Home » Justitie/Ordine publica »Opinie » Citesti:

Decizia CCR – câteva considerente și consecințe

Claudia Postelnicescu august 5, 2012 Justitie/Ordine publica, Opinie
20 comentarii 1,857 Vizualizari

Amânarea tranșării conflictului constituțional dintre președintele suspendat Traian Băsescu și parlamentul dominat de coaliția USL până la data de 12 septembrie, ulterior printr-o preschimbare de termen până la data de 31 august, a nedumerit opinia publică de ambele părți și a aruncat România pe muchia prăpastiei, dacă nu chiar la jumătatea prăbușirii. Suntem obligați să judecăm nu doar din punct de vedere juridic, ci prin coroborare cu alte date, fapte și considerente care au condus către acest deznodământ provizoriu neașteptat.

În primul rând să pornim de la faptul că judecătorii Curții Constituționale sunt numiți de către Camera Deputaților, Senat și Președinte (în total 9 judecători). Implicit, compoziția Curții este influențată de orientarea politică a celor care i-au propus pe judecători, partide sau formațiuni politice. În condiții normale de funcționare, adică în situația în care țara este stabilă și funcționează după reguli clare, constituționale și legale, sursa orientării politice a fiecărui judecător numit la Curtea Constituțională este irelevantă, pentru că aceștia se pronunță exclusiv pe probleme de drept de natură constituțională. Atunci când fondul problemelor de drept de natură constituțională este, în fapt, politic, cum este cazul suspendării președintelui ales în funcție, pe motiv de încălcări grave ale Constituției, orientarea politică a judecătorilor CCR devine importantă, în sensul că ei pot fi supuși unor presiuni și condiționări de către cei care i-au numit. În fața acestor presiuni, judecătorii – considerați îndeobște juriști cu o superioară pregătire și competență în domeniul dreptului constituțional – pot foarte ușor să se degreveze de această povară recurgând pur și simplu la lege și la textul ei. Pe scurt, în speța de față, validarea sau invalidarea referendumului, când norma constituțională spune că un referendum valid presupune prezența la vot 50% plus 1 din alegătorii înscriși pe liste, iar numărul acestora făcut public încă de la alegerile locale este de 18, 3 milioane de alegători, analizezi numărul celor care au votat și te pronunți. Conform BEC, numărul alegătorilor prezenți la referendum a fost de 46,24% din totalul alegătorilor înscriși pe liste. Concluzia simplă, de bun simț este că nu s-a atins pragul. Indiferent de presiunile politice, judecătorii nu pot vedea sau interpreta altceva decât evidența. Dacă însă intervin în cauză considerente de ordin personal, situații șantajabile, amenințări directe la adresa unor judecători sau a familiilor acestora, situația se poate schimba radical. Istoria ne învață că nu toți oamenii fac față în același mod amenințărilor și abuzurilor și atunci pot fi determinați să interpreteze o evidență în cheia pe care o determină sau o dorește abuzatorul. Atunci când forța care presează asupra judecătorului este puternică, instituțională, putem să ne imaginăm mai multe scenarii posibile.

Să ne uităm, de exemplu, la comportamentul președintelui interimar Crin Antonescu înainte de decizia CCR. Declarațiile sale politice de la Cotroceni sunt un exemplu de manual al inserării unui mesaj implicit în discurs. Dincolo de retorica unui limbaj care respectă convențiile implicite funcției de președinte într-un stat democratic, mesajul real a fost de inducere a unui anumit imperativ către Curtea Constituțională, principalul subiect al conferinței de presă. Corelând acest discurs cu acțiunile ulterioare ale USL și ale lui Crin Antonescu, deducem că s-a dorit, și s-a reușit, intimidarea anumitor judecători ai Curții Constituționale. În ziua următoare, USL, prin ministrul de interne Ioan Rus a trimis CCR noi date și noi evidențe care să ateste ideea că cifrele de alegători luați în calcul pe liste nu au fost corecte. Cu două zile înainte, pe 29 iulie, tot ministrul Rus anunța că referendumul a fost organizat impecabil și corect. Spectrul intervenției unor lideri europeni autoritari cu Bucureștiul încă era prezent. Ceva s-a schimbat între timp și teama de rușinea și oprobriul european nu a mai contat. Cineva, o forță puternică, a decis că referendumul trebuie validat în ciuda oricăror evidențe, iar judecătorii trebuie puși la colț. Cred că acea persoană este Crin Antonescu și cei din umbra lui. La o zi după decizia de amânare a deciziei de către CCR, Crin Antonescu a eliberat din funcție câțiva dintre consilierii președintelui suspendat rămași la Cotroceni și și-a înnoit fotografiile pe media socială, cu noua sa postură de președinte al românilor. Mesajul: sunt un președinte deplin, nu interimar, obișnuiți-vă cu ideea, nu am de gând să plec.

În al doilea rând, astfel cum s-au exprimat deja experți în drept constituțional ca Vlad Perju, aici pe Contributors, decizia de amânare a pronunțării CCR nu se justifică absolut deloc din punct de vedere constituțional, mai mult decât atât, este o iresponsabilitate. CCR nu are absolut niciun motiv să devină expertă în statistică și să facă acum statistică comparată. Nu este rolul ei acesta. În drept, se judecă pe baza evidențelor și normelor de la data în cauză, adică 29 iulie, nu cu date ulterioare, pentru că în acest caz anulăm referendumul cu totul. Pe cale de consecință, dacă listele de alegători sunt incorecte, trebuie să anulăm și alegerile locale care s-au desfășurat cu doar o lună înainte pe aceleași liste. Tot pe cale de consecință, cei care au organizat alegerile locale și referendumul pe liste neactualizate sunt obligați să își asume răspunderea față de această imensă bătaie de joc, fie pe calea onoarei, prin demisie, fie să fie obligați la a-și asuma răspunderea, pe cale legală. La toate aceste aspecte, se adaugă și situația fraudei din anumite localități documentată și expusă de observatori independenți (a se vedea mărturiile unor astfel de observatori pe blog-ul Asociației Blogary, Madame Blogary). Frauda a fost instrumentată tot de organizatori, adică de către USL și oamenii lor. În ciuda tuturor acestor aspecte legale – imposibilitatea de a lua în calcul alte evidențe decât cele de la data organizării și desfășurării referendumului, precum și cele de fraudă masivă cu prezența la vot în sate uitate chiar de locuitorii lor a peste 120%, turism electoral, constrângerea unor persoane de către autorități sau de către colaboraționiști ai actualei puteri să voteze – nu vedem nicio urmă de rușine sau măcar conștiința faptului că acești infractori deghizați în conducătorii României sunt priviți de întreaga Europă și judecați de către cetățenii României care gândesc cu propria minte, că sunt total compromiși și nu mai au absolut nicio legitimitate și credibilitate în fața românilor și în fața europenilor deopotrivă.

În al treilea rând, considerentele de mai sus, mă determină să avansez și ipoteza că, poate, judecătorii CCR au luat în calcul fragmentarea uriașă din societatea românească și sentimentul de profundă nedreptate pe care îl au cei care au fost la vot pentru demiterea lui  Traian Băsescu că nu ar conta votul lor și opțiunea exprimată de ei, în situația lipsei quorumului și invalidării referendumului. Poate că este un interval care trebuie folosit în scopul integrării și interiorizării de către fiecare parte a celor două poziții antagonice, pro sau anti-demitere Traian Băsescu, a opțiunii adverse, astfel încât momentul pronunțării deciziei să nu producă o isterie colectivă și o escaladare a conflictului care mustește la suprafață.

În cazul în care ipoteza de mai sus nu este plauzibilă înseamnă că unii judecători ai CCR au cedat presiunii politice, iar acest răgaz de timp până pe 31 august nu va schimba în niciun fel situația, dimpotrivă, va fi timp suficient pentru Crin Antonescu și cei din spatele său să inoculeze o teamă suplimentară vis-a-vis de o decizie sau alta. Într-o astfel de situație devine evident că decizia finală a Curții Constituționale din 31 august va fi de validare a referendumului, pe baza noilor date puse la dispoziție de instituțiile alertate de Victor Ponta și miniștrii săi. Cum va fundamenta CCR o astfel de decizie absurdă va rămâne un exercițiu de referință pentru viitorii juriști.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. Cetatean spune:

    Curtea Constitutionala a judecat politic si nu juridic de la inceputul mascaradei cu fatada democratica orchestrata de USL. Revocarea abuziva a presedintelui Senatului putea fi stopata de Curtea Constitutionala, exista fundament constitutional pentru aceasta. De aici rezulta faptul ca puterea judecatoreasca din Romania nu este pe picior de egalitate cu celelalte puteri din stat (poate fi influentata de presiuni politice), probabil datorita modului in care sunt alesi judecatorii Curtii Constitutionale. “Spalarea pe maini” a Curtii Constitutionale in acest caz a avut ca efect “ungerea” unui presedinte interimar al Romaniei fara legitimitate.

    Argumente:

    Constitutia Romaniei:

    Art.81.(1) Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
    Art.82.(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala.

    Art.64.(2) Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor.
    Art.98.(1) Daca functia de Presedinte devine vacanta ori daca Presedintele este suspendat din functie sau daca se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, interimatul se asigura, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.

    Regulamentul Senatului:

    Art.30.(1) Revocarea din functie a presedintelui Senatului poate fi propusa la cererea a minimum o treime din numarul total al senatorilor, in cel putin una din urmatoarele imprejurari:
    a) incalca prevederile Constitutiei;
    b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului sedintelor comune.

    Deoarece rezultatul alegerilor pentru functia de presedinte al Romaniei este validat de catre Curtea Constitutionala, inseamna ca Curtea Constitutionala este singura institutie in masura sa stabileasca legitimitatea presedintelui Romaniei.
    Revocarea din functie a presedintelui Senatului si alegerea unui nou presedinte schimba viitorul presedinte potential al Romaniei (conform Constitutiei).
    Pe cale de consecinta, la revocarea din functie a presedintelui Senatului, Curtea Constitutionala trebuie sa poata stabili legitimitatea acestui demers, in concordanta cu art.64(2) din Constitutie care spune ca presedintele Senatului (potentialul viitor presedinte al Romaniei) se alege pe durata mandatului Senatului si in concordanta cu art.30.(1), verificand daca acesta a incalcat prevederile Constitutiei sau daca a incalcat grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului sedintelor comune.
    Legitimitatea presedintelui Romaniei (in functie, sau potential) este o problema care afecteaza “valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, afecteaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor statului” (dupa cum s-a exprimat chiar Curtea Constitutionala), asa ca Curtea Constitutionala este obligata sa se pronunte asupra legitimitatii acestui demers.

  2. Luminita spune:

    Din fericire, nici un judecator de la CCR nu va putea fundamenta o astfel de decizie, indiferent de cate (si ce anume) ar putea el pierde (in plan personal).
    Din fericire, calitatea de stat membru U.E. al Romaniei si recentele atitudini publice ale organismelor internationale in sprijinul CCR-ului precum si imensa responsabilitate pusa pe umerii judecatorilor, exclude o pozitie/atitudine anti-constitutionala, aberanta din punct de vedere juridic, menita sa arunce tara intr-un haos de necontrolat.
    Bref, din fericire nimeni si nimic nu pot trimite/plasa Romania in siajul Belarusului sau a Ukrainei

  3. Hantzy spune:

    1. (…) ei (judecatorii CCR – n.m.) pot fi supuși unor presiuni și condiționări de către cei care i-au numit.

    Daca nu ma insel, cinci dintre cei noua judecatori au fost numiti de Presedintele in vacanta si de majoritatile parlamentare pe care le-a alcatuit chiar dumnealui. Rezulta ca presiunile la care acestia sunt sensibili sunt tocmai cele venite din aceasta directie.

    2. Declarațiile sale (ale lui Crin Antonescu – n.m.) politice de la Cotroceni sunt un exemplu de manual al inserării unui mesaj implicit în discurs.

    Boah! Exista un exemplu mai bun in acest sens: ghici ghicitoarea mea!

    3. (…) va fi timp suficient pentru Crin Antonescu și cei din spatele său să inoculeze o teamă suplimentară vis-a-vis de o decizie sau alta.

    Cateva contraexemple: amenintarea primarilor de catre Basescu, amenintarea chestorului “facut” de acelasi Basescu.

    • Grammaticus spune:

      Ce bine e si ce placut e sa te dai mare, de la adapostul Germaniei (daca e asa cum spuneti, lucru de care totusi ma indoiesc; si daca da, poate sinteti vreun angajat al MAE si asta ar explica foarte multe), pe forumurile unde romanii se dau de ceasul mortii despre cum sa salveze statul de drept. A atrage atentia cuiva (un chestor nu e membru al CCR parca) nu inseamna al ameninta! Nu mai citati din Antonescu fara ghilimele. Oricum patternul intereselor este limpede- dvs. si cei ca dvs. EXPRIMATI INTERESE nu vreo atitudine intelectuala deci pe o scara axiologica sinteti la o distanta astrala (vorba bietului Caraion) de nivelul majoritatii (da, aici vorbim de alta majoritate) comentatorilor acestui forum.

    • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

      1) Majoritatile de atunci nu mai coincid. Asa ca daca presiunile raman valabile, directiile lor s-au schimbat. E pacat ca un raspuns asa destept poate sa ignore ceva atat de simplu.
      2) CC n-a fost supusa la presiuni ca astea din ultimele 2 luni niciodata inainte. Doar discursul lui El Crin prin care ne/voalat ii dicta practic decizia CC e unic. Oricum, e incredibil cum un interimar a reusit intr-un timp atat de scurt sa-i bata pe toti presedintii post-decembristi in materie de demagogie, minciuna si populism; astia macar au facut toate astea in 20 de ani. Nu puteti fi atat de partizan incat sa nu faceti chiar nicio diferenta
      3) pur si simplu nu exista comparatie: aici e o criza nationala, generata evident de criza asta politica, acolo era oricum altceva. Nu puteti compara amenintarile lui El Crin de acum, cu amenintarile absurde dar impotente la nivel national ale lui Basescu; nu puteti confunda o criza nationala cu o rafuiala. Discernamantul dvs, clar, e problematic, imi pare rau sa v-o spun. :)
      Intre noi, inteleg ca n-aveti nicio chestie cu probl textului, adica totul e acoperit de contra-exemplele dvs.

      • Hantzy spune:

        Domnule Balasoiu,
        nu-mi propusesem decat un comentariu telegrafic. Inteleg ca n-ar fi suficient, deci:
        1. Daca presiunile raman valabile este si un semn ca subiectul a fost astfel conceput pentru a fi sensibil la astfel de solicitari. Ceea ce implica si faptul ca decizii si verdicte anterioare pot fi suspicionate a fi obtinute in acest mod. E uimitor cum un raspuns ce se doreste edificator poate fi atat de incomplet.
        2. Rasunetul unor presiuni difuzate prin media poate fi deranjant, desigur, insa nu e o dovada suficienta a intensitatii acestora. Dimpotriva, ar sugera ca lipsesc metodele mult mai eficace si mai “tacute”. Nici in acest caz nu exista dovezi indestulatoare, recunosc, dar, coroborat cu 1., de ce oare ar mai fi fost nevoie de sensibilizarea CCR la presiuni politice, daca nu s-ar fi dorit utilizarea ei?!
        3. Sa spargi un geam e desigur mai grav si mai pagubos decat sa calci pe straturile de flori. Imaginea de azi a politicii romanesti imi releva escaladarea geometrica a tensiunilor din comediile mute, in care o paguba minora creata uneia din parti este intoarsa inzecit celeilalte. Totul a inceput cu refuzul PNL de fagocitare in PD si cel al lui Tariceanu de a demisiona pentru a determina astfel abuziv alegeri anticipate. Am pierdut astfel 6 ani in lupte intestine. Ce vedem e doar corolarul acestora, iar cei ce abia acum deschid ochii nu pot vedea decat geamul spart, dar nu si iarba calcata de la care a inceput criza.

        Intre noi, eu cred ca decizia CCR este deja luata si va fi cea corecta, a invalidarii refrendumului, dar amanarea este, asa cum sugereaza si autoarea articolului, determinata de calmarea spiritelor.
        Am spus deja la un alt articol: “CCR se tine de sotii, cerand o informatie care sa coincida cu cea in baza careia ar invalda imediat referendumul din 29 iulie. Stratagema seamna oarecum cu cea folosita in 2009, la alegerile prezidentiale, cand s-a dorit mimarea interesului pentru exactitate si s-a decis renumararea voturilor anulate. Desi era evident ca o eventuala frauda nu ar putea fi astfel dovedita, scopul a fost atins: contestatarii erau pusi in imposibilitatea de a-si continua demersul, iar autoritatea competenta putea decide fara a fi suspicionata de partizanat politic. Bazandu-ma pe acest precedent si pe faptul ca CCR nu doreste practic o noua informatie, nu pot conchide decat ca amanarea deciziei este necesara pentru eliminarea tensiunilor din societatea romaneasca, pentru ca verdictul previzibil sa nu-i deranjeze prea mult pe cei care au votat. Intervalul mare de timp ar fi necesar tocmai acest scop, iar nu pentru a permite actualizarea listelor permanente.”

        • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

          Ma bucur ca v-ati gandit la acelasi lucru, dar intre timp mie nu mi se mai pare o ipoteza plauzibila. Cred ca s-a amanat din cauza unor presiuni si conditionari intr-o si dintr-o anumita directie.

    • Alius spune:

      “Amenintarea” de care vorbesti tu, cea cu primarii, este doar o “atentie”: “furati, masluiti si ajungeti la parnaie. Sunteti corecti, nu se va intampla nimic”. E ca in lege: omori, furi.. platesti cu atatia ani, nu e o amenintare, este o realitate. Dar asa o vezi tu, caci in ciuda tuturor evidentelor, vrei tu ca albul sa fie negru si invers. Dar, din fericire si nefericire, albul va ramane alb si negrul va ramane negru, oricat ai incerca tu sa o dai la intors.

      Desi oricat te straduiesti tu sa arunci vina pe Basescu, se vede ca doar presiunile USL-ului au avut drept castig de cauza, de unde si amanarea absurda, nejustificata si nelegala a CCR-ului. Nu i-a pus nimeni pe cei de la USL sa faca referendum inainte de a actualiza listele de la referendum/alegeri. A vota si pe urma a cuantifica numarul celor cu drept de vot, este o absurditate ce numai in capul unora ca Ponta, Antonescu si, cu voia dumneavoastra, Hantzy, poate avea vreo logica si legalitate.

      Din nefericire, exista multi de Hantzy pe acest pamant.

      • Hantzy spune:

        Alius, atentionarea de care vb tu ascunde o instigare la ilegalitate: se presupune implicit ca a lasa lucrurile asa cum sunt, chiar si in cazul in care ele sunt neconforme, e preferabil unei actualizari. Este asa ceva posibil intr-un stat de drept?!

      • Hantzy spune:

        Si pentru a-ti arata ca nu gandesc asa cum crezi d-ta:

        Hantzy spune:
        31/07/2012 la 10:14

        Trebuiau s-o faca inainte de referendum!
        faptul ca si mortii se aflau pe liste, implica atat faptul ca acestia au fost calculati la stabilirea cvorumului, dar exista si posibilitatea ca acestia sa fi votat. Respectand un criteriu de proportionalitate, sa zicem ca 54% dintre ei au boicotat intre patru scanduri, in vreme ce 46% si-au facut datoria de cetateni. In Teleorman au venit dupa ora 17 …

        De ce iau in calcul tocmai varianta asta?
        Ponta promitea sa fie politician de vaza, a invatat mai multe de la Basescu decat de la Iliescu, si de asta nu cred ca asta i-a scapat chestia cu mortii. Mai degraba a vrut sa o foloseasca.

  4. Grammaticus spune:

    articolul Dvs. din pacate nu e decit un alt articol demoralizator. Nu poate exista o solutionare prin drept la acest puci al juristilor? Ar mai fi o intrebare: breasla oamenilor de drept nu considera ca, prin iesirea Romaniei din spatiul legii (UE une creation par le droit….), munca lor va deveni nu numai mult mai putin (poate catastrofal de ne) rentabila, daca nu imposibila? (Putea fi cineva avocat contra Partidului Comunist Roman, poate cineva sa ceara mafiei sa judece cu dreptate si inteligenta?).
    Si last but not least, pe vremuri, un inalt functionar de stat (functionar public foarte corect, apreciat de Consiliul Europei) a fost dat afara dintr-un minister, in momentul cistigarii alegerilor de catre PSD in 2000. A dat in judecata ministerul si a cistigat, fiindca conducerea PSD ista nu a respectat legea (chiar in timpul guvernarii PSD -iste la ICCJ).
    Bun, parlamentarii au votat ca Presedintele Traian Basescu sa fie suspendat. Dar TRaian Basescu NU-I POATE DA IN JUDECATA INVIDUAL pe acesti parlamentari, sa zicem, PENTRU DAUNE MORALE, in conditiile IN CARE NU AU FOST IN STARE sa arate si sa SUSTINA, DEMONSTREZE, nici macar un articol din Constitutie incalcat de acesta?
    IN ACEST FEL, POATE, LA NIVEL INDIVIDUAL, JUSTITIA SE POATE OPUNE NEMAIPOMENITULUI ARBITAR LA CARE AM ASISTAT CU TOTII.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Uneori, in drept, totul poate fi interpretabil: de la ”listele electorale”, la ”listele permanente”, ”listele in baza carora s-a votat pe 29” pana la ”actualizate” se poate fiecare citi si interpreta diferit, dpv juridic. De aceea, daca judecatorii CCR au fost sub presiuni, dupa 13 ore de discutii si nu au fost atenti la redactarea solicitarii lor catre guvern, o astfel de greseala de exprimare este generatoare de consecinte juridice. In contextul acesta, fireste ca e foarte complicat sa si-o asume cineva.

      In rest, cat timp justitia ramane independenta, parlamentarii sau politicienii care au comis fapte penale vor plati juridic. Altfel, intr-adevar, ramanem in arbitrar.

  5. A. spune:

    Cred că o parte din grijile dumneavoastră au fost anulate de revenirea CCR (pentru precizare) asupra comunicatului iniţial trimis guvernului.

    Este ciudat, dar am citit şi pe bloguri şi pe siturile unor ziare că unul din motivele întârizerii deciziei este de o banalitate scandaloasă: unii dintre judecătorii CCR aveau planificate în luna august alte activităţi, profesionale sau personale…

    De corectat în text: oprobiu -> oprobriu. (nota editor: am corectat, multumim!)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Claudia Postelnicescu


Claudia Postelnicescu

Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea d... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)