vineri, martie 29, 2024

De ce se cântă la ordin Aria calomniei?

Am recitit zilele acestea cam tot ceea ce am scris de-a lungul timpului despre dl. Dacian Cioloș. Mai exact despre felul în care am perceput eu acțiunea guvernului pe care domnia-sa l-a condus în perioada 17 noiembrie 2015- 4 ianuarie 2017.
Nu am fost, după cum lesne se poate constata, un admirator necondiționat al guvernării și al premierului cu pricina. Le-am amendat ezitările, greșelile de care au dat dovadă încă din zilele în care dl. Cioloș și-a format echipa, așa cum s-a dovedit ea în cazurile Baciu și Guseth. I-am criticat d-lui Dacian Cioloș ușurința cu care l-a acceptat în ipostaza de vicepremier și de ministru al Dezvoltării Regionale pe pesedistul sadea Vasile Dîncu. Interesant este că și astăzi somitatea cu care se mândrește și pe care o onorează nu prea știu de ce Universitatea din Cluj este pe lista celor care încasează sume enorme din taxele și impozitele noastre pentru a face tot felul de servicii partidului său de suflet. Acela condus de infractorul de rang înalt Liviu Dragnea.
Am criticat dur desele schimbări din echipa guvernamentală, dar și încetineala cu care dl. Cioloș a renunțat la pietre de moară, așa cum s-au dovedit a fi domnii Petre Tobă de la Interne, Patriciu-Achimaș Cadariu care a managerizat prost scandalul Hexi-Pharma, Adrian Curaj de la Educație sau Vlad Alexandrescu, după a cărui nepricepere crasă în administrarea Culturii Naționale nu și-a mai revenit nici astăzi Opera Română din București.
Cu toate acestea, nu cred că au dreptate cei care din ianuarie 2017 încoace se tot dau ceasul morții să acrediteze ideea că guvernarea tehnocrată a fost cum nu se poate mai proastă. Narațiunea aceasta negativă la a cărei însăilare se tot străfoacă vorbeții PSD, mediile de informare arondate și plătite ca atare (unul dintre cei mai vocali este brigandul de presă furajat de PSD pe nume Chirieac Bogdan), nu prea a convins pe nimeni.
Recentul asalt împotriva domnului Cioloș dă la rându-i semne că eșuează lamentabil. Nu cred că domnia sa are vreo vină că, în disperare de cauză, a recurs la o stratagemă spre a-și înregistra partidul, chiar sub altul nume decât cel inițial. Dl. Cioloș nu a făcut nici un secret din asta. Mă îndoiesc că ar fi un capăt de țară că pentru întocmirea formalităților de înființare a recurs la serviciile unei case de avocatură al cărei acționar majoritar este un fost maior de Securitate. Câtă vreme nu am avut o lege a lustrației, am acceptat voios ori naiv coabitarea cu torționarii, am pus la zid doar informatorii, nu și pe cei care i-au recrutat pe aceștia, i-am lăsat pe foștii angajați ai Securității să își încaseze pensiile mai mult decât consistente, nu prea înțeleg de ce i-am face azi o vină capitală d-lui Cioloș că a recurs la serviciile cuiva care din maior în cadrul Departamentului Securității Statului s-a travestit în avocat. Unul eficient, se pare. Culmea e că cei mai vocali dintre acuzatorii la acest capitol ai d-lui Cioloș s-au recrutat din rândul celor care nu simt nici cel mai mic disconfort să scrie la o revistă ale cărei fonduri de bază vin tot de la o Casă de avocatură celebră al cărui patron este de asemenea un fost ofițer de Securitate, care, din câte se pare, a primit de la CNSAS verdict de necolaborare. Nici faptul că fiul fostului anchetator din câte se spune dur, neiertător, vezi Doamne un om al datoriei, al d-lui Marius Oprea face parte din rândul celor care conduc noul partid al domnului Cioloș nu este chiar foarte condamnabil. De ce ar trebui ca fiii să plătească pentru ticăloșiile părinților?
Pentru moment nu mi-e clar care e idelogia partidului d-lui Cioloș. Sigur îmi e numai un singur lucru. Că, precum în cazul USR, partidul PLUS este o șansă dată intrării unor oameni noi în politică. Ca și în cazul USR avem de-a face cu oameni tineri, școliți, bine pregătiți, absolvenți de Universități serioase. Nu de posesori de hârtii fără acoperire în știință de carte, hârtii mai degrabă cumpărate de pe la Universități românești private, unele dintre ele înființate de foști aparatcici comuniști. Așa cum este cazul Universității “Spiru Haret”, de pildă, al fostului cadrist de proastă calitate și faimă Aurelian Bondrea.
Faptul că vin noi oameni în politică, și, după cum spuneam, e vorba despre oameni tineri cu știință de carte, le dă fiori reci oamenilor cu semn contrar concentrați în partidele conduse de domnii Dragnea și Tăriceanu. Tocmai de aceea aceștia au ordonat cântarea Ariei calomniei. Cu soliști recrutați din rândul adulatorilor lui Iulian Vlad. Așa cum este cazul domnilor Cozmin Gușă și a țuțărului domniei sale, ridicolul domn Octavian Hoandră.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Pe undeva confundați planurile: Cioloș a făcut carieră mare la Bruxelles, ca tehnocrat, însă în politică este departe de-a avea aceeași talie (deocamdată, cel puțin). Și nu este nou – vă rog să-i consultați CV-ul! A început cariera politică, dacă nu mă înșel, pe poziția de consilier politic al lui Flutur, la Ministerul Agriculturii. A continuat apoi ca paravan tehnocrat al PD-ului și al lui Băsescu. Când s-a întors, ca prim-ministru, le-a stricat alegerile și PNL-ului și USR-ului, pe care nici nu le-a unit, nici nu le-a lăsat în pace.
    Nici nu cred că se cântă Aria calomniei la comandă: pur și simplu când sângerezi într-o haită flămândă, cum e presa noastră, se întâmplă ce am văzut. Din nefericire, pentru dl. Cioloș. Este nedrept ca părinții să bea vin și copiii să aibă dureri de cap, însă istoria are continuitate. Faptul că nu există o lege a lustrației nu este un argument ca să-i tratăm pe securiști ca pe câștigătorii la loterie (cu invidie, cel mult). Putem aplica și judecăți etice / morale.
    Pe de altă parte, constat că nimeni nu se sesizează de modul în care se construiesc partidele: mult mai ușor ca echipele de fotbal din Liga sătească. Un partid, se recunoaște implicit, este un vehicul spre putere, nu o instituție născută dintr-o oarecari comunitate de valori, idei. Mai nou, partidele „emană” de sus în jos. Când fostul patron al dlui Cioloș a fondat PMP nimeni n-a observat greșeala din denumire: mișcarea era prezidențială, nu populară. Când Tăriceanu a fondat o alianță între el și el, s-a acceptat. De ce dl. Cioloș împrumută aceeași cale și lasă să planeze asupra lui bănuiala că îndeplinește o foaie de parcurs a unui grup de colonei în lipsă de ocupație și cu dorință de bani și distracție?

  2. Domule Morariu, ce a facut Ciolos e pripit si gresit. Eu o stiu, el o stie si o stiti si dumneavoastra. Nu te faci frate cu dracu pana treci puntea ca-ti scoti boii fara coarne. Nu incalzeste pe nimeni dintre cei care vor o clasa politica schimbata ca oponentii sai sunt cu mult mai patati, domnul Ciolos si-a aratat apetitul pentru scurtaturi cu rezultat incert. Si toate astea pentru ca insista sa fie sefu la bani in propriul partid. Mandria si domnia se platesc zice alt proverb romanesc.

  3. Mie raspunsul mi se pare simplu: e usor sa scoti tap ispasitor pe cineva care nu riposteaza.

    Cea mai mare tampenie a „baietilor fini si scoliti” si a intelectualilor din politica mi se pare ideea naiva ca buna credinta castiga voturi.

    Realitatea e ca propaganda neagra castiga voturi. Mizeria aruncata peste gard, poarta vopsita cu scarna strange tot satul. O lectie despre crestrea merilor nu aduce decat cateva babe plictisite.

    ////

    USR si RO+ vor sa castige alegerile? Atunci se justifica orice atac la adversar, Cu cat mai neadevarat si mai scarbos, cu atat mai eficient. Cu un Ah! in cerul gurii mergi la balul regal, nu in circumscriptia electorala.

    Propaganda e o arta. In care stanga bolsevica, socialistii de tip nou, neo-comunistii si altii ca ei exceleaza. Aceasta arta se invata si se practica, Ea sta la baza politicii. Politica fara mizerie nu se poate.

    Dreapta a avut intotdeuna probleme cu propaganda, i s-a parut nedemna. Chiar este, dar cui ii pasa? Vrei sa ajungi la guvernare sau vrei sa iti plangi de mila urmatoarele 3 mandate?

    Baietii astia noi trebuie sa invete repede arta manuirii tunului cu r…

    • Poate aveti dreptate – poate nu.
      PSD si compania are un sistem propagandistic redutabil (dar poate totusi
      desuet – in masura in care se bazeza exclusiv pe televiziuni si site-uri tip jurnal, si scioapata vadit in social media)
      Pe de alta parte toto PSD ul practica o diviziune a muncii liderilor in materie propagandistica. Mitraliera, Olguta, Codrin Stefanescu sau Nicolicea au diverse tipuri de prerogative ca sa zic asa ofensive / agresive / violente. In schimb liderii supremi au alt tip de POZA.
      Tariceanu merge pe PAPION (Vorba lui Base) si condamnare de la Tribuna.
      Si mai tare – Dragnea e mai mereu BLAND , MOALE , CATIFELAT .
      El e mereu mahnit de cat de nedreapta este lumea si cata ingratitudine manifesta omenirea
      in fata valului de binefaceri furnizat de PSD.
      ***
      Cum ar trebui sa rasounda la asta Ciolos care chiar este bland.
      Dar echipa vesela a USR care abunda de oameni spalati pe dinti si cu fete luminoase.
      cum sa-si schimbe ei firea si eleganta data de educatia insusita complet si la timp ?
      ***
      Nu mai zic de elementul ghinion …ceasul rau…lebada neagra.
      In plina incordare generata de valul de ordonante s-a nimerit sa apara povestea cu copilul
      adoptat in care – culmea – ciuca mistoului – rasul mahalalelor – a performat
      pe cartea cumsecadeniei i a punctat in inima auditorilor cum probabil doar Regele Mihai a reusit.

      • PSD a castigat alegerile si rezista la guvernare.

        Daca USR nu foloseste propaganda, nu va ajunge la guvernare.

        Opozitia eterna nu schimba nimic.

        ///

        Bunele intentii nu au nicio legatura cu succesul in alegeri.

        • Indiferent ce propagandă folosește, partidul a fost confiscat de activiștii LGBT, iar electoratul a înțeles asta. Să fie mulțumiți dacă intră măcar în parlament.

  4. Tocmai prin ce spuneti ca ati criticat la Ciolos/guvernul Ciolos, se poate afirma fara greseala ca a contribuit la relansarea PSD-ului.
    Prea avem degetele rasfirate cind punem mina la ochii sa nu vedem gresitilor nostri :P
    Cit despre ideologia dlui Ciolos, el a afirmat ca stinga si dreapta sint vorbe goale. De fapt, ca sa mai ramina comisar european a acceptat eventualitatea sprijinului socialistilor europeni. Doar ca nu s-a implinit.
    NB,
    desigur, fiii nu trebuie sa traga ponoasele parintilor. Numai ca fiul nu s-a dezis de tatic si face parte din casa de avocatura a tatalui.
    De muuulte ori aschia nu sare departe de topor :D

    • Stimate domn,
      „a contribuit” la relansarea PSD-ului. eronat. A decontat porcariile facute de Ponta. Sa nu uitam ca PSD-ul nu a pierdut nici-o secunda majoritatea in Parlament si ca guvernarea Ciolos a jucat in limitele impuse tot de PSD.
      Despre diferentele stanga-dreapta, Ciolos are dreptate. In momentul de fata toata politica la nivel european s-a deplasat puternic spre stanga. De atfle daca nimeni nu mai are nici macar curaj sa spuna ca e dreapta, cel mult de centru-dreapta. Dreapta e asociat imediat cu extrema-dreapta sau mai rau cu nazismul.
      Vorbiti de dezicere de parinti, nu vi se pare ca mergeti prea departe? Ce preferati in cele din urma, un fost ofiter de securitate care a devenit avocat sau un istoric „vanator de securisti” care depus marturie in favoarea unui securist?

      • @Gabriel I. – In momentul de fata toata politica la nivel european s-a deplasat puternic spre stanga (…) Dreapta e asociat imediat cu extrema-dreapta sau mai rau cu nazismul.

        Stimate domn, ăsta e discursul stângii radicale europene, dar nu păcălește pe nimeni. E adevărat că Merkel a deturnat CDU și l-a dus mult spre stânga, dar așa a apărut AfD. A umplut locul rămas liber pe partea dreaptă și nu e mai la dreapta decât era CDU pe vremea lui Helmut Kohl.

        Chiar și în rândul socialiștilor, tinerii votează azi cu Verzii, aflați ceva mai la dreapta decât SPD-ul cu care votau părinții lor. Deplasarea spre stânga s-a produs în vest la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, dar la momentul de față (mai ales după 2015) revenirea spre dreapta e clar vizibilă. Numai că România are un decalaj de 7-8 ani, exact același decalaj care a făcut ca abia în 1996 să înceapă reformele pe care alte state le-au început în 1989.

        Stânga radicală a foarte gălăgioasă, dar susținere reală nu are. Încearcă doar să prostească lumea, pretinzând că se bucură de un sprijin popular mult exagerat. În lumea lor colectivistă, ei au impresia că pot convinge individul cu argumentul că trebuie neapărat să fie cu toată turma, dar discursul ăsta li se potrivește doar adepților lor. Însă oamenii cu opinii de dreapta nu dau doi bani pe colectivismul stângii radicale.

    • Hai să fim serioși! Guvernul Cioloș a fost investit de un parlament dominat de PSD, iar metoda asta era folosită pentru a treia oară. Prima dată a fost folosită în cazul guvernului Stolojan, în 1991, iar a doua oară în cazul guvernului Isărescu, în 2000. De fiecare dată, retragerea de la guvernare i-a permis PSD-ului să câștige en fanfare următoarele alegeri parlamentare.

      Pe lângă asta, un guvern investit fără alegeri nu are o reală legitimitate și orice fel de ostilitate fățișă la adresa PSD ar fi dus la demiterea guvernului.

      • Nu este chiar așa. De data asta, PSD se retrăsese de la guvernare forțat de împrejurări. Nimeni nu ar fi îndrăznit să demită guvernul și chiar să fi fost așa, guvernul Cioloș ar fi plecat cu fruntea sus și s-ar fi întors imediat după alegeri, vorba dumneavoastră, en fanfare.

  5. „[…]am pus la zid doar informatorii,[…]”.

    Greșit, foștii informatori au fost lăsați „în pace” de ofițeri acum treizeci de ani, de unde ni se și trage.

  6. „PSD=PNL=aceesi mizerie” Va mai amintiti strigarea asta din toamna lui 2016 , avea rolul de a indeparta electoratul de dreapta de urne si eu zic ca a reusit de minune , cam asta se intampla si acum cu „Ciolos securistul” , se spera ca eventualii lui votanti sa renunte la a mai veni la urne !

  7. Mie interesanta mi se pare alianta pe sub masa intre Basescu si Dragnea. Obiectivul e clar, sa scape cine trebuie de „fata legata la ochi”. De aici vom avea si o schimbare de linie in propaganda B1 si Realitatea TV, nu degeaba l-au vizitat Andronic si Gusa pe Ghita in Serbia. Mercenarii ies din adormire, isi descopera noi „adevaruri” si bineinteles noi adversari: USR si Ciolos. Apropo, sper ca nu mai exista naivi care sa creada ca Serbia a refuzat extradarea lui Ghita asa, pur si simplu, ca avea Ghita nu stiu ce relatii pe acolo. Nu, Serbia avea niste datorii si a fost rugata sa ne faca un serviciu, sa-l tina pe Ghita pana ce e achitat in instanta.

  8. “De ce se cântă la ordin Aria calomniei?”

    Este la ordin? Nu știu. După cum bine observați în articol, de fapt partidul PLUS este cel căruia i se reproșează că a fost înființat La ordin. Eu cred că multe dintre vocile critice la adresa PLUS sunt ale celor speră într-o schimbare reală a clasei politice românești și care doresc îndepărtarea cleptocrației securisto-comuniste aflată la guvernarea României de 30 de ani.

    „Aria calomniei” de acum despre care se scrie în text este doar o duioasă mângâiere pe creștet față de ceea ce este de așteptat să se întâmple cu partidul d-lui Cioloș în campania electorală. Dacă dl Cioloș nu lămurește cu adevărat și rapid lucrurile, partidul este extrem de vulnerabil în campania electorală.

    Or, poate că „la ordin”, precum spune autorul textului, chiar asta se urmărește. Guvernarea Cioloș, cu toate limitările și constrângerile impuse de USL (PSD+PNL) care a impus vice prim-miniștrii, a pregătit cum nu se putea mai bine câștigarea alegerilor de către PSD. Și astefel am ajuns să trăim situația disperată în care ne aflăm astăzi. Nu știu dacă a făcut-o intenționat (adică, „la ordin”), ori nu, dar i-a ieșit de minune! Este oare posibil, iar cetățenilor nu le poate fi alungată suspiciunea cu o conferință de presă ridicolă, precum cea recentă a d-lui Cioloș, ca PLUS să pregătească o nouă reușită electorală a PSD-ALDE?!

    Tocmai din respect pentru membrii competenți și onești ai PLUS, dar și față de cetățenii care doresc recăpătarea statului capturat de structura de tip mafiot aflată la conducere de trei decenii, este necesar ca dl Cioloș să răspundă deschis la întrebările cu privire la activitatea sa politică alături de ultra-naționaliști și securiști din tinerețe, la perioada de guvernare în care a acceptat să satisfacă cerințele PSD-PNL și să fie atacat permanent fără să reacționeze (ceea ce a propulsat PSD-ALDE la guvernare), ori la modul în care a fost înființat PLUS.

    Nu există „securiști buni” și „securiști răi”, ori „securiștii noștri sunt mai bune decât securiștii lor”. Istoria ne-a arătat că, dacă nu este cumva vreo „combinație”, „securiștii buni”, atât cât or fi, sunt șantajabili și vulnerabili în campania electorală. Iar cetățenii nu pot avea încredere în ei, măcar prin prisma faptului că din milioanele de cetățeni români s-ar fi putut găsi și unii care n-au fost securiști pentru a înființa partidul care, teoretic, ar trebui să-i îndepărteze pe „securiștii răi” de la guvernare.

    Experiența a arătat (a se vedea, spre exemplu, cazul cel mai cunoscut, al fostului Președinte al Republicii, dl T Băsescu) că „cele două feluri de securiști” ajung să colaboreze, în detrimentul cetățenilor, cărora le-au înșelat încrederea. Pentru că în realitate există un singur fel de securiști. Iar din „Servicii” se iese doar cu picioarele înainte.

    P.S. „Tatăl și fiul” nu sunt separați, independenți și fără legătură profesională unul față de altul. Dimpotrivă, lucrează împreună, la aceeași firmă care a înființat partidul d-lui Cioloș și niciunul nu s-a dezis în vreun fel de vechea [ori noua] Securitate.

    • Iată că demisia d-lui A Iordache din PLUS, precum și recentele declarații radiodifuzate ale d-lui Cioloș, din 24 ianuarie, vin în sensul celor scrise de mine, să lămurească unele neclarități din cariera politică a d-lui Cioloș. Bravo, consilierior domniei-sale.

      Până în campania electorală mai este timp pentru a mai lămuri câteva lucruri și a le asuma, discutând deschis despre ele, astfel ca atunci alegătorii să le fi cunoscut îndeajuns de bine, iar eventuala lor utilizare împotriva PLUS să fie inefectivă.

      • Demisia lui A Iordache se încadrează la damage control, dar asta dovedește și că vulnerabilitatea era reală. Ca să ajungi înalt funcționar, te intersectezi inevitabil cu niște băieți cu ochi albaștri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro