vineri, martie 29, 2024

De la spectacolul națiunii la necesitatea CNA

Premierul României, Victor Ponta, a fost la spectacolul de închidere a jocurilor olimpice de la Londra. A fost martorul spectacolului oamenilor care formează împreună una din cele mai influente națiuni din lume. A fost martorul, printre altele, al modului în care funcționează spiritul sportivității și al modului în care valorile și principiile formează o națiune. A fost martorul contemplativ al celui care nu va putea niciodată și sub nici o cauțiune participa la spiritul echității sportive. S-a uitat din afară la ceva la care nu poate avea acces: nici justiție, nici echitate, nici corectitudine. Pentru a înțelege aceste valori trebuie să participi dinamic, din interior și să-ți lași actele și deciziile guvernate de aceste câteva principii ; pe scurt enunțate aici. Din păcate pentru el a ratat ocazia sincerității. Precum și cea a meritului de a fi respectat.

Pe de altă parte gestul său este unul de abandon. El a plecat din țară pentru a fi spectatorul pasiv al manierei în care o națiune funcționează. Probabil că el a văzut un spectacol de lumini și sunete. Așa ceva este pe orice ecran de cinema: pete de lumină și sunete ambientale. Semnificația a ceea ce este proiectat pe ecran este datorată culturii și educației. Viața unei națiuni este datorată deasemenea culturii și educației. Cultura înseamnă o serie de mituri, narațiuni comune ce transmit o serie de valori și principii. Intreg corpul națiunii pune în act aceste valori prin simplul comportament. O serie de instituții ale națiunii se ocupă de transmiterea și întreținerea valorilor: viața din familie și presiunea socială, predica bisericii, învățământul la toate treptele sale, viața asociativă și sindicală, instituțiile administrative ale statului, justiția, dar și poliția, politica legislativă și corpul economic, financiar și cel al întreprinderii și, nu în ultimul rând, media print și audiovizuală. Toate aceste instituții funcționează în măsura respectului și punerii în act a valorilor și principiilor. Astfel la diverse nivele se formează comunitatea și cetățeanul.

Un simplu exemplu de presiune socială asupra individului. In cultura occidentală nu ai voie să fii în afara comunitații, a vecinilor. Trebuie să dai socoteală sau să justifici orice acțiune personală în fața celolalți. Acest lucru se traduce prin participarea la viața socială a comunității și prin tranparența oricărui act. Altminteri ești izolat și expulzat din colectivitate. În Olanda casele nu au perdele. Dacă îți cumperi o mașină nouă și azi în Franța vei fi interogat cu blândețe cum de îți permiți, cum de ieși în mod inexplicabil din rândul nostru. Altfel spus cel care nu respectă standardul comunității este considerat un străin iar străinul este dușmanul și este tratat ca atare. Nu există o asemenea mentalitate în România și nici o solidaritate a comunității de a-l exclude pe cel care nu-i respectă regula de conviețuire.

Desigur că acest exemplu reflectă un model primar de conviețuire. În societățile urbane instituțiile iau locul acestei forme de cenzură, control și reglare. Instituțiile au o formă delegată de putere pentru a impune societal acest mecanism. Este de remarcat totuși că structura socială precum și democrația prezintă o structură fractală de la structurile comunitare de mici dimensiuni la structurile macro societale.

Ministrul Ponta, în mijlocul unei crize de instituții în România, a preferat să fugă și să asiste pasiv la ceea ce înseamnă o națiune. A asistat la utilizarea simbolisticii naționale pe arena jocurilor olimpice. Steagul Angliei a fost utilizat in extenso de la modelul arhitectural scenografic al spectacolului de pe stadion la modelul bikinilor de sub sutanele dansatoarelor. Desigur o națiune matură care se reunește sub simbolistica națională, dar își păstrează distanța raționalității și liberei expresii, deseori formulată sub forma ironiei și a autoironiei. Dar Ponta a evitat să încerce să construiască o națiune acasă. A preferat liberei expresii a patriotismului și valorilor sale un autoritarism demagogic al vorbelor. La o zi după închiderea olimpiadei am asistat la ceremonialul de premiere a sportivilor români. Un ceremeonial auster, sărăcăcios, lipsit de entuziasm unde singurii care mai zâmbeau erau primul ministru și președintele interimar. Transmisiunea evenimentului amintea prin lungime, lipsa spontaneității și închistarea într-o formulă pauperă de medalierile din perioda comunistă. Doar repetarea mecanică a unui ceremonial menit să ne arate bucuria ”conducătorilor” și lipsa de bucurie a participanților timorați sau indiferenți. Nimic din festivitățile de la Paris ale sportivilor întorși acasă.

Pentru moment această încercare politică de a cuceri puterea în cele trei instanțe ale democrației a reușit să ne aducă aminte că după 22 de ani de efort nu am ajuns departe. Suntem tot într-o societate extrem de fragilă dispusă mai degrabă la oportunitatea afectelor decât la construcția mecanismelor rațional legale.

Președintele Băsescu a fost, împreună cu o minoritate care l-a susținut, cel care a încercat să lase funcționarea legii să se pună în mișcare în sistemul judiciar. Prioritatea și intenția au fost de a configura un sistem de reguli care să reguleze singur comportamentul unor indivizi în principal motivați de dorințe și afecte. A fost un concurs contra cronometru. Învățământul și sănătatea au eșuat pe acest parcurs. Administrația și-a dovedit incapacitaea de a se reforma și nu a reușit nici să producă o organizare eficient nici să absorbe banii europeeni. Media a eșuat în zona distracției triviale sau în aria discursului manipulatoriu. Funcționarea legii ar fi fost și, implicit, expresia unor valori de genul echitate, justiție, echilibru, responsabilitate, libertate sau egalitate a cetățenilor. Un stat corupt (în sensul în care un fișier este corupt și nu mai poate pune în aplicare un set de linii de comandă) a fost incapabil să susțină diseminarea valorilor și regulilor-legilor.

Este uimitoare tenacitatea cu care Președintele Băsescu a făcut față unei constante împotriviri a statului la reformă și repoziționare a valorilor. Cum spuneam intenția sa principală a fost de a produce o schimbare a societății prin garantarea independenței justiției și impunerea prin sancțiune a respectului legii.

Dar am constatat, în urma referendumului, că societatea românească poate genera și o cantitate de ”câteva milioane de oameni care se pare că, fie din a) lipsa de discernământ in­te­lectual, b) imaturitate şi grave carenţe de caracter sau c) deficit de spirit civic şi pa­triotism, sunt gata să se arunce în braţele oricărui infractor, psihopat sau puteri stră­i­ne care le face promisiuni ce rezonează variilor lor doleanţe, aspiraţii şi frustrări.” ( din excelentul articol semnat de Dragos Paul Aligica: Milioane de români: despre populism şi iresponsabilitate, http://www.revista22.ro/milioane-de-romni-despre-populism-si-iresponsabilitate-17076.html ). Concluzia lui Aligică este că acești oameni sunt responsabili pentru alegerile pe care le fac, că nu și-au dobândit respectul și că ”lipsa de informare nu mai este azi o scuză pentru com­portamentul acestor oameni”. Este adevărat că responsabilitatea este a fiecăruia și nu putem fi ostaticii lor. Dar cineva poartă responsabilitaea faptului în orice moment România este ostateca unei reuniuni de cetățeni care pot cauționa aproape orice inițiativă populistă, orice puci parlamentar sau de altă factură. Să spunem că această masă de manevră este astăzi în Romania o masă mult prea mare ce dovedește eșecul instituțiilor cu vocație educativă. Justiția este una dintre ele și prezintă simptomele unui reviriment.

Dar pentru a nu ne mai regăsi în această situație urmează o perioadă de reformare și a altor instituții. Una dintre ele, care pare a fi în logica expusă aici, să fie aflată pe locul doi ca prioritate este instituția media. Media televizuală a înlocuit astăzi media print. Ziarele s-au transferat în zona audiovizuală. Politica editorială din ziare a fost preluată de studiouri de televiziune. Cele 200 de televiziuni din Romania au devenit un excesiv canal media pentru transmiterea mesajelor politice și al educației naționale. In lipsa unor instituții educative de autoritate televiziunea a ocupat aceast spațiu discursiv. Responsabilitatea sa a fost întărită de eșecul altor canale media de informate și educare.

In paralel cu menținerea DNA și a sistemului judiciar este nevoie de schimbarea legii audiovizualului și o explicită reglare a comportamentului televiziunilor atât în timpul campaniilor electorale cât și in perioadele dintre ele. A devenit evident că o parte însemnată din motivația electorală a fost formată prin insistența media de a face justiție la televizor, de a transmite mesaje părtinitoare și de a nu-și asuma informații eronate. Televiziunile de știri au eliminat știrile (deontologia informării jurnalistice) în favoarea dezbaterilor spectaculare de opinii lipsite de echilibru și discernământ.

In aceste zile ce criză politică Ponta și Antonescu au insinuat amenințări la adresa CNA pentru că ar fi împiedicat Antena 3 să-și facă spectacolul propagandistic fără inhibiții. Nu este momentul unei analize acum, dar este evident că o transformare radicală a conținutului editorial și etic al televiziunilor de știri sau de altă poziționare medie afișată este de actualitate imediată. Modelul epurat – de informare și de educație-formare a publicului – al televiziunilor occidentale este extrem de ușor de pus în practică iar CNA poate aplica imediat o formă de reglare mai incisivă a comportamentului extrem de populist și iresponsabil al media audiovizuală. Să nu ne amăgim : televiziunile specializate în manipularea media sunt profesioniste și utilizează dispozitive retorice pe care legea actuală nu le poate parametra sau doar o poate face decât într-o foarte mică măsură. Fără o re-formatare a audiovizualului vom asista cum o serie de cetățeni vor rămâne în continuare doar victime ale propagandei.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Am urmarit Jocurile Olimpice iar la calarie m-a frapat urmatoare informatie data de comentatorul Eurosport: Parcul unde se desfasurau probele hipice a fost construit pentru PUBLIC (oamenii de rind = common people) in …. 1440.
    Automat m-am gindit: iata ce faceau conducatorii britanicilor in 1440 pentru natiunea lor! si mi-a parut rau ca nu sint „Her Majesty Subject”.

    Daca informatia nu este eronata inseamna ca intre conducatorii britanicilor si conducatorii romanilor este un abis mai mare de 1/2 de mileniu.

  2. Imi pare rau, dar exemplul francez cu trasul de mineca atunci cind iti cumperi o masina noua nu se potriveste cu scopul articolului. Mi s-ar parea o inventie pura dar Pierre Daninos in ale sale doua romane satirice cu Maiorul Thompson scrie cam asa: „Un american cind vede alt american trecind la volanul unui Cadillac se gindeste ce sa faca sa isi poata cumpara si el unul. Un francez in aceeasi situatie se gindeste ce sa faca sa-si dea jos compatriotul obligindu-l la deplasare pedestra CA TOATA LUMEA”. Remarcati ca povestea cu capra vecinului NU e specifica romanilor. Dar, repet: nu este un exemplu fericit, nu ne ajuat cu nimic in situatia actuala.

  3. Daca se mentine uslamul la putere, domnule autor, celor 7.5 milioane li se vor mai adauga citeva. Socialismul bolnavicios ce apara interesele celor de la orase si sate, ii va obisnui pe acestia ca statul e un tatuc darnic si intelegator, care-ti baga in buzunar, caci asa isi asigura perpetuarea la putere. Cu cit mai multi milogi, cu atit mai multa putere pentru partid. Cei care mai cred, ca educatia lor nu e bine recompensata ori vor pleca, ori vor ceda, satui sa mai tina in spate milioane de milogi. Vor ingrosa rindurile.

    Vorba glumei acelea amare: v-am adus munca si piine. Multumim, dar piinea e de ajuns.

    Suferinta patetica a domnului Dancu, cum ca Victor a dat cu piciorul la 10 ani de viitor socialism, m-a umplut de sila. 10 ani de socialism cu Victor si Crin ne-ar trimite in anii ´80.

    Si indobitocirea unei natii se face cu televizorul si cu oamenii muribundului sistem pusi in functii de raspundere. Iliescu si-a adus aminte de zilele tineretii sale bolsevice si confunda actiunea absolut legala a procurorilor, cu soldatii sovietici, amicii lui si cu minerii care au dat alte conotatii plantarii gingaselor panselute. Romania e, zic eu, destul de coapta: de ce nu-l pune la punct pe nemernicul asta, ultimul reprezentant oficial al bolsevismului in Europa?

    Cind nu-ti premiezi olimpicii internationali, semnalul e clar: voua nu va dam, elitelor, ca oricum plecati din tara.
    In schimb dublezi sumele pentru ceilalti, care plini de „coloana vertebrala”, accepta si decoratiile. Cind am citit despre decorarea lor si umilirea celorlalti olimpici, performanta primilor mi s-a parut doar o gogoasa propagandistica, pe care politrucii efemeri ai tarii o clameaza drept-au adus cinste a Romaniei-poporului. Nu mai am niciun motiv sa-i admir pe sportivii romani si nici sa le retin numele.

    • Pentru niste afirmatii similare cu ultimul Dvs. paragraf hotnews m-a moderat. Ei, era scrisa inainte de magaria cu olimpicii „intelectuali”, „nu era (inca) momentul”. Vorba lui Bronislaw Wildstein: „Mai devreme era prea devreme, iar mai apoi era prea târziu. Niciodată nu e timpul potrivit. Când publici vreun text demascator pe o temă importantă, eşti întrebat: „dar de ce tocmai acum?“.”

  4. recomand tuturor ziaristilor/reporterilor/moderatorilor (media in general) sa urmareasca serialul „The NewsRoom” – stiu ca e doar un film dar se pot invata multe din practicile de media (deontologie) chiar si dintr-un simplu film…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Valeriu Deaca
Mircea Valeriu Deaca
Mircea Valeriu Deacă este doctor în studii de film și audiovizual la Paris III Sorbonne Nouvelle, dar a urmat și cursurile Faculății de Filologie Română, al universiății Paris III - Sorbonne Nouvelle, IRCAV, Institutului de cercetări în cinema şi audiovizual (1990 - 1995), DEA. În 1995, a obținut o bursă la Universitatea Heinrich Heine, Dusseldorf, Catedra de romanistică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro