vineri, martie 29, 2024

De ce nu cred in Tom Gallagher

Obisnuiesc sa citesc cu placere articolele oamenilor de litere, atunci cand le vad in diverse publicatii. Oameni care au scris carti, care vorbesc articulat si cu umor, care nu transmit ura, dezechilibru patologic sau senzatii acute de enervare, oameni care distreaza. Nu mica mi-a fost mirarea citind articolul recent publicat de Tom Gallagher in Revista 22 in care un istoric cu o buna reputatie academica, cu o serie de carti publicate despre Romania (cea mai cunoscuta fiind ‘Furtul unei natiuni: Romania de la comunism incoace’) emite niste constatari (in 9 puncte) urmate de o concluzie.
Terminand de citit articolul, in mintea mea au ramas expresiile urmatoare: „Italia lui Mussolini din 1922”, „extremistii nationalisti Vadim Tudor si Miron Cozma”, „controlul absolut asupra legii si ordinii”, „judete rosii” si ” capitalism necontrolat”. In esenta este Apocalipsa dupa Tom Gallagher cu romanii nefericiti protagonisti. Nu vreau sa intru intr-o polemica cu Gallagher, insa prima mea reactie a fost sa ma intreb daca este oare intradevar atat de grava situatia? Oare suntem intr-un proces de destramare totala a constructiilor democratice (atat de firave cat sunt) incepute de la prabusirea comunismului, spre o migrare din nou in sfera de influenta ruseasca, o dezagregare a statului de drept in Romania?
Tonul apocaliptic folosit de Gallagher pare sa indice acest lucru, numai o minune ne mai poate salva de la dezastrul moral, economic, cultural, politic, ideologic si mai ce doriti dumneavoastra. As vrea sa propun un scenariu mult mai simplu si cu mai putine puncte dupa aceste zile fierbinti electorale cu megafoane in piete, despre un viitor apropiat al acestei societati, mai putin apocaliptic decat cel al d-lui Gallagher.

1. Romania va continua sa existe in EU si EU si moneda EUR vor continua sa existe.
Nu cred ca Romania va fi in situatia de a fi ‘abandonata’ de EU, cred ca un atare scenariu este cel putin naiv si nu considera factori elementari care stau la baza creatiei politice a Uniunii Europene si a motivelor admiterii Romaniei in aceasta structura. Asta nu se va intampla fie si numai pentru simplu fapt ca pana si baronii locali au enorm de pierdut de pe urma iesirii Romaniei din aceasta structura. Nu cred in destramarea EU ca si constructie politica, membrii principali Germania si Franta avand mult prea mult de pierdut ca sa permita asta.

2. In ciuda unui guvern USL (sau a oricarui guvern), reformele in Romania vor inainta, fiind impuse de mecanisme de control politic ale EU.
Romania are nevoie de banii EU, e un fapt simplu. Exista multe mijloace de presiune politica disponibile Bruxellului insa acesta este unul usor de inteles de catre oricine. Vorbim de 30 miliarde euro in 6 ani si de continuarea unui suport in decenii ce urmeaza. Grecii si spaniolii la decenii dupa aderare inca folosesc fonduri structurale. Izolati am avea o mare problema si Rusia nu reprezinta si nu va reprezenta niciodata o alternativa viabila nici pentru ‘baronii rosii’ ai lui Gallagher.

3. Economia Romaniei va avea un reviriment incepand cu 2014
Departe de a fi o republica bananiera, nu exista nici o comparatie intre Romania anilor 2012 si tari post conflictuale cum ar fi Italia lui Mussolini in ’22, Serbia lui Slobodan Milosevici si alte cazuri de acest gen, sunt pure figuri de stil literare ale lui Gallagher, pentru a obtine presupun un efect interesant intr-o conversatie de salon. Romania actuala este o economie saraca in comparatie cu cele din EU, insa relativ stabila si cu un excelent potential de crestere datorat unei populatii (inca) semnificative de 19 milioane si a unor resurse primare generoase. Nu cred ca este adus nici un serviciu acestei tari, care l-a primit mereu cald pe d-ul Gallagher, prin aceste comparatii absolut si complet in afara oricaror realitati istorice, economice si de orice alta natura.

4. Eu cred intr-o noua generatie a Romaniei
Romanii de 20-30 de ani de acum imi inspira optimism privind viitorul societatii romanesti. Ii vad mai articulati, mai bine informati, mult mai motivati in a utiliza oportunitatile sociale deschise de apartenenta Romaniei la clubul european, ii vad mai cosmopoliti (multi vorbesc cel putin o limba straina), mai bine educati (multe companii de tehnologie isi fac baze de cercetare la noi mai nou) si intr-un final mult mai placuti in comparatie cu ceea ce imi amintesc despre generatia de aceeasi varsta din anii ’90. Un progres social al tinerilor este evident si binevenit. Nu cred in aceste tablouri sumbre cu referinte la natiuni si momente postconflictuale diactatoriale ale d-lui Gallagher. Tinerii de astazi au uitat ce inseamna dictatura insa in schimb isi cunosc din ce in ce mai bine drepturile si asta ma umple de optimism.

In final, nu pot decat sa sper ca toti cititorii acestui articol sa se aseze in pat seara cu o senzatie de usurare, ca isi traiesc viata intr-o tara care se schimba in bine. Mi-ar placea ca noi romanii sa reinvatam sa ne putem bucura!

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. bun, dar, in afara de optimism, aveti si argumente? ca de o oarecare miopie – vezi pct. 4 – articolul dvs. pare sa sufere…

    • un articol de 2 lei: „Romanii de 20-30 de ani de acum imi inspira optimism (probabil pt. ca sunt ne-educati/ in somaj cronic/ lipsiti de mijloace si de sustinere intr–o tara de rahat.) ” … as rade, daca nu ar fi de plans!…

    • D-le Constantinescu cred ca v-ati ales gresit tinta. Dl. Gallagher este cel mai fin observator, un intelectual roman , si spun roman pentru ca este in stare sa comenteze viata politica si sociala a Romaniei mai bine decat orice alt analist si comentator de origine romana. Nu are echivalent in presa romaneasca. Este cel mai bun. Era odata dl Hurezeanu insa rolul de avocat al diavolului pe care si l-a asumat in ultimele sale proiecte l-au dus intr-o zona destul de cetoasa. Peste toate , dl Gallagher mai are un avantaj. Este strain de orice fel de partizanat romanesc. „He’s brilliant” in cel mai pur sens al expresiei daca o cunoasteti in original. Nu stiu cui sa-i multumesc pentru faptul ca dl Gallagher este roman la ora actuala.
      In ceea ce priveste scrisurile la care va referiti nu poti sa ramai de piatra atunci cand vezi ca toata energia toate eforturile, sperantele de mai bine, toata munca pe care ai depus-o in ultimii ani si care sperai sa aiba un sens sunt toate spulberate in trei luni de zile de niscai neica nimeni precum cei din conducerea USL de profesie gangsteri revolutionari.
      Poate nu aveati ce scrie, poate ati vrut sa atrageti atentia, poate nu sunteti convins de ce parte a baricadei se afla adevarul insa cert nu aveati de ce sa scrieti la adresa d-lui Gallagher. Ar fi pacat sa va si raspunda. Daca eram din tabara USL as fi zis ca sunteti infiltrat pe contributors sa sabotati dar nu voi spune acest lucru.

    • Iata aici un argument despre cine e de fapt domnul TG. Un nationalist, admirator UKIP, pe care as putea sa-l aseman cu Vadim Tudor daca as urma aceeasi logica pe care o aplica dumnealui atunci cind aseamana Romania lui 2012 cu Italia lui Mussolini. Multumesc domnului Constantinescu pentr ca e din putinele voci credibile care a ridicat un semn de intrebare asupra domnulu Gallagher. Rusine revistei 22 pentru promovarea unui astfel de nationalism fie el si britanic. http://www.revista22.ro/micii-englezi-contra-romnilor-globali-36552.html

  2. D-le Constantinescu,

    O sa va marturisesc sincer ca desi apreciez ca fiind foarte corecte si realiste cele 4 puncte expuse de dvs. nu-mi place deloc jocul manipulatoriu pe care il faceti la inceput pentru a va taia o felie din popularitatea lui To Gallagher.

    Haideti, va rog eu, nu mai faceti pe naivul. Trebuie sa stiti si dvs. la fel de bine ca mine ca in paginile ziarelor, dl. Gallagher nu e ingradit de regulile unei stiinte cum e istoria si prin urmare isi poate permite sa abordeze un stil ai lax. Iar ceea ce face el, cee de dvs. numiti mesaj apocaliptic, nu e decat o incercare de comunica, de a transite un mesaj simpatizantilor si votantilor USL incercand sa le schimbe optiunea, sa-i motiveze sa se mai gandeasca odata. E un joc pur comunicational. Manipulatoriu? Poate. Dar cine nu manipuleaza azi? Si dvs. o faceti incercand sa iesiti in evidenta prin provocarea unui duel de idei cu Tom Gallagher.

  3. 1. Apartenenta la UE nu te salveaza automat de coruptie sau mafie organizata. Italia este un bun exemplu.
    1.1.Uniunea Europeana, „ca si constructie” (observ ca va place limba de lemn), poate sa isi propuna ce doreste. Poate, de pilda, sa aiba ca obiectiv anularea gravitatie. Nu inseamna ca asta se va si intampla. Naivitatile cu Uniunea Europeana – sfarsitul istoriei, tradeaza ignoranta.
    2. USL nu da doi bani pe statutul Romaniei in Uniunea Europeana, in NATO sau oriunde altundeva pe planeta. Atata timp cat controlul este detinut, tara poate sa arda.
    2.1 Cum puteti dvs. sa spuneti ca Rusia nu reprezinta o alternativa pentru roscati? Mircea Geoana s-a dus special in Rusia, Crin Antonescu trimite felicitari lui Putin, liberalii au pus mereu bete in roate initiativelor romanesti in Basarabia, USL s-a opus criticarii Serbiei (protectorat rusesc), iar socialistii au fost, alaturi de liberali, sustinatori nu doar ai antiamericanismului de rahat, ci si ai unei apropieri de Rusia.
    3. Reviriment economic in 2014, in conditiile in care uselistii sunt mai preocupati de impuscarea lui Basescu decat despre guvernare? Reviriment economic cu ingroparea cotei unice si trecerea la un sistem de impozitare progresiva care sufoca initiativa privata si recompenseaza trandavitul si colectivismul? Prostii.
    3.1. A se slabi discursul antenist cu Gallagher care nu apreciaza tara. M-am saturat de tradatori si ignoranti care ii acuza pe cei mai mari prieteni ai Romaniei de sabotaj numai pentru ca indraznesc sa nu fie de acord cu Dottore si Hitlerescu, analfabetul repetent care se teme de „departamentul de stat al Statelor Unite”. Nu ne uitam toti la Gadea. Ne-am inteles, domnu’ Cristian Constantinescu?
    4. Ce legatura are una cu alta? Cine i-a votat pe uselisti? Tineretul? Nu, pensionariatul asistat si burghezia de stat care tine cu PNL, adica grupurile direct interesate de banii de la bugetul statului. Astia sunt cei care au votat alianta (naturala, de altfel) liberal-socialista.

    Da’ dvs. n-aveti decat sa va bucurati, oricum nu prea traieti pe Terra.

    • Vlad, Cristian cauta articole care, cum spune el, sa il „distreze”, sa ii vorbeasca „cu umor”, dar sa nu ii vorbeasca despre realitate, ci despre cum totul va fi bine: „Obisnuiesc sa citesc cu placere articolele oamenilor de litere, atunci cand le vad in diverse publicatii. Oameni care au scris carti, care vorbesc articulat si cu umor, care nu transmit ura, dezechilibru patologic sau senzatii acute de enervare, oameni care distreaza.”

      Parerea mea, primul paragraf e partea cea mai importanta a articolului, restul e visat la cai verzi pe pereti, strategia strutului: bag capul in nisip pentru ca realitatea si argumentele risca sa „transmita ura”. http://www.youtube.com/watch?v=5F_D71Ceaqg

  4. Nu ca zic, da’vreau sa spun:

    Plecand de la cele scrise de Dumneavoastra:

    „In esenta este Apocalipsa dupa Tom Gallagher cu romanii nefericiti protagonisti”
    si
    „Oare suntem intr-un proces de destramare totala a constructiilor democratice (atat de firave cat sunt) incepute de la prabusirea comunismului, spre o migrare din nou in sfera de influenta ruseasca, o dezagregare a statului de drept in Romania?”,

    citind si articolul Domnului Tom Gallagher,
    ma intreb si va intreb, ce anume este real/ireal din evenimentele interne si reactiile internationale din ultimele 2 luni?
    Am o constatare, -lasand la o parte interesele marilor actori politici din Europa, Rusia, SUA-
    despre Romania in presa vremii au aparut foarte multe articole in ’68, ’89, iunie ’90, si in ultimele doua luni!
    este adevarat ca au inceput cu PLAGIATUL!
    Suplimentar, interventii/luari FERME de pozitii publice/vizite asupra presedintelui suspendat/interimar, primului ministru!
    Toate astea, pentru ca ROMANIA sa intre/revina la o normalitate. -stat de drept-
    Subscriu la „Eu cred intr-o noua generatie a Romaniei” care NU trebuie sa aibe legatura cu varsta, ci cu principii si valori.
    Criticand distructiv, lasand actorii politici de la putere sa ne incalece/prosteasca, NU facem decat sa dam ocazia ziaristilor sa scrie articole ca in iunie ’90.
    Apocaliptic?
    zi buna

  5. Apreciez calmul. Daca toata constructia democratica din Romania ajunge sa depinda de 9 oameni si poti ramane detasat si increzator, ai niste nervi de invidiat.

    Sa nu uitam: IICCMER si arhivele nationale raman in continuare decapitate, ICR si CNATDCU nu mai exista, TVR e condus exclusiv de USL. Numai motive de asezat „in pat seara cu o senzatie de usurare, ca isi traiesc viata intr-o tara care se schimba in bine”.

  6. Frumos si elegant.
    O singura observatie: nu era cazul sa-i atrageti atentia lui Gallagher ca se refera la o tara care l-a primit mereu cald. Acest repros neelegant si care se origineaza dintr-un stereotip mental al gazdei complexate coboara, din pacate, mult nivelul discursului. Pacat.

  7. vad un optimism debordant. Sa arunc deci doua galetzi cu apa rece: A. 31% dintre romani cred ca „..a fost o idee buna comunismul, dar prost aplicata” B. 42% dintre romani cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. Acesta fiind electoratul despre ce reforme vorbeste autorul? Hidroelectrica care trebuia cotata in bursa si a intrat in insolventa? Oltchim care trebuia sa ajunga pe bursa, e acum in administratie special si se cauta un „dement strategic” care sa o scota din groapa fara sa ceara nimic in schimb? Companiile de stat care debordeaza de management privat? IZGONIREA investitorilor straini de la Rosia Montana, Rosia Poeni, gazele de sist???

  8. Cu alte cuvinte, „Circulez, ‘y a rien à voir!”. Nu stiu daca ati aflat, dar in Romania tocmai a esuat o lovitura de stat. Si nimic nu garanteaza ca asemenea tentative nu vor mai fi in viitorul apropiat, judecind dupa declaratiile celor doi lideri USL. Este asta un motiv de optimism? Dupa dvs. pesemne ca da. Eu unul nu vi-l impartasesc.

  9. Articolul dvs. nu e niciun fel de replica argumentata la ce a scris Tom Gallagher. E un soi de „ce bine-ar fi sa fie bine”.

    S-a dovedit in ultima luna ca orice progres inregistrat in Romania este reversibil. Sa nu subestimam USL – „La Piovra”. Nu au nimic de pierdut din iesirea din UE, ba din contra. Imunitatea in fata justitiei este mai valoroasa pentru ei (ca oricum au vile, masini, bani) decat orice altceva.

    Pentru USL este o lupta existentiala: una din alternative este Romania-rai pentru ei, cea in care ei sunt conducatorii absoluti. Nu conteaza ca acea Romanie va fi mega-corupta, fara presa libera, saracita, spoliata, in afara UE. N-are nicio importanta pentru cei cu paza SPP, Range Rover si vila la Cornu. Cealalta alternativa este Rahova. Pentru imensa majoritate a USL-istilor. Ei au ales si isi urmeaza cu agresivitate cursul.

  10. Pe de o parte de cand s-a fript cu Hitler si Mussolini, lumea civilzata sufla si in iaurt. Pe de alta parte, sper ca micii nostri pucisti nu fac nicio ciorba, ce n-a mai vazut Europa.

  11. Domnule Constantinescu,
    Ma bucur ca polemizeaza cineva cu Tom Galagher.In opinia mea, Dvs nu ati inteles mesajul domnului Galagher: Textul respectiv este despre Ponta si nu despre ROmania.Ponta este un pericol petru ROmania.Din cauza ca mincinosi si plagiatori ca el,elitele generatiei tanara paraseste tara si nu se mai intorc.(asta la punctul 4).Cu revirimentul de dupa 2014 nu fiti asa optimist.Sa nu va imaginati ca daca nu mai este Basescu presedinte, economia va zbura ca o racheta. Criza europeana va continua si dupa, ROmania nu produce decat paguba, investitii majore nu se intrvad, dimpotriva vor pleca si cele actuale (Dacia , Ford ,etc).Cel mai bun exemplu e ca la licitatia de telecom din vara asta , unde se da spectru pentru si se creaza strategii pentru urmatorii 20 ani NU a venit nimeni, doar operatorii existenti.Asta la punctul 3. Reformele USL sunt pana acum: atentatul la statul de drept, limitarea libertatii presei (inchiderea TVR info ) si presiunile asupra procurorilor.Astea pot fi numite reforme in CSI, nu in EU. Nu as fi asa sigur ca Europa va tolera toate nazdravaniile lui Ponta.Am fost la un pas de activarea articolului 7.Oricum cele 30 de miliarde de EUro de care vorbiti sunt doar pe hartie, am avut si in primii ani 20 si am atras 4 dar am , platit 5.
    Cu un prim ministru ca Ponta , izolat pana si de partenerii lui socialisti pentru ca este mincinos si hot intelectual , Romania are toate sansele sa fie exclusa din EU.Sau EU sa se transforme in alta Uniune , fara ROmania, doar cu oameni civilizati , nu cu barbari.

    Asa ca textul lui Galagher trebuie sa le fie biblie noilor si vechilor politicieni romani.Multumesc Tom.

  12. Foarte optimist articol, mult prea optimist. Si eu sper in tineri educati dar cind un student intrebat „unde este bibliografia „(la un referat) raspunde „asta e biografia”, cind tinerii se distreaza in modurile pe care li le dicteaza Mazare si posturile de televiziune care barbarizeaza continuu ( de ploaia de injuraturi care se aud cind treci pe linga grupuri de studenti pe la Politehnica ce sa mai vorbim), cind un referat din 50 e facut nu pe baza de coopy paste, asta arata ca cei care ar putea fi modele nu au acces la tineret sau nu sint valorizati ca modele.
    Mi-e teama sa ne culcam iarasi pe o ureche dupa ce tara s-a zguduit sub un blitzkrieg de o virulenta nemaivazuta din 1990, cind am asistat la o strategie formidabila de atac a unor structuri mafiote asupra statului. Nu sintem deloc linistiti ci ne gindim SI TREBUIE SA NE GINDIM ce vor face in continuare pucistii si cum sa ne aparam. Eram mult prea fericiti ca lucrurile merg spre bine si putem sa ne vedem fiecare de ogorul lui … dar iata ca hoardele fara ideologie, fara mama si tata – fara tara, au navalit peste noi in modul cel mai neasteptat. Daca le permitem acestor maestri ai relelor cu pregatire juridica (Sova si cine le mai sta in spate) sa faca demersuri pentru schimbarea dupa placul/interesele lor a Constitutiei ce se va intimpla cu Romania?

  13. De fapt, tot articolul se vădește a fi un fel de „eu sunt optimist”, față de atitudinea pesimistă pe care o criticați la d-l Gallagher. Faptul că spuneți că Rusia nu este o alternativă viabilă, noi îl știm, dar nu toți îl văd sau le pasă de el, din păcate.

    De asemenea, există foarte mulți baroni locali care se tem că vor ajunge să fie judecați și închiși. Aceștia nu vor pune interesele României, sau personale legate de bani, deasupra libertății lor proprii, la modul cel mai direct (nu-și vor pielea în pușcărie). Acești oameni fac ORICE pentru a scăpa, chiar dacă înseamnă deraierea României, pe baza sentimentelor care există *încă* în sânul populației, mai în vârstă, legate de comunism (procentual, încă sunt mulți).

    Dacă suntem într-un punct fragil, în care lucrurile *încep* să meargă (justiția), e important să păzim acest punct. De aceea, prefer articole care indică și poate exagerează pericolul care planează asupra acestor instituții, decât cele care atacă astfel de articole :) Înțelegeți cred, nu e vorba că d-l Tom Gallagher și-ar dori ca România să meargă în șanț, ci dimpotrivă, dar pentru aceasta trebuie arătat cu degetul înspre factorii care pot pune în pericol drumul spre o democrație autentică.

    Pe scurt, cred că e nevoie și de optimism, și de pesimism, și n-aș fi avut absolut nimic de reproșat articolului d-voastră, dacă n-ar fi început cu acea critică.

    Cele bune :)

  14. Foarte posibil ca tonul lui Gallagher sa fie usor apocaliptic, dar nu mi se pare o idee prea buna un raspuns intr-un ton accentuat naiv. E vara, pasarelele canta, romanii mai sunt 19 milioane dintre care multi tineri plini de potential. Ultimele evenimente au evidentiat ca mare parte din acest potential nu isi mai gaseste locul intr-o societate condusa de o clasa politica care joaca alba-neagra cu destinele tarii, unde legea este foarte relativa, justitia mai are putin (cateva minute?) si este si ea luata in primire de cine trebuie. Entuziasmul cadreaza cu semne de ameliorare nu cu doborarea cu tarnacopul a statului de drept.
    Povestea cu UE care ne trage dupa ea nu mai tine cu niste PM si potentiali presedinti care se dezic deschis de obiectivele europene si folosesc un limbaj de mahala la adresa institutiilor UE si reprezentantilor lor. S-a pierdut si minima de decenta data de simularea urmarii drumului cel bun.
    In acest context, dati-mi voie sa ma indoiesc de previziunile optimiste pe care le faceti. Romanii trebuie sa decida clar in ce directie vor sa mearga si sa isi aleaga conducatorii apti si dornici sa mearga in aceeasi directie. Pana atunci semnele sunt cat se poate de proaste.

  15. Singurul merit al acestei postări este că atrage atenţia asupra excelentului text al profesorului Gallagher, în care cunoscutul expert enumeră opt judecăţi autoamăgitoare, ce tind să subaprecieze grav periculozitatea extremă a Grupului Infracţional Organizat al d-lor V. Ponta şi C. Antonescu.
    Un singur punct, al 9-lea, ce priveşte atitudinea lumii civilizate faţă de lovitura de stat în desfăşurare în ţara noastră, oferă temeiuri rezervate de optimism. Celelalte opt puncte ale analizei d-lui Gallagher trag un foarte lucid semnal de alarmă asupra evenimentelor în derulare, concluzionând că:
    “Chiar dacă această criză va scădea în intensitate, probabil va fi doar o acalmie de moment. Perspectivele par a fi catastrofale. Însă o evaluare corectă a noii etape în care a intrat România ar putea creşte şansele ca măcar unele dintre opţiunile periculoase pe care le are la îndemână să fie amânate.”

    O analiză foarte valoaroasă a prof. Gallagher, pe care o recomand cu toată căldura.

  16. Contributiile stiintifice ale profesorului Gallagher nu se limiteaza la Romania. Avem de-a face cu un respectat specialist in comparative politics, autorul unor volume de referinta. Prezenta lui Tom Gallagher in dezbaterile intelectuale din Romania este, o spun cat pot de sincer si direct, o sansa pentru Romania.

    Cunoscand foarte bine dinamicile din Portugalia, Irlanda, fosta Iugoslavie etc, profesorul Tom Galllagher poate oferi (si ofera) o viziune comparativa profunda privind actuala criza politica din Romania, originile si consecintelei ei. N-as elimina paralela dintre Milosevici si USL. Chiar dimpotriva, orientarea tot mai evident nationalista a lui Crin Antonescu indica o asemenea posibila deriva.Cei care me ocupam de aceste subiecte in mod constant si pe baza unor analize cat se poate de temeinice, stim cat de mult conteaza psihoilogia liderilor.

    In Romania, in ultimele trei luni, s-a produs un atac fara precedent intr-o tara UE, la statul de drept. Prin tehnicile utilizate si prin sfidarea organizata de catre forte politice extrem de influente a spiritului si chiar a literii legii, putem spune ca a fost o lovitura de stat. Una esuata (deocamdata) in primul rand datorita reactiei occidentale si onoarei judecatorilor din Curtea Constitutionala a Romaniei.

    • Nu ca zic, da’vreau sa spun:

      Corect!

      Domnule CC, vedeti, se poate critica si CONSTRUCTIV -nu distructiv cum va aratam mai sus-, fara rabat de la principii si valori!
      zi buna.

    • Domnule Tismaneanu:
      Nn sunt politolog, sunt istoric, dar sper ca nu sunteti de acord ca in ciuda atacului la institutii din aceasta vara nu am avut de fapt un moment Mussolini. Tom Gallagher a exagerat neprofesionist zicand aceasta si faptul ca a fost cineva in bransa nu inseamna ca nu i se pot critica opiniile exagerate in acest caz. Aceste opinii trebuie taxate ca atare. Mai ales de prieteni.
      Cat priveste omul Gallagher, este interesant sa ne amintim ca dvs insuti ati fost obiectul hiperbolelor profesorului Gallagher.

  17. Va multumesc pentru semnalarea acestui extraordinar articol al domnului Gallagher. De altfel eleganta si delicatetea dumnealui in expunerea derapajelor fascistoide ale acestui regim sint admirabile. Omul ne menajeaza nervii. Manevrele cu propensiune totalitara sint insa destul de clare si de brutale: avem un guvern care a incheiat un acord „de principiu” cu un sindicat aberant [daca aceste cadre militare pretind dreptul de sindicalizare rezulta ca statutul lor imbraca un aspect straniu de mercenarizare, in care „patronul” nu mai este statul de drept caruia i’au prestat un juramant], cu o societate „civila” cu valente paramilitare al carei lider ameninta public cu haosul si a dovedit deja apetenta pentru violenta stradala. Autoritarism + sindicalism militant + discursul patriotard + utilizarea violentei = fascism. Lipseste doar corporatismul din alianta facuta publica, nu insa si din cea subterana. Corporatismul formulei autohtone a fascismului modern este de import, spre deosebire de cel din Italia lui mussolini, si graviteaza in jurul catorva companii energetice de care va depinde supravietuirea economiei „nationale”. S’ar putea sa descoperim, cat de curind, ca amenintarea colonialismului agitata de caricaturile cu antene verzi pe crestet sa fie cat se poate de reala, numai ca centrul de putere real nu se afla in UE sau NATO.

  18. la fel ca @ landsome (ca-mi luat vorba de pe tastatura) inafara de otimism ce propunetI, dle Constsntinescu?
    „4. Eu cred intr-o noua generatie a Romaniei”
    Pai la fel credeam cei mai in virsta la inceput de ani `90; vine generatia necontaminata de iepoca de aur si ne salveaza.
    In cazul nostru e sigur ca Tom Gallagher, chiar de departe, vede mult mai in profunzime.
    Si stie ca generatiile nu se „schimba” doar prin nastere. Depind de mediul in care se formeaza.

  19. Ma bucur ca articolul a generat comentarii interesante. Ce apreciez la contributors.ro este diversitatea opiniilor gazduite sub acelasi acoperis. As vrea sa fac niste precizari in privinta articolului de mai sus, mici raspunsuri la unele comentarii interesante facute mai sus:
    1) Ca sa fie clar, articolul nu ataca persoana lui Tom Gallagher ci opinii exprimate de acesta, asta e principala regula a dezbaterii la Oxford Union, unde intri in ‘groapa leilor’ si studentii iti pot ataca opiniile.
    2) Acestea fiind spuse, ca sa raspund dlui Tismaneanu si eu cred ca prezenta lui Tom Gallagher in dialogul politic civic romanesc este binevenita, asta nu inseamna ca si trebuie sa fiu de acord cu toate opiniile lui. Mai mult, acreditarile academice ale lui Tom Gallagher de care nu e nevoie sa pomenim (am si facut-o in deschiderea articolului in mod pozitiv) nu inseamna automat ca aduce la nivel de adevaruri absolute opiniile dansului. Articolul face referire la un mesaj plin de opinii extreme venind din partea unui influent lider de opinie (de curand publicat de Financial Times intr-un articol despre Romania). Aceste opinii extreme nu ajuta deloc tara noastra, in schimb aceeasi publicatie (i.e. Financial Times) este extrem de buna in a face o propaganda pozitiva UKului, mediului investitional din Marea Britanie, evenimentelor pozitive din UK (bravo lor). Ce voci exista in publicistica romaneasca care fac acelasi lucru? Care sunt modelele de urmat la noi? Cine ne inspira? Prea multi lideri de opinie actuali fac excesive critici, devine dea dreptul obositor. As vrea sa citesc ceva interesant, inspirational si nu in ultimul rand util.
    3) Pentru Nola – poate ai dreptate, poate ca nu era cazul sa fac acea remarca, insa nu m-am putut abtine. Nu se poate sa nu inteleaga efectele negative de imagine pe care le produce, avem destui care fac asta, ar fi putut fi omul mai constructiv.
    4) Celor care s-au bucurat ca au citit un articol interesant al lui Tom Gallagher cu aceasta ocazie – nu pot decat sa ma bucur ca am fost util prin ceva.

    Cristian Constantinescu

    • Doar pentru că am revenit asupra articolului – observați totuși că titlul acestuia este unul care indică direct persoana „nu cred *în* Tom Gallagher” și nu în opiniile acestuia – desigur se poate invoca nevoia de concizie într-un titlu – de acord, însă – dacă-l analizăm mai departe, chiar faptul că numele dânsului apare direct în titlu, împreună cu constructul „nu cred” arată felul în care acest articol al d-voastră „urcă pe umerii d-lui Gallagher” pentru a i se opune, deci cumva se folosește de, să zicem, popularitatea sa. Vedeți, chiar în finalul comentariului anterior, păreți a sugera chiar că unii cititori au dat de articolul dânsului chiar prin cel al d-voastră (sigur, erați și ușor ironic, măcar cititorii tot au obținut ceva).

      Înțeleg că țineți la partea cu imaginea pozitivă, subscriu, dar – în România este nevoie de fapte, imagine s-a tot exportat de-a lungul vremii, la vorbe, din păcate, mai ales sau doar la vorbe, suntem buni :( Pot zice că politicianul român e un dialectician perfect, zice alb și face negru, până ce unii dintre noi am vrea să nu-i mai auzim vorbind deloc.

      Vă încurajez din toată inima să mai scrieți pe contributors.ro!

    • Dl Cristian, ceea ce s-a intamplat recent in Romania e de o gravitate ce nu poate fi exagerata nici de Tom Gallagher nici de nimeni. Daca aceasta traiectorie continua, fiecare din motivele corect argumentate de optimism pe care le-ati evocat vor fi mult subtiate.

    • „Aceste opinii extreme nu ajuta deloc tara noastra”

      :lol: Vechea teza bolsevica de dinainte de ’89 si din vremea lu’ Ilici: daca critici puterea, ataci Romania si faci rau „tarii noastre”. Mai sa fie! Cum v-ati gandit voi, tovarasii de drum, la toate!

      1. Ajuta tarii frauda electorala masiva si lovitura de stat?
      2. Ajuta tarii declaratiile cretine despre lideri ai unor state prietene Romaniei?
      3. Ajuta tarii sa actionezi dupa indicatiile primite de la Vocea Rusiei?
      4. Ajuta tarii sa instigi la conflict interetnic cu ungurii?
      5. Ajuta tarii sa declansezi campanii de asasinare mediatica (a se vedea Basescu, Boc, Udrea si acum Aspazia Cojocaru)?
      6. Ajuta tarii sa fi mai loial unui Voiculescu decat interesului national?
      7. Ajuta tarii sa ii compari pe procurorii care ancheteaza incalcarea legii cu asasinii stalinisti?

      […]

      Z. Ajuta tarii sa il ataci pe Tom Gallagher ca la Realitatea TV?

      Ce spuneti, domnu’ Cristian Constantinescu?

  20. „Eu cred intr-o noua generatie a Romaniei”. Si unde e generatia aia acum (cu exceptia tinarului care potesteaza singur in PV)?
    Intelege generatia de care vorbiti rolul unei curti constitutionale intr-o democratie constitutionala? Ii pasa? Nu.
    Un exemplu pe care il cunosc personal:domnisoara, 30 de ani, 2 facultati (una afara), nu stie mai mult de 2 nume din politica (nici macar E.Udrea). Toata energie si resursele merg intr-un proiect personal care se rezuma la „de vizitat 35 de tari pina la 35 de ani”. E la 31 cu Australia si Peru in 2012.

  21. Groucho Marx, atunci cind l-a surprins nevasta-sa cu o alta in pat:
    Who are you going to believe, me or your own eyes?

    Pina sa citesc mobilizatoarele, optimistele, chiar tonicele dvs. panseuri, traiam in iluzia ca in Romania se intimpla lucruri de o gravitate extrema (maimutarirea, abuzarea si calcarea in picioare a statului de drept mie asa imi apar), teribil de daunatoare pe termen scurt si mediu, periculoase de-a dreptul, chiar criminale, pentru viitorul natiei, si ca – dau doar doua exemple din grupul masiv al infractorilor, minerilor beti si taranilor cu cravata care au intrat cu cizmele murdare in statul de drept – Ponta si Antonescu sint cazuri psihiatrice fara speranta.

    Sint bucuros sa aflu ca m-am inselat si ca, ceea ce s-a intimplat si se intimpla in Romania de citeva luni, vizibil cu ochiul liber pentru omul simplu, de rind, needucat la Oxford, nu e nici grav, nici periculos, ci doar o serena bataie cu flori in marsul nostru de neoprit spre bunastare, cultura si civilizatie europeana.

  22. Eu am observat un lucru.

    În toată derularea loviturii de stat, argumentele interlocutorilor străini- comentatori de altă naţionalitate şi backround academic (imaginea pe care cei din extern asupra stării de fapt din România) au avut inexplicabil în opinia mea mai multă greutate decât toate argumentele invocate de interlocutorii români(indiferent de reşedinţa lor, de greutatea argumentelor). În schimb chiar aici pe contributors, oameni cu recunoaştere internaţională la măsura reuşitei lor profesionale, mă refer la Dl Vladimir Tismăneanu, dar şi a excelentei editorialiste Alexandra Ares.

    O a doua observaţie, o parte din realitatea politică generată e efectul unor fenomene cauzale politice anterioare la nivel individual. Fără doar şi poate, deraparea de la mecanismele democraţiei actuale, nu ar fi fost posibilă fără încălcarea anterioară a acestor mecanisme la înălţimea cetăţenilor normali. Împingerea USL-ului în zona antidemocratică a fost făcută şi cu participarea PDL-ului care nu a sancţionat de exemplul gestul imoral al Robertei Anastase de a forţa adoptarea Legii Pensiilor prin constituirea unui cvorum imaginar. A fost un gest greu şi esenţial în consecinţe morale în primul rând dând legimitatea USL-ului în faţa pensionarilor. Gest asumat dar nesancţionat politic simbolicde PDL., în contextul respectiv sancţionarea administrativă-. Au mai fost şi alte episoade întemeiate care au creat un sentiment de injustiţe în rândul taberei umane USL şi care au determinat radicalizarea acesteia până la starea de a încălca regulile, legitimizând pe planul comunicării şi stării de spirit interne, această atitudine şi ei au comis-o. De această stare de spirit au profitat cei care aveau cu adevărat probleme individuale de moralitate, nesancţionarea unor abuzuri au creat oportunităţi pentru Parlamentarii cu dosare penale…dar de-a valma fără a nuanţa gravitatea actelor comise de fiecare. Ar fi nedrept de demonizat pe ansamblu USL-ul pe o perioadă de timp mai largă pentru atacurile la democraţie. PDL-ul a avut partea sa. Dar dincolo de acestea, traseismul politic plus corupţia( posibilă şi prin absenţele parlamentarilor pentru a-şi desfăşura afacerile personale…) sunt principalii factori care au generat instabilitatea politică. Iar profesionalismul şi rezistenţa Procurorilor din DNA pe planul instituţional, plus mobilizarea vocilor din sfera societăţii civile (atenţie vocile moderate au fost din ambele tabere politice , e drept preponderent din zona dreptei, dar nu pot ignora de exemplu intervenţiile moderate din spaţiul public a doamnei Sandra Pralong, a domnului Vasile Dâncu) au fost principalii factori care au contribuit la păstrarea unei stabilităţi minime în jurul Statului De Drept.

  23. Un articol de tip „23 August”, probabil special aparut astazi. Propaganda, ceva mai subtila, dar la fel de gaunoasa ca si cea a lui dumitru popescu-dumnezeu. M-a distrat cel mai tare planificarea miracolului economic din 2014, ca si tanara generatzie salvatoare, calchiate dupa „cincinalu-n patru ani si jumatate” si „tineret, mandria tzarii”. E suficient sa vezi declaratziile bravilor catindatzi la bacaloriatu’ de toamna ca sa pricepi ca autorele traieste intr-o realitate paralela.

  24. Exact acelasi optimism de la sfarsitul sec XIX – inceputul sec XX, doar ca atunci optimismul asta a fost secondat de prima mare confruntare a natiunilor si prabusirea imperilor, o criza economica de proportii si intrarea in scena a regimurilor bestiale, cu aruncarea in pasul urmator a intregii lumi intr-o confruntare pe viata si pe moarte de proportii. Atunci in spatele lui era credinta ca progresul e inevitabil, acum e oarecum acelasi lucru. Atunci stiinta era motorul progresului si sursa optimismului, acum UE/economia UE sau asa ceva. E interesant ca cea mai efervescenta perioada a stiintei moderne a putut sa fie contemporana cu cea mai efervescenta perioada a ideologiilor. Asta ar trebui sa va spuna cel putin ca nu e niciodata prea destept sa te culci pe o ureche: nu stim niciodata destule despre viitorul nostru, inclusiv atunci cand totul pare clar si neted inainte.

    • Foarte interesant punctul dvs. de vedere, domnule Bălăşoiu, e o idee care merită „mestecată”! (şi am impresia şi că mi-aţi dat de citit câte ceva :) ; păi ce faceţi, îmi zburaţi somnul, că eu tocmai mă pregăteam să mă culc pe-o ureche, că le ştiu pe toate; ţţ-ţţ-ţţ). Să fiţi iubit!

  25. da, e clar, fenechiu trebuie sa fie prezent pe absolut toate forumurile prin interpusii sai. E sarcina de partid, bani au , deci platesc postaci, doar-doar or influenta pe vreunul mai slab de inger. Comparatia intre cc si gallagher e comparatia intre broasca si leu.

  26. Stimate domn,

    Imi place, sincer, cartea dvs. de vizita. Un MBA la University of Oxford da foarte bine.
    Aceasta fiind spusa, observ ca demonstratia dvs. se face avand la baza, in loc de argumente irefutabile -cum i-ar sta bine unui Oxford graduate, supozitii – in general, dorinte personale – in cel mai bun caz sau o lirica falsetto a binecunoscutului original uslas inselator – in cel mai rau caz. Imi pare rau, stimate domn, dar bateti campii.

    • Total, total de acord cu dvs., Lucky. Cam aşa ceva am vrut şi eu să-i scriu dlui Constantinescu, dar mă luase lehamitea. Nicio manieră „Oxfordish”, doar câteva opinii-decret şi imprecaţii la adresa profesorului Gallagher – „Apocalipsa după Gallagher”, „baronii roşii ai lui Gallagher” etc. Ba eu zic, coane Constantinescule, că baronii roşii sunt ai dumitale! Punem pariu? Şi să nu-mi spui că nu sunt apt să fac lectura unui text „cu stil”, că vezi, Doamne, e stilistică, adică trebuie citit „baronii roşii de care vorbeşte dl. Gallagher”; stilistică pe dracu !, intenţia e de deriziune, adică „baronii roşii care i s-au năzărit lui Gallagher” – haida de!, sunt cât se poate de reali (ai şi spus-o, de altfel!) şi nu mi se pare că ai fi străin de ei, aşa „cu aripioare albe” şi „Oxfordish” cum te prezinţi. Săracu’ Oxford…

  27. Sa presupunem ca autorul are dreptate si vom ramane in UE. Dar pana atunci…
    Prin luarea in dereadere a tot ceea ce inseamna lege, democratie si parteneriat, USL il pune la incercare pe UE. Fiind constrans de situatie, UE va lua masuri. Masurile se vor concretiza in bani mai putini si perspective economice mult mai slabe.
    Asta ne mai lipseste in momentul de fata! Degradarea tarii, neincrederea investitorilor, taieri de bani europeni, buget EU 2014-2021 in care interesele tarii n-au fost negociate… si optimismul autorului.

  28. Conceptia dvs asupra oamenilor de litere este una foarte originala care ii transforma pe acestia intr-un fel de …bufoni culturali ( vorbesc articulat si cu umor, care nu transmit ura, dezechilibru patologic sau senzatii acute de enervare, oameni care distreaza. ) probabil ca un fel de contrapondere la un alt gen de bufoni care circula prin spatiul nostru politic si social. In schimb , profesorul Tom Gallagher face analize lucide si foarte documentate , deci nu scrie articole de opinie si nu intra in polemici …pentru ca nu prea are de ce. In acest gen de probleme convingerea interlocutorului ( atunci cand apare ) are la baza argumentele ( pe care , e adevarat, le poate accepta sau nu ) si nu credinta fara nici o cercetare.
    Cu alte cuvinte , argumentele si logica analizei facute de Tom Gallagher nu pot fi contracarate numai prin calificative gratuite. Un singur exemplu din articolul citat de dvs in care logica faptelor expuse si identificarea agresorilor sociali nu pot fi contracarate numai de pareri , impresii, si credinte :

    „ Occidentul nu a fost luat prin surprindere de asaltul rapid al lui Ponta asupra diverselor instituţii, precum Avocatul Poporului, TVR, Institutul Cultural Român sau Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc (IICCMER). În democraţiile de pe ambele maluri ale Atlanticului este încă vie memoria faptelor prin care Slobodan Miloşevici s-a opus deschiderii Iugoslaviei spre calea democraţiei, sufocând organismele armatei şi pe cele civile cu activişti, militari de carieră şi, uneori, chiar scursuri ale societăţii, pentru a-şi teroriza şi intimida adversarii.
    Media a jucat un rol crucial în destrămarea Iugoslaviei şi aruncarea ei în ghearele războiului. În vreme ce oficialii occidentali de pe cele două maluri ale Atlanticului sunt perfect conştienţi de iminenţa unor presiuni asupra armatei, poliţiei, serviciilor secrete şi justiţiei, cred că aceştia nu sunt la fel de conştienţi în ceea ce priveşte rolul negativ enorm pe care media îl au în a pregăti România pentru dictatură sau pentru un conflict intern extrem de acut.
    Mai întâi, cele mai vizionate programe ale media electronice private, urmate apoi, din ce în ce mai mult, de programele de stat devin purtătoarele unor opinii radicale, pe care nici măcar Vadim nu le-ar fi putut egala, în perioada când România Mare avea un tiraj de invidiat. Ar fi o tragedie ca Occidentul să realizeze pericolul pe care mass-media îl reprezintă în mâinile mogulilor aflaţi de aceeaşi parte cu colonelul Dogaru, abia când acestea vor începe să se concentreze pe atacuri asupra Occidentului şi a valorilor politice asociate cu acesta. Nu cred că suntem departe de un asemenea scenariu. Însă prietenii României democratice din afara graniţelor trebuie să-şi concentreze atenţia asupra media toxice, reprezentând principala forţă aflată în spatele loviturii de stat în slow-motion, şi să vină cu o strategie la nivel înalt de contracarare a acesteia, înainte ca judecata a milioane de români să fie compromisă iremediabil. „ ( Tom Gallagher – Victor Ponta: un radicalist de cursă lungă al României – )

  29. Domnule Oxbridge Club România,

    Domnul Profesor Gallagher este unul dintre cei mai buni şi apreciaţi cunoscători ai scenei politice româneşti, şi perspectiva dânsului unică a fost şi este foarte importantă şi binevenită.

    Să ne trăiţi, domnule Gallagher! Please continue to speak truth unto power!

    Cât despre dumneavoastră, domnule Constantinescu, numiţi scriitura asta a dumneavoastră o contribuţie demnă de cineva care a avut şansa să studieze la SBS??

    Nu ţin minte să fi citit de la un absolvent al Universităţii Oxford vreodată o scriitură atât de slabă din punct de vedere analitic şi sintetic, şi scrisă cu o rea-credinţă atât de transparentă.

    Felicitări! Pentru mine aţi devenit un reper!

  30. Punctul 2 : Romania are nevoie de banii UE
    Ultima conventie guvern-FMI prevede ca pana la finalul anului 2012 sa nu mai beneficiem de fonduri UE. Ce inseamna asta ? Desi vom cotiza la UE cu partea datorata pe 2012 totusi refuzam sa beneficiem de 75% cota nerambursabila de proiect european. Astfel cei 25% cu care trebuia sa contribuie guvernul sunt redirectionati spre actiuni electorale in dauna investitiilor.

  31. Citind articolul constat ca autorul este foarte departe de intelegerea mecanismelor europene de decizie ducandu-le intr-un derizoriu tipic romanesc. Aderarea europeana nu este un drept castigat forewer asa cum teoretizeaza si Adrian Nastase si ca odata primiti putem face pe golanii. Liderii europeni ar fi putut raspunde la golanie cu golanie numai ca UE construieste politici pe termen lung (poate prea lent) iar golania nu fac parte din portofoliul lor educational. In plus cred ca acceptam cu totii ca intre o scoala din Gorj sau una din Tulcea unde s-au educat Ponta si Antonescu si un colegiu din UK sau DE este o diferenta de ani lumina. Mi s-ar fi parut mult mai rofesionist ca autorul sa comenteze impactul economic al crizei politice generata de USL, fiind aparent in domeniul sau de competente, decat sa para „dottore” in legislatie europeana pe care este limpede ca nu o cunoaste. Sunt tare curios daca Tom ii va raspunde intr-un fel sau altul, macar pentru faptul ca a stat 3 ani la Oxford?

  32. Eu nu stiu pe ce „optimism” mizeaza d-ul Constantinescu? Poate pe acela al faptului ca asistam doar la un film si nu la realitate? Autorul ar trebui sa se documenteze mai bine asupra para-psihozei de grup creata prin audio-vizual asupra maselor. A3 a devenit un fel de biserica a raului cu apostoli pe invers. Chiar nu vedeti ca atunci cand P&A o iau pe calea corecta sunt imediat ‘convocati’ de apostolii raului de la A3 pentru a transmite „poporului” starea de fibrilatie? De fapt d-ul Constantinescu marea problema a Romaniei este aceea ca nu are alternativa democratica la putere, deci nu are optimism. USL-ul a aratat occidentului tot ce poate fi mai rau in sptaiul romanesc: furt de voturi, minciuna, lipsa de caracter, manipulare, lipsa de patriotism, interese mafiotice asupra banilor europeni si mai ales desconsiderarea actului de justitie. Ori fara justitie suntem o tara de tip african la care investitorii se pun ‘bine” cu guvernantii ca sa-si faca business-ul pe termen scurt si apoi valea. Optimismul dvs. daca este cumva sincer si nu „comandat” nu-si are logica pentru ca nu-mi imaginez ca v-ati investi banii intr-o tara condusa de iun guvern USL si nu i-ati investi mi repede in Lituania sau Slovenia, tari in care partidele nici nu indraznesc sa se comporte golaneste fata de UE si SUA.

  33. Domnilor,
    V-as ruga sa faceti abstractie de persoana mea pentru o clipa si v-as propune un scenariu la care sa va ganditi. Fiecare dintre dumneavoastra sa se gandeasca cum ar fi aratat viata lui sau a copiilor lui in cazul in care Romania nu ar fi intrat in 2007 in EU.
    In momentul asta pentru mine inseamna ca pot calatori liber in Europa, pot sa ma angajez legal in piete de munca din alte tari in slujbe care in Romania nu sunt disponibile si poate si mai important, imi pot trimite copii mei la studii in universitati din alte tari, platind niste taxe subventionate de guvernele respective, studentii avand si drept de a munci 20 ore pe saptamana si a se intretine. Am intalnit multi astfel de studenti si nu putini revin in Romania incercand sa faca ceva.
    Cati dintre dumneavoastra isi mai amintesc experienta umilitoare a obtinerii unei vize pentru a vizita o tara europeana in ambasade unde erai incartiruit ca o vita in cozi de sute de oameni?

    Acest lucru l-am castigat in ianuarie 2007, cum l-am castigat este deja istorie, important este ca l-am castigat ca societate si am avut beneficii directe majore ca societate. Cred ca avem mult de munca in a ne crea o reputatie de tara unde poti veni sa faci afaceri in conditii stabile, care are de oferit unui capital de investitie oportunitati prin mana de lucru calificata la pret mai mic decat in alte tari membre EU, infrastructura (mult intradevar de lucru aici), resurse naturale. Avem nevoie de capital strain ca de aer, suntem o tara saraca si decapitalizata, cresterea economica nu vine fara capital. Polonia a reusit deja sa castige respectul in EU prin reformele pe care le-a facut cu succes. Am lucrat cu polonezi si am fost impresionat de seriozitatea cu care isi faceau profesiile si dorinta lor de a nu mai fi priviti ca o ruda saraca, beteaga a Europei. Nu le facea nici o placere sa fie tratati ca niste cetateni de rang 2 europeni si au ales cea mai buna replica posibila – si-au vazut de treaba!

    Cred ca tot mai multi dintre noi romani ar trebui sa urmam exemplul polonez. Sa mai domolim retorica, bascalia ieftina care nu ne ajuta in nici un fel, placerea masochista de a primi cate o palma de noroi in fata cu senzatia ca este namol european cu efecte curative. Critica este esentiala cred eu atata timp cat este constructiva. Modul extremist si abject in care unii aleg sa comunice trebuie combatut macar de cativa oameni care ar vrea sa scoata in evidenta si lucrurile pozitive din societatea noastra.

    Accesul Romaniei in 2007 in EU a fost la un scor mult mai strans al voturilor decat s-a lasat sa se vada si nu putine au fost vocile potrivnice admiterii Romaniei in EU. Eu cred ca ar trebui sa invatam de la polonezi cum trebuie sa ne promovam ca tara, sa invatam din experienta lor si vom avea cu totii de castigat.

    Bascalia ieftina si inteligenta de bistrou dambovitean nu ne-a ajutat in 150 de ani de istorie ca stat unitar, ne-a trebuit tot o familie monarhica germana ca sa aseze lucrurile intr-o structura politica de bun simt.

    • PARAZITII nu pot trai decit pe seama organismelor bolnave.
      am sperat ca ei sa moara odata cu disparitia gazdei.
      trist e ca se perpetueaza prin urmasii lor, migrind catre ale trupuri sanatoase.

    • Chitit cum sunteti pe lucrurile constructive din lumea asta, realizezi ca pana si o poezie e capabila sa-ti dea mai multa bataie de cap, daca e sa o scrii. Nu, ceva nu e in regula cu articolul asta.
      Citind acum ultima postare, sunt realmente confuz. Excelenta reteta de somn de mai sus pare ingrozitor de ambarasata de exemplul polonez, adica de ceva ce nu prea are multa inevitabilitate istorica in el (daca e sa-l pui in balanata, nu-i asa, cu voluntarismul lor) si evident nu prea te lasa sa dormi bine noaptea. Nu, nu merge si sunt foarte suparat din cauza asta: mai intai ne sugerati sa tragem un somn bun, Europa e acolo perfecta, protectoare, eterna, in sfarsit nutrind ca nimeni altul aseitatea si permanenta divina, acum ne vorbiti de polonezi si reforme, adica de ceva ce ar trebui sa ne coboarea inapoi in istorie si sa bage angoasele, frigurile si de ce nu, cam toate felurile cunoscute de insomnii in noi. :)

  34. 1. Nimeni nu poate garanta apartenenta Romaniei la UE la infinit. Sa ne uitam la Grecia care e mult mai aproape geografic si cultural de Ro decat este Germania. Nimeni nu poate garanta ca UE va exista. Un bun administrator ia in considerare cele mai pesimiste scenarii pantru a evalua daca impactul negativ poate fi sustinut evitand convulsii sociale extreme (anarhie, razboaie civile, etc).
    2. Din pacate investitorii, indiferent de culoare, vor ocoli un stat cu o guvernare impredictibila. Deci prima conditie e predictibilitatea guvernarii. In cea ce priveste eficienta investitiilor, cel mai important este ca un stat sa poata atrage un numar cat mai mare de investitori. Privatizarile noastre au fost ineficiente tocmai pentru ca de cele mai multe ori din motive obiective dar si subiective, nu a existat o competitie intre investitori .
    3. Nu exista nici o persoana umana capabila sa garanteze revenirea pe calea progresului a Ro in 2014. Sa doresti e una dar realitatea e mult mai dura. „There is nothing like a free lunch”.
    4. Am avut ocazia sa discut cu studenti elitisti din „noua generatie” a Ro, despre etica de afaceri. Din pacate rezultatul confirma regula ca ce se naste din pisica mananca tot soarici. Toti sunt predispusi sa dea spagi pentru a-si realiza obiectivele in afaceri. Dupa noi nu vom avea decat o alta generatie de corupti pe care am crescut-o noi.

    Care e solutia: mai multa autocritica, sa ne gandim ca noi suntem cei care asigura viitorul si sa ne apucam de treaba, sa strangem cureaua (nemtii si-au taiat zilele de concediu de cand a inceput recesiunea), sa ne alegem conducatorii cu mai mult discernamant – gandirea ca oricine va venii la guvernare, vom fi condusi tot de EU si IMF e in mare parte eronata si 100% paguboasa si fireste sa terminam cu plagiatele….:)

  35. Si acum domnilor, citind comentariul meu de mai sus, va rog sa cititi articolul publicat de Tom Gallagher in Financial Times in Noiembrie 2004. Va las pe dumneavoastra sa judecati.

    High quality global journalism requires investment. Please share this article with others using the link below, do not cut & paste the article. See our Ts&Cs and Copyright Policy for more detail. Email [email protected] to buy additional rights. http://www.ft.com/cms/s/1/d36fef38-3f1b-11d9-8e70-00000e2511c8.html#ixzz24TFoD6rr

    November 25, 2004 8:37 pm
    Romania has not earned EU accession

    By Tom Gallagher

    It is not always easy to determine the moment that a big organisation loses its way and falls into disrepute. Admitting Romania into the European Union in two years’ time may be viewed as such a moment for the EU.

    Before he passed on the enlargement portfolio this week, Günther Verheugen, the European commissioner, was rushing to conclude negotiations. The EU’s decision to pour billions of euros into a state with weak administrative capacity has just intensified corruption. In spite of elaborate EU programmes to strengthen democracy, it looks possible that elections this Sunday will be marred by fraud.

    More
    On this story

    Comment A better European bridge to Turkey
    Brussels extends welcoming hand to Balkan nations
    Romania and Bulgaria get nod to join EU

    IN Opinion

    José María Beneyto and Alexandre Perez Myths about the Spanish economy
    Alec Russell Cry the beloved country no more
    Martin Woods Bankers are more scared of NY than London
    Kate Barker BoE has too much power

    Romania was the most hardline of eastern Europe’s „People’s Democracies”, under a stammering megalomaniac, Nicolae Ceausescu. A people policed with Orwellian rigidity rose up in revolt in 1989. His courtiers, seeing the writing on the wall for them too, organised a putsch. The dictator was executed, the people were declared free, and these second-ranking former communists have never looked back.

    The politicians of the ruling Social Democrat Party (PSD) double as the economic elite. They have sold the best state assets, mostly to themselves, at knockdown prices and proclaimed a free-market revolution. In 1999, the EU swallowed its misgivings and agreed to consider allowing Romania to join. This was at the behest of Tony Blair, the UK prime minister. He was impressed by the willingness of the country’s leadership, then briefly in the hands of a decent but ineffectual centre-right president, to help Nato in its military intervention in Kosovo.

    Soon back in charge, the PSD promised to modernise the bureaucracy and the legal system. The incentive was over €6bn that soon started to flow into the country. But most of the change consists of smoke and mirrors. Bucharest, the capital, retains its broken-down appearance. But resorts in the Carpathian mountains have seen the rise of grand villas owned by top politicians.

    The biggest recipient of EU funds after Poland, Romania has little to show for the presence of an army of Brussels officials and consultants. But the EU has decided to turn a blind eye to the failings of its accession strategy. EU presidents and prime ministers agreed this summer that talks must be concluded this year to allow Romania to enter in 2007. On November 5, Mr Verheugen called for the closure of talks this month, which would have sealed the deal, in effect, only days before the elections. The Commission has now stepped back from that plan in the light of strong criticism from the European Parliament, among others.

    Claiming to be on the left, the PSD is dominated by moneyed bigshots and obtains backing from village and small-town Romania. Its presidential candidate is Adrian Nastase, 54, the current prime minister. City dwellers and younger people look to the Alliance for Truth and Justice, a centrist movement headed by Traian Basescu. He has promised to rein in the network of corruption and reduce taxes but his manifesto is light on policy detail.

    Many diplomats and Commission officials seem to prefer the PSD to serve another term. Corruption may be rampant and the justice system far from reform, but they point to four years of high growth (mainly fuelled by remittances, with little significant foreign investment). Mr Nastase also has allies among west European companies benefiting from the opening up of the Romanian economy.

    One of the EU’s own recent polls showed that 59 per cent of the Romanian public believed the EU’s funding operations there were beset by fraud. Take farming, where 45 per cent of the labour force scrape a precarious living but where the bosses of the former collective farms have been the beneficiaries of EU largesse. They dream of creating vast haciendas on some of the best agricultural land in Europe. Under the EU policy of concentrating holdings, millions of Romanians must abandon it within the next 10 years.

    Imagine Mr Verheugen had been given responsibility for the unification of Germany in 1990 and had adopted his strategy for Romania. Not only would the Stasi not have been broken up but it would have enjoyed renewed influence under a new name. Instead of being marginalised, Erich Honecker’s younger colleagues would have popped up as bankers, heads of universities, media moguls and administrators. Trying to reconcile democracy with the forces of dictatorship would have led to a revolt and it would have been the end of Mr Verheugen. Instead, he has been promoted to industry commissioner and a country with massive problems, on which the EU has scarcely made an impression, is being hustled through the entry gate. Such indulgence will not make the EU respected in the Balkans, or in Ukraine and Moldova, where a foreign policy based on resolving ethnic conflicts and encouraging democracy faces ever stiffer tests.

    The writer is professor of east European politics at Bradford University and the author of the forthcoming Theft of A Nation: Romania Since Communism (Hurst & Co)

  36. Inainte de a nu crede in Tom Gallagher poate autorul ne impartaseste din experienta investitionala si antreprenoriala a domniei sale in Romania sau Anglia ? (de vreme ce este o eminenta cenusie marca Oxford)
    PS : Nu ma deranjeaza cenzurarea postarilor, credeam totusi ca asta e o platforma de circulatie libera a opiniilor si ideilor. In definitiv daca autorul isi prezinta un punct de vedere de ce n ar face o si altii ?!

  37. poate ca exista o desincronizare a mesajelor postate.
    imi cer scuze.
    am citit „Romania and the European Union” cartea d lui Gallagher, o evaluare lucida, analize originale si provocatoare.
    inainte de a i critica pe altii, ar fi bine sa vedem de unde am plecat (partidul unic ) si unde am ajuns (fragmente ale aceluiasi partid).
    optimismul este explicabil doar atunci cind exista o strategie de viitor.
    in afara de faptul ca ne am vindut resursele si (cu foarte mici exceptii) investitii fara valoare adaugata (imobiliare, banci, asigurari etc) care ar fi motivele de euforie pentru anul care vine ?

  38. Eu as dori sa ai dreptate, dar tare ma îndoiesc. Am sa-ti spun de ce. Elementul negativ covârsitor este structura organica a populatiei României, în special a paturii de mijloc. Pe cetatenii din zonele rurale nu-i pun la socoteala, ei sunt o massa amorfa, lipsita de orice spirit civic sau orientare politica. Din punctul meu de vedere, crima cea mai grava a comunismului, lasata mostenire pâna în zilele noastre, a fost promovarea „originei sociale sanatoase”, în realitate o înselaciune crasa. Pentru ca a fost vorba de fapt de cei pe care poporul (atunci mai avea spirit critic) îi numea ciocanari, turnatori etc., cei care „luau cuvâtul” la sedinte, , denuntau, „spargeau normele” în productie cu date falsificate etc. Din acestia s-au recrutat nu mii, zeci de mii de directori, sefi de cadre, secretari de partid, presedinti de colective, nu mai spun de securisti si informatorii lor. Actuala clasa mijlocie, functionari, profesorasi, dar si liberi profesionisti, posesori de diplome universitare pâna la asa zisa clasa politica, provin ca descendenti din acei posesori ai „originei sociale sanatoase”. Este suficient sa examinezi patronimia celor din parlament sau din guvern, de la Bratianu, Carp si Take Ionescu, astazi România este reprezentata de Vacaroiu, Ciorbea, Gioana, Grebla, Placinta, Falca, Soava, Gushe etc. etc….Acestui proces i-a corespuns lichidarea elitelor, fizic (la Gherla, Sighet, Pitesti sau Canal) sau prin coruptie oferindu-li-se privilegii (academicieni, artisti ai poporului, eroi ai muncii socialiste) care strigau osanale conducatorului iubit. Va fi foarte greu ca din tinerii de astazi sa se creeze din nou elite, filiatia îi trage la fund, chiar daca unii trec pe la Oxford, Harvard sau Sorbonna. De aceea, cu tristete în suflet, nu vad înca nimic bun în viitorul apropiat. Mai ales ca românul nu este prea amic cu modestia („cine mai e ca noi?”). România are un trecut glorios, un viitor de aur, prezentul însa…cum îl stim.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Constantinescu
Cristian Constantinescu
Este fondatorul Clubului Oxford si Cambridge Romania, entreprenor roman si absolvent al programului MBA al Universitatii Oxford, cu peste 15 ani de experienta in domeniul investitiilor si bancar, lucrand cu diverse fonduri de investitii private equity si banci internationale

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro