vineri, martie 29, 2024

De ce e bine când e rău. Europa după alegeri

Europa comună înseamnă, firește, și lecturi comune. Citate, cunoscute de la Budapesta până la Paris de membrii cel puțin unei generații, și care circulă nestingherit de la Est la Vest sau viceversa. Să zicem Peripețiile bravului soldat Švejk. Nu știu dacă azi îl citesc la fel de mulți, ca pe vremea adolescenței mele, dar sunt convins că romanul acesta ar trebui oferit și generațiilor noi, așa cum și nouă ne-a fost pus în mână pe vremuri. Nu la școală, fiindcă lecturile cu adevărat importante sunt obligatorii în măsură în care, de fapt, nu sunt. Sunt puține opere fundamentale ca romanul picaresc al lui Jaroslav Hašek, din care putem învăța printre altele și că la České Budějovice s-a întâmplat deja tot ce s-a întâmplat în Europa, ba mai mult, oriunde în lumea largă. Mă gândesc adesea în ultima vreme că ar fi nevoie de cineva care să ne atragă atenția că ceea ce tocmai ni se întâmplă, s-a întâmplat deja la České Budějovice. Am avea mare nevoie de acea naivitate genială cu ajutorul căreia ne-am putea lepăda de permanenta noastră frustrare cum că din perspectiva periferică est-central-europeană sau balcanică nu putem înțelege Europa. A fi budejovicean nu constituie un handicap, fiindcă toți suntem budejoviceeni. Aceasta e marea descoperire a lui Jaroslav Hašek, și de treizeci de ani, de când încercăm să ne întoarcem în vatra noastră culturală și politică de odinioară, deci să ne integrăm, pentru prima oară am sentimentul că nu e totuși chiar așa de imposibil să lichidăm diferențele.

Nu vă mirați, rogu-vă, există și un dram de ironie în ceea ce spun, dar în fond eu chiar cred că de la intrarea noastră în uniune tocmai alegerile de acum au apropiat cu adevărat Estul de Vest. Ceea ce este și bine și rău. E bine, fiindcă poate ne înțelegem mai bine unii pe alții, ca până acum. Dar e rău, fiindcă asta înseamnă că ”s-au căcat muștele” pe portretul împăratului peste tot în Europa, nu numai la noi, și probabil multe lucruri trebuie reevaluate în viiitorul apropiat. În esență: azi și Londra ˗ cu alegerile ei pentru PE valabile, cică, doar pentru câteva luni – este în egală măsură České Budějovice, cum sunt, de pildă, și Budapesta sau Târgu Mureș, producătoare de absurdități de altă natură. Oricât de curios pare, aceste alegeri au relevat noi dihotomii față de care diferențele dintre țările ”vechi” și ”noi” par lipsite de importanță. Este și motivul pentru care încerc să trag concluzii optimiste din rezultatele care, privite din altă perspectivă, pot fi de-a-dreptul deprimante. Fiindcă, la urma urmei, cele două doctrine mari ale Parlamentului European, cea creștin-democrată sau conservatoare și cea social-democrată, au ieșit din confruntare destul de jumulite, se pare că Partidul Popular European va avea mai puțin cu aproape patruzeci de mandate, iar Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților mai puțin cu peste treizeci de mandate în următorul ciclu de cinci ani. De altfel acest lucru putea fi bănuit încă din prognoze, mai puțin însă faptul că nu euroscepticii se vor întări cu adevărat, ci Alianța Liberalilor și Democraților Europeni, ALDE, care va dispune de un plus de aproape patruzeci de mandate, respectiv și ESS, Verzii au primit un plus de aproape douăzeci de locuri, peste cele de până acum. Deocamdată sunt date provizorii acestea, nu se poate ști cu precizie cine unde se așează până la urmă, și nici ce se va întâmpla cu Fidesz sau chiar cu social-democrații români. Dar oricum, ne putem aștepta la schimbări semnificative, doar că nu conform previziunilor din sondaje. Euroscepticismul nu s-a întărit în mod deosebit, în schimb grupările politice alternative, pe de o parte, și partidele populiste, pe de alta, au crescut. Ideologiile tradiționale se află în regres, dar ˗ cel puțin deocamdată ˗ locul lor nu este luat de ceea ce ne temeam cel mai mult. Posibil să trebuiască să regândim uniunea, dar poate că nu ne vom alege cu cămașa lui Nessus, nu va trebui să o smulgem de pe noi, precum au și prorocit deja unii. Desigur nu strică să privim cu rezerve ceea ce spun: caut și eu metaforele, precum căuta soldatul Švejk parabolele în timpul războiului pentru a demitiza cu ajutorul lor istoria, apăsător patetică, ba chiar falsă.

Pentru mine e evident și faptul că din păcate Uniunea Europeană se confruntă astăzi cu o criză politică, în condițiile în care, din fericire, nu este vorba nici de criză economică, nici de una socială sau culturală, orice s-ar spune. Această criză politică explică faptul că deși marile familii politice europene încearcă să asigure funcționarea Parlamentului European pe logica confruntării dintre stânga și dreapta, în realitate parlamentul de la Bruxelles, sau de fapt de la Strasbourg, astfel articulat, nu reprezintă câtuși de puțin o analogie a parlamentelor naționale tradiționale, deoarece prezentul sau viitorul Europei nu pot fi văzute exclusiv prin prisma programelor de stânga sau de dreapta, ci trebuie, mai devreme sau mai târziu, să acceptăm și o altă compartimentare. Cu atât mai mult cu cât în parlamentele naționale ale tot mai multor țări apar semnele crizei, lipsa programelor coerente fiind tot mai îngrijorătoare. Obișnuim azi să explicăm această lipsă de programe cu populismul tot mai răspândit, cu schimbarea discursului public și cu modul nou de comunicare al unor lideri autoritari care apar peste tot, însă este vorba mai degrabă de faptul că globalizarea inevitabilă – și de dorit, în speranța unui viitor mai decent – ne pune în fața unor dileme sau alternative de tip nou. Opțiunea de stânga sau de dreapta continuă să fie importantă, dar în politica europeană dialogul despre viitor trebuie purtat (și) pe baza unor cu totul alte criterii.

Îmi amintesc – și eu, ca și Švejk – că la începutul anilor 90 am avut, în proaspăt înființata organizație de reprezentare a intereselor maghiare din România, UDMR, discuții aprinse despre pluralismul politic. Această uniune politică și-a propus să lupte pentru drepturile comunității maghiare de peste un milion și jumătate, și nimeni dintre noi nu a negat că putem fi eficienți numai dacă pentru relaizarea unor obiective vitale acționăm uniți în parlamentul României. Însă a fost clar pentru noi și faptul că o comunitate atât de numeroasă (mai multe țări europene au o populație egală sau mai mică) nu poate fi privată de pluralismul opiniilor, de dreptul la diversitatea ideologiilor. Iată de ce ne-am modificat statutul de funcționare în așa fel încât nu doar am permis înființarea în cadrul uniunii a unor platforme politice ˗ creștin-democrată, social-democrată, liberală ˗ , ci practic am impus înființarea de fracțiuni în cadrul forului nostru de decizie, numit – cam emfatic – Consiliul Reprezentanților Uniunii. Pe atunci UDMR fusese marcată de grave divergențe de opinie și am încercat în acest fel să detensionăm situația. Așadar a început procesul de restructurare, iar fracțiunile înființate s-au dovedit utile, doar că numai o parte mai mică din ele au fost grupări doctrinare. Majoritatea membrilor s-au grupat în fracțiuni precum: secuii, cei din Partium, diaspora, tinerii, etc. După aceea aceste grupări au și funcționat mulți ani de zile, contribuind la transparentizarea deciziilor, dar în realitate nu ele au determinat discuțiile în contradictoriu, ci opoziția celor două tabere, una moderată, adeptă a dialogului, și alta, mai radicală, care nu a crezut deloc în eficacitatea acțiunii politice din parlament. O politică etnicistă, nimic mai mult, ar spune unii. Este și nu este adevărat. Ce altceva ar fi politica europeană de azi decât o permanentă dezbatere despre ce înseamnă a fi european și care sunt principalele valori europene: integrarea sau izolarea, respectiv tot ce se subînțelege aici: deschidere sau autarhie, societate liberală sau fundamentalism autoritar. În ce mă privește, eu chiar n-aș îndrăzni să definesc aceste alternative prin ideologiile tradiționale, deși accept că și asta e posibil, la urma urmei.

E lipsă. Lipsă de viziune privind viitorul. Uniunea Europeană ˗ să spunem că Bruxelles-ul, dar e valabil și în ce ne privește ˗ nu știe sau nu are curajul să ofere răspunsuri la câteva întrebări fundamentale. De exemplu la dilema Europei statelor naționale sau a Europei regiunilor, etniilor, culturilor, construită flexibil, dar acționând unit spre exterior și solidar în interior. Aș putea continua înșiruirea. Poate că nici nu s-au formulat încă, public, cele mai importante dileme reale. De aceea pot fi câștigătoare acele false contrapuneri, ca de exemplu „pro imigranți” versus „contra imigranți”, care batjocoresc deschiderea europeană într-adevăr tradițională. Ori tocmai pentru asta este nevoie de o Uniune Europeană puternică, fiindcă printre altele și problema imigranților poate fi soluționată pe termen lung numai în comun. Deși pare paradoxal, dar e adevărat că fiecare țară are șanse mai mari de a-și apăra identitatea națională într-o Europă comună, decât o au statele naționale ˗ autoizolate cu garduri virtuale sau reale ˗ separat. Nemaivorbind de comunitățile minoritare, pentru care adevărata primejdie o constituie tocmai concepția statului național.

Nu vreau să spun că nu există posibile răspântii pentru Uniunea Europeană, în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, și că poate fi concepută o singură direcție izbăvitoare. Cred, și o simțim cu toții, că ne mai poate aduce și bine și rău conviețuirea noastră la Bruxelles. Dar dacă nu realizăm cât de forțată este interpretarea prin doctrinele tradiționale a tuturor dilemelor existente în Uniunea Europeană, o putem păți ca perdanții mai mici sau mai mari ai alegerilor de acum, care de bună seamă au pierdut pentru că nu au realizat că Uniunea Europeană nu trebuie să ofere numai un buget comun, soluții la porvocările energetice sau posibilități de angajare neîngrădite, ci trebuie să-și asume răspunsuri la problemele de identitate. Pe deasupra în Ungaria în campania electorală s-a putut observa ˗ din exterior, din Transilvania așa s-a văzut ˗ că majoritatea partidelor de opoziție aproape că nici nu îndrăznesc să spună altceva decât cei din tabăra aflată la putere, ci în cel mai bun caz încearcă să afirme altfel, mai „elegant”, același lucru. Ori pentru politica europeană de azi – inclusiv pentru cea maghiară sau românească – marea provocare este că opinia publică, sătulă de limba de lemn a politicienilor de carieră, așteaptă ceva nou. Sau cel puțin o altă exprimare. Mă gândesc că rezultatul relativ bun al Coaliției Democrate (DK) sau al tinerei formațiuni Momentum se datorează tocmai faptului că ele au înțeles această exigență. Viziunea partidului lui Ferenc Gyurcsány despre Statele Unite ale Europei nu este câtuși de puțin nouă și nici nu e sigur că ar funcționa, dar măcar a oferit o altă narativă. Să vrei altceva și doar altceva poate fi un mare pericol, dar și o mare șansă ˗ repet. Până la urmă alegerile europene de acum arată că pierderile celor două mari uniuni de partide, în ciuda tuturor previziunilor, nu au îmbogățit partidele eurosceptice – sau nu doar pe ele -, ci mai mult pe liberali și pe verzi. E adevărat, nici liberalii de azi nu mai sunt ce au fost, chiar și Macron cu greu ar putea fi înveșmântat în doctrina liberală clasică, dar ceva tot îl leagă de ea. După cum e adevărat că extrema dreapta franceză a obținut, cu ajutorul vestelor galbene, un număr ceva mai mare de voturi, decât adepții lui Macron. La fel, și Matteo Salvini a învins în Italia, dar pe ansamblu echilibrul tot nu s-a răsturnat. Parlamentul European nu va fi în niciun caz bipolar, ci mai degrabă poligonal, însă nu e sigur că asta e rău. Este neîndoios că în țările membre partidele au desfășurat campania electorală cu slogane naționaliste – adică irelevante din punctul de vedere al obiectivelor de la Bruxelles –, însă Europa tot nu a alunecat fatal în direcția naționalismului, ci pur și simplu mulți caută – și cu îndreptățire – răspunsuri la problemele lor identitare (naționale, regionale etc.).

După alegeri Europa a rămas în continuare aceeași, și asta e bine. În schimb, pe țări, luate separat, această confruntare are mulți învinși și are, aparent, mulți învingători. În România, de exemplu, a eșuat partenerul mai mic al coaliției de guvernare, Partidul Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE), care nu a trecut pragul de 5%. Altminteri și la noi, prezența la urne a fost deosebit de mare, de aproape 50 la sută, scor fără precedent. Ei bine, dacă îmi pare rău pentru cineva, acesta este tocmai președintele acestui partid realmente liberal, fost premier, un politician deschis, cu vederi europene, Călin Popescu-Tăricean, care nu a realizat însă că azi nu mai e suficient să vorbești clar, precis și sincer, ci este nevoie și de captatio benevolentiae. În schimb un partid populist înființat abia de câțiva ani, Uniunea Salvați România, a obținut un scor de peste 20% pentru că recurge la o retorică de opoziție foarte zgomotoasă dar destul de goală. A eșuat și principalul partid de guvernare, Partidul Social-Democrat, al cărui președinte, Liviu Dragnea, a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție, a doua zi după alegeri, la trei ani și șase luni de închisoare cu executare. Chipurile, pe vremea când era președinte de consiliu județean, o instituție subordonată lui, și influențată de el, a angajat fictiv două persoane care au lucrat pentru partidul său. (Într-un caz asemănător a fost anchetat cândva în Franța Jacques Chirac.) Aceste coincidențe sunt, oricum, ciudate: într-o zi pierzi alegerile, a doua zi te duci la închisoare. Nu cu câteva zile înainte, și nici după câteva zile, ci a doua zi. Așa este azi România. Cel mai bun rezultat a fost obținut de Partidul Național Liberal (nu mai sunt, de mult, liberali: sunt membri ai Partidului Popular European). E tipic că primul pe lista acestui partid și-a dobândit popularitatea ca moderator al unui canal de televiziune printre altele prin ieșiri ultranaționaliste, net antimaghiare, și dealtfel n-a fost niciodată politician înainte de a ajunge pe lista PNL. Trăim în toată Europa epoca politicienilor „neîntinați”, între care se află oameni de tot felul, dar toți încearcă să răspundă unei anumite așteptări privind schimbarea de sistem pe scara europeană, și asta e valabil și în afara Uniunii Europene, să ne gândim doar la actorul de comedie Zelenski, ajuns președinte în Ucraina. După cum coaliția de partide a noului președinte al Slovaciei, Zuzana Čaputova, a ieșit de asemenea învingătoare în europenele de acum.

A crescut așadar nevoia de schimbare a guvernelor sau a sistemelor în Europa, dar nu s-a clarificat încă deloc ce poate însemna pe viitor înnoirea, iar acest lucru este oricum încurajator după ce am avut peste tot niște prognoze pesimiste, eurosceptice sau naționaliste. În schimb, reprezentarea maghiarilor din afara granițelor nu s-a întărit. În Slovacia nici Partidul Coaliției Maghiare, nici partidul slovaco-maghiar Most-Híd nu a trecut pragul electoral, probabil pentru că niciunul, nici celălalt n-a reușit să transmită mesajul schimbării, primul, obosit, poate, de îndelungata sa poziție de opozant, celălalt, ostenit de guvernare. În România, UDMR a reușit până la urmă să țină pasul în mobilizare cu partidele românești, și deși la alegerile parlamentare obișnuia să obțină peste 6% din voturi, rezultatul de acum, de peste 5%, e suficient pentru redobândirea celor două mandate. Aceasta reușită a constituit o miză cel puțin la fel de importantă pe plan politic intern, cât și extern, deoarece în ultima vreme în România antimaghiarismul înregistrează o creștere sensibilă, și în plus, cu câteva zile înaintea alegerilor europene, cedând și presiunii opiniei publice maghiare, UDMR a rupt acordul de colaborare parlamentară cu coaliția de guvernare. În schimb, în cealaltă parte a eșichierului, uniunea maghiară ar trebui să se înțeleagă cu opoziția tot mai ultranaționalistă, dacă nu doar la Bruxelles, dar nici la București nu vrea să-și piardă influența.

Un lucru este sigur: ar trebui să ne lămurim din nou, de ce fel de Bruxelles, ce fel de București, ce fel de Budapesta am avea nevoie. De ce fel de Europă, adică. În ce mă privește, eu aș vota din toată inima pentru Europa genial de naivă a lui Jaroslav Hašek. Nu e o narativă rea. Merge și ca program politic. Aș începe prin a trimite politicienilor de spiță nouă câteva citate. Ca de pildă, acesta: „Viața nu este o școală de bună purtare. Fiecare vorbește cum poate.”

(Articol apărut în săptămânalul Élet és Irodalom de la Budapesta)

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Lupta de clasa dictrinara intre stanga si dreapta nu mai exista in Europa decat in mintile unora care inca n-au inteles schimbarile timpurilor noastre.
    Putem spune, situatia economica din Europa s-a inbunatatit simtitor si nu prezinta primul punct pe agenda cetateanului chiar daca unii acum conetsta cele afirmate, cifrele spun altceva.
    Partidele traditionale de stanga in special social democratia a pierdut mizand pe aspectele socio /economice care nu mai intereseaza, cel putin acum.
    Cele de centru drepata au pierdut datorita politicilor economice care mizeaza prea mult pe crestere economica in deprimentul mediului, vezi ascensiunea verzilor.
    In Germania astazi verzii au depasit pentru prima oara crestin democratii, fapt nemaiintalnit in politica germana. La ce ne putem astepta , dupa dorinta nemtilor , un cancelar din randul verzilor, care vor fi repercusiunile asupra tarii si Europei, greu de anticipat.
    Tinerii au iesit masiv la vot si dupa cum se vede, interesele lor sunt cu totul altele decat cele sustinute pana acum de partidele traditionale.
    E bine ca a fost spart monpolul partidelor traditionale din parlamentul european el nefiind reprezentativ pe plan European.
    Popularii, social democratii, ALDE si verzi reprezinta ca. 80 din PE , extrema dreapta fiind izolata, partidele democratice fiind in continuare majoritare.
    Dupa opinia mea, conflictul in Europa va fi intre, Europa reprezentata de PE si comisiei europeana cu guvernele nationale reprezentate in consiliul european / consiliul Europei si parlamentele nationale.
    Electoratul proeuropean si-a exprimat dorintele , mai multa integrare, mai multe politici pro mediu , mai multe politici in favoarea pacii si restabilirea echilibrelor internationale.
    Nationalistii au agenda lor care insa nu este compatibila cu cea europeana. Tarile conduse de acestia o vor avea greu fata de PE si comisiei mai ales daca se va resusi cuplarea fondurilor europene de respectarea normelor europene.
    Ce nu s.a reusit , prezentarea finalitatii proiectului european, o Europa in care nu vor mai exista state nationale dupa modelul de astazi, o Europa intradevar unita si nu doar o uniune economica pe model actual cu politici nationale dintre cele mai diferite si cu potential enorm de conflict.

    • Este greu ca unii să uite dichotomia stânga-dreapta. Dar e un truc care și-a dovedit eficacitatea de atâtea ori, care tentează mereu pe bătrânii iluzioniști.
      Dacă nu se bate stânga cu dreapta, atunci? Cred că sunt suficiente argumente ca să recunoaștem că se desfășoară o bătălie cruntă între politic și economie. Din nefericire, deocamdată, economia și banul cară pumni în figura politicului, democrației, alegerilor etc. În scurt timp, economicul va supune și va păpușări definitiv politicul, dacă nu se întâmplă o oarece trezire (acesta este sensul în care ar trebui interpretată mișcarea popoarelor la recentele europarlamentare). Este vorba, evident, de economicul transnațional și mega-mare. De ce vor cei din spatele lui feudalizarea planetei, cu riscul distrugerii mediului, al dispariției diversității culturale și al ștergerii identităților grupurilor? Poate pentru că se cred îndreptățiți de o vocație de stăpân. De aceea vopsesc vițelul de aur în culorile tehnologiilor avansate, al promisiunilor de semi-nemurire, al voiajelor în spațiu, virtualului ilimitat etc. Spoiala anterioară, compusă din drepturi ale omului, democrație, pluripartidism, informație liberă și nepărtinitoare, al alternanțelor la putere determinate de purul și atotputernicul vot universal a cam crăpat. La o adică, ne pot face să ne gândim cu nostalgie la vremurile pe care le trăim acum ca la o vârstă de aur și mai ales de pace.

      • Economia capitalista a invins intotdeauna in fata politicului si acesta incepand cu ca. 500 de ani urma. Baza marilor imperii incepand cu cel olandez , britanic sau spaniol au fost puse de extinderea activitatilor economice ale unor companii private, sustinute de mercenari si mai putin de trupe regulate ale statelor respective. Negustorii si bancherii au fost primii care a inceput sa cucereasca teritorii largi in afara Europei, bancile acordand credite mediului e afaceri si mai putin regilor vremurilor respective, astazi ele numindu-se multinationale.
        Economia capitalista nu tine de cont de oranduri politice si nici de democratie pt ea scopul suprem fiind cresterea economica si implicit sporirea profiturilor.
        Industria de armamant este exemplul elocvent, vinde cui plateste mai bine respectiv prezinta garantiile cele mai bune ca isi vor putea onora creditele , nu conteaza, prieten sau inamic, raitungul de tara fiind mai important decat orinduirea sociala.
        In acest context politicul va avea din ce in ce mai greutati sa canalizeze activatile economice in directii compatibile cu democratia, pluripartitism, vot universal etc.etc. numarul lobbyistilor din ce in ce mai mare fiind greaitor in acest sens , numai la Bruxelles fiind ca. 25,000 cu un buget de ca. 1,5 miliarde de eur.

  2. Oarecum de acord cu Dvs., exceptand ultimele 3 paragrafe. Tariceanu nu a vorbit niciodata sincer si nu este nici pe departe un pro-European in acest moment.
    Nici macar nu merita sa re-analizam faptele comise de Dragnea.
    Retorica de opozitie a USR-ului e orice dar nu zgomotoasa, avand in vedere contextul politic actual din aceasta tara.

    Nimic despre miile de voturi pe care le-a obtinut UDMR la alegerile din 26 Mai 2019 in muuuulte judete unde practic nu exista nici un maghiar?

    • De ce trebuie legata etnia de vot si de ce un roman get pe get nu poate vota UDMR ?
      Nu vad nici o problema daca in judete fara etnie maghiara, UDMR primeste voturi cu conditia ca acestea sa fie corecte si legale.
      Poate alegatorii au optata pt acesta varianta in sustinera UDMR in a ramane in parteneriat cu PSD-ul ? nu putem privi in mintile oamenilor, putem doar specula.

      • Vorbiti serios sau doar asa, ca simpla ipoteza de lucru?
        In realitate in judetele fara etnici maghiari resentimentele fata de UDMR sunt chiar mai mari deoarece sunt hranite mai mult prin inductie, nu atat prin contact direct.
        Povestea ar fi prea cusuta cu ata alba ca sa fie reala.
        Daca tot e sa speculam, putem sa facem presupuneri in legatura cu partidul care si-a permis sa cedeze niste voturi dintr-ale sale pentru a mentine in PE structura etnica a populatiei Romaniei si, care ar fi motivele.
        Careva dintre partide s-a simtit suficient de puternic incat sa cedeze niste voturi din zone unde s-ar cunoaste mai putin la bilantul final…?
        Ultimul pe lista ar fi ALDE desi, dupa osanalele pe care le ridica d-l Bela Marco lui Tariceanu parca ma incearca o suspiciune. Dar in cazul asta chiar ca pot sa presupun si ca Tariceanu e complet rupt de realitate – am evitat sa zic chiar senil.

      • Etnia trebuie legata de vot in acest context pentru ca absolut toate datele statistice din ultimii 30 de ani sustin acest lucru.
        Corecte’ or fi voturile alea. Legale my ass…atunci cand vine ordin de la partid sa votezi cu nu stiu cine sau ce…nimic nu mai e legal.

        Daca as fi in locul membrilor UDMR fix in acest moment, nici macar nu as aduce in discutie aceste ultime alegeri europene. E hilar ce li s-a intamplat….

        Si mai penibila este prestatia UDMR-ului din ultimi 2-3 ani…pentru ca atunci cand te asociezi cu PSD si ALDE, nu numai ca e clar ca ultima ta grija sunt interesele minoritatii pe care o reprezinti…dar mai si recunosti ca esti parte dintr-o clica de infractori de cea mai joasa speta.

        • Curios e pe ce te bazezi când califici „infractori de cea mai joasă speță”?
          Și-apoi, infractorii de elită sunt de apreciat? :)) Sau care era ideea? Nu de-alta, dar de sloganuri și stereotipii avem podul plin.

  3. De ce e bine cind e rau ,sau mai degraba ,de ce e bine , cind e bine ,ba chiar foarte bine . Un text ce contine un amalgam de idei ,pornind de la celebritatea bravului soldat Švejk ,în Războiul Mondial , sau in ceha – Osudy dobrého vojáka Švejka za světové války,- o satira neterminata ,, a tot atit de inegalabilului Hašek și incheind cu o probabila nevoie, crescuta , de schimbare a guvernelor si sistemelor Europene ( de unde pina unde aceasta nevoie ? ) si cu un sfat final poate de neinteles pentru unii dintre noi . Un lucru este insa cert . Europa are nevoie de aceste framintari aparent populare , sau poate populiste ,are nevoie de cei ce contesta, sub o forma sau alta . Este evident ca aparatia acestor partide creeaza anticorpi si incercarile unora , de a manipula cetatenii europeni , este din start sortita esecului si nu face decit sa permita noilor generatii , ce vin din spate (ei inteleg altfel viata lor viitoare ) constientizarea absurdului si absurditatii spuselor celor ce pe moment (nu ii inteleg de ce fac asta , raman in istorie ca paria neamurilor din care fac parte )se impauneaza cu neinsemnatatea vorbelor lor (vor intelege si ei asta si vor schimba discursul in curind , unii au inceput deja ) .Forma retrograda de nationalism- populism nu are nici un viitor . Ea inca mai este acceptata de o parte imbatrinita deja a populatiei ,dar cei ce vin din urma ,au o alta conceptie si intelegere a notiunii de om si omenire . Acest nou adevar , nu mai poate fi oprit ,el este chiar viata insasi si scincelile unui trecut fost minunat , dar prezentat urit , de cei care inca nu pot intelege asta si raman agatati in uriciunea (poate chiar personala ) a unor timpuri trecute ,acest adevar zic , este viitorul insasi . Sa ne bucuram atunci cind putem intelege asta , sa ne bucuram pentru copii si nepotii nostri , singurii beneficiari a timpurilor ce va sa vina . Eliminati din fiinta voastra partea de uriciune , unor timpuri apuse si lasati binele, celor ce vor si fac asta, sa va prezinte viitorul in forma ce cuprind cuvintele numite :DEMOCRATIE , PACE si BUNASTARE . SUCCES

    • Cei care stau agatati in trecut nu se gandesc la nici un nepot sau vre-un tanar, pt ei conteaza momentul actual, orizontul catre viitor fiind egal cu zero.
      Acum are loc o schimbare de generatii asa cum s-a intamplat in Europa in 1968, atunci tinerii reusind sa se emancipeze fata de parintii lor tributari unui trecut nefast influentat de 2 conflagratii mondiale.
      Acum semnalele sunt cu totul altele.
      Tinerii doresc sa fie liberi , sa calatoareasca si sa muncesca intr-o lume globalizata.
      Acesta lume globalizata este insa sub semnul unor pericole majore , conflicte inarmate pt resurse, conflicte pe seama mediului inconjurator, conflicte pe seama migratiei.
      Nu mai exista conflicte intre ideologii, vedem bine cum occidentul are relatii economice foarte bune cu China, o tara care nu are nici o legatura cu sistemul democratic occidental si totusi economia si fluxul de marfuri functioneaza.
      Ideilogiile de stanga si dreapta, nationalismul exacerbat au stat la baza conflagratiilor mondiale pt tineretul de astazi existand alte prioritati decat sa-si lasa vietile in conflicte pentru „patrie si popor”.
      Intrebati tinerii beneficiarii programelor Erasmus dar nu numai pe ei , care sunt prioritatile lor ?
      Nicidecum cele trambitate de partidele politice traditionale supuse unor dictrine invechite.
      Pentru tinerii de astazi conteaza mai mult un mediu sanatos , libertate de miscare , de a munci unde sunt cele mai bune oportunitati unde pot sa-si gaseasca locul si rostul.
      Acest aspect il datoram dezvoltarii extraordinare a mijloacelor de comunicare in masa, de modului de muncii, economia fiind in fata un salt calitatiiv catre domenii care in trecut n-au fost relevante.
      Un in sigur exemplu, descoperirea telefonului mobil si accesul la acesta a miliarde de oameni a schimbat insasi constiitele acestora.

  4. Jalnica incercarea de a duce in derizoriu victoria USR.
    Dragnea a fost trimis la puscarie pentru niste fapte „presupuse”?
    Tariceanu mai este credibil ca politician doar in ochii unor persoane extrem de naive.
    Si ce aveti de spus despre voturile miraculoase obtinute de UDMR in judete fara populatie de etnie maghiara? Este acest articol parte a trocului fatis pe care il faceti de ani de zile?
    Jalnice incercare de argumenatie, dle Bela.
    Qui prodest?

    • Forumul german refuză azi contactele cu UDMR din cauza complicității cu Dragnea&Tăriceanu, din cauza atacurilor asupra independenței justiției.

      …“…Nemaivorbind de comunitățile minoritare, pentru care adevărata primejdie o constituie tocmai concepția statului național….”…..

      UDMR trebuie acuzat acum de colaborationism la distrugerea independenței justiției.

      • @ Kurt Asa este. Mai au ultima sansa, acum , in prelungiri, in min 120, sa vedem daca o sa voteze pt motiune de cenzura. Daca nu voteaza pt, inseamna ca sunt beyond redemption. „Regatenii” nu sunt toti odiosi, l-au votat pe Iohannis.

  5. Rusine, nu sunteti altceva decat aparatorul mafiei ; cat despre tariceanu, va urez sa fiti la fel de relevant si „credibil ca el si sa cadeti sub 5% !

    • Curat murdar

      …”…Ei bine, dacă îmi pare rău pentru cineva, acesta este tocmai președintele acestui partid realmente liberal, fost premier, un politician deschis, cu vederi europene, Călin Popescu-Tăriceanu,…”…

      fiecare în ograda lui a spus Tăriceanu, un iozolaționist înrăit …..

  6. Mai întâi am dat peste sintagma „de la Budapesta până la Paris”, ca alternativă nominală pentru acel „de la Est la Vest și viceversa”, dar mi-am zis că o fi o scăpare și am trecut mai departe. N-am apucat să înțeleg prea mult din subtila încetățenire a tuturor ca bujedoviceeni, că dau peste o altă sintagmă:
    „Îmi amintesc – și eu, ca și Švejk – că la începutul anilor 90 am avut, în proaspăt înființata organizație de reprezentare a intereselor maghiare din România, UDMR, discuții aprinse despre pluralismul politic.” (sublinierea îmi aparține).
    Dl Bela e un scriitor mult prea versat pentru a o mai considera și pe aceasta o scăpare. De aceea chiar îmi doresc o lămurire:
    Este UDMR o organizație de reprezentare a intereselor maghiare în România?! Sau doar una de reprezentare a intereselor cetățenilor români de etnie maghiară în România?
    În funcție de răspunsul primit (sau de lipsa lui), voi analiza dacă merită să citesc până la capăt articolul.

  7. cateva observatii:
    1. articolul a aparut intr-un saptamanal de la Budapesta, deci este destinat publicului acelei reviste, iara nu cititorilor contributors
    2. din perspectiva tintei de audienta a articolului, remarc trimiterea la capodopera lui Hasek, trimitand in ridicolul cacarii mustelor pe tabloul imparatului tematica imperiala
    3. autorul evita, sugerandu-l subliminal prin evocarea episoadelor electorale din tarile limitrofe Ungariei, episodul care releva in „Svejk” antipatia profunda, consemnata de Hasek, a nationalitatilor conlocuitoare din monarhia KuK (chezaro-craiasca, austro-ungara) fata de ifosele exceptionalismului maghiar… un demers provocator la Budapesta, aflata sub Orban V, care imi aduce aminte de reveriile cadetului Biegler, in timp ce alti neofiti de Otto Katz ;)
    cateva pareri:
    1. Hunor Kelemen are un verb jurnalistic, urmandu-l pe autor la conducerea UDMR: de gustibus non discutandum. S-ar aplica si lui Rares Bogdan? Daca n-ar fi, nu s-ar povesti, zicea povestitorul..
    2. dupa caderea lui Dragnea si probabila cadere a lui Plahotniuc, ma intreb daca nu cumva urmeaza si altii intr-un program de eliminare a intermediarilor sustinuti de Kremlin pentru a-si afirma direct interesele… mai e si episodul cu Strache din Ibiza.
    3. episodul Valea Uzului (de mortuis nihil nisi bene) merita privit in context, ca si cel al vizitei papei

    vremuri interesante, deh… mi-aduce aminte de vaca lui Svejk, cumparata de la Nathan, in Galitia, care, pe cat o fierbeau, d-aia se-ntarea… cam ca nationalismele de ultrasi

    • Foarte interesanta comparatia Europei cu Ceske Budejovice. Chiar as vrea sa citesc „Aventurile bravului soldat Svejk” traduse in ungureste, as fi curios cum sint reflectate in traducere parerile lui Vodicka, cel mai bun prieten al lui Svejk, cu care acesta isi da intilnire „dupa razboi la ora sase”.

      • În versiunea difuzată în Germania, teroriștii din filmul Die Hard nu mai erau germani, au devenit irlandezi. Așa s-a rezolvat problema :)

      • http://honsi.org/svejk/?page=5-2-3&lang=en#Bruck_an_der_Leitha

        Hasek scrie din experienta sa… este Svejk.

        „According to newspapers in Budějovice IR91 Ersatzbattailon was transferred to Bruck an der Leitha on 1 June 1915. Jaroslav Hašek was one of the soldiers who was transferred, exactly as described in the novel. The staff of the replacement battalion had their offices in Bruck Kirchengasse 27, and the men were lodged in wooden barracks across the river in Királyhida.

        Jaroslav Hašek was frequently drunk during his stay here, and was from time to time arrested and brought to Hauptwache to sober up. He was assigned to the 12th march battalion which consisted of four march companies. His company commander was Rudolf Lukas, the march battalion was commanded by Franz Wenzel. The 12th march battalion of IR91 departed for the front 30 June 1915, 8:15 PM. Jaroslav Hašek reportdely tried to avoid the departure and went missing for three days.?”

        Multam de reactie :)

  8. Ne intâlnim la ora 16 după război spune Svejk în film prietenului sau de la berărie.
    Svejk spune în film: cred ca cei de sus nu mai fac în viitor așa ceva după ce au văzut măcelurile din WW1.

    Am văzut scriitori tineri de azi din Cehia: Jarsolav Rudiš (Winterbergs Reise, Liberec-Reichenau), Kateřina Tučková (Gerta, das deutsche Mädchen, Brno-Brünn) și Jáchym Topol (Ein empfindsamer Mensch) la serate literare. La Leipzig 2019 scriitorii cehi reprezentau țara oaspete. Katerina Tuckova scrie despre „expulsarea” tinerei Gerta (un scandal pentru comuniștii staliniști cehi de azi) la marșul de moarte de la Brno 1945. Literatura e în primul rând literatură. O carte bună e o carte bună. Soldatul Svejk al lui Hašek nu a impiedicat WW2. Cei de sus nu au înteles nimic.

    La Pfingsttreffen 2019 Sudenetendeutsche s-au întâlnit cu ambasadorul Ceh de la Berlin în Bavaria pentru a declara împreună voința și credința într-o reconciliere și o Uniune Europeana comună. UE e viitorul cehilor și germanilor, cel putin la zile festive. A durat mult timp după ce Vaclav Havel și Richard von Weizsäcker au început reconcilierea ceho-germană pentru ca la Pfingstreffen -Sudententreffen 2019 un ambasador ceh în Bavaria să vorbească ca invitat față de Sudentendeutsche de Uniunea Europeană comună.
    UE nu se destramă, nu se dizolva, se transforma permanent. Motanunion, EWG (CEE Comunitatea Economică Europeană 1957), UE sunt proiecte și realizări vest. Estul a aderat 2004/2007 și s-a distanțat la Bratislava 2016 de „principiile normative comunitare”.

    …”… ar trebui să ne lămurim din nou, de ce fel de Bruxelles, ce fel de București, ce fel de Budapesta am avea nevoie. De ce fel de Europă, adică. În ce mă privește, eu aș vota din toată inima pentru Europa genial de naivă a lui Jaroslav Hašek…”……

    O „Uniune Napoleonă europeană” e de fapt miezul proiectului francez? Centralismul francez cerut de E. Macron la Sorbonna 2017 a murit înainte de start: UE cu două viteze, budget ZE separat suplimentar fără ceilalți. Brexit a făcut vizibil scindarea conceptelor în UE.
    Reconcilierea francez- germană de la Aachen 2019 continuă tratatul francez- german de la Elysee 1963 (De Gaulle si K. Adenauer). Azi elevii, studenții, dascălii francezi și germani folosesc același manual de istorie, după 500 de ani de lupte și măceluri. Schumann, Monnet și Adenauer au reușit să descifreze romanul lui Hašek și viziunea soldatului Svejk. Vaclav Havel, Richard von Weizsäcker, amabasadorul ceh de azi de la Berlin și Sudentendeutsche de azi au început cu reconcilierea politică ceho- germană, au un țel comun: UE. Mai durează până la un manual de istorie comun ceh- german. Literatura cehă de la Leipzig 2019 e mai aproape de Hašek & Svejk, de reconcilierea între vecini.

    „Wire Wegbereiter” Aktionsgruppe Banat, Neue Literatur/Bucuresti 4/1974
    „Auch auf dem Forum Romanum weiden die Schafe”
    Bernd Kolf, Neue Literatur/Bucuresti 4/1974
    S-a răspuns în mod public pe plan literar celor care credeau într-o dictatură naționalcomunistă veșnică. Nu e tradus ….

    Un manual de istorie comun româno- bulgar, româno- rus, româno- maghiar, româno- sârbesc ….

    Jaroslav Rudiš
    Nebe pod Berlínem, 2002; dt. Der Himmel unter Berlin, 2004
    Potichu, 2007; dt. Die Stille in Prag, 2012
    Alois Nebel. Na trati, 2008; dt. Alois Nebel. Leben nach Fahrplan, 2013
    Konec punku v Helsinkách 2010
    Národní třída 2013, dt. Nationalstraße, Luchterhand, München 2016
    Winterbergs letzte Reise. Luchterhand, München 2019

    Jáchym Topol
    V úterý bude válka (Am Dienstag gibt es Krieg)
    Miluji tě k zbláznění 1988 (Ich liebe Dich bis zum Irrsinn).
    K Vodojemu 24 – Zwischen Kirche und gestern – Gedichte, zweisprachig. Verlag C. Weihermüller, Leverkusen 1996.

    Tady to znám – Das hier kenn’ ich – Gedichte, zweisprachig. Edition Galrev 45, Galrev-Verlag, Berlin 1996
    Chladnou zemí 2009 (durch ein kaltes Land)
    Die Teufelswerkstatt – Roman, Aus dem Tschechischen von Eva Profousová; Suhrkamp Verlag Berlin 2010
    Citlivý člověk 2017
    Ein empfindsamer Mensch – Roman. Suhrkamp Verlag Berlin, 2019

    Kateřina Tučková:
    Žítkovské bohyně (Das Vermächtnis der Göttinnen, Deutsch: DVA 2015
    Vyhnání Gerty Schnirch, Gerta. Das deutsche Mädchen,
    Der Roman „Gerta. Das deutsche Mädchen“ nimmt seinen Ausgangspunkt Ende der 1930er-Jahre, als im Zuge des Münchner Abkommens die souveräne Tschechoslowakei zum Nazi-Protektorat Böhmen und Mähren erklärt wird. Nach Kriegsende folgt die Rache: Die Beneš-Dekrete beenden das jahrhundertelange Zusammenleben von Deutschen und Tschechen innerhalb weniger Monate. Drei Millionen Menschen müssen 1945/46 ihre Heimat verlassen – verjagt und ohne Anspruch auf Entschädigung.
    Der Hass vieler Tschechen gegen die deutschsprachige Bevölkerung entlädt sich in Gewaltexzessen wie beim Brünner Todesmarsch, bei dem mehr als 20.000 Menschen – überwiegend Frauen, Kinder, alte und kranke Menschen – zu Fuß Richtung Österreich getrieben werden. Hunderte werden ermordet oder sterben an Entkräftung.
    Lange Zeit wurden solche Kapitel der deutsch-tschechischen Geschichte tabuisiert. Schon mit dem Originaltitel ihres Romans „Die Vertreibung von Gerta Schnirch“ bezieht die 1980 geborene Tučková Stellung, indem sie einen Begriff wählt, der jahrzehntelang verpönt war. Zuvor war offiziell von „Abschiebung“ die Rede.
    Tučková fragt nach kollektiver und persönlicher Schuld
    Und auch weit über den Romantitel hinaus sucht Kateřina Tučková Aufklärung. Sie stellt Fragen nach kollektiver und persönlicher Schuld von Tschechen und Deutschen. Ihr Buch begleitet die Titelheldin über einen Zeitraum von mehr als 70 Jahren und zeigt Ausgrenzung und Unrecht als wiederkehrende Muster quer durch die Diktaturen.
    Die Romanheldin Gerta, 1925 geboren und zweisprachig aufgewachsen als Tochter eines Deutschen und einer Tschechin, erlebt die politische Spaltung der Brünner Bevölkerung im Mikrokosmos ihrer eigenen Familie. Der Vater, ein glühender Nazi, verbietet ihr nach dem Tod der Mutter die tschechische Sprache.

    Aktionsgruppe Banat:
    Ernest Wichner: 1992 Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien. Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp, Frankfurt am Main./ netradus

    1993 Das Land am Nebentisch. Texte und Zeichen aus Siebenbürgen, dem Banat und den Orten versuchter Ankunft. Leipzig./netradus

    1995 Isak Weißglas: Steinbruch am Bug. Bericht einer Deportation nach Transnistrien. Zusammen mit Herbert Wiesner. Berlin./ netradus
    1997 Der Nerv. Eine expressionistische Zeitschrift aus Czernowitz. Zusammen mit Herbert Wiesner. Berlin./ netradus

    2013 Versuchte Rekonstruktion. Oskar Pastior und die Securitate. Verlag Text + Kritik, München.

    Gerhardt Csejka: „Vexierspiegel Securitate. Rumäniendeutsche Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes.“ Herausgegeben von Gerhardt Csejka und Stefan Sienerth. Veröffentlichungen des Instituts für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas an der LMU München im Verlag Friedrich Pustet, Regensburg, 2015, Band 129 / netradus

  9. „Europa comună înseamnă, firește, și lecturi comune. Citate, cunoscute de la Budapesta până la Paris…”

    Iertați-mă, domnule senator (în memoria mea ați rămas cu această funcție), dar din textul acesta ar trebui să se înțeleagă cumva că județele Harghita și Covasna nu fac parte din Europa comună?…

  10. Amintind mustele si portretul imparatului, subtil comentate cu patanile bravului soldat Svejk,
    autorul articolului prezinta o argutie ,destinata ,evident, pentru magyarii din campia Pannoniei,
    care se opresc ,in drumul european,dela Budapesta, la Paris [probabil Trianon 1919/1920, pentru
    acel: nen,,nem suhan] unde au ramas cantonati uitand ca destinatia este Bruxelles 2019.Inutil sa
    constatam acum ca UDMR/magyar PSD a trecut pragul electoral,pentru europene,prin voturi care
    nu se pot explica,logic, privind provenienta!!I In rest propaganda subtila ramane inchistata in tiparele evului mediu Transilvanian, care nu poate fi depasit…

    • “Principiile normative comunitare” semnate la aderarea UE 20904/ 2007 sunt un fleac?
      Declarația de la Alba Iulia 1918 nu înseamnă nimic pentru „regățeni“, nu s-a realizat 1919- 1989- 2019.
      Au rămas suspiciunile mărunte în ambele părți. Incredere e altceva.
      UE înseamnă înlăturarea granițelor, înseamnă ușurarea leziunilor din coliziunile trecutului. Estul UE înca nu s-a desprins de trecutul secolului 20.
      Limba maternă, literatura sunt diversitatea trăită în UE, e pluralitatea de secole și în aceste părți ale continentului. Politicienii în est nu reușesc de un secol să asigure locuitorilor un trai mai bun, bunăstare ca în vest. Nu mai e mult timp.
      Tinerii scârbiți de acești politicieni în est migrează în vest. Trist dar adevărat. Continuați cu cearta ieftină până la bicentenar ….

      • Aveti, ca de cele mai multe ori, multa dreptate, indreptatit fiind de cuprinzatorul dvs. areal civilizational al unei consistente, splendide germanitati, aceeasi din Banat pana la Leipzig si Berlin, intru spiritul pacii, democratiei, responsabilitatii, un areal ce coincide cu insusi miezul Europei in care se inscrie si Cehia, iar autorul articolului, domnul Béla Markó, are buna inspiratie si marea gentilete de a ne aminti si recomanda „The Good Soldier Švejk” a lui Jaroslav Hašek, ca inconturnabila „livre de chevet”, fapt meritoriu pentru care nu ne ramane decat sa-i fim pe deplin recunoscatori!

  11. Domnule președinte, e incorect că ignorați faptul că Liviu Dragnea a fost condamnat de către un complet de cinci judecători, dintre care patru au fost pentru sentința cu executare. Aveți vreo probă că aceștia au acționat la ordin? Mi se pare imoral și incorect să lansați astfel de suspiciuni asupra celor patru judecători. De altfel, și în instanța anterioară Dragnea fusese condamnat, pe o decizie de 2 la 1, dacă rețin corect.
    Ca unul care a votat în 2000 cu UDMR și am fost un mare admirator al acestei formațiuni, din 1990 în 2005, am așa…o crâncenă dezamăgire. Nu aș pierde timpul scriind aici, dacă nu aș avea acest sentiment. Ați devenit apărătorii corupților, iar adesea, în Parlament, UDMR a avut un comportament mai agresiv decât PSD. Nu a mai rămas nimic, dar nimic, din UDMR-ul democratic și pro european din anii 90. Înțeleg că UDMR vrea, cumva, să își refacă imaginea și trimite persoane respectabile, ca dvs., să lanseze mesaje, dar, îmi pare rău, eu nu înțeleg de ce ați acceptat această misiune. Nu e nimic de apărat la acest UDMR: a fost 100% de partea unor inși corupți care de 30 de luni nu au vrut decat sa distrugă mecanismele de aplicare a legii.

    • „Chipurile, pe vremea când era președinte de consiliu județean, o instituție subordonată lui, și influențată de el, a angajat fictiv două persoane …”

      Este o expresie artistică. Absurdul prezumat de autor trimite cititorii cu gândul la anunțul lui Kovaliov pe care N Gogol îl pune să-și caute nasul întru întregirea chipului. Alcătuirea frazei amintește de proza rusească, iar modul în care este tratat subiectului, între stilul ghiduș și cel dramatic, relevă remarcabilul talent literar al autorului.

  12. Liviu Dragnea, a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție, a doua zi după alegeri, la trei ani și șase luni de închisoare cu executare. Chipurile, pe vremea când era președinte de consiliu județean, o instituție subordonată lui, și influențată de el, a angajat fictiv două persoane care au lucrat pentru partidul său. (Într-un caz asemănător a fost anchetat cândva în Franța Jacques Chirac.) Aceste coincidențe sunt, oricum, ciudate: într-o zi pierzi alegerile, a doua zi te duci la închisoare. Nu cu câteva zile înainte, și nici după câteva zile, ci a doua zi. Așa este azi România

    1. „Chipurile” ? Nu, dle Béla, nu „chipurile” – faptele acestui caz au fost cercetate și găsite a fi reale peste orice îndoială de două completuri de judecători ale instanței supreme din țara asta. E rușinos pentru un fost înalt demnitar să pună implicit sub îndoială, fără un minim temei, decizia acestor magistrați.

    2. Chirac nu a fost doar „anchetat” pentru un astfel de caz. Și fostul președinte francez și un fost premier (Alain Juppé) au fost condamnați chiar pentru acuzații identice.

    3. Nu data alegerilor a fost motivul deciziei finale, ci data pensionării unui membru al completului de judecată, dacă ar fi amânat suplimentar, conform precedentului de la ÎCCJ, apelul ar fi trebuit reluat. Nu văd absolut nicio coincidență sau ceva semnificativ în faptul că decizia s-a dat la o zi după alegeri, față de situația în care s-ar fi dat la o lună, să zicem, sau două, sau un an.

    • Nu văd absolut nicio coincidență sau ceva semnificativ în faptul că decizia s-a dat la o zi după alegeri

      Doc, ne cunoastem de pe vremea sictir.org. Si atunci te manifestai ca si cum ai fi avut orbul gainilor cind aveai vreun interes personal sa pari ca ai orbul gainilor.

      Nu inteleg cum poti trai asa.

      • Dpdv practic? Șterge comentariile care nu merg în direcția dorită de el și admonestează comentatorul, așa poate :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Béla Markó
Béla Markó
Om politic de etnie maghiară, președinte al UDMR din 1993 până în 2011, scriitor, traducător. Începând din anul 1974, Béla Markó a publicat 18 volume de poezii în limba maghiară, 2 volume de eseuri și analiză literară în limba maghiară, 3 volume de studii și discursuri politice în limba maghiară, precum și traduceri în limba maghiară ale unor piese de Lucian Blaga și Radu Stanca. A absolvit Facultatea de Filologie, sectia maghiara-franceza din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj (absolvit in 1974); Viceprim-ministru în Guvernul Tăriceanu şi totodată ministru de stat fără portofoliu, pentru coordonarea activităţilor în domeniul culturii, educaţiei şi integrării europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro