marți, martie 19, 2024

De ce contează opiniile individuale ale judecătorilor Curții Constituționale?

Conferirea catre Presedintele Curtii Constitutionale a dreptului de a cenzura opiniile concurente sau separate ale judecatorilor Curtii, precum si cenzurarea opiniei concurente a Judecatoarei Stanciu din Decizia 392 din 6 iunie 2017, reprezinta un atac asupra statului de drept si un semnal de alarma pentru sistemul constitutional din Romania.

Legitimarea cenzurarii opiniilor individuale, pe baza criteriilor din Articolul 1 din Hotararea Curtii, este fara precedent in practica curtilor constitutionale din Europa si a democratiilor constitutionale din lume. Desi nu toate curtile constitutionale permit publicarea opiniilor separate sau concurente, si desi unele jurisdictii interzic publicarea unor asemenea opinii in domenii de doctrina constitutionala specific enumerate, nici un sistem constitutional nu confera o asemenea autoritate Presedintelui Curtii. Un asemenea mecanism ar fi de criticat chiar si atunci cand Presedintele si-ar exercita atributiile doar dupa consultarea plenului, pentru simplul motiv ca mecanismul de cenzura – sau “redactare”, dupa cum este numit eufemistic in hotararea Curtii – nu ar fi aplicabil in egala masura Presedintelui insusi.

Hotararea Curtii vine ca raspuns la opiniile separate si concurente ale judecatoarei Stanciu. Aceste opinii au creat tensiuni in cadrul Curtii chiar mai mari decat cele generate de opiniile judecatoarei Motoc in vara anului 2012. Insa dispunerea unui mecanism de cenzura a membrilor Curtii este o solutie inacceptabila. Noua procedura incalca ea insasi principiul colegialitatii Curtii Constitutionale. In plus, este un mecanism ce poate fi abuzat extrem de usor. Dupa cum unii comentatori au aratat, legalitatea acestei proceduri este in dubiu dat fiind ca cenzura ingradeste independenta pe care Constitutia, legile organice si – foarte important- practica constitutionala post-decembrista le confera judecatorilor constitutionali.

O solutie preferabila ar fi fost includerea, in opinia majoritara a Curtii, pe langa un raspuns punctual la critica opiniei concurente a judecatoarei Stanciu, a unor considerente mai generale referitoare la efectele deciziilor Curtii sau chiar a “obligatiei de rezerva” a membrilor sai (spre exemplu, dupa modelul dreptului german). Este insa probabil ca un asemenea raspuns ar fi facut publice noi disensiuni intre membrii Curtii, dintre care este de sperat ca unii ar fi aparat dreptul judecatoarei Stanciu, si al lor personal, de a se exprima liber prin opinii individuale.

Cenzurarea opiniei judecatoarei Stanciu este cu atat mai nefericita cu cat opinia in sine nu este fara carente. Chiar fara a lua in consideratie tonul opiniei, oarecum nepotrivit intr-o institutie colegiala cum este o curte constitutionala, opinia incorporeaza o distinctie intre obiter dicta si ratio decidendi, pe care judecatoarea Stanciu o preia din common-law, si care este cel putin bizara in context constitutional. Majoritatea Curtii ar fi putut, spre exemplu, raspunde judecatoarei Stanciu ca opinia concurenta interpreteaza eronat jurisprudenta Curtii in privinta considerentelor facultative din deciziile Curtii si, specific, ca distinctia dintre considerente obligatorii si considerente facultative este, si trebuie sa fie, irelevanta in context constitutional. O analiza de drept comparat arata ca nimic dintr-o decizie constitutionala nu are caracter “facultativ” fata de subiectii respectivei decizii. In cazul de fata, concluzia opiniei d-nei Stanciu conform careia impunerea de catre Curte a unei obligatii pozitive de legiferare a Parlamentului in privinta unui prag valoric a pagubei drept conditie pentru atragerea raspunderii penale in cadrul infractiunilor avute in vedere depaseste atributiile Curtii se bazeaza pe o conceptie extrem de limitata a relatiei dialogice dintre o curte constitutionala (europeana) si parlament ca for suprem de legiferare.

In orice caz, o asemenea dezbatere publica intre majoritatea judecatorilor si un membru autor al unei opinii individuale nu vunerabilizeaza Curtea ca institutie. De fapt, interzicerea unor asemenea dispute – Art 4 din hotararea Curtii interzice opiniile separate sau concurente care sunt “o critica fatisa a deciziei Curtii Constituionale” – da o lovitura legitimitatii Curtii Constitutionale. Ar fi fost de sperat ca judecatorii constitutionali sa inteleaga ca dezbaterea libera, inclusiv pe tema jurisdictiei Curtii si a efectelor deciziilor sale, nu submineaza, ci este un atribut esential al legitimitatii forului constitutional. Exemplele din dreptul comparat, de la dreptul constitutional american pana la cel german sau australian, arata curti constitutionale a caror legitimitate este indubitabila si a caror arhitectura doctrinala se datoreaza in mare masura pe dialogul de acest tip intre judecatorii constitutionali.

Cu din ce in ce mai putine exceptii, practica curtilor din democratiile constitutionale garanteaza judecatorilor constitutionali dreptul de a redacta opinii individuale. Motivele sunt multiple. Textele constitutionale sunt de obicei abstracte si trebuie interpretate inainte de a fi aplicate iar disputele interpretative sunt o practica uzuala in societati pluraliste. Mai important, opiniile individuale sunt esentiale pentru dezvoltarea unei culturi constitutionale – ele prezinta argumente, si reprezinta viziuni constitutionale, pe care studentii le studiaza si le dezbat in seminarii, pe care cercetatorii le analizeaza in studii de specialitate, pe care politicienii le incorporeaza in dezbaterea publica si pe care, uneori, chiar judecatorii fara atributii constitutionale le pot testa in deciziilor lor.

In contextul politic din Romania, garantarea libertatii opiniilor individuale ale judecatorilor Curtii Constitutionale are un rol specific si vital in garantarea statului de drept. Nu trebuie uitat ca esecul blietzkrieg-ului politic din vara anului 2012 s-a datorat, in mare masura, deciziilor Curtii Constitutionale. Intre timp, componenta Curtii s-a schimbat, si nimic nu garanteaza ca institutia condusa de Presedintele Dorneanu ar fi dispusa sau capabila sa stopeze o noua lovitura de stat constitutionala. Pentru oricine urmareste scena politica din Romania, este evident ca momentul unui nou atac total asupra statului de drept va veni, mai devreme sau mai tarziu. Din aceasta perspectiva, si dat fiind pericolul real ca Romania sa urmeze Poloniei si Ungariei in subminarea statului de drept, este vital, in aceasta perioada de dinaintea furtunii, ca institutiile statului de drept sa fie fortificate. Libertea opiniilor judecatorilor constitutionali este un factor ce garanteaza integritatea justitiei constitutionale. Iar aceasta integritate este necesara, chiar daca nu si suficienta, pentru protectia statului de drept si continuarea democratiei constitutionale in Romania.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. La ce sistem judiciar bine pus avem in Romania haideti sa fim realisti ! Unul fura o gaina si ia 4 ani si altul duce o tara la sapa de lemn si e in libertate.

    • Va rog sa ne indicati numarul de dosar cu acest furt de gaina sanctionat cu 4 ani sau orice indiciu care ne poate duce la acest caz. Multumesc. PS. In articolul dezbatut nu se vorbeste de justitie, ci de CCR.

      • Va dau eu niste numere de dosare dle. Danilet, in are am formulat plangeri la CSM,solutionate cu nu se confirma si : „de altfel aveti calea apelului”,.. ori,”procesul inca nu este terminat”.
        In unul din ele, prinzand curaj dna. judecator, fata de o decizie a CCR (601/2016), ce statua ca „opinia expertului parte nu are valoare probatorie” si „Curtea a apreciat că neparticiparea la efectuarea expertizei a expertului recomandat de partea interesată nu poate fi compensată prin dreptul acesteia de a cere ulterior explicații”,Judecatoria x, vineri 23.06.2017, desi a constatat ca expertu consilier nu a participat (de altfel, nu l-a vazut nimeni, niciodata), a ignorat considerentele CCR, a retinut raportul expertului consilier, a carei valoare probatorie O VA STABILI DANSA, LA DELIBERARE !!! Catre aceaste valori ne-am indreptat, ati dormit (TOTI),ati acceptat,si acum vreti dovezi ca nebunia este in plina desfasurare(ati uitat ca cei 7 violatori de la Vaslui erau liberi,pana cand intreaga comunitate de cititori de blog au luat atitudine; CSMul … ce facea inainte si dupa?).Pai va mai dau o dovada !
        D’astea cu fotografii cu lucrari intinse pe mii de metri patrati pe care Trib si CAp urile nu le vad, ordine de plata ignorate la deliberare, probatoriu despre care nu se face vorbire,… etc. nu isi au rostul la acest superb material al dnului. avocat, dar organizati un articol, si va stau la dispoztie !!! Stiti ca sunt partener serios si ma tin de cuvant .
        PS Aaaah! sa nu uit am una tare. O judecat si un trib obliga o nefericita sa plateasca o lucrare pe care Primaria a constat de 2 ori ca nu are aut de constr, nu are certificat de calitate, nu are proiect, … etc.; nu are nimic ! Si judecat si trib ii dau dreptate celui ce a construit in forme nelegiuite, obligandu-l sa plateasca. Ma plang la CEDO, unde mi se respinge cererea … si surpriza la 4 ani de la constatare, Primaria pune constructorul sa demoleze constructia (pod – mansarda cu odificare de volum, forma, arhitectura, structura de rezistenta, …in mod evident nu avea nici aviz PSI, daca nu avea nimic). Paratul formuleaza reconventionala impotriva mea, desi eu nu sunt reclamant, iar instanta , sesizata cu cereri de lipsa mandat de reprezentare si lipsa de capacitate, invoca (si accepta) lipsa calitatii procesuale active a Polit loc.
        PPS Sa vadeti cum inspectorii antifrauda au calculat prejuiciii si MPR a trimis in judecata fost administrator ce isi cesionase partile sociale, pentru perioada dupa ce si-a cesionat aceste parti !!!
        Sunteti total rupt de realitate dle. Danilet; lasati-va de interveniri neoportune .
        Cu compasiune,
        al dvs. Roland

  2. Interesant un punct de vedere avizat.

    Cat despre dl. Dorneanu, 20 ani a fost pus in functii de FSN/PDSR/PSD. Cumva ma indoiesc ca a dat impartialitatea peste el brusc, asa ca nu am nicio asteptare in caz ca se repeta scenariul 2012.

  3. Foarte curios:
    „Desi nu toate curtile constitutionale permit publicarea opiniilor separate sau concurente, si desi unele jurisdictii interzic publicarea unor asemenea opinii in domenii de doctrina constitutionala specific enumerate, nici un sistem constitutional nu confera o asemenea autoritate Presedintelui Curtii.
    – „nu toate curtile constitutionale permit publicarea opiniilor separate sau concurente”;
    Deci nu sintem sigurii, mai exista si altii.
    – „unele jurisdictii interzic publicarea unor asemenea opinii in domenii de doctrina constitutionala”;
    Procedeaza prost cumva? Cind e vorba de „doctrina constitutionala” probabil ca la ei nu exista tirguiala din Romania.
    -„nici un sistem constitutional nu confera o asemenea autoritate Presedintelui Curtii”.
    Dar cine s-o faca?
    Ca doar regulamentul n-a fost facut fara aprobarea celor noua judecatori, majoritatea probabil au votat pentru.
    NB,
    fiind profan, nu discut daca dna Livia Stanciu a avut sau nu dreptate, ci ma minuez ca fosta sefa a ICCJ, nu respecta legea (de fapt, regulamentele CCR). In cazul asta e normal ca un ziarist sa rabufneasca „ticalosii de judecatori de la CCR”.

    . Ca atare, daca procedeul este folosit si in alte state democratice, deranjeaza doar ca pesedistul Dorneanu „cenzureaza”?

    • @victor L, am impresia ca nu ați urmărit tot firul cazului. domnul (da, cu „d” mic) Dorneanu, a schimbat regulile în timpul jocului. Până la această opinie (mai mult sau mai puțin controversată), totul era liber la publicat. Deci, despre ce vorbim?

    • Autorul explica destul de clar: „Legitimarea cenzurarii opiniilor individuale, pe baza criteriilor din Articolul 1 din Hotararea Curtii, este fara precedent in practica curtilor constitutionale din Europa si a democratiilor constitutionale din lume”.
      Faptul că unele sisteme („din ce in ce mai putine”) nu permit publicarea opiniilor separate nu înseamnă ca trebuie si România sa se alature exceptiilor.

      • „Cu din ce in ce mai putine exceptii, ” tocmai confirma ca nu sintem singuri, chiar daca nu am ajuns la nivelul juridic american, german sau australian. Si pina atunci mai va; adica va trebui sa iesim masiv la vot, sa stim citi sintem si ce vrem, nu sa ne enervam pe net.
        Am precizat ca nu discut despre cine are dreptate, oameni ca Dorneanu nu-mi inspira incredere, ci ma mir ca un judecator nu respecta regulamentul propriei institutii.
        NB,
        colac peste pupaza, dl presedinte a clacat si ne- cadorisit cu alt premier plagiator, un ministru care a avut 0 (zero) rezultate si a votat sa fie demis guvernul din care facea parte :P

      • Exista si sisteme in care un judecator nu are dreptul sa se declare ALIATUL NATURAL AL PROCURORILOR. Exista de asemenea sisteme in care un judecator nu are dreptu sa-l sarute tzok-tzok pe obraz pe un politician care l-a numit in functzie – nici macar cu prilejul parangheliei de final de mandat al politicianului. Nici la noi nu sunt permise asfel de chestii, dar tot se fac , in special de catre doamnele cu opinii separate.

    • Ai inceput sa bati campii cu voiosie. Care lege nu a respectat-o Livia Stanciu? Cea care a aparut dupa ce doamna Stanciu si-a spus opinia?

    • Am mai vazut prostia asta cu „judecatoarea nu respecta legea”. Opinia dansei a fost enuntata joi, regulamentul care permite cenzurarea opiniilor a aparut in Monitorul Oficial joi.

      Dar chiar si ignorand cele de mai sus:
      1. aici nu e vorba de nicio lege, e vorba de un regulament intern
      2. regulamentul respectiv nu spune ca d-nei judecator ii este interzis sa formuleze o alta opinie, regulamentul respectiv doar confera presedintelui curtii dreptul sa se stearga in dos cu opinia respectiva

  4. Binenteles ca opiniile conteaza, dupa cum la fel de bine gestul de a cenzura (ca Presedinte al curtii) o opinie a unui judecator-coleg este (cel putin pe plan „colegial” daca nu si juridic) revoltator si ridica multe semne de intrebare (negative din pacate).

    Oare domnul Președinte Valer Dorneanu realizeaza ca astfel se arunca o umbra de indoiala nepermisa asupra unui mecanism constitutional fundamental in democratia tarii? Nu ne jucam cu cuvinte, este chiar fundamental ca CCR-ul sa se identifice cu democratia.

    • Sigur realizeaza ce se intampla, dar asta nu ne ajuta cu nimic. Resursele de slugarnicie ale grajdanilor PSD sunt inepuizabile.

  5. Nici la recursurile în interesul legii nu se (mai) admit opinii separate. Dincolo de aberația terminologică (și pe cale de consecință neconstituționalitate), doar persoanele putînd avea interese.

    Toate aceste decizii ar trebui să se impună prin forța argumentelor, nu cea politică ori de altă natură (citat aproximativ dintr-un studiu din „Dreptul”, prin anul 2000, când era încă dezbătută obligativitatea „dezlegărilor de drept”). Ca să nu mai vorbim că înainte de existența obligativității publicării declarațiilor de avere și celor de interese pentru oamenii cu oarecari funcții, exista întotdeauna suspciunea formulării unui punct de vedere în acord cu interese de grup (că nu se pot numi politice), sau, mai grav, strict personale.

    În măsura timpului, poate chiar reveniți cu un text referitor în mod special la recursul în interesul legii, pornind de la introducerea (prin ’93, parcă) într-un mod trivial neconstituțional (după părerea mea), secțiile unite nefiind precizate în legea de funcționare la acea dată a Csj, acționând așadar secțiile unite ca instanță extraordinară, apoi „remedierea” acestui detaliu, mai apoi încercarea de scurtă durată, prin oug, de a se renunța la obligativitatea soluției, până la stadiul actual când suntem „procopsiți” și cu alte „dezlegări de drept”, posibile dezvoltări ulterioare, etc.

  6. Laudabil articolul dar sa stiti ca golul pe care il semnalati se vede inca din 2016 de la legiferarea de catre CC a sintagmei pentru abuzul in serviciu. De acolo a inceput pregatirea pentru OUG 13, care a fost anuntata prin analiza legislatiei pe site-ul PNA, apoi cu OUG 13, apoi cu pragul, apoi cu definirea loialitatii fata de parlament legiferata de CC.

    Toate sunt semnele unei societati mai degraba in deriva incapabila sa se mai apere eficient, avand ici colo cate un puseu de luciditate dar anesteziata in marea ei masa, daca e sa ne uitam la rezultatele alegerilor, la aberatiile electorale care au desfiintat alegerile in doua tururi, la placiditatea relatiilor dintre presedinte si PSD.

    Pe scurt ce spuneti dumnevoastra este cum ne aparam de abuz ? Pai in primul rand ca abuzul a ajuns la forme agravante dupa 26 de ani in care s-a perpetuat la toate nivelele institutiilor statului in diverse forme, gerand ceea ce vedem azi, politicieni inepti si care au acaparat institutiile statului pentru a-si consfinti „dreptul” de a baga mana in banul public.

    Pai despre ce legi, despre ce politica, despre ce stat, despre ce justitie se mai poate discuta in acest caz cand reprezentantii desemnati de popor vin acolo nu pentru bunastarea oamenilor care i-au votat ci pentru a lor ?

    Asta nu mai e democratie ci o forma de feudalism.

  7. @Autor:
    La ultimul paragraf spuneti:
    ” Nu trebuie uitat ca esecul blietzkrieg-ului politic din vara anului 2012 s-a datorat, in mare masura, deciziilor Curtii Constitutionale. ”

    Ideea este ca astfel de esecuri sa nu mai fie posibile.
    Daca partidul cel mare a hotarat ca democratia trebuie sa se faca intr-un anumit fel, cum ar fi „cazul 2012” atunci asa trebuie facut si … sa n-aud discutii colaterale!

  8. smenu politic, intelegerea, descurcareala, coruptia a invins lejea,
    pe limba mea, dorneanul prin horatarea ccr referitoare la opiniile concurente si separate a spus de fapt ca judecatorul cu opinii concurente sau separate nu mai exista.
    aceasta in conditiile in care chiar actualu sef al ccr a avut opinie separata referitoare la sesizarea avocatului poporului legata de incompatibilitatea persoanei condamnate penal de a deveni membru al guvernului,
    este de subliniat ca in masura in care presedintele ccr are o opinie separata fata de hotararea luata de majoritatea curtii el poate decide sa o publice pe cand in cazul altui judecator, acesta trebuie sa vina cu plecaciuni, sugestii, propuneri, etc.,
    toti judecatorii ccr sunt egali, cu exceptia presedintelui care este mai egal decat toti,
    era si pacat ca in cadrul ccr sa nu existe regulile din camera derutatilor, parte a palavramentului, unde actualu presedinte a uzat scaunu de conducator mai mult timp,
    presedintele acorda si retrage dreptu la cuvant,

    judecatoru constitutional are dreptu la opinie concurenta si separata numai in situatia in care muschiu presedintelui vrea, despre neuroni nu poate fi vorba,
    istoria are o anumita ciclicitate, revenim la justitia de colhoz, cooperativa, prin care au ajuns judecatori membrii de partid si au fost inlaturati judecatori de meserie cu doctorate pe la Sorbona, etc,

    si ca sa fie totu complet nu a fost ultimu atac la lejea fundamentala – constitutia republicii

    ancheta la oug 13 oricum mergea impleticit dupa decizia ccr referitoare la conflictu de natura constitutionala,
    ca sa citam din clasici in viata, ma refer la actulu sef al ministerului public, nu se pot depasi anumite limite de constitutionalitate,
    iar ministresu justitiei a spus ca solutia parchetului jeneral de clasare este necesara si fireasca,

    hotii au castigat din nou,
    nu stiu cat trebuie ca sa mai sufere tara asta din cauza hotiilor,
    stalin si poporu rus fericire ne-a adus
    iubesc tradarea dar urasc pe tradatori.

    • curtea (comisiunea) de la venetia nu modifica competente ale instantelor de contencios constitutional,
      treburile astea le facem noi intern,
      iar cand isi baga coada comunishtii cu fatza umana ajungem unde suntem azi,
      cele mai mari hotii din evropa de est si cea mai inconsecventa modalitate de aplicare a lejii,
      de ce ? pt. ca se poate;
      si incepe din istorie de la debarcarea lui Cuza,
      aia a fost prima hotie mare care a schimbat implacabil cursu istoriei,
      omu care si-a asumat scoaterea rumanilor din comuna primitiva direct in capitalism a trebuit sa plece, cu ajutoru besericii stramosesti,
      afacerea strousberg (in care cu regret ii pomemesc numele titu maiorescu a fost avocatu hotilor),
      1907,
      1916,
      afacerea skoda, secrete de stat la pnt, etc, etc.
      nu avem educatie – Funeriu nu era bun la educatie, prea multa exigenta la noi care ne-am obisnuit din nastere cu descurcatu, aranjatu, vorbitu pe la spate, rezolvatu examenului,
      sustintem loazele pt. ca ne identificam cu ei, de aceea castiga otrepele de la putere,
      inchei cu poezia 1916 a lui Octavia Goga care este mai reala azi ca oricand
      pt. noi Octavia Goga a fost cel mai mare profet, pt. ca a caracterizat cel mai bine palavramentaru ruman,
      „Ţară de secături, ţară minoră,
      căzută ruşinos la examenul
      de capacitate în faţa Europei.

      Aici ne-au adus politicienii ordinari,
      hoţii improvizaţi astăzi în moralişti,
      miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă,
      deputaţii contrabandişti.

      Nu ne prăbuşim
      nici de numărul duşmanului,
      nici de armamentul lui,
      boala o avem în suflet,
      e o epidemie înfricoşătoare
      de meningită morală”

      • Prin definitie „Comisia de la Veneția este un organ consultativ al Consiliului Europei”
        Deci, este cat se poate de clar ca nu are nici puterea si nici intentia de a modifica ceva in treburile interne ale CCR.
        Dar , totusi, un punct de vedere ar fi binevenit.
        Poate ca, Curtea de la Venetia considera ca Dorneanu are tot dreptul sa faca ce a facut si, in acest caz, povestea se incheie.
        Dar daca parerea Curtii de la Venetia contrazice „directivele” lui Dorneanu, ar fi un punct de plecare mult mai solid pt rezolvarea problemei si pt continuarea atacurilor impotriva actiunilor lui Dorneanu.

  9. I. DECIZIA nr.392 din 6 iunie 2017:

    43. … „Comisia de la Venetia considera ca prevederile penale nationale cu privire la «abuzul in serviciu» … sa poata fi invocate numai in cazuri in care fapta este de natura grava, cum ar fi, spre exemplu, infractiuni grave impotriva proceselor democratice nationale, incalcarea drepturilor fundamentale, subminarea impartialitatii administratiei publice s.a.m.d. […]. Pentru cazurile de «abuz in serviciu» sau «abuz de putere» care implica interese economice, poate fi considerata adecvata cerinta unei intentii de castig personal, fie pentru persoana in cauza sau, de exemplu, pentru un partid politic.”

    a. Rezulta ca exista si cazuri de „abuz in serviciu” care NU „implica interese economice”, adica NU produc „pagube materiale”. Curtea obliga Parlamentul sa le dezincrimineze, obligandu-l sa legifereze un „parg valoric” sub care Nu „pot sa fie invocate prevederile penale cu privire la «abuzul in serviciu»”.

    b. Cenzurarea dreptului la opinie al unui judecator al Curtii („abuz in serviciu” care nu „implica interese economice”) este „de natura grava”, deci in acest caz „pot sa fie invocate prevederile penale cu privire la «abuzul in serviciu»”.

    DECIZIA nr.392 din 6 iunie 2017:

    41. … „Curtea a statuat ca legiuitorul trebuie sa dozeze folosirea mijloacelor penale in functie de valoarea sociala ocrotita” …

    Raspunderea penala in cazul „abuzului in serviciu” NU trebuie sa fie conditionata de existenta unui parg valoric. Cel mai bun argument ne este oferit chiar de catre comportamentul ABUZIV al Curtii Constitutionale. Un „abuz in serviciu” care produce o paguba la buget de 1.000.000 de lei este infinit mai putin nociv („valoarea sociala ocrotita„) decat „abuzul in serviciu” prin care Curtea Constitutionala a decis „Legitimarea cenzurarii opiniilor individuale, pe baza criteriilor din Articolul 1 din Hotararea Curtii”, chiar daca acest „abuz in serviciu” dirijat de catre Presedintele Dorneanu NU produce „pagube materiale”!

    Avand in vedere cele de mai sus, „impunerea de catre Curte a unei obligatii pozitive de legiferare a Parlamentului in privinta unui prag valoric a pagubei drept conditie pentru atragerea raspunderii penale” in cazul „abuzului in serviciu” pare o initiativa din categoria „legilor cu dedicatie”: eliminarea infractiunii de „abuz in serviciu” (si) pentru judecatorii Curtii Constitutionale (presupunand ca acestia nu se vor apuca sa vanda – „noaptea ca hotii” – mobilierul institutiei ;-) ).

    ***

    II. Constitutia Romaniei – TITLUL V, Curtea Constitutionala:

    ART. 145, Independenta si inamovibilitatea

    Judecatorii Curtii Constitutionale sunt INDEPENDENTI in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia.

    DEX ’09 (2009):

    INDEPENDENT 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; 2. (Despre oameni si manifestarile lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu initiativa personala.

    Cum poate sa fie independent un judecator al Curtii daca ii este cenzurata initiativa personala („opinia separta”), daca „depinde de cineva” ca opinia lui sa fie auzita? Intrebarea este, evident, retorica.

    ***

    III. Hotarare a Curtii Constitutionale:

    Aprecierile cu caracter sententios, ostentativ, provocator sau cu tenta politica, precum si cele care duc la o asemenea finalitate sunt interzise„.

    Aceasta hotarare are formulari echivoce, uneori hilare:

    a. Un judecator „uns” de un partid politic judeca „tenta politica” a opiniei altui judecator! :-)

    b. In cazul in care Curtea va judeca o cauza ce tine de dreptul la avort al femeii, va fi considerata „provocatoare” (si va fi cenzurata) o opinie care va sustine respingerea argumentelor religioase, considerandu-le inacceptabile intr-un stat secular? In general, unde va fi trasata granita dintre „provocator” si „non-provocator” in cazul subiectelor sensibile pentru societate?

    Un exemplu actual: pentru „Coalitiea pentru Familie” – de fapt pentru majoritatea romanilor – opinia ca LGBT au dreptul sa se casatoreasca legal-civil este una „provocatoare”. Va fi considerata „provocatoare” si de catre Curte, atunci cand un coleg INDEPENDENT va avea o „opinie separata” prin care va argumenta „provocator” (cu argumente ce tin de EGALITATEA in drepturi – argumente care „nesocotesc” dogmele religioase) ca referendumul este neconstitutional?

    ETC.

    ***

    IV. Doar cetatenilor unei societati care preaslavesc „judecata” fundamentata pe dogme (religioase, politice) poate sa le para normala eliminarea spiritului critic („opiniei separate”) dintr-un act de judecata, inlocuirea argumentului cu „Vointa Domnului Dorneanu cel Atotputernic si Atotstiutor” (sau poate Dorneanu – Conducatorul „Iubit”).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Perju
Vlad Perju
Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. Incepand din vara anului 2012, Perju este directorul Centrului pentru Studiul Democratiei Constitutionale la Boston College. Inainte de studiile doctorale in SUA, a obtinut doua licente in drept, la Universitatea din Bucuresti si la Sorbonna. Perju este profesor invitat de teorie a statului la Academia Europeana de Teorie a Dreptului din Bruxelles si este asociat al Centrului de Studii Europene de la Universitatea Harvard. A conferentiat si predat la universitati precum Princeton, Yale, Harvard, NYU, EUI- Florence. A fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Regimului Politic si Constitutional din Romania. Mai multe detalii gasiti pe site-ul http://www.bc.edu/schools/law/fac-staff/deans-faculty/perjuv.html

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro