Iar coaliția de la putere a exploatat cinic în interesul rămânerii ei la putere această inițiativă. De altfel, inițiatorii referendumului s-au văzut obligați de a naviga circumstanțial sau oportunist printre diferiții actori politici pentru a îndeplini etapele necesare modificării constituției, care nu se poate realiza fără acordul majorității clasei politice, exprimată prin votul de două treimi din parlament, ceea ce a aruncat bănuiala de partizanat politic asupra inițiatorilor. Concluzia care se desprinde din acest demers inițiat în 2015 este că prin arhitectura constituțională a României societatea este în materie legislativă prizoniera clasei politice, pe care nu o poate schimba din cauza mecanismelor electorale și instituționale din acest moment. Având în vedere această concluzie boicotarea și prin aceasta discreditarea referendumului constituțional din inițiativă populară pare a fi mai degrabă un scop al clasei politice pentru a descuraja în viitor asemenea inițiative.
A doua logică este cea de natură filosofico-morală și privește acea reprezentare generală despre om care stă la baza ordinii juridice. Transformarea societăților occidentale în ultimii cincizeci de ani (dacă luăm ca dată simbolică revoluția sexuală și anarhistă a anul 1968) a produs o nouă bază filosofico-morală pentru ordinea juridică, care s-a construit în mod deliberat în opoziție cu precedenta bază filosofico-morală, cea creștină. Inspirată din gândirea revoluționară, marxistă sau neo-marxistă, această nouă ordine a asumat denumirea de post-creștină. Numai că în Occident procesul redefinirii juridice a urmat formării treptate a unui consens social în jurul noii ordini. Modificarea conținutului juridic a fost astfel mai lesne acceptată, întrucât cei care din motive de opțiune religioasă s-ar fi putut opune formau deja o minoritate sau trăiau cu impresia că formau o minoritate și nu au avut energia de a se opune. De fapt, precondiția acestor transformări a fost o separație forțată a statului de Biserică, aceasta din urmă fiind redusă la statutul de organizație privată și care privește sfera vieții private, și trasă la răspundere pentru dosarul foarte stufos al întrepătrunderii cu statul din epoca medievală. Biserica, încărcată cu pasivului medieval al umanității, a fost scoasă din jocul social înainte ca baza filosofico-morală a societății să poată fi modificată.
Acest parcurs a fost atipic și paradoxal în estul Europei, astfel că, după încheierea fazei atee a comunismului, s-a revenit la o forma de colaborare stat-Biserică. Creșterea presiunii pentru separarea statului de Biserică și reformularea bazei filosofico-morale a societății, de data aceasta din inițiativa clasei politice, a produs contrareacția socială care este la originea inițiativei cetățenești pentru acest referendum.
Legitimitatea juridică a referendumului nu poate fi contestată, nici măcar cea filosofico-morală în contextul românesc actual, până nu se înregistrează semne importante de schimbare a consensului în această privință – indicii despre o schimbare ar putea fi date de scorul votului „nu” la acest referendum. Cu toate acestea rămâne întrebarea dacă referendumul poate fi cerut în numele creștinismului, în numele textului fondator (Noul Testament)? În ce măsură necesită învățătură lui Iisus Hristos un context juridic specific? Creștinismul s-a dezvoltat sub păgânismul antic, s-a extins în Persia sasanidă și în alte state antice din afara Imperiului roman (Edessa, Armenia, Georgia, Etiopia), a fost adoptat de majoritatea popoarelor migratoare, iar din zorii epocii moderne s-a răspândit în întreaga lume prin energia misionarilor, a supraviețuit regimurilor totalitare, și se enclavizează dar nu dispare din societățile post-creștine ale Occidentului. Hristos a refuzat orice acțiune de rezistență, a admis necesitatea statului (minimal, e adevărat, în comparație cu statul modern) și și-a anunțat împărăția în alt registru existențial.
În actualul referendum deci nu este vorba despre creștinism în dimensiunea sa preponderent eshatologică din Evanghelii. Nu este pusă la vot existența unui Dumnezeu creator, nici măcar viața de dincolo. În schimb este vorba despre apelul la o antropologie tradițională ca bază filosofico-morală a societății. De altfel etichetarea referendumului ca referindu-se la „familia tradițională” exprimă cu precizie acest aspect. Antropolgia tradițională este încă majoritară în societatea românească conform sondajelor sociologice. Și culmea tocmai reprezentanți ai acestei viziuni tradiționale propun să fie testat consensul în jurul viziunii lor. Ce este ilegitim, din punct de vedere al mecanismului democratic, în acest demers? Or, semnificația unui boicot este tocmai punerea sub semnul întrebării a legitimității unei acțiuni politice. Boicotul rupe contractul social tacit și suspendă coeziunea corpului politic. În plus boicotul politic tinde să-și atașeze tacit absenteismul general, observat la toate consultările din ultimul deceniu, cu cauze diverse, dintre care emigrația masivă din ultimii ani.
Revenind la datoria mărturisirii, creștinul nu trăiește într-o bulă a inocenței paradisiace, aproape tot ce-i oferă lumea ar trebui să fie pentru el iluzie, dar esența demersului spiritual este tocmai eliberarea graduală, foarte lentă și sinuoasă de aceste iluzii. Pentru creștin cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este moartea biologică, cu condiția să fi ajuns interior în pragul acelei lumi pe care și-o dorește, iar cel mai rău lucru este deznădejdea, în termeni moderni depresia, însingurarea, suferința psihică. Sexualitatea face parte din marile iluzii ale omului contemporan, tocmai fiindcă a fost decuplată de la funcția ei biologică, reproductivă. Menirea iubirii creștine este depășirea sexualității, iar celibatul și abstinența au fost preferința creștinismului dintru început. Având în vedere acest deziderat al depășirii sexualității, este irelevantă identitatea sexuală care este lăsată în urmă: „Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.” (Matei 19, 12) Ambiguități sau nedeterminări sexuale există fie în mod natural, fie din acțiunea de multe ori abuzivă sau mincinoasă a altor oameni, fie cu scopul și în nădejdea depășirii diferențelor în împărăția lui Dumnezeu. Pentru dimensiunea existenței terestre se aplică: „N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.” (Matei 19, 4-6), dar pentru dimensiunea existenței eterne se aplică alt răspuns: „Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Căci nici să moară nu mai pot, ci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.” (Luca 20, 34-36) Astfel, deși există o diferențiere biologică pentru viața aceasta, distincția se sublimează în viața aceea. Iar unii dintre oameni suprimă deja diferența dintre viața aceasta și viața aceea făcându-se pe sine fameni. Această chemare la viața veșnică este datoria de a mărturisi a creștinului. De aici derivă și dreptul fiecărui creștin, indiferent de poziția sa în Biserică, mirean, preot de mir, monah, ieromonah sau episcop, de a se exprima pe tema referendumului.
Referendumul din 6-7 octombrie se inserează pe parcursul spiritual al creștinului ca o etapă individuală de conștientizare a stării sale interioare. Alegerea pe care o face, dar mai ales implicarea în dezbaterea din jurul referendumului devin pentru el ocazia evaluării eventualelor sale predispoziții pentru alunecări în planuri colaterale, minore sau contradictorii față de obiectivul mântuirii sale, în alte cuvinte o confruntare cu înșelarea. Spre exemplu, o exacerbare a planului comunitar sau etnic este o posibilă astfel de alunecare, dar respingerea acestui plan nu-l exonerează pe creștin de responsabilitatea față de fragilitatea naturii umane. Deși planul juridic ar trebui să-i fie creștinului indiferent, accelerarea schimbării de paradigmă filosofico-morală reprezintă un risc spiritual, pe care nu-l poate asuma de dragul acelui aproape pe care Hristos îl numește unul dintr-acei fraţi ai Lui, prea mici (Matei 25, 40). Oricât nu l-ar înțelege, creștinul prin votul său îi cumpără timp și nădejde și acelui aproape care astăzi pare a nu mai avea răbdare cu reflexele sale conservatoare.

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. „Ce este ilegitim, din punct de vedere al mecanismului democratic, în acest demers?”

    Pur și simplu, totul este ilegitim. Cu doar două rânduri mai sus de întrebarea citată se face afirmația că vizionarii „antropologiei tradiționale” sunt majoritari. Rezultă că nu este vorba de o testare, așa cum se sugerează în text, ci de o impunere a propriei viziuni ca fiind sigura oficială.
    Este pentru prima dată în istoria umanității în care, printr-un referendum, se scot practic persoane în afara legii, pentru „păcatul” de a nu corespunde vizionarilor „antropologiei tradiționale”. Nu mai există călău, secure și rug, cu care vitejii majoritari își siluiau victimele în piața publică, dar există referendum. Majoritatea are dreptate, orice ar decide. Asta este mistificarea la care recurg cel mai adesea susținătorii acțiunii politice din 6-7 octombrie. Un argument al forței numerice, nu neapărat al realității evoluțiilor sociale.
    Din perspectivă moral-filosofica este, de asemenea, de nedorit ca cetățenii să voteze din poziția de habotnici, bigoti sau fundamentaliști religiosi, încolonați la cabinele de votare tocmai de cei care ar fi trebuit să aibă grijă de libertatea gândurilor cetățenilor, pe care îi reduc la rang de mireni panicați programatic de agresiunea neomarxistă.
    Neîncrederea în clasa politică și împiedicarea unei modificări legislative, „fără consultare populară” reprezintă o altă mistificare. Ceva mai subtilă, dar la fel de gogonată. Cetățenii României s-au exprimat deja, preferând să acorde întâietate, în caz de conflict, dreptului universal și tratatelor la care România este parte. Singura „realizare” a referendumului este, din acest punct de vedere, împiedicarea României să schimbe legislația proprie înainte ca CEDO să își reconsidere viziunea privind dreptul fundamental în cauză. Însă odată ce asta se va petrece, Constituția și legislația României vor fi, de drept, revizuite. Indiferent de rezultatul referendumului ce se apropie.
    Ceea ce doare de fapt, nu este menținerea actualei definiții a căsătoriei ca un contract civil, cu semnătură și martori, similară celei din Declarația Universală, ci influența încă prea scăzută a Bisericii în treburile țării. Ăsta este de fapt testul la care se recurge și prin care BOR, depozitara mărturisirilor a milioane de enoriași, își joacă cartea de reafirmare în interiorul statului, „împrumutând” puterii politice averea umană pe care o deține. Și, să nu ne mirăm dacă, după reușita plebiscitară previzibilă, BOR nu va recurge, în mod repetat, la șantaj asupra clasei politice. Iar asta, sau cu atât mai mult, pentru că libertatea conștiinței este garantată constituțional.

    • Fals.

      Demersul modificării constituției e pe deplin legal și legitim. S-au îndeplinit cu scrupulozitate toate cerințele legii. Dealtfel 7 țări UE și-au modificat constituțiile în ultimii ani în acest sens. România e dor a 8-a.

      CEDO poate zice ce vrea mușchiu’ ei. Nu va vea nici un efect. Articolul 1 paragraul 5 al Constituției proclamă suveranitatea dincolo de orice dubii a Constituției și legilor țării pe teritoriul României în fața orice și a oricui, cu exceția pevăzută în artiolul 20 care vorbește de aplicrea fără rezerve a Declarației Universale a Drepturilor Omului. Declarație adotată în 1947 când homosexualitatea era un delict penal pedpsit în majoritatea țărilor semnatare cu închsioare și/sau castrare chimică.

      Mai mult, pric aplicarea unei decizii a unei instanțe străine (inclusiv CEDO) contrare constituției îl va scoate în afara legii pe cel ce încearcă să o aplice. Lămurit?!

      • Domnule,
        Mă uit chiar acum la o biată muscă, ce se lovește de geamul ce o separă de grădină. Deși la nici un metru fereastra e larg deschisă, insistența cu care se lovește de foaia transparentă îmi relevă penurua de neuroni ce o împiedică să caute alte drumuri. Există forumiști care au încă mai multe sinapse decât biata muscă, dar dacă folosesc încă mai puține…

        Simultan cu suveranitatea României, alegătorii majori și vaccinați au ales și soluțiile pentru conflicte de acest gen. Nu au văzut niciun afront în asta.

        • Nimeni si nimic nu va obliga sa imitati musca. :) Mai ales ca vedeti ce rezultate au straduintele ei. Sper ca realizati cam ce cam ce sanse are prorpaganda tanguita sa invinga votul popular…

      • Se pare ca tot nu ati inteles cum stau lucrurile:

        1. In temeiul art. 20 alin. 2 din Constitutie, CEDO, astfel cum este interpretata de Curtea de la Strasbourg, are prioritate fata de dreptul intern. Jurisprudenta CCR e clara in sensul asta. Nu mai contestati ceva ce e elementar pentru orice jurist, ca va faceti si mai mult de ris.

        2. Curtea de la Strasbourg a spus clar ca NU impune statelor sa accepte casatoria homosexuala. Daca ar face-o totusi, Romania ar fi obligata sa se conformeze, indiferent ce scrie in Constitutie. Dar, cel putin pentru moment, nu e cazul.

      • Referendumul a trecut de CCR doar pentru ca acolo socialistii au majoritatea. Aceeasi majoritate care a distrus legile anticoruptie, care a fortat presedintele sa o demita pe Kovesi si care incuviinteaza orice dicteaza infractorul bolsevic din fruntea PSD.

    • Facand totala abstractie de opinia majoritara prezenta (caduca, bigota, extremista, pentru unii), evolutia sociala permanenta si constructele culturale noi sunt considerate repere obligatoriu de considerat, pentru a fi modelate si integrate in comportamentele si valorile comunitare dezirabile. Orice curent majoritar (politic / ideologic, cultural etc.), existent la un moment dat, are un nucleu initial incipient ce devine vizibil si se impune acceptarii in mod gradual, prin erodarea rezistentei initiale a masei majoritare. In virtutea operarii perspectivei progresiste, cand urmeaza, de exemplu, asimilarea pedofiliei ca norma sociala frecventabila? Deocamdata sunt lansate in mediul academic opinii conform carora pedofilia are un si substrat sanatos al dragostei sincere fata de minor, chiar fara contact sexual, dublata si de dorinta reala dar nemarturisita a copilului, fapt ce elimina ideea de abuz. In lumina acestei conceptii, relatiile sexuale cu minori se impart in pedofilie si efebofilie, iar pragul varstei ce include pedofilia propriu-zisa (considerata anormala) este coborat de la 18 la 12 ani. Efebofilia (ce acopera intervalul 13-18 ani) poate constitui astfel un comportament social acceptabil / normal (in conditiile maturizarii sexuale mai precoce a minorului), sau invers (in lipsa maturizarii sexuale). Iar varsta de 18 ani devine un element relativ, necesitand o abordare mult mai permisiva in tratarea relatiilor sexuale cu minorii.
      (http://vigilare.org/wp-content/uploads/2015/09/gert_hekma_intervjui.pdf)
      E doar un exemplu.
      Asadar, mergem inainte….

      • Vladimir, apreciez în mod deosebit tonul reținut și doct al comentariului. Ce nu pot accepta e putinatatea ideilor conținute. Când adilescentii sub sau peste 12 ani vor putea cumpăra alcool în alimentară sau țigări la benzinărie, mai vorbim și de pericolel acceptării pedofiliei. Căci o relație liber consimtita intre doi oameni maturi, cu toate ceștile în dulap și cu scaunele aranjate frumis în jurul mesei din salon nu are nimic de-a face cu „semnalul de alarmă” acționat acum de dumneavoastră.

  2. Scopul referendumului este sa creeze ura impotriva UE, imaginata de PSD ca fiind o adunatura de homosexuali, profitand de ignoranta, de lipsa de chibzuinta a romanului.

    Referendumul este o incercare de a ne scoate cultural din UE.

    Ce mai urmeaza? Ura impotriva institutiilor UE, bineinteles.

    Incet-incet, PSD ne readuce in anii ’90 cand eram fie lipsiti de speranta, fie in drum spre alte tari.

    • Scopul referendmului e sa defineasca constitutional casatoria ca o uniune libera dintre un barbat si o femeie. E genul de modificare constitutionala adoptata in ultimii ani de 7 tari UE.

      Ce vedeti anti UE in imitarea a ceea ce parea a fi un trend in UE?!

  3. Eu am răbdare cu reflexele conservatoare ale creștinilor, dar nu mai am răbdare cu dezinformarea și manipularea.

    Referendumul din 6-7 Octombrie nu este despre familie! Se aude, domnul autor?

    Ana Corina Săcrieru, purtător de cuvânt al CpF: „Articolul 26 din Constituție ocrotește toate raporturile de fapt de familie, absolut toate. Demersul acesta are drept obiect exclusiv definiţia căsătoriei. Sunt două lucruri diferite”.

    Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române: „Tema acestui referendum este una foarte simplă și absolut clară (…) vorbim despre referendumul pentru definirea, explicitarea noțiunii de căsătorie. Niciodată nu a fost vorba vreun moment anume, pe parcursul acestui demers, despre familie. Biserica Ortodoxă Română, societatea civilă românească, Coaliția pentru Familie, percepe familia în toate gradele ei de existență, de la familia integrală, părinți-copii, familie monoparentală, familie provenită din adopție. Toate aceste variații în zona familiei rămân neatinse, pentru că scopul acestui referendum nu este familia și redefinirea ei, care este și imposibilă (…)”.

    Sigur, domnul Bănescu minte când afirmă că „Niciodată nu a fost vorba vreun moment anume, pe parcursul acestui demers, despre familie”. Tot așa băteau toaca reprezentanții CpF până nu demult (de unde și confuzia autorului), doar de puțină vreme au fost lămuriți că demersul lor n-are legătură cu familia. Stau mărturie tonele de pliante și sloganuri create de CpF în care se mințea nerușinat despre scopul referendumului.

    Pe lângă asta, spectrul familiilor recunoscute juridic este și mai larg decât cel despre care vorbește domnul Bănescu, astfel încât în România este recunoscută legal viața de familie și a cuplurilor heterosexuale care trăiesc în concubinaj, precum și a celor homosexuale (copiii nu sunt o condiție necesară pentru ca aceste cupluri să formeze o familie).

    • Imi pare rau dar tu (sau si tu, daca suna mai bine asa) dezinformezi. De ce vii cu citate din diversi? Prezinta CLAR si EXACT cum va arata viitoarea Constitutie, cu articolele si legea de modificare si iti voi da dreptate. In fine, cel putin in privinta dezinformarii. Pentru ca eu unul inca nu stiu ce si cum se va modifica. A fost publicata legea si nu am aflat eu? Pana una alta acest referendum nu face decat sa dea putere parlamentului sa dea o lege de modificare asa cum vor ei, fara nici un control. Ai citit teztul de pe buletinele de vot? Si sa nu-mi spui ca asa e legea referendum-ului, ca pe asta tot ei au dat-o!

  4. Un articol bine venit. Plaseaza tema referendumului exact in context, cu mentiunea ca subtilitatea explicatiilor nu-l face util celor care insista ca stiu mai bine pentru altii cum anume trebuie sa fii crestin, respectiv marturisitor.
    Ce nu mi-e clar mie, dar nu astept clarificarea de la „lume”, ci prin efortul meu personal, prin rugaciune, este daca acest referendum este cumva un moment al examenului bunului crestin roman. Sau, altfel spus, daca eu consider ca exercitiul (juridic inutil, asa cum au explicat in spatiul public cei care au expertiza in materie) la care ma indeamna acum – si enumar aici: Coalitia pentru familie, un numar de prelati ai BOR, decidentii coalitiei de guvernare ce se supun vointei liderului PSD, precum si un numar de circa 3 milioane de concetateni care au semnat pentru referendum – sa ma exprim fara echivoc, facand legatura intre temeiul lumesc al referendumului si exigenta transcendenta a Imparatiei, care asteapta acum de la mine sa ma alatur celor care marturisesc si participa la vot, votand DA, desigur.
    Deocamdata, eu simt ca pot fi bun crestin si daca ignor complet, ca pe-un exercitiu lumesc strain de trairea si valorile mele crestine, ortodoxe, tema referendumului pentru familia traditionala. Mai precis, ca pe-o tema falsa.
    Caci eu nu ma tem ca Romania este in pericol de a fi transformata, supusa de fameni. In schimb, este in mare pericol sa fie supusa de hoti si de corupti, iar amenintarea lor este iminenta, la fel cu dorinta lor de a ne indeparta, inca o data, de Europa.
    Si ma uit in jurul meu, la incredibila lupta a Ucrainei de a scapa de controlul Rusiei, inclusiv al elitei ortodoxe ruse care face politica statului lui Putin, si ma intreb: noi chiar nu vedem ca, de buna voie, am preluat teme care ne readuc, cu fiecare zi, mai aproape de locul din care Ucraina se lupta sa scape, si din care si noi, din decembrie 1989 si pana in iunie 1990 am luptat disperat, cu clica lui Iliescu sa scapam si n-am fi reusit, daca URSS-ul nu se dezmembra, ca printr-o minune a lui Dumnezeu?!

    • Domnu Felea, nu pot sa spun decat wtf is wrong with you? ‘ subtilitatea explicatiilor nu-l face util celor care insista ca stiu mai bine pentru altii cum anume trebuie sa fii crestin, respectiv marturisitor.’ Imi pare rau, domnu, dar de unde vine monopolul oricui – in cazul in speta autorul articolului, sau in extenso BOR – de a face fix aceiasi chestie. Si btw ce inseamna marturisitor? E un soi de cetatean care e cumva mai okos? E capitan sau maior la ai dv? Aveti dv, sau marturisitorul, vre-un monopol teologic sau chiar doar ecleziastic asupra ortodoxiei? Haideti sa va spun o treaba, in micro-comunitatea mea de romanezi emigrati unde se-agata harta in cui (in sensul de distanta, atat) ne ducem, cand avem nevoi de gen (un botez o chestie etc) la biserica Macedoneana locala, desi niciunul nu suntem machidoni sa ceva. Eu am botezat doi copii acolo, fara talente de marturisitor, doar sincer.Da, e si un outpost BOR aici, dar mica noastra comunitate de vre-o zece familii am spus nu. Si macedonenii ne-au primit crestineste, cu inima deschisa, si ii iubim pentru asta. Estimp, dv dati tare cu marturisirea.

      • @Zev,
        zău așa, te-ai grăbit cu concluziile după ce mi-ai citit comentariul. Si i-ai ratat complet sensul. In plus, îmi pare rău sincer ca a trebuit sa ma si etichetezi. Dar, asta e…

    • Puteți să ne explicați, așa cu cuvintele dumeavoastră, în ce mod va stimula corupția definirea constituțonală a familiei?!

    • Problema 1: „nu astept clarificarea de la “lume”, ci prin efortul meu personal, prin rugaciune”. Acest individualism radical nu e nici crestin, nici liberal. Pana si cei mai individualisti crestini, protestantii, cauta indrumarea in primul rand in Biblie. De ortodocsi si catolici, ce sa mai spun – nici un membru al bisericii nu e de capul lui. Dumneavoastra, in schimb, va declarati nelamurit, dar in acelasi timp respingeti eventualele lamuriri pe care vi le-ar putea da cei din biserica care va solicita votul. Din punct de vedere secular, mi se pare ca dati dovada de aroganta intelectuala. Una din contributiile de apreciat ale liberalismului si rationalismului este ideea ca adevarul iese la iveala din confruntarea de idei. Ori dumneavoastra declarati din start ca nu mai aveti de invatat nimic de la nimeni. Daca toti ar avea atitudinea dumneavoastra, nu mai vad ce rost ar mai avea o platforma ca Contributors.

      Problema 2: „Caci eu nu ma tem ca Romania este in pericol de a fi transformata”. Nu va temeti deocamdata, sau nu va temeti ca ar putea fi transformata vreodata? Nici americanii nu se temeau acum 10 ani, cand Obama era pentru „casatoria traditionala”, dar iata ca lucrurile au evoluat odata cu presedintele..

      Problema 3: ce intelegeti prin „a fi transformata”? Nici americanii nu se temeau ca vor fi bagati la inchisoare pentru ca vor continua sa creada in vechea definitie a casatoriei. Dar daca se intampla ca sa-si asigure existenta din organizare de nunti sau plasare de copii orfani, avem atatea exemple de persoane a caror viata a fost evident transformata, mai exact, distrusa.

      Problema 4: Admitand ca Romania nu este in pericol de a fi transformata, vedeti o posibilitate ca in viitor casatoria sa fie redefinita in legislatie?

      Problema 5: Va este indiferent ca puterea acestei decizii directe v-ar fi fost luata si data unui parlament, sau si mai rau, unei curti de justitie?

      Problema 6: Ce e casatoria, dupa dumneavoastra?

      Problema 7: Ce definitie a casatoriei ar trebui adoptata de stat?

      Problema 8: Nu vedeti o problema in faptul ca din situatia in care statul si biserica sunt pe aceeasi lungime de unda, se poate ajunge in situatia in care vor fi pe lungimi de unda diferite?

      Problema 9: Daca pentru crestini casatoria a fost lasata de Dumnezeu intr-un anume fel cu un bun temei, pentru binele obstesc, si statul da posibilitatea crestinilor sa se pronunte asupra randuielii lumesti, nu este logic ca aceeasi randuiala care e spre binele obstii crestinesti sa fie si in folosul lumii? Si atunci, nu e logic ca crestinul sa voteze pentru lume la fel cum e randuiala in biserica?

      Problema 10: Daca acum suntem ocupati cu pericolul rusesc, coruptia, PSDul, economia, manipularea si deturnarea referendumului, cand avem voie sa ne ocupam de problemele enumerate mai sus? Nu cumva vom fi pusi in fata unor fapte implinite? Dar ce mai intreb, poate asta e scopul.

      • Îmi pare rău, sunteți prea dogmatic pentru mine. Si dintr-un condei mi-ați plasat vreo zece porunci, ca să-mi vad de treaba mea de cetățean cu apucături de intelectualist.
        Ceea ce si am de gând sa fac. Si las lumea in seama dumneavoastră si a altora ca dumneavoastră, caci pare că știți mai bine ce este de făcut.
        Eu, ca sa fiu sincer, cu lumea ma împac oarecum, dar cu printul lumii acesteia nu ma simt confortabil. Si sunt departe de a gândi macar ca ma pot confrunta cu el. Pe cât pot, încerc doar sa nu-i fac lucrarea de dezbinare, ca deocamdată așa simt eu ca trebuie sa fac, atâta lumina am.
        Mult succes su sa auzim numai de bine, adică, precum in Cer, așa si pe pământ.

        • Toate cele 10 puncte sunt intrebari, cu exceptia uneia. Iar daca pe aceea o considerati o porunca dogmatica, este porunca dogmatica a liberalismului, care s-ar putea formula cam asa: cine esti tu sa detii adevarul absolut? Dar iata ca si in conditiile astea, tot conservatorul cumva este dogmaticul.
          Mi-ar place sa traiesc intr-o lume in care printul lumii acesteia nu da porunci dogmatice la nivel de stat, dar din pacate nu asta este lumea in care traiesc. Daca nu ma lupt pentru dogmele mele, imi vor fi impuse dogmele altora. Casatoria nu poate fi in acelasi timp o realitate bio-sociala cu o esenta proprie si o conventie cu limite arbitrare care pot fi mutate mai incoace sau mai incolo. Statul va impune una dintre cele doua viziuni.

  5. „Pentru creștin cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este moartea biologică,…” ???
    Multumesc pentru informatie, as zice chiar pentru scoop!
    Asa se explica, in sfarsit, acceptarea tacita de catre romani a dezinteresului autoritatilor, fata de viata lor…din evlavie, deci! Am inteles.
    De-aia accepta de ex, spitale mizerabile, pentru ca ideal e sa moara, sa se debaraseze de corpul biologic care le da atatea dureri de cap si-i tenteaza la placeri lumesti, Or, intr-un spital infect sunt mai multe sanse sa-si realizeze rapid visul crestinesc! Totul se limpezeste…

    Apoi, omul, fiind asemanator cu creatorul care l-a conceput, nu e mono-maniac!
    Gratie Domnului care ne–a dotat, pe fiecare si pe toti, cu inteligenta reala deocamdata incomensurabila (folosim max 10% din capacitatea neuronala), si geniu creator, suntem multi oameni care nu ne desconsidera nici corpul fizic si nici viata materiala.
    Nu suntem chiar toti pagani, unii ne simtim crestini, doar ca am inteles de la Isus ca doar rezultatele concrete conteaza, ca intentiile cele mai bune, daca raman neconcretizate nu-i ok, decat ptr pavarea infernului…
    Datorita acestei gandiri, exista pe lume frumosul exprimat in arte, confortul material, intr-ajutorarea efectiva, compasiunea pro-activa si alte chestii „cash”, care prioritizeaza actiunile concrete si rezultatele lor palpabile!
    Pe noi nu ne fascineaza viata de apoi, ba chiar ne-ar aranja sa o cunoastem cat mai tarziu ;)

    Atat CpF&numerosii ei sustinatori, cat si noi, cei care boicotam referendumul, suntem buni cetateni ai RO, doar ca vedem diferit prioritatile tarii noastre.
    Spre deosebire de alegeri, la referendum boicotul este exprimarea democratica a dezacordului fata de tema propusa dezbaterii, considerata nerelevanta pentru interesul general. E dreptul unora si al altora, sa gandeasca cum gandesc, si sa se exprime in consecinta.
    Personal, ceea ce numiti „antropologie traditionala…, ca baza filo-morala a societatii”, mi se pare un fel publicitate subliminala (…) pentru o teocratie romaneasca, iar subiectul casatoriei homosexualilor foarte bine gasit ca sa explodeze mamaliga!
    Evident, nu sunt de acord si inteleg sa boicotez, atat pentru invalidarea acestui demers democratic, cat si pentru evitarea, pe viitor, a altor initiative de acelasi tip, dubios de retrograde, menite sa distraga oamenii de la viata si preocuparile lor…traditionale!

  6. Vă mulțumesc pentru articol. Pune lucrurile într-o altă perspectivă. Disputa privind referendumul e de fapt disputa dintre cei care consideră că tradiția are lucruri valoroase, ce merită păstrate, iar orice schimbări trebuie făcute cu mare atenție și cei care consideră că tradiția trebuie abandonată în numele libertății individuale absolute. Eu merg la referendum și votez DA.

    • Atentie la ce spui DA – intrebarea este „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”

      Stii sigur care este legea de revizuire? Te-ai informat ca poate de fapt e vorba despre altceva si ti se vand gogosi?

      Te-ai intrebat poate „dar de ce intrebarea nu e clara – Sunteti de acord cu revizuirea Constitutiei cu legea care sa declare casatoria ca explicit intre un barbat si o femeie”?

  7. „Sexualitatea face parte din marile iluzii ale omului contemporan, tocmai fiindcă a fost decuplată de la funcția ei biologică, reproductivă. Menirea iubirii creștine este depășirea sexualității, iar celibatul și abstinența au fost preferința creștinismului dintru început.”

    N-ati putea dezvolta un pic tema respectiva? Adica sa ma lamuriti si pe mine daca actul sexual ar trebui sa fie exclusiv in vederea procrearii? Apoi de cite ori ar trebui repetat in cursul vietii?

    Daca faceti apel la crestinism ma puteti lamuri de ce ati renuntat la omorirea cu pietre a homosexualilor sau o supuneti la un referendum viitor? Si fiindca va plac citatele, uitati si referinta:

    Leviticul 20:13: „Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.”

  8. Ce atata dezbatere despre cum, cu cine si de ce cineva are un act sexual cu altcineva? Ce atata discutie despre crestinism, biologie reproductiva sau din placere?

    Fiecare are liberatea cu acte sau fara acte sa se culce cu cine vrea, cum vrea daca se respcta urmatoarele:

    1. Este peste 18 ani
    2. Este consensual de ambele parti.
    3. Respecta dreptul celorlalti la intimitate (nu pe strada, etc). Fa-o frate la tine acasa.

    Ca nu e de acord Dumnezeu? De unde stiti voi ce vrea Dumnezeu? Ca scrie in biblie. Lasa frate ca tot in biblie scrie sa nu dai cu piatra si sa iti iubesti aproapele, sa nu furi si sa nu ucizi, sa nu fi fariseu.

    Roamania e plina de hoti si farisei. Infinit mai multi decat homosexuali.

    • Nu-ui chiar asa de simplu.

      Acolo unde „casatoria” homo a devnit „legala” la fel ca si casatoria normala orele de „educatie” homosexuala devin la fel de legitime ca si cele de educatie sexuala. In tari ca Franta, Canada sau Olanda unde invatamantul e majoritar de stat orele de indoctrinare LGBT devin obligatoii inca de la prescolari, adica in cazul celor mai vulenrabili dintre copii. Practic sunt invatati ca sexul/genul nu e ceva cu care se nasc ci ca e o chestie de optiune, inca de la varsta la care habar nu au ce e sexul. Familia fireasca deine un soi de monstruozitate. Li se spune ca normal ar trebuie sa aiba doi tati sau doua mame dar niciedum un tata si o mama. etc. etc. Genul asta de abuz institutionalizat asupra copiilor genereaza traume psihice ce le pot ruina intreaga viata.

      Dincolo de orice alte consideratii, asta e un motiv extrem de intemeiat pentru orice om ce nu si-a pierdut chiar si ultima umbra de bun simt sa voteze „da” la referendum.

    • De unde ai scos „ambele parti”? Trei sau partru sau cati vrei, n-au voie? Vezi, si liberalii sunt, in reflexe, conservatori.

  9. Articolul este foarte bun si binevenit. Din pacate nimeni nu are timp si rabdare pentru o discutie old-style, cu argumente, pe problema – toti sunt convinsi ca detin adevarul si ca stiu precis si exact de ce, si ce anume urmeaza, etc – asa cum se poate vedea din multe comentarii postate aici.
    Sper doar ca aceasta reactie (care e caracteristica oamenilor de azi, deci si implicit unei parti a cititorilor acestui portal) sa nu descurajeze autorul de a mai posta articole.
    Iar celor care scriu comentarii care include parerea lor personala, de multe ori impreuna cu un atac la autor, le reamintesc ca pot si ei oricand sa incerce sa publice o postare articulata sau argumentata, in loc de a chibita prin comentarii si de a raspandi venin.

  10. „Referendumul din 6-7 octombrie se inserează pe parcursul spiritual al creștinului ca o etapă individuală de conștientizare a stării sale interioare.”

    Nici vorbă!
    Este un demers politic manipulatoriu și-atât!
    El este organizat tocmai acum și de dl Dragnea, PSD-ALDE-UDMR ca instrument utilizat pentru a-și consolida puterea. Implicarea Bisericii Ortodoxe în politică, în favoarea PSD-ALDE (mai ales pentru că reprezentanții cleptocrației au nevoie de susținere pentru menținerea puterii și alocă o parte din banii furați din averea publică BOR) este descalificant.

    Îndemnuri de a participa la acțiuni politice nu s-au mai făcut în predicile preoților ortodocși tocmai de la colectivizarea forțată. Iată că vremurile au revenit! Niciodată Biserica Ortodoxă nu a îndemnat credincioșii să participe la alegeri pentru Marea Adunare Națională, ori pentru Frontul Democrației și Unității socialiste. O face acum, pentru a vota așa cum dorește dl Dragnea și formațiunile politice PSD-ALDE-UDMR, marionete ale cleptocrației. Este, după părerea mea o gravă eroare, cred că BOR nu ar fi trebuit să se implice în mizeria aceasta.

  11. Romania este un stat laic.
    Traim in Europa sec XXI si am scapat de ceva sute de ani de atotputernicia Bisericii.
    Constitutia ce se chinuie unele partide politice de infractori alaturi de organizatii gen CPF sa o modifice este un act juridic laic.
    Casatoria este un act juridic laic – se intocmeste legal la primarie, prezentarea la biserica dupa cununia civila este optionala.
    A impune o agenda relogioasa peste un act juridic laic este nu doar dezgustator, dar poate fi catalogat ca fiind o aberatie in orice stat modern european.
    Biserica NU mai are ce cauta in dormitoarele , casele, vietile si locurile noastre de munca.
    Statul laic trebuie sa asigure protectie si domnia legii pentru toate categoriile sale de cetateni, indiderent de orientare sexuale, etnie, gen, rasa, religie, etc ..
    Nu este caderea si nici chemarea bisericii (si nici a lui dumnezeu) sa isi bage nasul in cearceaful meu sau al oricarui cetatean din aceasta tara asa pretins laica, moderna si bazata pe constitutie si pe domnia legii.
    Biserica nu poate solicita de la un cetatean un anume comportament, decit in masura in care respectivul cetatean ingaduie bisericii amestecul acesteia in viata lui privata si intima.
    Dumnezeu (in masura in care exista) sunt sigur ca nu se preocupa dupa ce tocmai a creat un Univers de micile noastre distractii de sub patura. Nu poti crea un Univers si apoi sa ai apucaturi de baba ce se uita pe gaura cheii sau prin alte gauri….
    Biserica poate emite reguli si reglementari pentru membrii sai (cler + enoriasi) care se afla in acea calitate si relatie cu biserica din liber consintamint si proprie alegere. Impunerea de reguli bazate pe invataturi religioase la nivelul intregii societati prin legi este o aberatie groteasca si extrem de periculoasa.
    Biserica poate include respectiv exclude din rindurile sale pe oricie crede de cuviinta, dar asta nu poate afecta in nici un fel drepturile si indatoririle unui cetatean al Romaniei.
    Biserica este o organizatie privata ce se ocupa in mod privat cu viata religioasa a enoriasilor sai, si a trebui sa fie finantata tot privat, din donatii/cotizatii ale enoriasilor ce se declara ca fiind astfel. Situatia de acum – finantarea bisericilor de catre stat – este in sine o aberatie si o obscenitate juridic-economic-sociala.
    Biserica este excpetata de la plata taxelor si impozitelor, si nici nu este supusa vreunui control fiscal/administrativ al statului – beneficiind astfel de un privilegiu incorect si total nealiniat cu principiile unei societati moderne si laice.
    Biserica nu poate impune nimic unui cetatean al Romaniei. Incercarea Bisericii si a celor ce scrie texte ca cel de mai sus sa impuna societatii prin legislatia unui stat laic principii si practici bazate pe o carte veche de 3000 de ani este un semn grav de decadere atit a bisericii si religiei in cauza, cit si a societatii romanesti, ce pare a face pasi repezi spre o teocratie national-socialista in registru psd-bor.

    • Citez din presa americana: „National Council of Churches calls for Kavanaugh’s nomination to be withdrawn”. O intolerabila incalcare a laicitatii statului american, nu-i asa? Si totusi, unde sunt toti progresistii, secularistii, democratii si liberalii americani sa puna la punct acest conciliu al bisericilor? Va spun eu unde sunt: tac malc, sau aplauda, pentru ca indragitul lor principiu il invoca doar cand biserica li se opune. Cand e de acord cu ei, cu atat mai bine ca se implica in treburile statului.
      La fel si la noi. Citez din Hotnews: „Biserica Evanghelică frecventată de Iohannis, primul cult care dă motive pentru boicot la referendum”
      Sa indemni, ca biserica, cetatenii unui stat laic sa nu participe la un referendum, asta e cea mai monumentala ingerinta a religiei in politic. Sa sustii votul pentru sau impotriva, conform convingerilor tale religioase, e una, dar sa sustii ca biserica boicotarea votului ar trebui sa fie inacceptabil in democratie Si totusi n-am vazut nici un secularist protestand, pentru ca de data asta le place ce-a zis biserica. Deci criteriul nu e daca religia se implica sau nu in politica, si daca e sau nu de acord cu secularistii.

      https://thehill.com/blogs/blog-briefing-room/news/409775-national-council-of-churches-calls-for-kavanaughs-nomination-to

      https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22734323-biserica-evanghelic-frecventat-iohannis-primul-cult-care-motive-pentru-boicot-referendum-majoritatea-parlamentar-guvernul-vor-distrag-aten-propria-corup-violarea-justi-iei-ostilitatea-democra.htm

      • Comentariul este complet aiurea. Ceea ce spuneti sunt pareri. Care evident pot fi si pro si contra. Dar uniunea aceea a bisericilor (cate or fi?) nu vrea sa impuna schimbarea Constitutiei SUA in sensul de a respinge nominalizarea. Si la noi la fel, e vorba tot de o parere, nu vor sa schimbe Constitutia pentru a specifica clar si casatoriile LGBTQ sau mai stiu eu ce. Ori pareri are dreptul oricine sa aiba, inclusiv dvs. Cu totul altceva este inca cand vrei sa schimbi o Constitutie pentru a legifera o inegalitate in drepturi. Asta nu mai e doar o parere.

        • De fapt, in SUA, nominalizarea unui judecator la curtea suprema e mai importanta decat ce zice Constitutia, cum s-a vazut in cazurile Obergefell, Roe vs. Wade si atatea altele, si cum se vede din tot circul pe care il fac democratii cu nominalizarea lui Kavanaugh.

          • Nu inteleg ce treaba are Curtea Constitutionala aici, nu am vazut nimic despre ea in comentariul la care am raspuns. LA fel cum nu am spus nimic despre importanta sau lipsa de importanta a numirii unui judecator la Curtea Suprema a SUA. Cred ca ati gresit raspunsurile, nu-mi erau adresate mie.
            Ca asta e circ sunt total de acord. Ca sa vii dupa peste 30 ani ca sa reclami asa ceva, si EXACT in momentul unei nominalizari importante, e ceva extrem de dubios. Adica peste 30 ani nu te-a deranjat, totul a fost OK si acum dintr-o data ti-ai amintit si te-ai hotarat sa te plangi?

  12. Imi displace profund lipsa unei discutii sincere. Se filosofeaza excesiv, se face propaganda, dar nu se spune lucrurilor pe nume. De ce trebuie modificata Constitutia? Pentru ca e nevoie de o majoritate de 2/3 ca sa o schimbi, ceea ce face o revizuire a definitiei familiei practic imposibila in viitorul previzibil. Numai daca nu cumva UE se transforma radical si cu noi inauntrul ei isi faureste o Constitutie unica. Pe de alta parte, ce a determinat ofensiva LGBT catre recunoastrea casatoriei intre aceste persoane? Ce avantaje ar determina aceasta recunoastere sau extindere a familiei si catre persoane de acelasi sex? Singurul avantaj evident este posibilitatea adoptiei. Asa ca ar fi trebuit focalizata discutia catre aceasta unica tema: trebuie sau nu acordat dreptul adoptiei cuplurilor homosexuale? Am fi fost scutiti, cu totii, de multa amaraciune si ne-am fi putut concentra pe alte teme, poate mai importante, daca intrebarea referendumului ar fi fost, simplu: „sunteti de acord ca dreptul adoptiei sa fie extins si la cuplurile formate din persoane de acelasi sex biologic”?

  13. Am acordat o şansă articolului, chiar dacă autorul nu a înţeles că articolul cu pricina din Constituţie vizează căsătoria, nu familia. Am văzut că toată argumentaţia se bazează pe asta. Dar referendumul este despre căsătorie, nu familie. Deci, îmi pare rău pentru efortul irosit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Guran
Petre Guranhttp://contributors
Dr. Petre Guran – cercetător la ISSEE al Academiei Române, doctor în istoria civilizaţiilor (2003), cu o teză intitulată Sfinţenie regală şi putere universală în lumea ortodoxă, susţinută la EHESS, Paris; autor al volumului Biserica în cetate. Studii de ecleziologie ortodoxă (București, 2014) și a peste 30 de studii în limbile engleză și franceză dedicate antropologiei faptului religios şi istoriei intelectuale a formelor de putere în lumea bizantină, antică și medievală, co-autor la Oxford History of Historical Writing și Oxford History of Late Antiquity; numeroase studii, articole şi recenzii în română, pe teme de istorie, arhitectură și religie; fellow NEC și coordonator al volumului Impăratul hagiograf. Cultul sfinţilor şi monarhia bizantină şi post-bizantină, New Europe College, 2001; autor al proiectului de educație alternativă Școala de la Bunești (www.bunesti.ro).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro