Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

De ce statul de drept e un moft?

Andrei Gaitanaru iulie 12, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
19 comentarii 2,253 Vizualizari

Am rămas ca trăsnit. Nu că aș fi fost cu totul străin de idee. Dar, acum, ea se înfățișa într-o lumină mult mai intensă. Stătuse lângă celelalte gânduri și întrebări dominante fără să-mi reproșeze lipsa de atenție. Iar când a ieșit la iveală, nu a făcut-o revanșard. Pur și simplu, a apărut ca evidență. Iar asta compensează totul.

Să mă explic. În toată discuția de până acum asupra stării politice a națiunii ne-a scăpat ceva. S-a vorbit despre războiul clasei politice. S-a discutat despre manipularea mediatică. A fost adusă în discuție presiunea parteneriatelor internaționale. Au fost pomeniți mai puțin, înspre deloc, oamenii.

Ceea ce vreau să spun, teza acestui text, este că marea majoritate a românilor trăiesc în trecut. Undeva prin anii ’95. Mă refer la bagajul lor conceptual. La modul în care înțeleg lumea. La forma mentis. Adică nu foarte departe de momentul ieșirii din regimul totalitar. Lucrul acesta se vede mai bine în momentul în care îi compari pe români cu altceva. Nu trebuie să mergem prea departe pentru a observa asta. Între români și statul român avem o asimetrie temporală. Nu sunt convins de faptul că acesta din urmă trăiește într-adevăr în 2012. Dar pot observa că e undeva mai aproape de această dată.

Spre deosebire de marea majoritatea a românilor, statul a fost obligat să progreseze. Aderarea la Alianța Nord Atlantică și la Uniunea Europeană l-a obligat să respecte anumite norme. Nu putem vorbi despre o schimbare fundamentală, însă efortul este notabil. Între timp, românii nu au înțeles și nu au asimilat valorile fundamentale ale acestor organisme internaționale. ”Statul de drept” și ”domnia legii” sunt povești neinteresante. Când vine vorba despre ele, marea majoritate nu percutează. Dacă într-o discuție te referi la concepte precum ”proprietate”, ”libertate” sau ”furt”, de cele mai multe ori poți detecta activitate cerebrală. Dacă te referi la ”stat de drept” sau la ”domnia  legii”, tot de cele mai multe ori, este frapantă lipsa de reacție. Cuvinte parcă sunt absorbite de neantul unei găuri negre. Nimic nu se întoarce înapoi. Encefalograma este liniară. Majoritatea celor pe care îi cunosc suferă de genul acesta de moarte cerebrală.

Asta mă face să cred că românii funcționează la un nivel strict subiectiv. Cu alte cuvinte, rostite și de alții, nu avem spațiu public. Ne lipsește acel perimetru al obiectivării, al stării de a fi împreună, al încercării de a ne alinia definițiile. Românii sunt interesați de ”libertate” și de ”proprietate” pentru că îi privește direct. Și pentru că au fost lipsiți de ceea ce reprezintă aceste concepte pentru mai mult de 40 de ani. Când vine vorba despre ”statul de drept” și despre ”domnia legii”, ei nu se mai simt vizați în mod imediat. Cu alte cuvinte, interesul pentru ceea ce face posibilă „libertatea” și ”proprietatea” scade considerabil. Cât timp le au, e suficient. Când nu le mai au, constată revoltați lipsa.

La fel și zilele acestea. Când a fost reclamat faptul că se mătură pe jos cu statul de drept, reacțiile au fost de mai multe feluri. Unii au spus că este vorba doar despre fireasca alternanță a partidelor la putere. Iar alții au zis că asta se tot întâmplă cam o dată la doi ani în România. Și că nimic nu ne-a împiedicat să funcționăm. Mai sunt unii care propun o sinteză, zicând că, de fapt, în România, fiecare alternanță a partidelor la putere se face prin faultarea mai mult sau mai puțin evidentă a statului de drept. Consecința directă a celor trei poziții este nepăsarea monumentală, blazarea sceptică sau indiferența ironică. Ce le scapă tuturor este că, de această dată, ceea ce se întâmplă îți poate strica în mod definitiv zenul civic.

Tâlcul contra-argumentului meu este că toată această înclinație de a relativiza starea de fapt cu privire la pulsul statului de drept în România ne semnalează cam câte parale face conceptul în imaginarul și în conștiința românilor. Spre nici una. Prin contra exemplu, se poate observa că furtul este reperat și sancționat ca fiind ceea ce este fără prea multă echivocitate. Cutare a furat. E un fapt. Contează mai puțin cât a furat, de ce a furat și de la cine a furat. În primul rând se înțelege că a făcut-o. Restul sunt detalii auxiliare. Cu alte cuvinte, cu libertatea și proprietatea nu ne jucăm. Se fură, dar furtul este furt.

În schimb, când vine vorba despre ”statul de drept” și despre ”domnia legii”, românii devin maeștrii relativizărilor. Faptul că sunt gata să amelioreze gravitatea gestului argumentând că, de fapt, toți politicienii fac asta este extrem de grăitor. Ca și cum gravitatea furtului ar putea fi ameliorată de faptul și alții fură sau că hoțul a furat de la un alt hoț.

Susținerea ”statului de drept” și a ”domniei legii” se face nu atunci când politicienii dau dovadă de o aproximativă decență. Ci, mai ales, atunci când încredere în aceștia este puțină, spre inexistentă. Pentru că tocmai cele două concepte sunt nucleul mecanismului menit să ne ferească de abuzurile lor. Când abuzurile politicienilor sunt evidente, indiferent de partidul din care provin, povestea cu ”statul de drept” trebuie să devină realitate.

Cei 45 de ani de regim comunist își mențin amprenta. Una care încă are puterea de a fi transferată de la o generație la alta. După ce treci printr-un regim opresiv în care pedagogia suspiciunii reciproce a funcționat, ajungi sa nu mai reacționezi decât la concepte precum cel de ”libertate” sau de ”proprietate”. Cu alte cuvinte, te-ai obișnuit să nu îți pese decât de propria piele. ”Statul de drept” este un moft public. Iar când cineva îl demontează, ne permitem discuții detașate despre cauza din spatele fenomenului. Cu toate că l-am cafti pe cel care fură ceva de la noi în mod direct. Între timp, statul de drept a fost dat la programul ”Rabla” și în locul lui a venit altceva. Trei sau patru sute de oameni vor protesta febril. Dar numărul este insignifiant. Iar prestația neconvingătoare. Lipsa noastră de reacție este primul pas către a-i convinge pe politicieni că și libertatea noastră este un moft.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. Adi Rus spune:

    Foarte bine pus diagnosticul.
    Iar in ce priveste cauza as spune ca manipularea si mintirea repetata de catre televiziuni precum Antena 3, Realitatea TV, Romania TV si OTV are o contributie foarte mare la aceasta stare de lucruri. S-a spus de atatea ori ca media ar trebui sa faca educatie, sa-i ajute pe oameni sa inteleaga notiunile astea si sa-si dea seama de importanta lor. Dar la noi televiziunile mint si manipuleaza cu scopul de a spala creiere. Totul functie de interesele patronilor lor.
    Asta cred eu ca e o mare problema si nu vad o rezolvare prea usoara a ei. Ca daca le inchizi la aia televiziunile or sa sara ca din gura de sarpe ca ii cenzurezi si le incalci libertatea.

    • Andra spune:

      pai atunci de ce n-a facut Basescu tot ce-a facut Voiculescu timp de 8 ani – dar de sens contrar, adica explicand ce-nseamna statul de drept ?
      doar atat sa fi facut, explicand cu Antena-Basescu ce-nseamna statul de drept, si azi nu mai avea nimeni curajul sa faca ce face Ponta
      dar sa fim seriosi: se stia dintotdeauna ca pt. populatie statul de drept, justitia, functionarea justitiei, DNA sau CSM sunt lucruri de pe alta planeta. nu trebuia sa fii institut de sondaje ca sa afli cum gandesc oamenii de rand
      nu sunt contra lui basescu, dar daca ce-a facut el bun pana acum, merita cumva sa ramana, nu va ramane daca aceste lucruri sunt ascunse sub pres

      reformele pe care le-a facut trebuiau in primul rand sa fie intelese de populatie; azi Sebastian lazaroiu ni se plange si da vina tot pe biata populatie, spunand ca daca populatia nu-ntelege reformele, asta e, nu-i problema lui, sa voteze USL

      problema era de fapt ca, daca faci o populatie constienta de esenta puterii ei, n-o mai poti manipula absolut deloc. se pare deci ca pe punctul asta voiculescu si basescu s-au inteles foarte bine

  2. Hantzy spune:

    Golatatea inconjoara, dar foamea da de-a dreptul!

  3. TB spune:

    Foarte de acord cu dvs, insa cred ca trebuie subliniat si rolul propagandei in lipsa de reactie a publicului. Suntem un popor care se informeaza in majoritate de la televizor (daca se informeaza) iar mesajul transmis pe tv este “toti sunt la fel” si “basescu e un dictator care incalca constitutia”. Acest mesaj este mult mai puternic intiparit in subconstientul populatiei decat mi-as fi imaginat. Iar pornind de la aceste premize (desigur false), logica este corecta: “pai daca toti sunt la fel, iar basescu a incalcat constitutia, de ce sa imi pese mie acum ca altii trec peste constitutie ca sa il dea jos pe dictator?” Desigur, o logica perfect valida aplicata pe niste ipoteze false va conduce la concluzii false in majoritatea cazurilor.

    Din pacate propaganda televiziunilor a functionat si functioneaza excelent. Au invatat mult din greselile anterioare (2007, 2009) si si-au rafinat mesajul. Si-au impartit publicul tinta si si-au ales mesajul in functie de acesta. Si nu cred ca putem schimba mare lucru. Cum spunea deunazi un politician ilfovean, ei au curentul – informatia pe care o furnizeaza publicului. Inca nu au pus mana in totalitate pe motor.

  4. Dan spune:

    Uau! Cu alte cuvinte atacul asupra statului de drept s-a produs fix cu lovitura in forta a gruparii Ponta-Antonescu. Nu mai devreme. Ca si cand am trai de cand lumea si pamantul in statul de drept. Eu as zice altceva. As zice ca sistemul legislativ e atat de subred, atat de plin de legi ciuntite si interpretabile incat statul de drept a incetat sa existe de multa vreme. Ceea ce s-a intamplat de fapt e ca opozitia s-a folosit cu inteligenta de parghii pe care doar puterea avea dreptul sa le manevreze. Daca s-ar fi dorit apararea statului de drept atunci stimabilii care au condus tara atata amar de ani ar fi conceput legi solide, care sa nu permita asemenea derapaje. Pe de alta parte, legi solide nu le-ar fi permis sa danseze atat de gratios pe sarma, scuipand coji de seminte in capul tuturor. Ne dorim politicieni cinstiti, morali, de parca am fi in timpurile lui Tepes, cand fantanile patriei erau prevazute cu cani din aur. Mai cu minte ar fi sa ne dorim un ansamblu de legi solide, care sa nu permita tot ce vedem de la Revolutie incoace.

  5. bird spune:

    Domnule Gaitanaru, spre nefericirea mea ati ratat subiectul. Aveti desigur dreptate in textul de sus, marea sa lipsa, si un element pe care il vad ignorat in mod nejustificat de majoritatea editorialistilor si vocile societatii civile – nici nu ma mai refer la politicieni, fiind educatia si educarea politica care lipseste cu desavarsire in mediul rural si partial in cel urban.

    Nu-mi adus aminte sa fi remarcat in ultimii ani programe, venind fie dinspre stat fie dinspre societatea civila, care sa se concentreze asupra mecanismelor statului de drept. Care sa le explice, pe intelesul tuturor, care sa elucideze populatiei legaturile si interactiunile dintre institutiile sale. Am terminat liceul in 1997, nu-mi aduc aminte sa se puna accentul pe aceste lucruri care ar trebui sa stea la baza unei minimale educatii cetatenesti. Imi aduc aminte in schimb ca incepand clasa a 5-a in 1989 se “studiau” mecanismele statului comunist. Regimul comunist era mai constient decat cele post 89 de importanta unei minime informari (asa viciata de doctrina cum era).

    Din cate stiu eu, in tarile civilizate educatia cetateneasca incepe in clasele mici. Rezultatul este ca un cetatean care a absolvit 8 clase va avea o minim cumul de informatii care sa-l ajute sa inteleaga mecanismele de baza ale guvernarii si sa identifice mult mai usor gradul de corectitudine cu care acestea functioneaza la un moment dat. Este constient de drepturile sale si de modalitatile in care poate interactiona cu reprezentantii sai. Cunoaste importanta societatii civile si a comunitatii.

    Lucruri care la noi lipsesc cu desavarsire. Probabil ca mai mult de jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei nu intelege rolul Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului. Are impresii vagi despre atributiile institutiilor prezidentiale si parlamentare. Are cunostinte cvasi-inexistente despre institutiile UE si interactiunile acestora cu cele nationale. Si atunci cum putem cere acestor oameni sa-si formeze o parere altfel decat dupa ureche cand ei nu sunt in posesia setului de reguli care face acest sistem sa functioneze. Am putea la fel de bine sa le cerem sa comenteze miscarea centripeta.

    Adevarul e ca guvernarile post 89 nu au afisat cel mai mic interes fata de educarea populatiei. Electoratul e perceput drept carne de tun si aidoma cavalerilor medievali fiecare partid isi trece fericit pe raboj la sfarsitul bataliei electorale numarul de serbi doborati, membri celeilate tabere fiind doar bumbaciti peste blindaj si luati prizonieri pentru rascumparare. Sau regrupandu-se pentru urmatoarea batalie ce, din nou, va face victime doar in randurile votantilor. Din cand in cand, unul dintre cei care nu-si (mai) permit rascumpararea e sacrificat in piata publica spre fericirea palmasilor care nu inteleg mult dar se distreaza.

    Domnilor, adevarul e ca fara o campanie sustinuta de educare a populatiei suntem sortiti a fi prizonierii campaniilor electorale si interesului simulat o data la 4 ani. Numarul celor in stare de a se auto-educa este insignifiant, numarul celor care sunt capabili sa filtreze puhoiul de informatii ce ne inconjoara mult prea mic.

    A da vine pe dezinteresul populatiei e necinstit.

    Pot blama insa interesul pseudo-arisctocraticei clase politice de a lasa aceasta stare de fapt sa continue. Pentru ca, nu-i asa, un mod informat e un om greu de pacalit.

    • Andrei Gaitanaru spune:

      Nu stiu daca l-am ratat, dar sigur m-am ferit sa pun un diagnostic. Cu alte cuvinte, nu m-am incumentat sa determin cauza. Am preferat sa observ asimetria, Insa m-am abtinut sa emit impoteze asupra cauzelor acestui simptom. Cred ca sunt mai multe. Si, da, sunt convins ca este cea mentionata si de dumneavoastra, As vorbi chiar despre educatie in genere, nu neaparat educatie civica,

      Va multumesc!

      • Andrei Gaitanaru spune:

        * Si, da, sunt convins ca printre acestea este si cea mentionata de dumneavoastra.

        • bird spune:

          Multumesc de raspuns.

          Cred ca am formulat un pic prea dur “ratat subiectul”‘. Sa-i spunem dezvoltare incompleta? Repet – observatiile dumneavoastra sunt corecte dar simt lipsa unei/unor discutii depre cauzele asimetriei sesizate si posibilele reactii la aceasta.

          Mi-as dori sa vad mai mult in aceasta directie iar contributors.ro e un site pe care il urmaresc cu placere in ultima vreme. Nu-mi luati in nume de rau ca as vrea sa urmaresc – si sa ma implic intr-o discutie de gen intr-un loc in care preponderent este discursul de buna calitate – atat din partea editorialistilor cat si din cea a comentatorilor.

          • Andrei Gaitanaru spune:

            Va multumesc si eu pentru observatie.
            Repet, insa, teza acestui text este asimetra despre care vorbeam. Un alt text ar putea avea ca teza determinarea cazelor care au dus la absenta prizei pe conceptul de ”stat de drept”. Dintru inceput nu mi-am propus sa abordez cea de-a doua teza. M-am referit doar la aprenta lasata de cei 45 de ani de regim comunist si la cultura suspiciunii. Cred ca aceasta a lasat urme adanci. Nevindecate, inca. E de vazut, insa, ce se ascunde si inainte de instalarea acestui regim.

    • Victor A spune:

      aveti dreptate.
      se vehiculeaza adesea termenul “elite” politice.
      astea nu sint elite domnilor, sint indivizi de cea mai joasa speta. orice tara isi are oamenii sai, unii mai educati si altii mai putin, dar atunci cind o natie te alege sa o reprezinti, iar jigodiile astea o fura si o inseala, asta-i incalificabil. indivizi de cea mai joasa speta. iar pentru astia nu ar trebui sa existe intelegere, nu poti fi ingaduitor cu ei.
      amintiti-va ca in inchisorile comuniste (comunismul sau capitalismul cred ca sint vetuste ca notiuni – putem eventual vorbi despre jigodii fara scrupule eventual, pentru ca astia nu au ideologii cu adevarat) in care bestii cu chipuri umane zdrobeau oasele adevaratelor elite. au fost jigodiile astea condamnate?

    • Sergiu Simion spune:

      ” A da vine pe dezinteresul populatiei e necinstit.

      Pot blama insa interesul pseudo-aristocraticei clase politice de a lasa aceasta stare de fapt sa continue. Pentru ca, nu-i asa, un mod informat e un om greu de pacalit.”

      Subscriu, cu o completare. Veriga lipsa in acest caz este chiar analiza comportamentului statului, al institutiilor si al functionarilor lui care lipsesc total din ecuatie , cu atat mai mult cu cat despre coruptie putem vorbi numai “la stat”. Pana la urma , toate solicitarile UE sau USA nu se adreseaza cetatenilor romani, ci statului roman si institutiilor sale care in 22 de ani au facut exact atatea progrese cat sa fie spulberate in 2 saptamani , exact ca niste fulgi de papadie.

  6. Andrei George spune:

    Stimate domn,

    Discursul dvs. este echivalent cu număratul a câți îngeri pot sta confortabil pe vârful unui ac. Și statul ”de drept” (în a cui viziune, oare ?) este la fel de important. Și ”schimbările planificate” cu știință și aprobare de la înalta Poartă.
    Prin 1792-1793 cetățenii ”rămași în urmă- majoritatea” așa cum spuneți dvs.- din Franța au pus de o decapitare (Doamne Ferește de așa ceva pentru dl. Președinte) cum nu s-a mai văzut- care a călcat evident bunul simț al prețioaselor ridicole de la Curtea lui Ludovic al XVI-lea (uneori și capul respectivelor persoane- cum a fost cel al prințesei de Polignac, în vârful unui par) și evident că și ”statul de drept” monarhic francez- dar a adus statul European modern. Credeți că Adunarea Constituantă ar fi trebuit să ceară avizul curților europene când s-a hotărât să-și decapiteze regele ? Sau americanii ar fi trebuit să ceară aprobarea Austriei când s-au hotărât să se despartă prin forță de ”bunul rege George” ?

  7. adrian spune:

    Luati legatura cu cei mintiti: Martin Schultz : martin.schultz@europarl.europa.eu ; Barosso: jose.barosso@ec.europa.eu: Graham Watson, europarlamentar liberal care-l promoveaza in UE pe securistul Voiculescu si-i face lobby: graham.watson@europa.eu ; http://www.facebook.com/grahamwatsonmep; Peter Mario Kreuter: kreuter@suldost-institit.de; Anneli Ute Gabanyi: anneli.gabany@swp-berlin.org – ultimii doi sunt analisti care sustin fara limite usl si-i fac lui TB o campanie total negativa gen antena1, rtv,rotv si infitv., fara argumente, prin insinuari si fara probe.

  8. victor L spune:

    Asa si era un titlu a unei gazete mai vechi: “Moftul român”.
    Si asa este: romanul este scandalizat doar cind el este furat; in celelalte cazuri cade in admiratie gindind ca asa ar trebui sa reuseasca si el.
    Cretinilor care vorbesc de “dictatura lu` Basescu” le doresc 5 ani din vremile “mai bine era pe timpul lui Ceausescu”.

  9. Catalin spune:

    Dragul meu te contrazic. Nu sunt cei 45 de ani de vina. Daca te uiti la istoria politicii in Romania cam asa am stat cred ca de la Burebista incoace. Este spiritul mioritic: ne trage curentul hahah Creanga si mai ales Caragiale nu degeaba sunt clasici ne reprezinta deeply. A nu se uita ca totusi suntem in Orient (Apropiat), yok spirit civic, yok ilumnare, yok mai multe…

  10. demetrescu spune:

    D-le Andrei Găitănaru, analiza dvs este corecta semantic, are greutate stiintifica. E o deplangere a relativizarii statului de drept in mintea romanilor.

    Ceea ce din pacate nu reusiti sa transmiteti este acea nevoie de obiectivizare a discursului jurnalistic atat de rara in acest moment in romania, unde s-au cristalizat, polarizat doua tabere de hater-i, unii pro si altii ponta (contra, scuze)

    De ce insistati sa prezentati doar o parte a monedei? cea prezenta, cand evident ca usl-istii au fortat statul de drept. Inainte traiam intr-un paradis al statului de drept. Asa se intelege din textul dumneavoastra. Deodata, atacarea statului de drept devine o problema.
    Statul de drept a fost la fel de atacat si in vechiul regim, cand actele de coruptie sunt cunoscute. Si atunci au fost trecute OUG si asumari de raspundere, care reprezinta de asemenea o fortare a statului de drept. Si atunci s-au trecut legi neconstitutionale.

    E corect ca se intampla si acum. Ceea ce nu este corect e sa pretinzi ca se intampla DOAR acum.

  11. Sergiu Simion spune:

    Articolul dvs a fost o surpriza totala . Mai intai, prin enuntarea unor adevaruri esentiale si foarte putin discutate la noi :

    „Cu alte cuvinte, rostite și de alții, nu avem spațiu public.”

    Observatia este fundamentala (ar trebui completata cu faptul ca si ceea ce a mai ramas din spatiul public s-a degradat continuu la fel ca si viata sociala in ansamblu…) si cred ca ar fi meritat o discutie mult mai ampla decat simpla ei enuntare.

    „ Lipsa noastră de reacție este primul pas către a-i convinge pe politicieni că și libertatea noastră este un moft. ”

    Legatura puternica intre pasivitatea cetatenilor si comportamentul politicienilor nostri a fost observata de mult , dar daca pentru comportamentul politicienilor exista numeroase analize, pentru pasivitatea cetatenilor nu s-au dat inca explicatii convingatoare.

    „ Ne lipsește acel perimetru al obiectivării, al stării de a fi împreună, al încercării de a ne alinia definițiile.”

    Corect spus , dar poate prea abstract pentru a fi receptat si de o mentalitate „retrograda” . Altfel spus , distrugerea si degradarea spatiului public a contribuit la disparitia sentimentului de apartenenta la comunitate , degradarea comunicarii publice la nivel visceral, anomie si alienare sociala , aparitia si accentuarea sindromului Babel ( „toata lumea vorbeste si nimeni nu asculta”), starea de parabioza in care se gaseste societatea romaneasca actuala, etc. .

    Acestea fiind zise , de aici incolo incepe cu adevarat ceea ce vechii greci exprimau prin formula : „ imi opresc judecata ” .
    In esenta , dvs sustineti ca la romani statul de drept este un moft datorita mentalitatii cetatenilor :

    „ Între timp, românii nu au înțeles și nu au asimilat valorile fundamentale ale acestor organisme internaționale. ”Statul de drept” și ”domnia legii” sunt povești neinteresante. Când vine vorba despre ele, marea majoritate nu percutează.”

    Dupa decretarea gratuita a acestor alegatii , puneti cetatenilor si un diagnostic clinic :

    „ Dacă într-o discuție te referi la concepte precum ”proprietate”, ”libertate” sau ”furt”, de cele mai multe ori poți detecta activitate cerebrală. Dacă te referi la ”stat de drept” sau la ”domnia legii”, tot de cele mai multe ori, este frapantă lipsa de reacție. Cuvinte parcă sunt absorbite de neantul unei găuri negre. Nimic nu se întoarce înapoi. Encefalograma este liniară. Majoritatea celor pe care îi cunosc suferă de genul acesta de moarte cerebrală.”

    E drept , propuneti si unele explicatii , dar tot prin decret de autor :

    „ Ceea ce vreau să spun, teza acestui text, este că marea majoritate a românilor trăiesc în trecut. Undeva prin anii ’95. Mă refer la bagajul lor conceptual. La modul în care înțeleg lumea. La forma mentis. Adică nu foarte departe de momentul ieșirii din regimul totalitar.”

    „ Asta mă face să cred că românii funcționează la un nivel strict subiectiv.”

    Pe de alta parte , ne explicati cu onestitate si cum ati ajuns la aceste concluzii foarte interesante . Ne oferiti in acest caz un fel de „imperativ categoric”, despre modernizarea rapida a statului in raport cu mentalitatea retrograda a cetatenilor sai :

    „ Între români și statul român avem o asimetrie temporală. Nu sunt convins de faptul că acesta din urmă trăiește într-adevăr în 2012. Dar pot observa că e undeva mai aproape de această dată. ”

    Altfel spus, in conceptia dvs modernizarea statului si decalajul intre acesta si cetateni sunt rezultatul unei pedagogii de tip autoritar la care statul a fost supus , dar de care cetatenii au fost frustrati :

    „ Spre deosebire de marea majoritate a românilor, statul a fost obligat să progreseze.”

    Cred ca aceaste aprecieri sunt generalizatoare si profund nedreapte pentru romani. Uitati de milioanele de romani care au progresat infinit mai mult in afara tarii de unde au fost rejectati prin chiar comportamentul statului roman care a refuzat timp de decenii sa asigure conditiile minimale ale unei competii sociale corecte si in care legea sa fie una egala pentru toti . La nivel anecdotic suntem singura tara din UE unde poti inregistra legal o masina furata (!), iar la nivel formal putem spune ca am legalizat oficial furtul prin prin prezumarea caracterului licit al oricarei averi ( sic !) . La nivel institutional , cazul tragic al celor 100 de absolventi romani straluciti ai universitatilor de top din Occident si pregatiti pe banii statului roman, dar din care nici macar unul nu a putut gasi un loc de munca in structurile administratiei de stat de la noi , exista inca in memoria sociala recenta. Pentru aceste fapte, tot mentalitatea retrograda a cetatenilor este de vina ?

    Sa presupunem totusi ca ar fi asa. Atunci , intentionat sau nu , ati ocolit exact raspunsul la cea mai importanta intrebare . Daca statul a putut evolua, cine (sau ce) a impiedicat cetatenii timp de 22 de ani sa evolueze ?

    Un raspuns telegrafic ar fi fost urmatorul. Cetatenii au fost impiedicati sa evolueze exact de instanta care ar trebui sa reflecte onest realitatea :

    „ … presa( mass-media – s.n. ) nu reflecta realitatea, ci o generează( s.n.). Imaginile, concepțiile, noțiunile de la televizor se revarsă asupra noastră .” ( Vlad Stroescu , psihiatru )

    Cum se face acest lucru ? Legal si la lumina zilei :

    „ Cohortele de analiști, politologi, moderatori, care tranformă albul în negru și negrul în alb, hoții în negustori cinstiți și delapidatorii în buni gestionari ai avutului public, sunt azi dovada vie a acestei perfecte funcționalități a unei mașinării împotriva naturii.” ( Doina Jelea )

    In sfarsit, viziunea dvs asupra comunismului este una total atipica :

    „ Cei 45 de ani de regim comunist își mențin amprenta. Una care încă are puterea de a fi transferată de la o generație la alta. După ce treci printr-un regim opresiv în care pedagogia suspiciunii reciproce a funcționat, ajungi sa nu mai reacționezi decât la concepte precum cel de ”libertate” sau de ”proprietate” Cu alte cuvinte, te-ai obișnuit să nu îți pese decât de propria piele. ”Statul de drept” este un moft public.”

    In regimul comunist , si prin natura lucrurilor ( respectiv starea de drept si starea de fapt de atunci ), era exact invers. Oamenii NU reactionau ( pentru ca nu aveau voie sa reactioneze ! ) la conceptul de „ libertate ” ( pentru ca ii putea costa chiar libertatea ! ) si nici la conceptul de „ proprietate ” ( pentru ca aceasta nu era nici recunoscuta si nici garantata ) , adica era de fapt „ un moft ” ( l-am citat aici pe eternul Ion Iliescu ) . In conditiile de atunci , statul de drept nu era atat „un moft public”, cat un pericol de moarte pentru acel sistem .
    Acum , dupa atatia ani de asteptare zadarnica, cu atat mai mult statul de drept nu poate fi „ un moft public” ( nici macar Ion Iliescu nu a indraznit sa sustina asa ceva ! ).
    De aceea dorinta de justitie sociala este in prezent atat de puternica iar cetatenii inca mai spera sa traiasca sub domnia legii in care toti sunt egali in fata ei , si nu „unii mai egali deca altii”.

    Toate acestea constituie suficiente motive pentru a muta centrul de greutate al dezbaterii de la comportamentul receptorului social si de la presupusa lui vina majora, la natura mesajului , la emitator(i) , si la conditiile ambientale care nu au facut de loc obiectul analizei dvs.

    In ceea ce ma priveste, am o parere despre „romani in general” , diferita de cea a dvs. La cate au trait continuu vreme de 22 de ani ( restul este deja istorie ) ca subiecti sociali in ceea ce occidentalii numesc „ climat de neîncredere, lipsă de stabilitate si predictibilitate, evoluţie îngrijorătoare ori preocupantă,” adica un fel de poligon de incercare si laborator social experimental in acelasi timp , ar fi trebuit sa primeasca in corpore medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca. Ei, si nu statul sau conducatorii lor.

    • Andrei Gaitanaru spune:

      Sunt onorat. Mi-ati raspuns printr-un text mai lung decat cel scris de mine. Ne e putin lucru. Cu toate acestea, lungimea lui nu a adus si limpezimea pe care si eu o cautam.

      Cand ai multe de spus intr-un spatiu editorial restrans, esti constrans catre o parcimonie a argumentelor. De asemena, uneori, expunerea tinde sa deviana aluziva. Ba chiar expeditiva. Am preferat de aceea sa sustin o singura teza. Celelate asertiuni aveau functia de a o sprijini. Unele dintre ele, erau, desigur, problematice. In sensul ca ar fi reclamat lamuriri suplimetare. Inca o data o spun, ma feresc sa scriu kilometric in astfel de contexte. Mi se pare mai greu de practicat stilul succint, decat textul fluviu.
      Daca ar fi sa raspund tuturor observatiilor dumneavoastra as sfarsi prin a scrie unul mai lung decat precedentul. Observatiile dumeavoastra ar putea oferi tot atatea prilejuri de redactare a unui text.

      Ma rezum la a lamuri o confuzie, Imi spuneti ca viziunea mea asupra comunismului este total atipica. Nu este asa. Spuneam ca priza pe care romanii o fac pe ”proprietate„ și ”libertate” se justifica si prin cei 45 de ani de regim comunist in care au fost profund privati de ea. Nu implicam in nici un fel ca ar fi avut parte de ea. Desi majoritatea romanilor erau pusi in fata faptului de a-si reinventa libertatea. Un alt subiect de discutie.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrei Găitănaru


Andrei Gaitanaru

Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)