marți, martie 19, 2024

Daunele s-au produs deja

Indiferent cine câștigă alegerile prezidențiale din America, răul cel mare s-a comis deja, atât în țară, cât și în străinătate. În Statele Unite, încrederea în sistemul politic și în bunul simț al celorlalți cetățeni a fost distrusă.

Susținătorii lui Hillary Clinton s-au grăbit să atribuie taberei lui Donald Trump – “deplorabilii” – cele mai grave atribute ale acestuia: sexist, rasist, necinstit, narcisist, ignorant.

La rândul lor, susținătorii dlui Trump îi consideră pe cei ai dnei Clinton ca fiind lipsiți de morală: cum poți vota pe cineva care minte și înșeală cu atâta nerușinare. În plus, țara are nevoie, în mod evident și cu disperare, de o schimbare. Candidatul actual este de netolerat.

Și noi, în Europa, suntem perdanți. Dacă până și cea mai importantă democrație din lume are alegeri de genul ăsta, cufundate în bani murdari, falsuri și șmecherii, ea nu mai este un conducător plauzibil al lumii libere. Dacă rezultatele sunt neclare sau contestate, repercusiunile vor fi și mai grave.

Dar răul nu este doar unul simbolic. În cea mai mare parte, securitatea Europei se bizuie la propriu pe leadership-ul venit de pe malul celălalt al Atlanticului. În eventualitatea vreunei crize militare la granițele noastre, avem nevoie de greutatea diplomatică americană, de sancțiunile financiare americane, de serviciile secrete americane, de logistica americană, de trupele americane, de armele nucleare americane – de prezența americană în mai toate cele.

Nimic din toate astea nu mai este garantat acum. Dl. Trump a respins retoric alianțele Americii încă dinainte de a ajunge președinte. Dată fiind viziunea sa sumbră și nihilistă asupra lumii, relațiile există numai prin intermediul tranzacțiilor. Ideea de a vărsa sânge și a cheltui o avere pentre niște valori comune, bazate pe istoria comună îi este la fel de străină ca o afacere cu facturile plătite la zi.

Probabil că președinția lui Trump nu ar fi atât de proastă pe cât o sugerează declarațiile sale publice. Instituțiile Americii – Pentagonul, Departamentul de Stat – nu se vor schimba peste noapte. Cabinetul său nu va fi format (în întregime) din cinici și din neștitutori. Eventualul vicepreședinte, Mike Pence, pare o persoană serioasă comparativ cu unii dintre susținătorii taberei lui Trump. Congresul rămâne, în mare parte, de orientare atlantică.

Dar cele mai importante decizii se iau la vârf. Dacă Vladimir Putin amenință un aliat european, va primi el oare de la Casa Albă telefonul înspăimântor de ferm pe care o asemenea “cascadorie“ l-ar fi primit din partea oricărei președinții anterioare? Nu mai putem fi siguri. Fără un creier treaz, întreaga forță a aparatului american de securitate devine inutilă.

Dna Clinton oferă o politică externă neschimbată. Dar dacă ea câștigă, ea va fi președinta unei Americi mai slabe și mai divizate. Dl. Trump va contesta probabil alegerile. Președinția ei va fi marcată fie de scandaluri, unele provocate de ea însăși, altele inventate. Și un curent izolaționist  marchează clar politica americană, atât de stânga, cât și de dreapta.

Rezultatul se va materializa în niște luni și ani care pentru europeni vor fi cei mai periculoși de după Războiul Rece. Decenii la rând, ne-am bazat pe garanția securității oferite de America. Ca să fim cinstiți, am crezut că acest lucru e de la sine înțeles. Ne-am cufundat într-un anti-americanism nerecunoscător, lăsând niște inerente neînțelegeri să se transforme în resentimente paranoide (un exemplu grăitor îl constituie “Operațiunea Snowden” și consecințele sale). Am cheltuit mult prea puțin pentru apărare și am cheltuit nesăbuit.

Teoretic, Uniunea Europeană, cu populația sa de peste 500 de milioane și cu un PIB de $16 mii de miliarde, ar putea avea grijă de propria-i securitate. Umplerea golului lăsat de America ar fi costisitoare. Va trebui să treacă aproximativ un deceniu. Ar fi nevoie de noi instituții politice și de politicieni vizionari – niște Adenaueri, Monet, Schumani și Spinelli – de felul celor care au reconstruit jumătatea de vest a continentului după cel de-al Doilea Război Mondial.

În general, acea voință și hotărâre survin numai după niște evenimente care pe oameni îi înfurie sau îi înspăimântă. O criză sau un dezastru.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Sumbru…
    Asta se intampla cand valorile societatii se schimba. Cand, in loc de savanti, oameni docti, cu o educatie stiintifica solida si principii morale impecabile sunt inlocuiti cu stele de cinema sau rock care si-au facut „educatia” vanzandu-se pentru un pumn de dolari. Cand structura societatii se schimba dramatic iar populatia care a construit maretia Americii a devenit minoritara si si-a pierdut, odata cu concentratia, si valorile care au stat la baza existentei sale.

    P.S. Se impune o corectie: PIB alUniunii Europene nu se masoara in miliarde ci in trilioane (mii de miliarde).

    • De acord cu ce spuneti, cu o precizare: „vedetele” (circarii – cei care distreaza lumea si. ca in Pinocchio, la sfarsit, tara distractiei devine tara magarilor) nu au nicio educatie si nu dau doi bani pe ea. Si asta are legatura cu iresponsabilitatea generalizata care domneste in media.

  2. „Dl. Trump a respins retoric alianțele Americii încă dinainte de a ajunge președinte.” – desigur, nici vorbă de aşa ceva. Trump a atras doar atenţia că aliaţii Americii trebuie să cheltuiască mai mult pentru înarmare şi să se implice în rezolvarea crizelor internaţionale, nu să lase toată greutatea pe umerii Americii.

    „Dacă Vladimir Putin amenință un aliat european, va primi el oare de la Casa Albă telefonul înspăimântor de ferm pe care o asemenea “cascadorie“ l-ar fi primit din partea oricărei președinții anterioare?” – dacă şi cu parcă.
    Putin n-a ocupat Ţările Baltice înainte de 2004, atunci când NU erau în NATO. Asta nu-i împiedică pe unii analişti să bage băţul prin gard cu texte gen „dacă Putin face nu ştiu ce…”

    Pentru orice observator rezonabil, promovarea bunelor relaţii America-Rusia, aşa cum doreşte Trump, face să scadă pericolul de război şi creşte gradul de siguranţă al ţărilor din regiune, în primul rând al Ţărilor Baltice.
    Iar promovarea tensiunilor cu Rusia, escaladarea retorică şi militară (trimiterea trupelor în Ţările Baltice, patrularea aero-navală agresivă în apropierea ţărmurilor ruseşti etc.) fac să crească pericolul de război, iar primele victime ar fi tocmai balticii.

    • Rusii au ocupat tot ce a fost vulnerabil in vecinatatile sale. Incet, incet aceste vecinatati, odata ocupate, au condus la noi vecinatati si, uite asa, din aproape in aproape, ne-am trezit cu o Rusie uriasa care tinde sa ocupe nu numai Asia dar si Europa si Orientul Mijlociu si calotele polare, etc…
      Parerea mea este ca singurul obstacol in calea agresivitatii Rusiei este tocmai Forta. Numai un pumn mai zdravan poate aduce mintea la cap rusilor, nu bunele maniere.

      • „Rusii au ocupat tot ce a fost vulnerabil in vecinatatile sale.” – care parte din afirmaţia mea „Putin n-a ocupat Ţările Baltice înainte de 2004, atunci când NU erau în NATO” n-ai înţeles-o?

        Şi au ocupat cumva Finlanda, Belarusul, Azerbaidjanul, Kazakhstanul?
        Au ocupat cumva Tbilisi în 2008 sau Kievul în 2014?
        Ruşii nu ocupă aiurea teritorii. Teritoriu au destul. Au ocupat acele teritorii care sunt vitale pentru a bloca aderarea Georgiei şi Ucrainei la NATO. Aderarea acestor ţări vecine Rusiei la NATO, decisă în 2008 la summitul de la Bucureşti, ar afecta grav securitatea Rusiei: Rusia s-ar învecina cu NATO în NV (Ţările Baltice), SV (Ucraina) şi Sud (Georgia).

        „Incet, incet aceste vecinatati, odata ocupate, au condus la noi vecinatati si, uite asa, din aproape in aproape, ne-am trezit cu o Rusie uriasa care tinde sa ocupe nu numai Asia dar si Europa si Orientul Mijlociu si calotele polare, etc…” – măi să fie! Urmează tot Globul, Luna şi planeta Marte.

        Problema e că în 1989 trupele sovietice erau la Berlin şi la Praga. De atunci au dispărut blocul comunist şi URSS-ul, iar ruşii s-au retras până în imediata vecinătate a frontierelor lor. Dar nu se mai retrag din teritoriile ocupate în Ucraina şi Georgia. Din punctul lor de vedere, asta e ultima lor linie de apărare. Presiunile pentru retragerea din Crimea, Donbas, Abkhazia şi Osetia înseamnă drumul spre război.

        Iar în Siria, ruşii îl apără pe aliatul Assad, preşedintele recunoscut pe plan internaţional, şi bazele lor din Siria. Alţii au încercat să submineze poziţiile Rusiei în regiune prin susţinerea revoltelor anti-Assad (în principal prin susţinerea unor organizaţii salafiste şi teroriste de tipul al-Nusra).

        • @DanT – dacă în urmă cu 30 de ani (în 1986 that is) i-ar fi spus cineva lui Ceaușescu despre aderarea României și a Ungariei la NATO și UE, credeți că l-ar fi luat în serios?

          Putin e format ca om în perioada Războiului Rece și nu poate ieși din acele tipare de gândire, iar eu am ajuns să vă apreciez comentariile tocmai pentru că reflectă puncte de vedere ale Moscovei :P

          Însă Occidentul nu e dușmanul rușilor și nici al Rusiei. De sute de ani Rusia importă modelul social-politic din vest pentru că acest model este realmente mai performant. Proiblema actuală este foarte concretă și n-are legătură cu NATO: în acest model social-politic nu are ce căuta un lider ca Putin. De asta e important pentru el să mențină Rusia în afara influenței occidentale, pentru a se menține la putere pe termen nedefinit, nu de altceva.

          Avem în România exemplul opous, al lui Ion Iliescu. Un gorbaciovist care a înțeles să se retragă de la putere după ce și-a terminat mandatele și a devenit astfel primul lider al României care nu s-a agățat de putere până la moarte. Nici nu a murit în funcție, nici nu a fost executat, nici nu a fost exilat. A fost ca orice lider normal al unei țări din vest, care se retrage după expirarea mandatelor. Rusia încă n-a ajuns la nivelul ăsta, Putin nu concepe să renunțe la putere decât odată cu viața.

  3. Razboiul e o meserie. Si, ca in orice meserie, alaturi de resurse si tehnica, experienta face diferenta. Europa isi poate cladi o armata bine dotata, dar ce experienta ar avea acea armata (ca intreg) si cat de rapid ar putea ea reactiona, in caz de nevoie? Daca incepe sa-si cladeasca o armata astazi si incepe sa implice aceasta armata in conflicte internationale, abia peste 20-30 ani am putea avea incredere intr-o aceasta armata europeana 100% operationala, zic eu. Din aceasta perspectiva, SUA trebuie sa ramana un aliat de baza al Europei.

    E posibil ca Hillary Clinton sa castige cu 10% avans, caz in care tanguielile domnului Trump si eventualele contestatii pe care le va depune nu vor conta prea mult. :)

    Nu mi se pare o noutate ca un discurs extremist, izolationist, xenofob sa gaseasca ecou in randul alegatorilor, in SUA sau in alta parte. Sa nu uitam ca Ion Iliescu a ajus in turul doi, la prezidentiale, cu raposatul Corneliu Vadim Tudor. Si sa nu uitam ca Hitler s-a bucurat de sustinerea poporului german. Si se mai pot gasi exemple…
    N-as zice ca natiunea americana este mai „bolnava” decat alte natiuni ale lumii. Ca si oamenii, fiecare natiune are calitatile si defectele ei si, pana la urma, conteaza intregul si conteaza realizarile si evolutia acelei natiuni. Ca si la oameni…

  4. Interesante opinii. Atentie, totusi la PIB-ul Uniunii, nu e de $16 miliarde, ci de $16000 miliarde. Cam $16 miliarde este PIB-ul Ciprului.

    ____________
    Nota editor: Va multumesc pentru corectura, am modificat.

  5. Nu sint decis daca sa ma sperii ori sa ma intristez. Atita spaima varsata asupra cititorilor in urma Brexit-ului si acum cu alegerile din SUA, incit nu se poate sa nu intri la banuieli: se face cu intentie sau se exagereaza?
    Aceste atitudini sint similare cu ale analistului Alexandru Cumpanasu despre intentia marilor puteri de dezmembrare a Romaniei.
    – ” Dl. Trump a respins retoric alianțele Americii încă dinainte de a ajunge președinte.”
    Si formularea de mai sus este retorica. E povestea cu drobul de sare.
    – „În cea mai mare parte, securitatea Europei se bizuie la propriu pe leadership-ul venit de pe malul celălalt al Atlanticului.”
    Si atunci ne speriem ca Trump cere sa contribuim si noi la NATO corespunzator?

    Prea mujlte banuieli de infidelitate din partea SUA in caz ca va fi ales Trump (eu ii vreau pe republicani), pentru ca si SUA sa nu aiba dreptul de a se uita mai cu atentie la cei ce o injura fara motiv.
    Ei bine, paragraful de mai jos mi se pare naucitor:
    „Probabil că președinția lui Trump nu ar fi atât de proastă pe cât o sugerează declarațiile sale publice. Instituțiile Americii – Pentagonul, Departamentul de Stat – nu se vor schimba peste noapte. Cabinetul său nu va fi format (în întregime) din cinici și din neștitutori. Eventualul vicepreședinte, Mike Pence, pare o persoană serioasă comparativ cu unii dintre susținătorii taberei lui Trump. Congresul rămâne, în mare parte, de orientare atlantică.”
    Sa nu tragi concluzia de bun simt ca un asemenea articol e strict impotriva lui Trump, si mascat de sustinere a dnei Clinton?

    • @ VictorL,

      „Ei bine, paragraful de mai jos mi se pare naucitor:
      “Probabil că președinția lui Trump nu ar fi atât de proastă pe cât…”

      Mie, tocmai, paragraful respectiv mi se pare de mult bun simt. Cu ceva timp in urma imi manifestam, fata de un amic foarte apropiat american (de convinegere Republican) – un om extrem de serios si cu capul pe umeri – nelinistea si temerile fata de eventualitatea unui Presedinte american mai slab. Iar prietenul meu mi-a spus: „stai linistit, America are un fel al ei de a merge inainte, indiferent de ce presedinte se alege”.

      • @ Lucky,
        tocmai pentru ca se recunoaste ca schimbarile nu vor fi apocaliptice (cum ne prevestea alt autor acum citeva zile) odata cu alegerea lui Trump. Inseamna ca esti doar impotriva lui Trump.
        Si cu ocazia asta mai bestelim putin lipsa de democratie din SUA.
        Ca nu e ca la noi, in UE :P

  6. Cam melodramatic.Lumea deja boceşte America,dar America întotdeauna s-a reinventat.Iar dacă America pleacă din Europa,în 5-10 ani europenii iar se încaieră între ei.Deja Europa este prăbuşită în propria ei identitate şi doar un singur chibrit poate aprinde vălvătaia conflictelor.Sunt câteva ţări revanşarde prin Europa-Germania,Hungaria,Rusia,etc-care,fără americani,vor cere satisfacţie după umilinţele din cele trei războaie mondiale(inclusiv „războiul rece”).Europeni,rugaţi-vă ca SUA să nu părăsească Europa!Din nenorocire Anglia a făcut-o deja.

    • Anglia nu a părăsit nimic, nu s-a mutat în mijlocul Atlanticului. Anglia a spart un teanc de farfurii și acum nu e sigură ce să facă mai departe, pentru că Scoția și Irlanda de Nord ar putea sparge și ele farfurii în continuare. Cu maximum de entuziasm :P

      America nu pleacă nicăieri din Europa, iar asta în baza propriilor interese. Dacă pleacă din Europa, golul pe care-l lasă se va umple urgent și nu are destule degete spre a astupa toate găurile :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro