Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »marginali »social-democratie » Citesti:

De la cătușe înapoi la școală

Parcă n-am băgat de seamă că în ultimii ani au fost decimate de justiție două generații de politicieni, nu una singură. Schimbările de ștafetă, atât de mult cerute de societate, n-au schimbat esențial datele problemei. Nu doar Năstase, Mitrea, Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu, Decebal Traian Remeș, Dan Voiculescu, Șerban Mihăilescu au dat socoteală în fața autorităților, ci și Șova, Udrea, Trășculescu, Șereș, Chiuariu, ca să dăm doar câteva nume mai celebre dintre „tinerele speranțe” ale politicii autohtone. Am cerut figuri noi și ele au început să populeze ecranele televizoarelor, prezidiile congreselor de partid și scaunele din executiv. Fără prea mare tragere de inimă, seniorii s-au dat la o parte și au împins în față cohortele de „sânge proaspăt”. Astăzi suntem la ceasul evaluărilor și putem trage câteva concluzii:

1. Partidele politice nu s-au deschis foarte mult către societate, selecția resurselor umane s-a făcut după criterii irelevante pentru îmbunătățirea actului de guvernare.

În general, liderii mai vechi și-au adus lângă ei oameni mai tineri pe care i-au făcut complici vechilor deprinderi. Socializați în aceeași cultură organizațională, așchiile n-aveau cum să sară departe de trunchi. N-au căutat persoane care să pună la îndoială regulile scrise și nescrise, ci oameni obedienți, ambițioși, care să perpetueze rețetele verificate ale succesului în politică. Întrucât mediul comunicațional s-a diversficat foarte mult în ultimii 25 de ani și mulți dintre fondatori n-au mai făcut față noilor rigori ale producției de ”staruri”, au avut grijă să recruteze personaje adaptabile audio-vizualului ”devorator de vedete”. Partidele s-au transformat în școli de actorie. Aveau nevoie de oameni dezinvolți, agresivi, cu un scăzut simț al ridicolului, care să capteze rapid atenția publicului, să se unduiască lin între pupitrul oficial și revistele de cancan. Dar asta n-a îmbunătățit cu nimic comunicarea politică. Românii i-au privit de la început cu reținere, pentru că discursul lor, rareori articulat, n-a convins pe nimeni de necesitatea vreunei politici publice. Pompos numită ”analiză”, căci gândirea analitică i-ar fi exclus din partide, retorica lor seamăna mai curând a bârfe de târgoveți despre adversari reali sau imaginari. Resursa cea mai rară în politica din România, viziunea, a fost și cea mai puțin căutată de partide în momentele excepționale când și-au împrospătat rezerva de cadre.

2. Efectul de descurajare al luptei împotriva corupției la nivel înalt a fost mult mai mic decât ne-am imaginat

Primele semne ale revigorării sistemului judiciar au venit odată cu punerea sub urmărire penală a unor foști demnitari, miniștri sau chiar prim-miniștri. Au urmat apoi primari, președinți de consilii județene, oameni de afaceri influenți. E adevărat că procesele au trenat în instanță, apoi a urmat o accelerare a procedurilor și au venit și primele condamnări definitive. Toată această evoluție spectaculoasă într-un interval de timp relativ scurt ar fi trebuit să aibă consecințe inhibatoare majore măcar asupra mai nou-veniților în politică. Pare însă că n-a fost deloc așa, ceea ce ridică o serie de întrebări. Nou-veniții au fost pur și simplu prizonieri ai unui sistem în care, odată intrat, accepți să joci după regulile casei? Acțiunile organelor judiciare erau văzute ca vendetă politică, așa încât unii se simțeau protejați? Era mai ușor să investești în obținerea de imunitate, decât să te delimitezi de practicile seniorilor? Sau, pur și simplu, acțiunea generală de curățare a clasei politice a fost privită ca o loterie în care ai șanse mai mari să scapi decât să fii prins? Greu de răspuns. Cert este că, în vreme ce imaginea de ansamblu era una de asalt necruțător al procurorilor, alți politicieni continuau nestingheriți traficul de influență și luarea de mită.

3. Cadrul legislativ general favorizează corupția la nivelul partidelor și al actului de guvernare la nivel central sau local.

Atâta vreme cât campaniile și viața curentă a partidelor au nevoie de finanțare, de unde se pot obține acești bani? Din cotizațiile membrilor? Puțin probabil, ținând cont de faptul că numărul membrilor activi este foarte mic. Atunci partidele se transformă, aproape pe nseimțite, în „SRL”-uri care vând contracte și funcții. Când sunt în opoziție vând promisiuni, când ajung la guvernare vând, în mod efectiv, poziții în administrația publică și rente către companii. Cei care ajung în poziții publice cumpărate și cei care obțin contractele, au datoria, la rândul lor, să-și recupereze investiția, să scoată un profit personal și să alimenteze cu bani filiera partidului care i-a promovat acolo. Am descris foarte sumar caracatița finanțării partidelor pentru a înțelege mai ușor de ce promovarea unor figuri noi nu poate disloca nici măcar cu un milimetru miile de rotițe ale unui mecanism infernal de drenarea a banilor publici către elita politică și clientela ei extrem de numeroasă. Sigur, dacă nou-veniții ar fi fost selectați după criterii diferite, precum integritate, profesionalism, viziune, ar fi fost o șansă ca ei să creeze acea masă critică necesară pentru a gripa mașinăria de făcut bani. Ceea ce nici n-ar fi fost prea greu, dacă s-ar fi schimbat legea finanțării partidelor și s-ar fi asigurat depolitizarea numirilor în administrație.

4. Politica a fost o trambulină de îmbogățire în perioada de tranziție

Cum democrația românească este încă tânără, iar politica în perioada comunistă era apanajul unui singur aparat propagandistic centralizat, comasat cu birocrația de stat, nu ne puteam aștepta ca în doar 25 ani să apară politicienii de carieră. Profesionalizarea politicii durează câteva generații și, dacă e să ne uităm cu atenție, la noi încă nici nu a început. Politica oferă prea puțin prestigiu și destul de mulți bani. De ce ar fi intrat cineva în politică după 1989? Ca să schimbe ceva în țară, în comunitatea în care trăiește? Presupun că sunt și asemenea oameni animați de bune intenții și orientați spre interesul colectiv. Cu timpul însă, politica a devenit ceva murdar, asociată în percepția publică cu corupție, minciună, cinism. Nu e nicidecum o sursă de imagine pozitivă. Și atunci ce i-a motivat pe tinerii care își doreau funcții de conducere să intre în partide? Poate că o parte a încercat să intre ca să schimbe ceva din interior. Ei însă au fost destul de repede evacuați de angrenajul orientat spre conservare. Mă tem însă că cea mai mare parte a știut de la bun început că politica este o sursă de înavuțire rapidă, iar sistemul i-a primit cu brațele deschise, pentru că orice sistem își întărește genele perpetuării și supraviețuirii.

Acestea fiind zise, cum mergem înainte? Nu mai insist pe modificarea legii finanțării partidelor, depolitizarea administrației și schimbarea reglementărilor în interiorul partidelor. Mi se pare că liderii au prins mesajul: schimbă regulile sau merg după gratii. Aș vorbi mai mult aici despre profesionalizarea politicii sau vocația de lider politic, pentru că mi se pare că e o altă soluție durabilă pentru primenirea reală a elitei.

Dar ce clasă politică avem noi acum? Ce înseamnă politica pentru politicienii noștri? Dacă ar fi să răspund la această întrebare cu un singur cuvânt, aș spune: PROPAGANDĂ, o elită a propagandei și o guvernare a propagandei. Fără să neg importanța campaniilor de promovare a unor politici publice, îndrăznesc să spun că politica nu poate fi 100% propagandă, așa cum este acum în România. Asta este politica primitivă moștenită din vremea comunismului. Nu poți să guvernezi o țară doar cu amăgiri, cu promisiuni și cu amânări. Nu poți să minți la infinit publicul că lucrurile merg bine, când realitatea te contrazice. Nu poți substitui permanent lipsa viziunii cu repetiția obsesivă a unui punctaj inept construit de echipa de PR. Nu poți suplini la nesfârșit lipsa unor cunoștințe minimale despre economie sau legislație cu poliloghie de talk-show televizat.

Dacă ne uităm la elitele occidentale, constatăm că ele provin în bună parte din absolvenți ai unor școli de prestigiu, care aproape s-au specializat în pregătirea liderilor de carieră. Vorbim de Harvard, Cambridge, LSE, vorbim de oameni pregătiți în științe sociale, științe politice, științe economice, drept. Toți au un background al funcționării instituțiilor, al mecanismelor economice și sociale care fundamentează funcționarea statului. Fac o paranteză: mulți dintre politicienii care au participat activ la evenimentele nefericite din vara lui 2012, care au precedat suspendarea președintelui, pur și simplu nu înțeleg nici acum de ce așa ceva nu se face într-un stat de drept. Sunt destui politicieni care nu înțeleg de ce nu poți convoca la mitinguri de partid funcționari din instituții ale statului („convoca” sună eufemistic în context, e vorba de ”luat cu japca”). Cum există încă destui oameni în politică uimiți că, atunci când ești la putere, trebuie să dai socoteală în fața organelor judiciare.

Nu e nicio glumă: în multe cazuri nu e vorba de rea voință, ci de ignoranță. Problema e că ignoranța se transmite de la o generație la alta. Relele practici sunt moștenite de tinerii din politică ca rutine cotidiene. Și atunci cum ne putem aștepta să avem o schimbare a clasei politice? Școlile de tineret pe care partidele le organizează în fiecare an sunt doar prilejuri de socializare și emitere de mesaje propagandistice de către seniori. Nu e nimic acolo care să aibă legătură cu ”școlirea” elitelor.

De aceea cred că e nevoie de o nouă perspectivă care să schimbe însăși esența culturii politice din România. E nevoie de cursuri de formare, de procese de selecție în interiorul și în afara partidelor care să garanteze transmiterea unui „bagaj genetic” fundamental al democrației și statului de drept. E nevoie de o definire corectă a spectrului politic pe bază de teme și nu de lozinci. Ce înseamnă stânga și dreapta? Ce poziții are stânga politică pe un subiect și cum se definește în contrast cu dreapta politică. De aici decurge și o etică a politicii, acum total absentă. Politica trebuie să devină o vocație, o profesie, nu o poartă de acces spre îmbogățire accelerată. Politicianul trebuie să își câștige prestigiu în comunitate, nu să fie privit ca un paria, numai bun de dus în cătușe la pușcărie.

Nu în ultimul rând, oamenii politici trebuie să învețe să vorbească mai mult de teme, nu de persoane. Așa cum am avut ocazia să înțelegem, luptele în noroi (mud fights) ascund complicități și pură butaforie. Adversarii de fațadă își împart sferele de influență în dispreț pentru agenda publică, altfel total ignorată. Zumzetul infernal al acuzațiilor reciproce acoperă târguri murdare, greu de deslușit. Publicul nu extrage niciun beneficiu real din spectacolul deprimant al talk-show-urilor televizate cu invitați incoerenți, desprinși de realitate, dar veșnic puși pe harță spre gloria audiențelor artificiale.

Înainte de a construi mai multe pușcării, înainte de a extinde clădirile arestului poliției, ar trebui să investim în școli pentru lideri politici. Pentru că a fi lider nu este doar o calitate înnăscută, este și o însușire dobândită. O societate poate să își arunce la un moment dat toată elita politică după gratii, așa cum s-a mai întâmplat în istoria României, dar din motive ideologice. Întrebarea rămâne cine va lua locul celor care ispășesc pedepsele?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "31 comments" on this Article:

  1. adi spune:

    Sunt curios cati o sa sara in sus si o sa pretinda ca: “nu e chiar asa” autorul generalizeaza pe baza unor intamplari punctuale…..face chiar grave erori de interpretare ….” este cel mai mare dusman al poporului Roman”

  2. valexandru spune:

    D-le Lazaroiu,
    Eu zic sa taceti.
    Am fost in urma cu un an si jumatate la intalnirea de fondare a unei filiale PMP doar pentru ca participati dvs si Baconski.
    Nici vorba de Udrea pe atunci.

    Nu ati facut nimic sa descurajati avansarea inca timida pe atunci a politrucilor PDL, cei de categoria 3.
    Ati dat raspunsuri dispretuitoare si dvs si Baconski unor intrebari “naive” care va propuneau sa explicati ce intentioneaza Basescu cu Fundatia si apoi cu Partidul pentru ca sa priceapa si cei ce se inghesuiau in noul partid. Si ca sa pricepem si noi, ignorantii, daca va fi doar un nou PDL de mana a 2a, sau ceva pe bune .

    Am inteles doar ca erati prea grabiti ca sa faceti ceva serios …veneau alegerile europarlamentare … prea grabiti si neseriosi…Ne-ati raspuns plictisiti si din vraful buzelor iar apoi ati cerut numarul celor care sustin candidatii la europarlamentare. Am plecat si am avut dreptate sa nu revin in veci la filiala respectiva . Acesta a devenit un fel de birou al unor pdl-isti ramasi fara partid, prafuiti si izolati.

    Ati dat la gunoi o idee geniala a lui Traian Basescu.
    Dvs si inca 2-3 foarte vocali pe atunci ati distrus PMP fiindca nu va pasa de cum o sa arate si cu cine va iesi in fata…
    Nu Elena Udrea …nu Traian Basescu, nu Ponta, sau DNA….

    Dvs si ceilalti vocali care nu ati avut taria sa tranformati o idee in practica nici cu sustinerea populara de atunci.

  3. Decebal spune:

    Pe vremea regimului comunist, exista “Academia Stefan Gheorgiu”, care pregatea cadre de conducere in politica si in administratia de stat. Unii dintre absolventi s-au incadrat perfect in societatea post-decembrista si au format “cadre”, la randul lor. Politicienii cu radacini interbelice au murit, rand pe rand, iar criteriile pentru succesul in politica au tot degenerat, pana cand sistemul s-a asezat si a inceput sa functioneze asa cum isi doreau cei ce considerau politica un mod rapid de parvenire. Inevitabil, sistemul a atras tineri avizi de parvenire rapida, care s-au adaptat regulilor jocului. Si, pentru a avansa, au facut ticalosii. Si ilegalitati.

    Da, formarea “organica”, pe baze corecte, a unei noi clase politice poate dura cateva generatii. Dar schimbarea criteriilor de selectie a celor ce ajung la varf, in politica, se poate petrece rapid, sub presiunea Justitiei. Toti cei ce s-au simtit bine in “sistemul ticalosit” au lasat urme ale magariilor facute. Pentru multi dintre ei s-au cladit dosare solide. De cativa ani exista vointa de a aduce in instanta aceste dosare. Chiar si cei ce vor scapa de puscaria ce le va suiera pe la ureche, cred ca isi vor re-evalua conduita. Iar cei care-i considera pe “dalmatieni” modele de urmat, se vor gandi de doua ori, inainte de a apuca pe un anumit drum. Pentru procesele de rasunet de azi, faptele au fost comise cu ani in urma. Faptele sunt comise deja, pentru multi. Si multi se intreaba “oare am si eu vreun dosar?”

    Ca simplu cetatean, imi doresc ca Justitia si toate institutiile care o sprijina sa mearga inainte, implacabil, pe acest drum. Indiferent de culoarea politica a celor vinovati. Si indiferent de ordinea in care dosarele ajung in instanta. Sunt convins ca, pana la urma, e doar o problema de numar de procurori profesionisti si de putere de munca. Fiindca “clienti” s-au adunat, de-a lungul anilor, din toate taberele politicie.

    • nick spune:

      Pai si acum este Snspa … Priviti acolo si vedeti ce cadre de partid se formeaza …la un timp erau si locuri gratuite la admitere pt partide … O mai fi si acu … Adica lipitorii de afise mergeau – ca olimpicii la locurile de la buget in facultatile de stat .. – si nu numai lipitorii de afise, ci si odrasle, fii de slugi, nepoti de-a saptea spita, amante si copiii de amante …la fel cum se intra la stefangheorghiu

  4. Ela spune:

    De cativa ani de cand ma intereseaza politica romanesca, remarc (un pic prea des, pentru gustul meu) incapacitatea de a expune o dialectica completa si corecta, adaptata situatiei reale a tarii, si acesta cred ca este un prim obstacol care ar fi de trecut.
    Rationamentul diversilor analisti, acaparat de evenimentele zilei – practic, aceleasi in fiecare zi! – pune accentul, intr-atat, pe evidentierea contradictiilor si a neregulilor de tot felul – numeroase dar, invariabil, de acelasi tip (sau de aceeasi teapa)! – incat ajung epuizati la momentul cheie al sintezei, pe care il rateaza…
    Este cazul si cu acest text, foarte bine intocmit in amonte, dar al carui deznodamant, iar (!) nu depaseste un cadru teoretic, fara cusur de altfel, dar si fara aplicabilitate imediata si eficace,asa cum situatia grava actuala o reclama, imperativ!
    “Cred că e nevoie de o nouă perspectivă care să schimbe însăși esența culturii politice din România.” – evident! Cine poate sa va contrazica? Doar ca, pana se se faca scolile corespunzatoare, specializate in administratie de ex, pana sa iasa primele promotii, si pana sa fie ele functionale, s-ar putea sa nu mai existe “obiectul” de administrat :(

    • adi spune:

      Bravo Ela !!

    • Geo spune:

      Putini oameni vad dincolo de aparente,nu multi sint cei care analizeaza cu calm,simplu si clar.Daca ar fi mai multi oameni normali!!!,ar fi mai putina demagogie si impostura,poate chiar si mai putina coruptie!In orice caz,cei care se ocupa cu simple fumigene,ar fi primii pe care i-am invita sa mearga inapoi la scoala :) inainte sa pretinda vreun post inalt!

  5. Valahu spune:

    Viteza cu care-s băgați la pârnaie toți autohtonii care au făcut pe căi mai mult sau mai puțin legale, cheag, dar au mii de salariați și întrețin ideea că mai mișcă și ceva din mintea românului, e semn de alarmă și bănuieli sinistre.
    Cum de subminează economia națională doar Ion, Niculae,Gheorghe și Dumitru și Vasile , câțiva de pe aici și niciun John, Ahmed, Istvan, Itzik, Georgios sau Muller sau altul din multinationale nu subminează?
    Politicienii da …la parnaie dar oamenii de afaceri romani, unii dintre ei înghesuiți în dubă fiindcă au fost FORȚAȚI de politicieni să dea șpăgi și să nu obțină nimic fără șpagă? Umflarea puținilor capitaliști români mă întristează.
    Capitaliștii români subminează economia națională! Mare subminator capitalistul Gheorghe! El și doar el. Să vină pe un teren golit, parjolit, numai capitaliști străini, băncile să le dea doar lor credite, iar procurorii și judecătorii să se angajeze valeți la casele lor stilate.
    Ce dracu! Să terminăm cu capitalismul ăsta românesc, rămas în vreo trei inși, că prea subminează economia națională.

    • Decebal spune:

      Si marmota invelea ciocolata in staniol… Sigur ca da, DNA face jocurile capitalului strain. Impotriva interesului national. :) Daca acei capitalisti romani carora le plangeti de mila si-au facut “cheagul” ilegal, mituind oameni politici pentru a primi contracte grase pe bani plublici, apai ei trebuie sa stea in acelasi loc cu acei oameni politici. Banii publici sunt si banii mei.

      Nu camatarii si combinatorii sunt exponentii capitalului romanesc, ci aceia care au stiut sa cladeasca ceva. Iar acestia nu nor ajunge prin aresturi. O taxa pe care as accepta-o oricand, fara sa cracnesc, chiar si de la guvernul Ponta, ar fi “taxa pentru Justitie” – care sa fie dirijata exclusiv catre marirea capacitatii Justitiei de a gestiona si solutiona cazurile de coruptie. :)

  6. bogdan spune:

    Partidele politice vor genera in continuare generatii de hoti, pentru ca asta e in stare sa produca sistemul nostru politic, asha cum e el construit azi.
    Pe de o parte electoratul nu penalizeaza hotia, minciuna, lipsa de valoare, badarania, etc (de exemplu, in Germania, un Ponta nu ar fi avut niciodata mai mult de 2% incredere, iar primari condamnati pentru conducere nu ar fi fost realesi in functii).
    Pe de alta parte, mare parte din electorat, ala din orasele mici sau de la sate, nu are nici o alta sansa de supravietuire decit asistenta sociala de la stat, asta legindu-l foarte strins de autoritatile locale, facindu-l practic sclav al primarului.
    Si pe de a 3-a parte, remuneratia functiilor inalte in stat e atit de mica, incit oameni cistiti si de valoare nu vor fi niciodata interesati de functii politice. De ce s-ar face parlamentar unul care cistiga in privat 3000 de euro? Ca sa ii scada venitul la 50%, sa aiba tot felul de paparazzi pe cap, sa-l acuze alde antena3 de tot felul de chestii inchipuite?!? hai sa luam exemplul Funeriu. Cistiga in occident, pe propria valoare 60-80 k eur/an. Si a venit in Romania ca sa ce? Sa-l acuze antena3 ca nu si-a luat bac-ul? Sa-l porcaie toate televiziunile de partid si de stat? Altii de valoarea lui vor mai fi tentati sa intre in politica?

  7. Liliana spune:

    Sunt multi care sunt de acord cu ce spuneti in acest articol, dle Lazaroiu. Ar insemna un pas inainte sa faceti si un studiu de caz. De exemplu, dl Basescu: de ce nu a incercat sa formeze tineri politicieni profesionisti? A avut la un moment dat si cadrul prielnic – PMP. E un personaj abil, cu experienta. Si daca a incercat, de ce nu a reusit?

    E trist ca nu ai de unde sa alegi persoane cu competenta si moralitate pentru conducerea tarii. Ma tem ca aceasta criza de “cadre” exista in toate domeniile. Poate ar trebui inceput cu clasa pregatitoare. Chiar daca e nevoie de multa rabdare, macar sa incepem de acum. Sa incepem toti. Fiecare om de buna credinta poate contribui la schimbare, nu numai prin vorbe, ci activ. Profesorii sa-si faca datoria de dascali, pe cit se poate, medicii sa-si asume raspunderea pentru sanatatea populatiei, pe cit se poate, cetatenii sa nu mai contribuie la perpetuarea ciubucului, in orice ocazie etc. Abandonarea binelui prin trecerea in pasivitate, sau mai rau, prin trecerea de partea raului, duce la moarte.

    • eu****** spune:

      Din punctul meu de vedere raspunsul la intrebarea Dvs.:

      De ce nu a reusit Basescu?

      Este relativ simplu:

      Basescu a pornit altfel un nou partid si a sfarsit prin a adopta sistemul practic de cei pe care dorea sa ii invinga!

      Nu merge asa, practica a dovedit!
      Cetatenii si chiar si politicienii nu sunt chiar asa de prosti cum par a fi vazuti de acolo de sus!

      • pehash spune:

        De ce nu a reusit Basescu?

        Pentru ca si el a fost “prizonierul” aceluiasi electorat. Un electorat.. tampit.. analfabet.. care nu intelege ce voteaza si inca mai crede ca soarele se invarte in jurul pamantului.

        De ce nu se potolesc politicienii? Pentru ca inca nu se practica la noi confiscarea extinsa a averii in adevaratul ei sens. Pentru ca pedepsele pentru furturi de milioane sunt de 1-2 ani (cu suspendare) in timp ce amaratii care fura o gaina primesc 5 ani.

    • Unu-2 spune:

      Parerea mea ca intrebarea referitoare la Basescu are un raspuns cit se poate de simplu si evident: orgoliul.
      In loc de sustineri pt. Elena Udrea, Ridzi, Tomac, sau autorul articolului putea alege personaje mult mai serioase de genul Funariu, C. Preda sau cine stie cine altcineva care ar fi avut o altfel de sansa cu o sustinere sincera si sustinuta. TB a ales ca viitorul lui politic sa fie Elena Udrea. Asta a ales, asta are.

  8. Augustin spune:

    Foarte corect. Pe cine punem in loc, care sunt criteriile de selectie? Aceasta intrebare e la fel de valabila in toate domeniile, in administratie, in managementul spitalelor, in managementul universitatilor, in administratie, peste tot. Este o problema esentiala evitata cu buna stiinta.

    Deocamdata asa cum bine mentionati procesul nici nu a inceput la noi. Eliminarile au pornit de prea multe ori ca vendete personale ori incercari de acaparare a beneficiilor adversarilor. Probabil multi isi dau seama acum ca groapa ce o sapa poate fi la fel de usor si a lor.

    Nu vad inca o vointa reala de criterii veritabile si depolititzare nici macar in privat. Ba mai mult, vestul care a progresat enorm bazandu-se pe profesionalism si eficienta pare sa se transforme tot mai mult in clientelism si organizari pe baza de clan, nici macar pe baze ideologice, impins intr-o lume globalizata si orientata spre outsourcing sa refuze promovarea pe baza de competente.

  9. Ezechiel spune:

    Hmmm….oare sa fie ceva cu zicerea ca exista un plan B :
    daca-i imping arabii in mare sa vina aici pe teren parjolit si liber vreo 3-4 milioane !

  10. Mihai_ spune:

    Si in concluzie…. se poate trai si fara cei care au “condus” pana acum Romania?

    Se pare ca unii (gen Crin Antonescu) au inteles mesajul.

    • Unu-2 spune:

      Referitor la Crin ar face un gest de sinceritate sa recunoasca public cine i-a spus ca nu-l doreste? De unde i-a venit veto-ul politic? Ca nu s-a retras de unul singur, asta e clar.

  11. eu****** spune:

    Pai sa incepem de la baza…

    Partidul are nevoie de bani si cei care vor sa reformeze societatea trebuie sa inceapa de undeva….

    A prinde si a pedepsi membrii partidelor presupune multa munca si sansa de a curata sistemul nu sunt asa de ridicate pentru ca MAFIA functioneaza si legea tacerii idem.

    Deci vad ca fiind posibile doua solutii pentru a reforma societatea:

    1. conducerea societatii de catre experti – fara partide politice.
    Un expert nu isi vinde asa de usor si nici peste noapte imaginea/numele pentru a se imbogati…

    A fi expert inseamna ca ar trebui sa ai in spatele tau oarece expertiza adevarata, dovedibila si certificata de catre alti experti credibili…
    Deci mai usor cu tinerii de tip Tomac sau cu cei de tip Marele Mincinos.

    2. modificarea modului in care se construiesc si se conduc partidele politice .
    In acest caz este nevoie de reforma legislativa – si oare o sa vrea si Grivei aceasta reforma? Imi pare ca NU, asa ca back to no.1.

  12. eu****** spune:

    Pestele de la cap se impute si de la coada se curata – proverb romanesc…

  13. INAPOI LA SCOALA.Studiul este interesant, dar situatiile anormale de distrugere a Romaniei, au inceput prin anii 1991, 92.A contat un singur lucru:BANUL, iar setea de inavutire a fost predominanta.Indiferenta unei parti a populatiei si lipsa unei legislatii economice dure dupa modelul German sau Suedez, a dat liber la fel de fel de actiuni potrivnice vietii normale si a Romaniei.Ganditi-va la puzderia de banci volatile, pe termen scurt, anihilarea institutelor de proiectare si de cercetare, disparitia unitatilor productive rentabile, in special din industria usoara si alimentara, disparitia liceelor industriale si a scolilor de meserii, distrugerea mediului, exodul populatiei si altele cunoscute.Nici nu mai avem ce comenta…

  14. Unu-2 spune:

    Vad tot mai des invocat, ca si aici la pct. 3, argumentul banilor statului pt. finantat partidele pt. a reduce coruptia, insa ce mi se pare mie ca lipseste este un studiu serios despre eficienta salarizarii marite peste medie la magistrati sau parlamentari ca acelasi argument pt. reducerea coruptiei. S-a redus coruptia in rindul celor 2 categorii profesionale (hai ca am folosit acest cuvint si pt. parlamentari, desi nu o merita), ca urmare a salarizarii? Ma indoiesc ca salariul oficial mai mare reduce drastic coruptia mai ales cind beneficiile imediate ale coruptului sint cu mult mai mari decit orice salariu ii poate oferi cinstit statul roman.
    Mi se pare ca o sa vedem acelasi lucru si cu finantarea de la buget a partidelor, ci cu banii luati si aceeasi coruptie.
    S-ar putea sa funtioneze intr-o oarecare masura, insa sa nu ne punem sperante prea mari, tot asa cum a fost cu noile generatii de politicieni de acum citiva ani, bine amintite in articol.
    Sperietoarea anti-coruptie e inchisoarea, nu morcovul salariului. Sa vede confiscarea extinsa si poate se va curata un pic clasa politica.
    Personal sint de acord cu marirea salariilor la unele categorii de politicieni, inclusiv presedinte, prim ministru, consilieri prezidentiali si ministri.

  15. GICU spune:

    Intr-o Romanie in care scara valorilor sa inversat,in care intr-o functir publica ajung numai non valori,in care o mare parte din forta de munca lucreaza afara ce astepti sa se intimple?Ajung ministri oameni care nu au facut nimic in acel domeniu.Eu ma sperii cum au ajuns oameni semianalfabeti in functii de conducere?Asta este…

  16. ion adrian spune:

    Asa este cum spui, dar tot atat de adevarat este si ca excelent a fost discursul dnei Udrea azi la Parlament: https://www.facebook.com/Elena Udrea

  17. iosiP spune:

    “O societate poate să își arunce la un moment dat toată elita politică după gratii, așa cum s-a mai întâmplat în istoria României, dar din motive ideologice. Întrebarea rămâne cine va lua locul celor care ispășesc pedepsele?”

    Vai, domnule Lazaroiu, dar chiar ma faceti sa plang!
    - In primul rand actuala “elita” politica nu ajunge dupa gratii din motive ideologice ci penale – incalcarea legilor pe care chiar ei le-au adoptat.
    - In al doilea rand nu putem vorbi despre “elita politica” atunci cand aceasta este constituita din “justitiabili”sau imbecili (chiar credeti ca 50% dintre membrii Parlamentului au un IQ suficient pentru a analiza un proiect de lege)?
    - In al treilea rand se vor gasi intotdeuna oameni cinstiti care sa-si asume roluri de conducere. Iar daca asa-numita “clasa politica” va fi inlocuita de catre tehnocrati, cu-atat mai bine pentru tara! Chiar nu vad cu ce este mai potrivit Varu’ Jan Vosganian la comisia de (in)cultura decat un scriitor cu activitate? Dumneavoastra vedeti?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Sebastian Lazaroiu


Sebastian Lazaroiu

Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in c... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)